Cartea anuală

COLUMBIA

Una din ţările cele mai progresiste din America de Sud este Columbia. Se crede că oamenii de aici vor accepta adevărul la fel ca orice alt grup de oameni din lume. Pentru a-i găsi pe oamenii de bine trebuie să existe vestitori, după cum spunea Pavel în Romani, capitolul 10. Societatea a tot încercat în ultimii trei ani să continue lucrarea de vestire în Columbia şi a trimis mulţi servi, dar dintr-un motiv sau altul, mulţi dintre misionarii ce au fost trimişi în Columbia şi-au încetat serviciul. Trebuie să menţionăm că unii dintre ei s-au îmbolnăvit şi au trebuit să se întoarcă în Statele Unite, dar câţiva dintre ei nu au apreciat Împărăţia şi comorile glorioase ale serviciului pe care le aveau, ci mai degrabă au început să se intereseze de lucrurile acestei lumi şi au recăzut în păcat. Lucrarea a încetat în principal din această cauză. Au mai rămas doar câţiva misionari credincioşi şi ei sunt hotărâţi, prin mila Domnului, să-şi continue lucrarea acolo cu orice preţ. Lucrarea de vestire a martorilor lui Iehova ca un întreg, nu poate fi judecată prin cei câţiva care s-au „oprit pe loc”, dar cei câţiva care au primit serviciul şi apoi au eşuat, pot într-adevăr să aducă o umbră asupra adevărului.

Cât de adevărate au fost cuvintele lui Pavel când a descris alergarea în care se afla. El nu a alergat la voia întâmplării; el nu a luptat lovind în vânt, ci el a spus: „mă lupt cu corpul meu, şi îl ţin în robie; ca nu cumva, prin orice mijloace, după ce am predicat altora, eu însumi să fiu lepădat” (1Cor. 9:27, A.S.V.). Braţul Domnului nu s-a scurtat şi această Evanghelie a Împărăţiei va fi propovăduită, dar nu de acei ce au fost lepădaţi din cauză că nu şi-au ţinut corpurile în supunere. A fi un serv al lui Dumnezeu înseamnă de fapt a fi sfinţit în dreptate. Cei care servesc păcatului, culeg ca roade plata păcatului şi anume moartea. Servirea dreptăţii aduce viaţă eternă. Fraţii care au rămas încă în Columbia sunt hotărâţi, prin mila Domnului, să servească dreptatea şi prin mila Domnului, noi vom trimite mai mulţi servi. Servul filialei ne prezintă un raport interesant.

Când anul acesta de serviciu s-a încheiat, Filiala şi-a redactat rapoartele anuale şi a privit în urmă la activitatea din acest al treilea an de la sosirea primilor absolvenţi Gilead în Columbia. Rezultatele au fost slabe. Din cei 22 de misionari ce au fost trimişi în ţară, numai 8 au rămas. Boala, căsătoria şi lucrurile lumeşti le-au rărit rândurile. În aprilie, după o celebrare încurajatoare a Cinei şi un record în numărul vestitorilor cu o lună înainte, au apărut tulburările ce au zguduit capitala Columbiei. Interdicţii, lipsa de hrană şi frica de alte necazuri politice, precum şi legea marţială, s-au combinat pentru a micşora activitatea vestitorilor din grupă. Dar Columbia nu a fost privată de bucuriile unor experienţe binecuvântate ale Împărăţiei, care ne bucură sufletul şi ne întăresc în hotărârea noastră de a le vâna pe „celelalte oi”, care sunt împrăştiate printre cele 10 milioane de locuitori ai Columbiei.

120 de ore pe lună! Noul aranjament pentru pionierii generali a fost o rază de speranţă pentru posibilii pionieri, care vor trebui să ţină pasul cu un cost de trai foarte ridicat. Profitând de o asemenea situaţie, unul dintre vechii vestitori din Bogota şi-a îndeplinit dorinţa de a fi pionier din 1 ianuarie. Câteva luni mai târziu, banii pe care îi economisise se terminară, dar dorinţa sa de a continua pionieratul devenise mai puternică. Astfel, şase dimineţi pe săptămână, el lucrează ca tâmplar de mobilă, iar după-amiezile şi serile ca serv. Acum, la sfârşitul anului de serviciu, am găsit un pionier născut în Columbia, cu o experienţă de opt luni în spate şi cu privilegii de serviciu binecuvântate care-l aşteaptă în lunile ce vin.

Din însoritul oraş de coastă, Barranquilla, aflăm o experienţă ce ne încălzeşte inimile. O revizitare a unei abonate a Turnului de Veghere a avut ca rezultat un studiu de carte. După şase studii, ea a acceptat să participe la mărturia în grup. În luna următoare, iulie, ea era deja consacrată şi a demonstrat aceasta prin cufundare în apă şi 66 de ore de activitate în serviciul pe teren. În august ea s-a dedicat tuturor domeniilor lucrării, conducând cinci studii de carte şi participând la lucrarea stradală cu reviste. Cele 116 ore petrecute în timpul lunii predicând mesajul Împărăţiei, arată zelul manifestat de mulţi dintre cei care devin o parte a mulţimii mari.

Un alt subiect de interes din Barranquilla. Grupul de martori ieşiseră pe teritoriul stabilit pentru duminică dimineaţa. O „señora” s-a apropiat de ei şi i-a întrebat dacă erau oamenii cu Turnul de Veghere şi dacă mai aveau şi alte cărţi precum, pe care ea deja o obţinuse. Acolo, pe loc, ea s-a abonat la Turnul de Veghere în spaniolă şi curând se bucura de un studiu de carte în propria-i casă. Ce face ea acum? Ei bine, vizitează alte persoane care sunt tot atât de doritoare să înveţe despre precum era şi ea.

Din altă parte a ţării, noi suntem fericiţi să vedem că un vestitor izolat, care a trimis rapoarte regulate de mai bine de doi ani, are un tovarăş alături de el în serviciu, ca rezultat al vestirii sale.

La începutul noului an fiscal, noi suntem încurajaţi prin corespondenţa care se primeşte la biroul Filialei din diferite părţi ale ţării, scrisori ce exprimă aprecierea adevărului şi prin care se cere mai multă literatură şi se întreabă despre modul de răspândire al Evangheliei către ceilalţi. Aceasta, de asemenea, este şi atitudinea celor 8 misionari care au rămas. Ei sunt hotărâţi, prin mila Domnului, să nu permită ca numărul vestitorilor Împărăţiei să scadă, ci să atingă noi recorduri în numărul vestitorilor pentru noul an de serviciu.
COSTA RICA

În luna martie 1944, a fost stabilită organizaţia de filială în Costa Rica. Din acel moment, lucrarea în acea ţară a crescut. Raportul primei luni, pe care filiala l-a primit în anul 1944 a fost de la 155 vestitori. Pentru anul de serviciu 1948 era o medie de 637 de vestitori, cu un nou record de 915 vestitori. Numai în anul trecut, creşterea în numărul vestitorilor a fost de 41%. Fraţii asociaţi filialei şi pionierii trimişi acolo de la Gilead se pot bucura împreună cu toţi tovarăşii lor de serviciul de acolo, din cauza binecuvântării bogate a lui Iehova revărsate asupra lor. Cu siguranţă că ei au cântat laudele Celui Prea Înalt din ce în ce mai mult şi sunt hotărâţi, prin mila Domnului, să facă anul de serviciu 1949 chiar mai bun.

În ciuda revoluţiei din lunile martie şi aprilie, fraţii au reuşit să obţină mai multe abonamente la Turnul de Veghere decât anul anterior. Numărul de ore petrecut în serviciul pe teren a fost mult mai mare şi vizitele ulterioare au crescut cu aproximativ 10.000 faţă de anul trecut. Studiile de carte sunt în creştere cu 150 faţă de anul precedent; adunările publice sunt tot mai multe. Costa Rica aude mesajul Împărăţiei. Servul filialei, care a fost acolo de la începerea activităţii în acea ţară, trimite un raport foarte interesant.

În ultimii cinci ani, lucrarea de predicare a Evangheliei a fost în creştere în această mică republică central-americană. Vestitorii Teocraţiei au crescut în număr şi eficienţă. Adevăraţii martori ai lui Iehova din acest teritoriu‚ cântă laudele Sale printre naţiuni. Ei fac aceasta veseli şi în unitate. Fie vreme bună sau rea, ei sunt ocupaţi cu „lucrarea Tatălui lor”. O astfel de tenacitate a adus rezultate, astfel că în timpul anului trecut de serviciu, au mai fost adăugaţi o medie de 188 de costa-ricani pe lista „cântăreţilor de laude”.

Acelaşi zel pentru Împărăţie a adus şi rezultate de o altă natură: acestea sub formă de atacuri din partea presei religioase şi radioului asupra acestui grup credincios de cântăreţi ai Evangheliei. Un atac îi acuza pe martori că ar fi împotriva constituţiei, fără respect pentru lege şi ordine şi împotriva diferitelor departamente ale statului. Oricum, în acelaşi articol, scriitorul, un preot romano-catolic a trebuit să admită că nici căldura arzătoare a verii, nici ploile torenţiale ale iernii, nu erau de ajuns să le oprească marşul înainte. El a mai afirmat şi că nici un sacrificiu nu era prea mare şi că răspunsurile negative şi uşile trântite nu erau luate în seamă. Evanghelicii sunt încă şi mai josnici decât catolicii în atacurile lor. Ziarul lor local găzduieşte serii de atacuri împotriva martorilor şi credinţei acestora. Nimic din toate acestea nu a micşorat zelul servilor Celui Prea Înalt, dar aceasta este o asigurare că noi avem dreptate şi că opozanţii adevărului şi dreptăţii trebuie să se manifeste împotriva adevăraţilor servi ai lui Dumnezeu. Marşul înainte al predicării Evangheliei în Costa Rica nu poate fi oprit pur şi simplu de om şi în fiecare zi noi frontiere se deschid înaintea lucrării, deoarece tot mai mulţi bărbaţi, femei şi copii, de pe tot cuprinsul teritoriului înalţă cântarea veselă „Îţi voi cânta laudele Tale printre naţiuni”.

Administraţia United Fruit Company’s Golfito ne-a oferit un loc unde să ţinem adunările când servul filialei a făcut o vizită în august 1947. Dar când a sosit timpul să organizăm acolo grupa nou fondată, ei au refuzat să ne ofere orice fel de loc pentru a aranja o Sală a Împărăţiei. În ciuda acestei acţiuni negative din partea administraţiei, grupa a fost formată la începutul anului şi raportul din august a arătat că 8 vestitori în grupă luaseră parte la serviciul pe teren. Acesta este un câmp extraordinar pentru activităţile Împărăţiei şi cei trei sau patru pionieri care se află aici încă din noiembrie, nu pot să se ocupe de toţi noii interesaţi. Un pionier raportează că oamenii vin să-i întâlnească când se apropie de ferme izolate, pentru a cere studii de carte. Până acum, pionierii s-au ocupat doar de plasarea de cărţi şi nu au avut grijă de toţi cei interesaţi de care ştiau. Oricum, prin efortul unuia dintre pionieri, s-a stabilit acum un loc de adunare şi se fac aranjamente pentru a avea grijă de aceşti oameni de bine.

În Montezuma, aflat în centrul peninsulei Nicoya, a fost organizată o grupă în februarie, cu 17 vestitori raportând în prima lună. Această grupă a fost formată prin eforturile unui pionier general solitar, ce lucra în afara grupei din Puntarenas. Grupa a ajuns la 40 de vestitori, şi este alcătuită din trei grupuri izolate, fiecare cu un loc propriu de întâlnire şi toţi raportând la sediul grupei din Montezuma. Aceasta este o ţară muntoasă şi teritoriul este în majoritate rural. Pentru a ajunge la teritoriul lor, fraţii merg fie călare, fie pe jos, pe poteci de munte. Unii din fraţii de acolo au luat parte la ultimele două adunări din circuit, precum şi la adunarea de district şi arată mult zel şi entuziasm pentru serviciu.

Aranjamentul circuitului, cu adunările sale bianuale, a continuat să fie un mare beneficiu pentru fraţi. Adunarea spaniolă ţinută în San José, în septembrie anul trecut, a fost una ce va rămâne mult timp în amintirea fraţilor din Costa Rica. Mai mult de 500 de persoane au luat parte la adunarea publică de duminică după-amiaza. Aceasta a fost, de asemenea, prima dată când o adunare a fost ţinută în întregime într-o sală închiriată special pentru acest eveniment. Înainte, pentru astfel de adunări, cu excepţia celor publice, se folosea Sala noastră a Împărăţiei. O dată cu creşterea numărului celor din circuitul spaniol, Sala Împărăţiei din San José nu va fi suficientă pentru toţi participanţii.

Adunarea englezească a fost programată pentru luna octombrie în Port Limón. Fraţii vorbitori de limbă engleză, pentru a nu fi întrecuţi de fraţii din circuitul spaniol, au realizat o treabă minunată prin reclama făcută adunării publice ce va fi ţinută în Sala U.N.I.A. Rezultatul este că au fost mai mult de 500 de participanţi, însumând astfel un total de mai mult de 1.000 de persoane care să asculte „Împărăţia Mea nu este din această lume”.

În circuitul spaniol s-a progresat mult, datorită vizitelor regulate ale servului de circuit. Aici, grupele se află la distanţă unele de altele şi singurele mijloace de transport care te pot duce la mai multe dintre ele sunt cele aeriene. De asemenea, condiţiile de viaţă sunt proaste. Fratele Blackburn a trebuit să doarmă pe podea timp de trei săptămâni, în timp ce a servit provincia Guanacaste, de multe ori chiar şi fără o pătură cu care să se acopere. Aşa că el doarme îmbrăcat cu hainele sale sau chiar îşi mai ia unele în plus, pentru a se apăra de aerul rece de munte. În cele mai multe cazuri, apa nu este bună şi ca rezultat el vine acasă cu paraziţi, după o călătorie oricât de lungă. Fraţii din aceste locuri sunt săraci în bunătăţile acestei lumi şi totuşi ei oferă tot ce au mai bun ca răsplată pentru instruirea şi mustrarea care-i va îmbogăţi cu o comoară veşnică. Mulţi dintre ei sunt puţin şcolaţi sau deloc şi totuşi progresează în serviciul Împărăţiei.

Un program greu a fost stabilit pentru Fratele Steelman în Costa Rica. La început el a servit grupa din San José timp de o săptămână şi această vizită ne-a impulsionat să obţinem 260 de vestitori care au raportat în august. Când a plecat în Siquirres, ne-am întrebat ce rezultate va avea acolo. Grupa a atins un record de 41 de vestitori în august 1947 şi de atunci nu a mai reuşit să-l atingă. Vestea că fratele Steelman raportase mai mult de 50 de vestitori a ajuns repede la biroul din San José şi când a sosit raportul pe luna august, erau deja 57 de vestitori care raportaseră timpul petrecut pe teren. Următoarea oprire va fi Port Limón. Va fi el capabil să-i ajute pe fraţi să trimită pe teren 100 de vestitori? Raportul din luna august a arătat că au fost activi 138 de vestitori, pe lângă cei trei pionieri din grupă. În San José erau mai mult de 200 până la mijlocul lunii, ceea ce însemna că puteam să uităm de recordul nostru de 700 de vestitori şi să ţintim la unul şi mai mare. Vom ajunge la 800? Tot mai multe rapoarte favorabile au continuat să sosească. Waldeck a raportat incredibilul număr de 40 de vestitori. Vizita la Turrialba a mai atras încă 3 vestitori, pe lângă cei 10 vestitori credincioşi rămaşi acolo.

Şi acum în partea dinspre Pacific. Ce se va realiza în Puntarenas? Într-adevăr, ei au raportat 77 de vestitori în ianuarie, dar asta se întâmpla înainte ca vestitorii din Montezuma să formeze propria lor grupă. După o săptămână de lucrare în acest port din Pacific, 90 de vestitori au raportat atingerea unui nou record pentru grupa din Puntarenas. Singura vizită care mai rămânea de făcut înainte de adunarea de district din San José, era în Grecia. Oare aceşti fraţi vor răspunde? Când a sosit raportul, cuprindea 8 vestitori. Acesta nu era un nou record, dar arăta că unii dintre vestitorii ocazionali şi-au dat seama de privilegiile lor de serviciu. Cu toate aceste rapoarte, noi am ştiut că totalul final va fi de 900. Servii de grupă şi pionierii au fost anunţaţi să-şi aducă rapoartele de activitate pe teren din luna august la adunarea din San José, astfel încât rezultatele din luna august să poată fi anunţate. Fiecare a lucrat din greu şi toţi au aşteptat să fie anunţat un nou record. Ei nu au fost dezamăgiţi.

Ca şi la toate adunările poporului Domnului, ultima zi şi ultima adunare sunt întotdeauna cele mai însufleţite. Nici aceasta nu a făcut excepţie şi pentru a mări entuziasmul ocaziei, la sfârşitul cuvântării sale publice, fratele Steelman a lansat pentru prima dată în Costa Rica, ediţia spaniolă a broşurii Bucuria tuturor popoarelor. Aceasta a fost o surpriză pentru toţi şi i-a făcut să aştepte cu nerăbdare cuvintele de încheiere ale vizitatorului nostru. Acesta era momentul programat pentru anunţul aşteptat de toată lumea: câţi vestitori am avut în luna august? Se ştia foarte bine că toţi au lucrat din greu şi că aproape fiecare grupă atinsese un nou record. Când s-a anunţat că recordul era de 915 vestitori, bucuria fraţilor a fost de neînchipuit, ei aplaudând îndelung şi puternic.

Aşa că noi, cu bucurie în inimile noastre şi cu un cântec de laudă pe buze, privim înapoi la ultimii cinci ani, cu multele lor binecuvântări în lucrarea Împărăţiei în acest teritoriu, unde religia stăpâneşte. Noi îi mulţumim lui Iehova pentru privilegiul pe care l-am avut de a dezlega lanţurile acelora care au venit să se asocieze cu poporul Său. Privind înainte, noi putem să vedem privilegii şi binecuvântări mai mari, în timp ce continuăm să-i ajutăm şi pe alţii să iasă de sub jugul robiei ce ţine lumea în întuneric. Dorinţa noastră este de a continua să scoatem în evidenţă „Semnalul”, continuând să „cântăm laude printre naţiuni”.

CUBA

Servii Domnului din Cuba au avansat în serviciu în mod silitor, îndeplinindu-şi partea lor în răspândirea cântării de laudă printre naţiuni. Cubanezii au acceptat, cu plăcere, adevărul. Multe dintre „alte oi” ale Domnului se află în acel teritoriu şi este bine să se vadă o creştere de 36% în numărul vestitorilor. Grupele sunt organizate în aranjamentul circuitului şi adunările de circuit au fost de mare ajutor servilor din Cuba, nu numai pentru împrospătare spirituală, dar şi pentru a le arăta căile şi metodele de a face lucrarea Împărăţiei cu cea mai mare eficienţă. Deşi Cuba a atins un nou record de vestitori de 4.782, încă există mulţi oameni asociaţi cu grupele care nu sunt vestitori. Acest lucru a fost indicat de prezenţa la Cină, când au fost prezenţi 7.204. Aceasta a constituit o creştere de 2.500 faţă de prezenţa de anul trecut.

Activităţile anuale din Cuba au ajuns la punctul culminant odată cu prima adunare de district care s-a ţinut în Havana. Programul a fost similar aceluia folosit în Statele Unite. Încă de la început a fost evident că această adunare era una de instruire şi sfătuire. Ea a arătat latura practică a vieţii creştine. Cubanezii profită din plin de această instruire pentru a-şi extinde serviciul. A fost aranjată o adunare publică entuziastă, la care au fost prezente 2.569 de persoane. Momentele importante ale acestui an au fost bine raportate de către servul filialei.

Creşterea activităţii de adunări publice a jucat un rol important pentru progres. Numărul de adunări publice ţinute, 2.136, este o creştere de aproximativ 80% faţă de anul trecut. În timpul anului s-a pus accentul pe adunările publice în aer liber, mai ales în parcurile publice. Rezultatele obţinute la aceste adunări au fost excelente. În legătură cu asta, un serv de grupă scrie: „toată săptămâna am lucrat din greu pentru a anunţa cuvântarea noastră publică din parc, împărţind invitaţii, precum şi făcând invitaţii verbale pentru a participa la adunarea noastră. Domnul ne-a binecuvântat eforturile. Peste 2.000 de oameni ne-au ascultat cuvântarea publică! Şi acum, după această adunare publică, mergând din uşă în uşă, mulţi oameni, atât catolici cât şi baptişti, ne-au felicitat pentru adunare şi ne-au întrebat când o vom ţine pe următoarea. Mulţi dintre ei s-au oferit să studieze cu noi. Toate acestea au rezultat într-o mare mărturie în onoarea şi gloria lui Iehova. Prezenţe de 400 şi 500 de persoane la adunările noastre publice din parcuri sunt foarte obişnuite. Fraţii, realizând importanţa activităţii adunărilor publice, au susţinut cu entuziasm această latură a serviciului. Timp de şase luni, o grupă a ţinut 59 de adunări publice, alta a ţinut 55 şi alta 54! Presa noastră a tipărit aproximativ 4.000.000 de invitaţii, în comparaţie cu cele 2.500.000 de anul trecut.

Numărul grupelor a crescut de la 91 la 121 şi ca urmare, au fost organizate două noi circuite. Unul dintre aceste circuite a fost organizat în provincia Pinar del Rio. Acum şapte ani, în această provincie exista un singur vestitor care să răspândească mesajul Împărăţiei; acum sunt 977 de vestitori, în 27 de grupe. Tocmai cum spunea Domnul: „din unul vor ieşi o mie”. Vestitorii din această provincie sunt în medie de unul la 400 de locuitori. Prima adunare din acest nou circuit a fost ţinută în oraşul Pinar del Rio. Oamenii din acel oraş, care gândiseră că sunt doar câţiva martori ai lui Iehova, au avut surpriza vieţii lor în după-amiaza de sâmbătă, la adunare, când au văzut toate străzile oraşului împânzite de vestitorii Împărăţiei ce foloseau pancarte şi invitaţii pentru a anunţa cuvântarea publică. O minunată mărturie a fost dată acolo. Servul grupei din acest oraş spune că oamenii de acolo încă mai vorbesc despre adunare. Ca un rezultat al adunării, numărul vestitorilor din grupa din Pinar del Rio a crescut de la 43 la 69.

La această adunare, un tânăr pionier a relatat o experienţă foarte interesantă. El a spus că înainte de a ajunge la o cunoştinţă a adevărului, nu putea nici să citească, nici să scrie. După ce a ajuns să cunoască adevărul, prin intermediul unei mărturii verbale şi a unei asocieri cu fraţii, el a văzut necesitatea intrării în serviciul de pionier. După ce a intrat în serviciul de pionier, el a început să înveţe să citească şi să scrie, pentru a putea fi mai bine echipat pentru serviciu. După ce a învăţat să citească, el a întâlnit un grup de persoane interesate în teritoriul său şi a început un studiu de carte cu ei. Ca rezultat al acestui studiu, 14 noi vestitori şi-au început serviciul şi un număr dintre ei au fost botezaţi la această adunare.

Încă două unităţi noi au fost organizate în teritoriul Havanei. În una dintre aceste noi unităţi, numărul vestitorilor a crescut de la 116 la 200 în şapte luni. Incluzându-i pe pionieri, în cele şase unităţi din teritoriul Havanei sunt acum mai mult de 850 de vestitori.

În timp ce aceste lucruri sunt scrise, aranjamentele de a trimite două grupuri de misionari din această ţară în alte două ţări de limbă spaniolă şi unde există o mai mare nevoie de lucrători, sunt completate. Unul dintre aceste grupuri a lucrat în Havana şi a făcut o lucrare excelentă în teritoriul lor. Nu numai că au ajutat pe mulţi care erau noi în serviciu, dar i-au ajutat şi pe mulţi dintre aceia care erau vestitori ocazionali să devină vestitori permanenţi. Celălalt grup a lucrat în oraşul Camaguey. De asemenea, ei au îndeplinit o lucrare excelentă. Când au ajuns pentru prima dată în Camaguey, exista acolo o grupă slabă de cinci vestitori. Acum Camaguey are o grupă puternică de 114 vestitori, precum şi 7 pionieri. Fraţii cubanezi au apreciat foarte mult ajutorul pe care l-au primit de la aceşti absolvenţi Gilead, şi le urează să aibă parte de binecuvântarea Domnului şi în noile lor repartizări.

Noul aranjament pentru pionieri a deschis calea multora de a intra în serviciul cu timp integral. De când noul aranjament a intrat în vigoare, s-au înrolat peste 150 de noi pionieri. În prezent, avem 372 de pionieri pe lista noastră, număr ce reprezintă 9% din numărul nostru mediu de vestitori pe an. Multe dintre grupe şi-au depăşit ţinta de 10% din vestitori înrolaţi ca pionieri. O grupă ce raportează 168 de vestitori, are 33 de pionieri, număr ce reprezintă 22% din numărul vestitorilor săi. Pionierii au exprimat o mare satisfacţie pentru noul aranjament. Ei simt că acum vor putea să îndeplinească noile cerinţe, precum şi să aibă grijă de nevoile lor financiare.

Un număr de fraţi au fost arestaţi în acest an. În Mayarí au fost arestaţi 17 fraţi pentru că au ţinut adunări publice fără permisiunea primarului local. O bună mărturie a fost dată la proces de aceşti fraţi. Aceşti fraţi au fost eliberaţi când procesul s-a încheiat în favoarea noastră. În La Palma, patru fraţi au fost arestaţi şi trimişi la închisoare pentru patru luni de către un judecător cu prejudecată. Din moment ce nu există drept de apel la acest tribunal, singura posibilitate pe care fraţii o aveau era de a cere să le fie acordată o amnistie sau o graţiere. Această amnistie nu le-a fost acordată. Aşa că fraţii au profitat de întemniţarea lor pentru a le pune mărturie deţinuţilor din închisoare. Lor li s-a permis, de asemenea, să ţină un studiu săptămânal al Turnului de Veghere şi să-i invite pe deţinuţi să participe. În plus, ei au avut şi şansa de a ţine o serie de adunări publice în interiorul închisorii. Ca şi în anii trecuţi, multor fraţi li s-au dat sentinţe scurte de închisoare, deoarece s-au abţinut să voteze. În timp ce nu se amestecă şi nu sfătuiesc împotriva votării altor persoane, aceşti fraţi cubanezi se abţin să voteze, la fel ca şi servii consacraţi ai lui Iehova, din ţările unde votul nu este obligatoriu.

Vestitorii de aici, din Cuba, îi mulţumesc Domnului pentru multele ocazii ce le-au fost acordate pentru a extinde închinarea lui Iehova printre locuitorii acestui teritoriu. În unitate, ei vor continua să meargă înainte împreună cu fraţii lor şi în alte teritorii, pentru a-i cânta laude lui Iehova printre naţiuni.
COREEA
Este bine să auzim din nou despre fraţii noştri coreeni şi să-i ajutăm să se organizeze pentru serviciul Împărăţiei. În 1939, lucrarea în Coreea a fost total întreruptă, când japonezii i-au arestat pe mulţi dintre fraţi şi i-au dus în lagăre de concentrare. În special în Coreea, gărzile japoneze foloseau cătuşele cu cruzime, răsucind braţele fraţilor pentru a-i forţa, dacă era posibil, să se închine împăratului. Faptul că mulţi au murit în închisoare este o mărturie a credinţei lor în Iehova, care singur poate să ofere viaţă veşnică. La sfârşitul războiului şi predarea forţelor japoneze, fraţii ce mai rămăseseră în viaţă în detenţie au fost eliberaţi.

Mulţi dintre fraţii coreeni au crezut că poarta spre corabia antitipică fusese închisă deja şi că ei trebuiau doar să aştepte răsplata credincioşiei, dar auzind despre expansiunea continuă a lucrării de laudă, ei şi-au exprimat imediat nerăbdarea de a avea şi ei o parte în aceasta. Astfel, peste 20 de fraţi s-au unit într-un grup de studiu săptămânal şi alţii noi arată adeseori interes în lucrare. De la război, au mai fost botezaţi încă 38 de noi fraţi şi activitatea a continuat, în ciuda faptului că vestitorii nu au mai putut comunica cu Societatea până de curând. Se trimit stocuri de literatură fraţilor din Coreea şi s-au făcut aranjamente pentru traducerea unei noi publicaţii în coreeană. Fraţii din Coreea îi mulţumesc bucuroşi lui Iehova pentru că i-a trecut în siguranţă prin încercările trecutului, spre uşa deschisă a serviciului, care este înaintea lor.

CIPRU

Imperiul Britanic controlează insula Cipru ca pe o colonie. Ciprul are o populaţie de 350.000 de oameni vorbitori de limba greacă. Biserica Ortodoxă Greacă încearcă să-şi menţină influenţa asupra poporului ca în timpurile de odinioară, iar comunismul încearcă din greu să-i îndepărteze pe oameni de biserică. În timp ce aceste două facţiuni luptă una împotriva alteia, după cum o fac şi în Grecia, martorii lui Iehova continuă să predice Evanghelia Împărăţiei, singura speranţă a lumii.

Anul trecut de serviciu în Cipru a fost cel mai bun de până acum. O nouă filială a fost stabilită pe insulă în acest an, pentru a se supraveghea mai de aproape activitatea de acolo. Acest lucru a avut ca rezultat o creştere foarte frumoasă. S-au organizat două noi grupe; acum avem un total de şapte. A existat o creştere de 60% a numărului vestitorilor şi a fost atins un nou record de 86 de persoane care servesc interesele Împărăţiei. Peste 10% dintre vestitori sunt pionieri; vedem aşadar că fraţii au avut un început bun. Servul filialei a trimis un raport foarte interesant, care arată adevărata opoziţie pe care Biserica Greacă o arată împotriva veştilor bune ale Împărăţiei. Ei ar trebui să ştie până acum că nu este înţelept să lupte împotriva lui Dumnezeu şi a organizaţiei sale.

Vizitele servului pentru fraţi au constituit un ajutor pentru grupe şi este interesant de observat că el a urmat calea pe care Paul şi Barnaba au însemnat-o când au servit, într-o însărcinare similară, în Cipru, în zilele bisericii timpurii. Ei au pornit din oraşul Salamis şi s-au oprit în câteva locuri de-a lungul coastei, până ce au ajuns la oraşul Paphos (Fapte 13:4-6). Astfel şi servul pentru fraţi, a pornit dintr-un oraş de la marginea ruinelor Salamis-ului şi a servit grupa de acolo; a vizitat alte două grupe de-a lungul coastei şi în final s-a oprit la grupa din Paphos, înainte de a merge în interior. Timpul a fost folosit foarte bine, cu peste 2.000 de broşuri plasate în două zile de serviciu.

Insula a mai servit şi ca un refugiu pentru trei absolvenţi Gilead din Orientul Apropiat: un absolvent englez de la Gilead, care a fost deportat din Egipt, şi ceilalţi doi servi americani de la Gilead expulzaţi din Grecia. Ciprul era singurul loc în care puteau să meargă fără să se întoarcă în Statele Unite sau în Anglia. Acum, patru dintre ei sunt cu noi.

Aceşti fraţi au fost de ajutor în lucrarea de expansiune şi după cum era de aşteptat, am întâmpinat multă opoziţie din partea bisericii. Acest lucru s-a întâmplat mai ales la adunările noastre de circuit, unde mulţi copii de vârstă şcolară au fost trimişi de către profesorii lor religioşi să ne creeze neplăceri. Ei au iscat o mare gălăgie în afara sălii în timpul cuvântării publice, lovind în cutii de tinichea, fluierând, urlând, cântând cântece religioase şi aruncând pietre, şi chiar purtând pancarde-sandwich în faţa sălii. Oricum, în interior, vorbitorul nu a fost deranjat de zgomot şi peste 300 de oameni au ascultat cuvântarea până la sfârşit. Mai târziu s-a făcut un protest la poliţie şi la autorităţile şcolii, acestea pornind o investigaţie pentru a vedea cine erau copiii implicaţi, pentru a-i exmatricula. Nici un copil nu a fost exmatriculat, dar s-a dat o mare mărturie pentru toate şcolile în timpul investigaţiei şi copiii au fost instruiţi să nu ne mai deranjeze vreodată. Ziarele au publicat articole despre adunare, adăugându-se astfel la mărturia dată. Unul din ziarele influenţate de biserică, desigur că a vorbit despre acest lucru într-un mod părtinitor. Ei au trebuit, după cum cere legea, să retipărească o scrisoare de la Societate şi să spună adevărul despre ce s-a întâmplat.

Ca rezultat al creşterii activităţii de predicare, Biserica Ortodoxă a trimis o circulară împotriva martorilor lui Iehova. Aceasta a fost chiar publicată în multe din cotidianele de pe insulă. Au fost trimise copii tuturor bisericilor şi citite în ele; au fost trimişi copiii să le împartă din uşă în uşă şi să le lipească pe ziduri, pe stâlpii de telefon şi să le distribuie, în general, peste tot. Toate acestea s-au întors împotriva Bisericii, deoarece oamenii, care nu auziseră de martorii lui Iehova, nu ştiau ce se întâmplă şi au vrut să ştie cine erau aceştia. Acum, fiecare ascunziş sau colţ al insulei ştie ceva bun sau rău despre martorii lui Iehova, datorită acestei reclame şi a laudei extinse din partea fraţilor.

Deşi insula a fost bine acoperită cu literatură şi înainte, Societatea a hotărât să distribuie broşuri în greacă oamenilor, astfel încât să poată citi ei înşişi despre noi, acum că această curiozitate apăruse. La adunarea sus menţionată, s-a anunţat o campanie cu broşuri de patru luni în timpul verii şi s-a stabilit o normă de 70.000 de broşuri. Mulţi s-au îndoit că atâtea broşuri ar putea fi distribuite într-un timp atât de scurt, când anul trecut fuseseră plasate doar 12.000 de bucăţi de literatură. Oricum, Domnul a binecuvântat din plin această campanie, pentru că, atunci când s-a terminat, peste 72.000 de broşuri erau în mâinile oamenilor. Acum, mulţi dintre cei care nu ne-au citit literatura niciodată înainte, au făcut asta din curiozitate şi mulţi au spus că „această literatură nu este rea”; „tot ce spun ei este purul adevăr” şi comentarii similare favorabile. Unii dintre aceşti oameni s-au simţit atraşi de organizaţie şi se speră că în curând ei ni se vor alătura.

O altă părere despre cât de eficientă a fost această campanie cu broşuri poate fi văzută în faptul că atunci când Sinodul Bisericii Ortodoxe din Cipru a ţinut o adunare, unul dintre subiectele discutate a fost activitatea martorilor lui Iehova. Următoarea declaraţie a Sinodului, publicată în ziarul Libertatea din 14 iulie 1948 dezvăluie: „Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Cipru, întrunit luni şi marţi (...) Sfântul Sinod a luat notă de propaganda anti-ortodoxă a adepţilor lui Iehova şi a hotărât să ia măsuri sigure împotriva lor”.

Mai târziu, în aceeaşi săptămână în care Sinodul comunicase această afirmaţie presei, doi dintre absolvenţii Gilead au fost invitaţi la palatul arhiepiscopului ca să poarte o discuţie despre „treime” cu unul dintre teologi, discuţie ce a fost cerută şi aranjată de o persoană de bine influentă. Preotul teolog s-a chinuit mult să stabilească, la începutul discuţiei, faptul că biserica a acceptat tradiţiile părinţilor aşa cum au fost ele arătate de diferitele Sinoade din trecut şi că el, chiar dacă ar vedea că Biblia arată altceva, tot ar susţine tradiţiile bisericii. Şi fără îndoială, el făcea acest lucru. Când s-a citit Coloseni 1:15 el a exclamat imediat: „aceasta este erezia lui Arius!” S-au mai prezentat multe alte scripturi, dar toate au fost acoperite de către preotul ce susţinea că acesta era modul în care noi interpretăm Scripturile, dar biserica prin tradiţia ei o interpretase diferit, în sensul că ar exista o Treime. Aceasta este aceeaşi biserică care pretinde că Barnaba, un cipriot şi tovarăş al lui Pavel, au fost primii săi arhiepiscopi! Bine a vorbit Isus despre aceşti Farisei ai zilelor noastre, în Matei 15:3,6-9 (A.S.V.): „voi aţi făcut fără valoare cuvântul lui Dumnezeu din cauza tradiţiei voastre”. Din păcate, persoana de bine a luat partea preotului şi a ales fabulele tradiţiei în locul adevărurilor pure ale Cuvântului lui Dumnezeu, ca ghid al său - 2Tim. 4:3,4.

Acum rămâne de văzut ce plănuieşte biserica să facă împotriva poporului Domnului, care cu siguranţă, nu vor sta şi aştepta. Nu! S-au făcut aranjamente pentru o mare campanie de adunări publice încă de la începutul noului an de serviciu şi toate grupele să ţină cuvântări în toată insula. Această latură a serviciului este cea mai eficientă în Cipru, deoarece un mare număr de oameni sunt analfabeţi. Biserica deja şi-a exprimat părerea, spunând că ei vor tolera ca noi să împărţim literatură, dar nu vor accepta ca noi să ţinem cuvântări pentru a-i înşela pe oamenii neînvăţaţi (oameni pe care, la o adică, ea i-a ţinut analfabeţi, deoarece ea controlează şcolile) şi că ne va distruge ca şi în vechime.

Astfel, anul de serviciu viitor se anunţă a fi unul foarte interesant. Noi îi suntem recunoscători Domnului pentru creşterea pe care El ne-a dat-o anul trecut şi suntem siguri că anul viitor va vedea mai multe „alte oi” strânse în staul.

CEHOSLOVACIA

Anul de serviciu ce tocmai a trecut a fost unul bogat pentru martorii lui Iehova din Cehoslovacia, dar a însemnat şi schimbări în domeniul politic şi economic pentru oamenii din această ţară. Aceste schimbări din ţară au însemnat, de asemenea, vremuri agitate pentru servii Domnului, dar, în ciuda luptelor grele şi a diferitelor dificultăţi, perioada a fost una destul de fericită. Adunările de circuit au constituit o adevărată împrospătare şi un stimulent atât pentru grupe ca un întreg, cât şi pentru fraţi. Au existat multe persoane de bine nou interesate, care au îndrăznit să facă primii lor paşi în lucrarea de teren la aceste adunări şi după fiecare adunare din circuit s-a văzut o activitate mai mare.

Cehoslovacia a atins un nou record de 1991 de vestitori şi în medie, a fost o creştere de 25% în numărul vestitorilor ce servesc interesele Împărăţiei de pe întreg cuprinsul ţării. Una din marile dificultăţi din timpul anului a fost aprovizionarea fraţilor cu literatură. A fost o criză generală de hârtie în ţară, deoarece Cehoslovacia a preferat să-şi vândă hârtia în afara ţării decât cumpărătorilor locali. Oricum, Brooklyn-ul a putut trimite cantităţi însemnate pentru a ajuta în această perioadă dificilă. O lucrare excelentă se face în serviciul de vizite ulterioare. S-au făcut cu aproximativ 30.000 mai multe vizite ulterioare în timpul anului decât în cel precedent şi se conduc în mod regulat 613 studii de carte. Adunările publice au jucat şi ele un rol important în punerea mărturiei.

Minunatul progres în proclamarea Împărăţiei bineînţeles că a aţâţat clerul şi servul Filialei din Praga ne dă un raport interesant despre cum se simt ei şi despre ceea ce fac.

În luna septembrie când servul filialei a calculat normele pentru această ţară, în noul an de serviciu - care trebuiau să fie cu 10% mai mari decât mediile obţinute în anul abia terminat - el şi-a pus întrebarea: „vom fi oare capabili să atingem ţinta propusă?” Cât de satisfăcător este să vedem din rapoartele de serviciu pe teren că ţinem pasul lună de lună şi să experimentăm bucuria reuşitei la sfârşitul anului de serviciu, ştiind nu numai că am atins ţinta propusă, dar am obţinut o creştere de 25%!

Lucrarea de proclamare în Slovacia, ca şi în anii anteriori, a întâmpinat o mare opoziţie în timpul ultimului an din partea clerului religios, care a pus multe piedici pe calea predicării Evangheliei.

În timpul celui de-al doilea război mondial, în timpul guvernării prelatului romano-catolic Tiso, martorii lui Iehova erau consideraţi comunişti de către preoţimea din Slovacia, ca în toate celelalte ţări care erau sub influenţa nazismului german. Martorii lui Iehova au fost forţaţi să lucreze subteran în perioada aceasta, când ei îndeplineau lucrarea de propovăduire, „această Evanghelie” încredinţată lor, prin alte mijloace şi cu mari dificultăţi. Când ostilităţile au încetat între naţiuni şi republica cehoslovacă a primit o nouă viaţă, autorităţile slovace au permis începerea activităţii Asociaţiei Internaţionale a Studenţilor Bibliei, care este servul martorilor lui Iehova, şi fraţii au fost din nou liberi să-şi exercite dreptul închinării adevărate. Lucrarea evanghelică neobosită şi zeloasă a acestei grupe de adevăraţi servi ai lui Dumnezeu a fost un ghimpe în coasta clerului slovac, care a publicat articole calomniatoare împotriva martorilor Celui Prea Înalt, mai mult decât frecvent în ziarele lor. Se pare că rapoartele lor denaturate şi adesea pur inventate, au trezit atenţia oamenilor cinstiţi şi au deschis ochii multora să recunoască adevărurile de netăgăduit ale Cuvântului lui Dumnezeu. De aceea, preoţimea a recurs la o altă armă. Aşa cum în timpul războiului i-au descris pe martorii lui Iehova ca fiind comunişti, aşa încearcă acum să convingă pe autorităţile responsabile din această ţară, că martorii lui Iehova sunt împotriva regimului comunist şi că ei susţin elementele de dreapta din republică.

Preoţimea din Slovacia cunoaşte foarte bine atitudinea acestei comunităţi iubitoare de pace a martorilor lui Iehova, care nu se implică în politică şi ştiu de asemenea foarte bine, că martorii lui Iehova nu aspiră la puterea politică în nici o naţiune. Dar despre preoţime se poate spune chiar contrariul. Acuzaţiile lor sunt doar pretexte false făcute intenţionat, adevăratul lor motiv fiind de a reduce la tăcere vestirea Evangheliei. Aceste acuzaţii false au păgubit mult lucrarea de proclamare a Împărăţiei în Slovacia, în ultimele luni şi fraţii se află într-o situaţie foarte dificilă. Liderii religioşi luptă împotriva lui Dumnezeu şi adună tot mai multă vină şi responsabilitate peste mulţimea nelegiuirii lor.

Martorii lui Iehova din Cehoslovacia sunt conştienţi de obligaţiile lor în timpul sfârşitului acestei lumi vechi şi sunt hotărâţi să continue în acest serviciu binecuvântat, oricare ar fi dificultăţile. Ei vor continua să propovăduiască Evanghelia şi să-i viziteze pe toţi oamenii ce doresc să înveţe adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu. Ei ştiu că un serviciu persistent şi credincios le garantează mântuirea şi serveşte la izbăvirea altora.

Nu putem încheia acest raport fără să ne exprimăm mulţumirea pentru darurile trimise de fraţii din Statele Unite şi Canada tovarăşilor lor vestitori din Cehoslovacia. În timpul iernii am primit 300 de pachete CARE de hrană, care au fost folosite în primul rând pentru a-i ajuta pe pionieri şi pe membrii familiei Bethel şi de asemenea şi pe vestitorii nevoiaşi ai grupei. Mai târziu, a sosit un al doilea transport conţinând mai mult de 5 tone de haine, lenjerie şi încălţăminte. Din nou, lucrătorii cu timp integral au fost amintiţi primii, dar o mare cantitate de haine a ajuns şi la alţi vestitori credincioşi din grupe. Profităm de această ocazie pentru a trimite călduroasele noastre mulţumiri tuturor celor care au donat toate acestea, aşa cum sunt exprimate în toate scrisorile de mulţumire primite la filială din partea destinatarilor recunoscători.

Anul care tocmai a trecut a fost un alt an de creştere în cel mai sublim serviciu ce a fost vreodată acordat omenirii. Începem noul an cu speranţa fierbinte că, prin mila Domnului, lucrarea de vestire a numelui sfânt al lui Iehova nu va fi încetinită, ci va primi măsura deplină a binecuvântării Sale.
DANEMARCA

Acesta a fost un timp fericit, dar şi ocupat, pentru toţi fraţii din Danemarca. S-a făcut un progres remarcabil în lucrarea pe teren din timpul anului şi ţara s-a bucurat de o creştere de 17% în numărul vestitorilor. Acest lucru a fost datorat adunărilor de circuit şi de district care s-au ţinut în timpul anului. Fraţii au primit instrucţiuni excelente şi au devenit vestitori mai calificaţi, mânuind „sabia spiritului” cu o mai mare eficienţă. Orele petrecute pe teren au crescut în mare măsură, cu peste 29%, vizitele ulterioare au sărit de la 112.144 la 137.200 şi studiile de carte de la 863 la 1.023. Toate acestea au avut un efect impresionant asupra interesului nou care a fost manifestat în Danemarca în timpul anului, când mulţi oameni au luat poziţie de partea Domnului. Servul filialei scoate în evidenţă câteva puncte referitoare la lucrarea de vestire din Danemarca şi pe care cititorii Cărţii Anuale le vor găsi interesante.

În legătură cu îmbunătăţirea lucrării în general, un aspect merită să fie menţionat. În Danemarca, iulie este marea lună a sărbătorii şi de obicei numărul vestitorilor a scăzut foarte mult. A fost o sărbătoare nu numai în lucrul material dar, în cazul multora şi de la mărturie. De exemplu, în iulie 1946 şi 1947 numărul vestitorilor a scăzut la 2.396 şi respectiv la 2.381. În consecinţă, s-a sugerat în Informatorul de anul acesta că sărbătorile înseamnă libertate de la lucrul material şi astfel, ni se oferă mai multe ocazii de a proclama „această Evanghelie a Împărăţiei”. Ca rezultat am avut 3.177 de vestitori pe teren, o creştere cu 796 faţă de anul trecut, şi numărul de ore a sărit peste 13.000 lunar.

La Cină au asistat 4.550 de persoane, faţă de 3.961 anul trecut şi 263 s-au împărtăşit din simboluri. Unul câte unul, cei unşi mor şi sunt schimbaţi „într-o clipă, într-o clipire de ochi”.

La adunarea de district din iunie, am atins un nou record de 4.148, la adunarea publică de duminică după-amiaza şi seara au fost prezenţi 3.834. La această adunare s-a pus accentul în special pe serviciul de pionierat şi în special pe faptul că numărul redus de ore pe lună, respectiv 120 sau 1.400 pentru întregul an, a făcut posibil ca mai mulţi fraţi să ia parte la această latură a lucrării, chiar dacă au şi altă ocupaţie. Ca rezultat, mai mulţi fraţi ca înainte şi-au oferit serviciile în ultimele două luni, astfel încât în august, incluzând 9 pionieri de vacanţă, am atins un nou record de 113 pe teren, în comparaţie cu o medie de 64 pentru acest an. Recordul de anul trecut a fost de 53de persoane şi media de 32 de persoane. În timpul lunilor de sărbătoare, 32 de fraţi au participat la lucrare ca pionieri de sărbători.

Este minunat să te gândeşti la toate adunările publice ţinute pe întregul glob, în care organizaţia a subliniat acelaşi mesaj. Acestea trebuie să fi avut o mare influenţă asupra străinilor prezenţi, care sunt, fără îndoială, pregătiţi să-i întâmpine cu mai multă bunăvoinţă pe martorii lui Iehova, când aceştia îi vor căuta mai târziu. Anul acesta am avut 1.237 de adunări publice, faţă de 1.082 în anul anterior şi asta dă o medie de 8 adunări pentru fiecare din cele 158 de grupe din ţară. Fără îndoială că prezentarea accentuată a mesajului într-un mod ordonat, biblic şi logic constituie un mare ajutor pentru oamenii de bine. Astfel, noi trăim într-o zi în care experimentăm împlinirea profeţiei lui Zaharia: „aşa vorbeşte Iehova al oştirilor: în zilele acelea, zece oameni din toate limbile neamurilor vor apuca pe un Iudeu de poala hainei, şi-i vor zice: vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!”.

În timpul anului, un alt grup de 5 fraţi au fost chemaţi la Gilead, spre marea lor bucurie. Trei dintre ei erau de la micul nostru birou şi doi dintre servii pentru fraţi şi nu a fost o treabă uşoară să-i înlocuim. Oricum, Domnul a avut grijă să se găsească tot ajutorul necesar şi noi am fost bucuroşi că fraţii noştri au avut şansa de a merge la Gilead, pentru a se pregăti în vederea expansiunii lucrării Împărăţiei. Nu există nici o îndoială că a fost îngrijirea Domnului ca şcoala Gilead să fie bine organizată, astfel încât sute de tineri fraţi şi surori să fie mai bine pregătiţi în a duce mesajul până la marginile pământului. Rugăciunile noastre sincere se ridică continuu spre Iehova pentru a binecuvânta şcoala şi pe toţi locatarii acelui loc binecuvântat.

Mărturia stradală a continuat regulat de-a lungul anului şi multă literatură se distribuie pe această cale. În acelaşi timp, se face şi o minunată publicitate revistelor, ceea ce ne ajută în lucrarea din uşă în uşă. În prezent, situaţia hârtiei este foarte dificilă, dar noi sperăm, cu ajutorul Domnului, că vom putea să strângem destule rezerve pentru anul ce vine.

Fie ca binecuvântările lui Iehova să continue asupra voastră şi a tuturor colaboratorilor voştri; familia Bethel mă roagă să vă transmit dragostea şi călduroasele lor salutări. Împreună cu psalmistul, noi vom striga: „binecuvântat să fie Iehova Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel, singurul care face lucruri minunate”.