Cartea anuală

BRAZILIA

Portughezii au descoperit această ţară în lumea lor nouă de mari bogăţii, în aprilie 1500, chiar după ce Papa Alexander al VI-lea a împărţit lumea printr-o linie de la nord la sud, dându-i jumătate Spaniei şi jumătate Portugaliei. Brazilia este o ţară bogată în resurse naturale, însă brazilianul nu este mulţumit cu darurile oferite ţării sale de Creator. De asemenea, popoarele altor ţări nu vor să-i vadă pe brazilieni culegând roadele din resursele lor naturale. Oamenii trebuie să caute în altă parte mântuirea şi plăcerea de a trăi şi mulţi descoperă acum, că singura lor speranţă este a dreptăţii, un mesaj propovăduit cu putere de un mic grup de martori ai lui Iehova din această ţară.

A fost făcută o minunată lucrare luând legătura cu oameni de bine şi întorcând minţile oamenilor spre Biblie. Se observă o creştere de 66% a numărului vestitorilor angajaţi în serviciul pe teren din acest an, în comparaţie cu anul trecut. Fraţii s-au bucurat de campania Turnul de Veghere, de perioadele de mărturie, adunările de circuit şi de district, toate primind aceeaşi apreciere manifestată şi din partea fraţilor din alte ţări.

Fratele N.A. Yuille, care servise cu credincioşie ca serv de filială în ultimii 12 ani, şi-a sfârşit cursul pământesc chiar înainte de serbarea memorială. Ne bucurăm alături de el pentru privilegiile serviciului său în tărâmul ceresc întins al Împărăţiei. Un nou serv a fost numit pentru a se îngriji de activitatea din Brazilia şi fratele Leathco, un absolvent Gilead, trimite un raport foarte interesant şi pitoresc.

Acesta este un popor al cărui suspin este vrednic de milă. În nord el cerşeşte libertatea de la capitaliştii exploatatori ai Americii de Nord, iar în est cerşesc milă din sclavia iezuiţilor. Religia romano-catolică l-a legat pentru totdeauna de sărăcie. Americanii îi exploatează petrolul, englezii pietrele preţioase, iar piraţii portughezi dispar cu aurul, iar Biserica îi arde sufletul tocmai când încearcă să se descurce cu ce i-a mai rămas.

Campania anului de a educa această naţiune a început în grabă, cu un salt al numărului de vestitori, mai mulţi cu 100 în luna septembrie decât în ultima lună a anului trecut de serviciu. Creşterea s-a accentuat şi în ultima parte a anului 1947; în decembrie s-au înregistrat peste 1.000 de vestitori pe câmpul copt pentru seceriş. Această creştere considerabilă poate fi în mare măsură atribuită organizării. Servii pentru fraţi au stat foarte bine în teren. Aceasta arată cu siguranţă că spiritul sfânt al lui Iehova lucrează printr-o organizaţie bine ordonată şi pregătită pentru serviciul Său. Până în decembrie, cei doi servi pentru fraţi şi-au făcut primul tur de vizitare a celor 47 de grupe şi a unui număr de vestitori izolaţi. Până astăzi, numărul grupelor s-a ridicat la 57. În noiembrie, vestitorii au primit pentru prima oară Instrucţiunile de Organizare în limba portugheză. Aceştia sunt factori care au contribuit la creşterea rapidă, în ciuda faptului că nu s-au ţinut nici un fel de congrese sau adunări de district în anul 1947. În cea de-a doua parte a anului, s-au ţinut două adunări de circuit.

Până în august aproape toate grupele din două circuite fuseseră vizitate de două ori. Au fost vizitate toate persoanele interesate şi izolate din interiorul teritoriului. Servul pentru fraţi a călătorit două săptămâni cu vaporul pe fluviul Amazon, care curge încet şi este aproape la fel de lung ca şi continentul, intrând în sfârşit în oraşul Manaus, renumit odată pentru rezervele sale fabuloase de cauciuc. În apropiere de jungla deasă se află patru grupe ale martorilor lui Iehova. Aici, îmbrăcămintea şi obiceiurile fraţilor sunt neobişnuite. Ei se potrivesc locului lor de baştină. Ei nu dorm pe saltele cu arcuri, ci afară, într-un hamac legat de doi copaci. Ei nu merg la Sala Împărăţiei pe trotuar sau pe o cărare prăfuită, ci pe fluviul Amazon, care-şi inundă în mare parte malurile; aici există sate care plutesc pe fundaţii care se ridică şi coboară odată cu apa. Ei trebuie să vâslească pentru a ajunge la studiul Turnului de Veghere, pentru că şi Sala pluteşte. Acolo, în ţara vânatului mare, poporul lui Dumnezeu a învăţat cum să pescuiască şi să vâneze „alte oi”, ascunse într-unul dintre cele mai stâncoase şi mai inaccesibile locuri din lume. Vizita servului pentru fraţi a fost pentru ei primul contact cu alţi membri ai organizaţiei Domnului. Majoritatea nu luaseră niciodată legătura cu alţi fraţi din afara junglei. A fost petrecută alături de ei mai mult de o lună, ajutându-i şi explicându-le cum să pună în practică Instrucţiunile de Organizare în grupele lor locale. S-a ţinut o adunare de circuit cu cei 165 de fraţi, la prima lor adunare ca servi ai Domnului. Toţi au fost plini de bucurie şi îmbărbătaţi în mare măsură. Servul pentru fraţi a ţinut până la sfârşitul anului nouă adunări de circuit, atât în partea de nord, cât şi în partea de sud a Braziliei.

Societatea are patru sedii misionare în Brazilia. Unul, cu doi fraţi misionari, se află în nordul Braziliei, în oraşul Salvador, prima capitală a ţării începând cu secolul al XV-lea şi până în 1762. În Rio de Janeiro, care a devenit capitală în 1762 şi încă este, se află alte două sedii cu un total de 11 misionari. Spre sud, în oraşul montan São Paulo, unde aerul este proaspăt şi rarefiat la mare înălţime, se află cel de-al patrulea sediu cu cei 10 membri ai săi. Acest oraş este centrul industrial al Braziliei, unde locuiesc majoritatea martorilor lui Iehova.

În ciuda faptului că este o ţară atât de mare cu o populaţie atât de redusă, Brazilia a impus reguli stricte de imigrare, permiţând numai accesul unei clase de lucrători calificaţi şi bogaţi. Pentru a locui permanent în această ţară este nevoie de garanţia conferită numai de un loc de muncă bine plătit; dar, prin mila Domnului, nici unul dintre misionarii noştri n-a fost silit să plece, în ciuda ameninţărilor repetate. Lucrarea lor a avut ca rezultat creşterea numărului de vestitori în cadrul grupelor cărora s-au asociat, mai ales în Rio, unde se găsesc două sedii.

În august s-au ţinut două adunări de district: prima, între 6-8 august în Rio de Janeiro, servind nordul Braziliei; a doua în Sao Paulo, între 20-22 august, servind toată partea de sud a Braziliei.

Tatăl unei familii de noi vestitori, care şi-a început serviciul pentru prima oară la una din adunări, povesteşte că atunci când i-a arătat soţiei sale o nouă carte Adevărul, ea l-a certat pentru că a risipit banii pe o carte; dar când a aflat cât a costat, ea a citit-o şi apoi l-a certat din nou pentru că nu a adus această carte mai devreme. Drept rezultat, atunci când li s-a făcut o vizită ulterioară, ei au venit la Sala Împărăţiei. Văzând tabelele grupei şi raportul de serviciu, ei au căutat să ştie cum pot participa la lucrare. Acum, la adunare, ei au intrat în serviciu şi au fost botezaţi.

Un alt vestitor a povestit cum a intrat în legătură cu cei care ţineau studii de carte. Ea relatează că este învăţătoare şi după ce a învăţat adevărul, s-a hotărât să se debaraseze de toate învăţăturile pe care preotul catolic le dădea elevilor săi, în timpul orei de religie din timpul după-amiezii. Eforturile ei au avut atâta succes, încât părinţii şi-au întrebat copiii de unde au învăţat aceste adevăruri atât de plăcute. Ca rezultat al mărturiei puse copiilor, ea a intrat în legătură cu mulţi dintre părinţi, începând studii cu mulţi dintre ei. La adunare, a adus trei familii cu ea. Ea povesteşte cum preotul s-a supărat într-o zi pentru că elevii lui erau prea puţin sau deloc atenţi la cuvintele sale plictisitoare. El s-a decis să-i pedepsească. Le-a spus că cei care nu erau buni catolici puteau să iasă afară din sală. Întreaga clasă a ieşit, întorcându-i spatele. Ţinându-se de cap cu mâinile, el a strigat în disperare: „toţi copiii ăştia au înnebunit?”

Îi mulţumim lui Iehova pentru mila şi îndurarea pe care ne-a arătat-o, extinzând şi în Brazilia privilegiul de a participa la cântarea laudelor Sale printre persoanele de bine din această ţară. De asemenea, pentru că s-a îngrijit ca noi să fim îndrumaţi mai bine prin organizaţia Sa vizibilă. Ca rezultat al călăuzirii prin spiritul Său sfânt, noi am ajuns la un total de 1.319 vestitori, publicând laudele Sale în această ultimă lună a anului de serviciu.

Noi vă trimitem afecţiunea şi salutările noastre arzătoare vouă şi fraţilor din toată lumea care slujesc ca „servi ai lui Dumnezeu”.
GUYANA BRITANICĂ

Şi aici este adevărat faptul că oamenii n-au o speranţă reală. Ei trebuie să se confrunte cu aceleaşi probleme ca şi restul lumii: costurile ridicate ale existenţei, o serie de greve locale şi veştile pesimiste venite din afară, inclusiv starea gravă în care se află fostele lor ţări India şi Africa. Martorii lui Iehova din Guyana Britanică au o ocazie minunată de a aduce mângâiere acestor oameni şi ei fac acest lucru, prin mila Domnului. Aceşti servi ştiu că mai sunt „alte oi” care nu sunt din turma cerească; şi pe acestea Domnul le va aduce în organizaţia Sa.

În această colonie sud-americană a fost dată o bună mărturie în timpul anului. S-a observat o creştere cu 30% a numărului mediu de vestitori care servesc Împărăţia, iar fraţii au avut experienţe interesante pe teren. Servul de filială relatează câteva dintre aceste mărturii grăitoare despre serviciu, în raportul său anual. Câteva dintre acestea sunt relatate aici pentru bucuria voastră.

Un vestitor povesteşte cum, în Georgetown, o femeie anglicană a ieşit dintr-o curte şi a acceptat invitaţia la o cuvântare publică. Ea a ascultat mesajul Împărăţiei. Nereuşind să-i obţină adresa, sora noastră a căutat-o în lucrarea stradală şi în final a luat din nou legătura cu ea. Vizitând-o acasă, au discutat doctrina „trinităţii” din Să fie Dumnezeu adevărat, cartea a fost plasată şi a fost aranjat un studiu. „Într-o lună, mi-a spus că se rugase pentru adevăr şi deşi de religie anglicană şi odinioară contrară lucrării martorilor lui Iehova, ea a văzut acum că acesta era adevărul şi era hotărâtă să nu lase pe nimeni să o îndepărteze de el”. Acesta este unul dintre cele aproape 300 de studii ţinute săptămânal în colonie.

De la un curs biblic ţinut acasă, următorul pas logic ar fi să devii un vestitor al Împărăţiei. Un alt martor relatează următoarele: „după ce am studiat câteva luni cu o femeie din India de Est şi cu doi dintre fiii săi, i-am invitat pe băieţi, cu vârste de 12 şi 14 ani, să meargă în serviciu. Într-o dimineaţă, după ce îşi terminaseră casele repartizate, au mers împreună cu mine la casa următoare. După ce am prezentat oferta, i-am spus celui mai tânăr: „Burnet, vrei să-i explici doamnei ce este cu broşurile pe care le ai?” După explicaţia sa efectivă, doamna a exclamat: „vai, eşti într-adevăr un mic predicator foarte bun!” Apoi, ea l-a testat cu întrebări de genul: „unde găseşti cele 10 porunci?”, iar el răspundea prompt fiecărei întrebări. Acest lucru a făcut-o să remarce că nu văzuse niciodată copii la şcoala de duminică, ce pot răspunde atât de prompt. Cei doi băieţi participă la studiile Turnului de Veghere şi dau şi acolo răspunsuri bune”.

Într-o aşezare izolată, la 115 mile în amonte de râul Berbice, un bărbat a citit publicaţiile pe care le obţinuse în josul râului. Curând el a scris biroului de filială, cerând ca cineva să fie trimis acolo pentru a organiza o grupă. Servul filialei a făcut aici o călătorie cu vaporul şi după câteva zile de punere a mărturiei dintr-o canoe mică, a fost formată grupa. Ce bucurie a fost să vedem cum acest om respectase Instrucţiunile de Organizare, citindu-le cu atenţie şi punând în practică regulile teocratice! De atunci el a mai adus încă trei persoane cu el la o adunare recentă, unde a fost botezat şi unde s-a şi înrolat ca pionier.

Între 27-29 august, cea mai fierbinte perioadă a anului, s-a organizat adunarea de district. Printre cei care au sosit primii se afla şi o tânără femeie dintr-un sat unde pionierii lucraseră timp de un an. Ea i-a spus unui pionier că, deşi credea că acesta era adevărul, pur şi simplu nu putea să devină o martoră. Dar, ce a însemnat adunarea pentru ea? Ea şi-a pus un şorţ pentru a ajuta la bucătărie, a ieşit apoi în lucrarea stradală şi din casă în casă, bucurându-se de toate experienţele şi dând apoi, fără nici un fel de şovăială, primul ei raport de serviciu pe teren. Prin mila lui Iehova, munţii din minte au putut fi îndepărtaţi!

Venind din 16 puncte diferite ale coloniei, un total de 173 de vestitori au dus cea mai mare campanie de publicitate pe care a văzut-o vreodată oraşul Georgetown! Dacă anumiţi oameni nu citiseră anunţurile despre adunare din câteva ziare sau nu zăriseră cele 120 de afişe din vitrine, sigur n-au putut să-i ocolească pe oamenii de publicitate de pe biciclete, care purtau placarde sau mergeau încolonaţi pe străzi. Rezultatul acestei publicităţi intense a fost cel mai mare auditoriu pe care l-a avut vreodată Sala Oraşului, mai mult de 700 de persoane. Activitatea adunării ne-a ajutat să obţinem un nou record de 200 de vestitori în Guyana.

În timpul anului, grupa din Georgetown a ţinut 40 de adunări publice, timp de şase luni fiind organizate în aer liber. Dintre acestea, 15 s-au ţinut în Sala Împărăţiei, în medie cu 100 de participanţi, în timp ce 23 s-au ţinut sub cerul liber, cu o audienţă medie de 335 de persoane. Această activitate crescută a fost mult facilitată de folosirea echipamentului sonor furnizat de Societate.

Cine ştie, poate că unii dintre aceşti ascultători se vor alătura curând rândurilor vestitorilor Împărăţiei, răspândind chemarea Bunului Păstor printre nenumărate alte viitoare oi. Apoi, când se va sfârşi următorul an de serviciu, ei vor avea de relatat destule experienţe de teren fraţilor din alte părţi ale pământului, care cu bucurie răsfoiesc paginile Cărţii Anuale şi găsesc aici mărturii abundente ale creşterii Guvernării Sale şi pacea care nu va avea sfârşit.

INSULELE HONDURAS BRITANICE

Vechea chestiune: „cine va stăpâni?” a revenit în atenţia Hondurasului Britanic în acest an. Această ţară a fost mulţi ani o colonie britanică. Această rană care coace demult, în final a scos capul, când Guatemala a luptat cu putere ca acea ţară să devină proprietatea ei de drept. Desigur că Imperiul Britanic nu vrea să renunţe la acest teritoriu. S-a zvonit că Guatemala intenţiona să invadeze acest teritoriu, astfel că în scurt timp, trupe britanice au sosit în Honduras pentru a-i proteja graniţele, punctele de trecere a frontierei fiind închise. Acest lucru a influenţat foarte mult situaţia economică din Honduras în timpul anului. Această situaţie a ţinut oamenii într-o stare de nelinişte; ei nu sunt siguri de serviciul pe care îl au şi sunt îngrijoraţi în permanenţă. Astfel că a fost greu să întoarcem minţile oamenilor, pentru a se gândi serios la adevăr. Dar, chiar şi în aceste condiţii grele, cei câţiva vestitori ai Împărăţiei au continuat să înainteze, răspândind mesajul în diferite zone ale ţării. Nu s-a înregistrat nici o creştere a numărului de vestitori în Honduras, şi nici o pierdere. Servul filialei de aici relatează experienţe interesante, care arată că se fac eforturi importante pentru a face să înainteze vestirea Evangheliei. Printre altele, el scrie:

„Mulţi oameni sunt ţinuţi în teama de religie, mai ales în aceste vremuri dificile. Dacă ei aparţin organizaţiei catolice, simt că aceasta îi va ajuta să-şi găsească locuri de muncă. În timp ce condiţiile de pe pământ se înrăutăţesc, ei speră că organizaţia îi va ajuta să găsească hrană şi îmbrăcăminte. Un număr de persoane se întorc spre loterie, în speranţa câştigării banilor necesari pentru a cumpăra hrană şi îmbrăcăminte. Oamenilor le este frică să facă o schimbare. Atunci când aud mesajul Împărăţiei, ei văd diferenţa dintre adevărul Bibliei şi învăţăturile diferitelor religii, dar ei încă ezită. Dar, în ciuda acestei situaţii, propovăduirea continuă.

Unul din misionarii lui Iehova în Insulele Belize, se întorcea dintr-o vizită împreună cu un grup de martori ai lui Iehova din sud; în timp ce aştepta în sala vaporului, el a intrat în conversaţie cu proprietarul vasului. Fireşte discuţia a ajuns la lucrarea noastră. S-a abordat doctrina „trinităţii”. S-au prezentat scripturile şi în final, proprietarul a primit cartea Să fie Dumnezeu adevărat, pentru că acesta voia să citească capitolul despre „trinitate”. El a părăsit grupul pentru a citi capitolul respectiv, în timp ce discuţia a continuat cu ceilalţi. În final, proprietarul s-a întors, după ce citise capitolul şi vroia să ştie cum putea obţine cartea. Un tânăr l-a întrerupt apoi şi a spus că vrea şi el să primească un exemplar.

Câteva luni mai târziu, într-o călătorie pe acelaşi vapor, vestitorul l-a întâlnit din nou pe acest tânăr. El şi-a exprimat marea sa apreciere după citirea cărţii şi s-a abonat imediat la Turnul de Veghere şi a mai obţinut câteva publicaţii. El i-a spus misionarului cât de ocupat a fost să le spună şi altora despre ce citise în carte şi şi-a arătat marea surpriză şi îngrijorare de faptul că dintre mulţi oameni cu care a vorbit, puţini, foarte puţini erau interesaţi de o discuţie din Biblie. Acest lucru nu-i surprinde totuşi pe martorii lui Iehova, care ştiu că Diavolul a încercat să orbească minţile tuturor oamenilor, pentru ca ei să nu câştige o cunoştinţă a adevărului.

Două adunări s-au ţinut în timpul anului în Hondurasul Britanic. La cea de-a doua, fratele Steelman, un reprezentant special al Societăţii, a servit în Belize şi i-a ajutat pe fraţii de acolo să devină mai bine organizaţi. Mai este încă multă lucrare ce trebuie făcută în această ţară şi un mare ajutor trebuie dat vestitorilor grupei, dar noi privim înainte la anul următor de serviciu, cu încrederea că vom vedea o reală înaintare în închinarea adevărată a lui Iehova.

INSULELE BRITANICE

Martorii lui Iehova din Marea Britanie au experienţat bucuria expansiunii în acest an. În dorinţa lor de a-l lăuda pe Iehova „din ce în ce mai mult”, ei au primit binecuvântarea Domnului, care i-a făcut cu adevărat bogaţi. Odată cu intensificarea lucrării de mărturie, un real sentiment de unitate şi prosperitate i-a cuprins pe fraţii din Insulele Britanice. Au existat multe obstacole ce au trebuit depăşite, dar acestea sunt obişnuite pentru întreg poporul lui Dumnezeu, care-şi asumă cu credincioşie responsabilităţile Împărăţiei. Devastările războiului încă se citesc în ochii cetăţenilor englezi şi pe lângă asta, ei au îndoieli şi nesiguranţă faţă de viitor. Ascultarea şi urmarea mesajului Împărăţiei este singura speranţă pentru aceşti oameni.

Nu mai mult decât acum zece ani, câţiva fraţi din Marea Britanie credeau că nu aveau destul teritoriu pentru pionierat, pentru cei câţiva pionieri care s-au înrolat atunci. De la schimbarea lucrării, urmând o creştere a interesului, făcându-se vizite ulterioare şi ţinându-se studii de carte, ce schimbare a avut loc în minţile lor cu privire la teritoriu! Niciodată n-a existat o nevoie mai mare de ajutor pentru a-i servi pe oamenii din Marea Britanie. Numai în această ţară există patru oraşe cu o populaţie de peste un milion de locuitori, Londra având peste zece milioane. Câmpul britanic are nevoie de mai mulţi pionieri şi mai mulţi vestitori, şi este o bucurie pentru noi să spunem că ei se îndreaptă în direcţia potrivită pentru a-i găsi. S-au făcut progrese minunate. Raportul servului filialei arată bucuria martorilor lui Iehova din Marea Britanie şi ceea ce au realizat ei, prin mila Domnului. Câteva pasaje din acel raport sunt tipărite aici.

Cântarea laudelor lui Iehova a fost tema noastră pe parcursul anului, şi poate fi spus cu adevărat că anul trecut nu se poate compara, din punctul de vedere al volumului lucrării, cu nici unul din anii precedenţi, în istoria poporului lui Dumnezeu din această ţară. Cu adunările săptămânale de circuit, ţinute tot timpul în teritoriu; cu numărul mare de adunări publice; cu apariţia vestitorilor pe străzi şi la uşile oamenilor, „oferind Cuvântul vieţii’ oamenilor, se poate spune că mesajul a fost ridicat cât mai sus, înaintea poporului. S-a înregistrat o creştere cu 20% a numărului mediu lunar de vestitori, cu câteva noi recorduri obţinute în timpul anului, culminând cu cel mai mare record atins vreodată, 15.555 în luna august, ultima lună a anului. În mod corespunzător a crescut şi numărul vizitelor ulterioare şi cel al studiilor de carte. Însă în lucrarea de adunări publice s-a înregistrat o creştere uriaşă. Numărul adunărilor ţinute a sărit de la 9.756 în anul precedent, la 13.247 în 1948.

Teritoriul acestei ţări este compact, ceea ce face ca vestitorii să găsească repede audienţă pentru vorbirile publice din tot felul de locuri. De fapt, adunările în aer liber s-au înmulţit în timpul lunilor de vară. Folosirea zonelor bombardate sau a ţărmului mării, în unele oraşe mici de-a lungul coastelor, a dat un efect deosebit vorbirilor publice. Se pare că mare parte din activitatea noastră de adunări publice va fi de această natură, mai ales că întâmpinăm dificultăţi în ceea ce priveşte închirierea de săli. În multe zone ale oraşelor s-au stabilit locuri de întâlnire la colţuri de stradă şi aici se ţin adunările săptămână de săptămână. Aşa cum era în vremea când Isus era pământ, tot aşa şi astăzi mesajul este răspândit sub cerul liber, fără intervenţia clerului în suspendarea sălilor. A fost minunat să vedem cooperarea vestitorilor, care au sprijinit aceste eforturi. Noi atribuim acestor vorbiri o mare parte din creşterea interesului în timpul anului şi intenţionăm să intensificăm aceste activităţi pentru ca „această Evanghelie a Împărăţiei să fie propovăduită”. Ca de obicei, preoţii sunt din ce în ce mai cuprinşi de amărăciune şi un vaiet se răspândeşte peste tot în ţară. După ce i-au batjocorit pe martorii lui Iehova cu mult venin, acum unul dintre ei a declarat presei: „ce putem învăţa de la aceşti oameni? Simplu: să-i imităm în zelul şi vizitele lor”.

Una dintre cele mai mari bucurii din timpul anului a fost să vedem că din ce în ce mai mulţi se hotărăsc să intre în lucrarea de pionierat. Mai mult de 500 de pionieri noi s-au înrolat după ce au primit scrisorile care îi atenţionau să se gândească bine la poziţia lor în lumina urgenţei lucrării din ziua de astăzi. Noi avem aproape 1.300 de pionieri, acum că pionierii de vacanţă s-au întors la şcoală. S-au înrolat 100 noi vestitori tineri, acesta fiind cel mai mare record.

Cerinţele foarte favorabile pentru pionieri fac posibilă pentru mult mai mulţi înmulţirea privilegiilor de serviciu, iar noi aşteptăm cu încredere momentul când vom atinge procentul de 10% din numărul de vestitori. Bucuria experienţată de pionierii noi este bine exprimată de următoarea scrisoare: „tocmai mi-am terminat a doua lună în serviciul de pionier şi pot spune că legăturile zilnice cu oameni de toate felurile şi convingerile au fost un timp de bucurie şi satisfacţie pe care anii petrecuţi în activitatea de simplu vestitor n-ar fi putut-o produce niciodată”. Astfel de scrisori se pot înmulţi; sunt atâtea de făcut pentru cei care nu sunt legaţi de obligaţii laice. Acum, că lucrarea de expansiune începe, nevoia de pionieri creşte.

A fost partea noastră fericită să împărtăşim iubirea neegoistă a fraţilor noştri într-un fel foarte practic, primind un mare transport de pachete cu hrană şi îmbrăcăminte din America. Pionierii au fost ajutaţi cu aceste lucruri bune şi a fost bucuria noastră de a le împărţi. Există multe, multe exprimări ale profundei noastre recunoştinţe. În numele fraţilor de aici vrem să spunem cât de mult au însemnat pentru ei aceste simboluri ale iubirii voastre pentru Domnul şi poporul Său. Nu doar darurile în sine, ci dovada grijii Domnului pentru şi prin poporul Său. Şi fraţii noştri din Australia şi Noua Zeelandă au dat ajutor. Suntem bucuroşi să putem spune că situaţia începe să devină puţin mai uşoară. Aceste lucruri necesare au făcut mult pentru a ajuta pionierii să rămână în serviciul cu timp integral.

Acum, când intrăm în noul an de activitate, avem speranţe optimiste pentru o creştere mai mare în anul 1949. Vom continua, prin mila Domnului, să cântăm laudele Sale şi să căutăm mai întâi Împărăţia, în timp ce ne hrănim cu hrana bogată pe care El ne-o furnizează pentru susţinerea noastră. „Tu încununezi anul cu bunătatea Ta” este cu siguranţă adevărat în ceea ce priveşte relaţiile dintre noi şi Iehova, la sfârşitul anului 1948.
IRLANDA

Biroul Filialei din Londra conduce lucrarea în Irlanda şi Malta, rapoarte interesante primindu-se din amândouă ţările. Irlanda a fost copleşită de secole de certuri religioase, pe când Malta este puternic dominată de influenţa catolică. În Irlanda există două elemente, religia catolică şi cea protestantă. Religia i-a ţinut pe oameni despărţiţi, fiind întotdeauna o barieră în calea unităţii şi păcii între naţiuni. Mesajul a ajuns şi în Irlanda, iar an de an se fac progrese pe calea vestirii. Un mare număr de cărţi şi broşuri a fost plasat şi s-au făcut mai multe vizite persoanelor interesate în comparaţie cu anul trecut, când s-au făcut 8.237 de vizite ulterioare. În acest an s-au raportat 11.736 vizite ulterioare, iar studiile de carte s-au înmulţit şi ele. Prin mila Domnului, Evanghelia Împărăţiei va continua să fie propovăduită, astfel încât „alte oi” din Irlanda vor găsi un loc de refugiu în Împărăţia de sub Christos, Regele. Un raport interesant al servului filialei din Londra relatează câteva din aceste progrese.

În ultimii ani s-a făcut multă lucrare bună în Irlanda, stârnindu-se o agitaţie datorită eforturilor persistente făcute de vestitorii Împărăţiei. Nu poate fi nici o îndoială că multe suflete înfometate caută adevărul şi găsesc mângâiere. Condiţiile grele impuse de religie, i-au făcut pe mulţi să suspine şi să geamă. Cu siguranţă că va veni vremea când Domnul le va asculta plânsul şi le va da speranţă. Acest lucru necesită mai mult decât hotărâre, pentru a continua proclamarea mesajului în Irlanda. Spiritul Domnului este acela care îi conduce şi îi susţine pe servii Săi, pentru a-i face capabili să menţină mărturia Împărăţiei. Activităţile servilor lui Iehova i-au adus în faţa instanţelor de judecată, unde s-a pus o mărturie care, credem noi, va da roade în zilele ce urmează.

Anul trecut s-au observat progrese în toate domeniile serviciului Împărăţiei. S-a înregistrat o creştere a mediei lunare a numărului vestitorilor Împărăţiei de 40%. Cu un record de 62 de vestitori, lucrarea a atins punctul culminant în august, ultima lună a anului de serviciu. Cea mai mare parte a vestitorilor se află în Dublin. Aceştia sunt permanent implicaţi în toate domeniile de activitate. Priveliştea vestitorului care stă pe străzi prezentând reviste, la început n-a creat o impresie prea bună în Dublinul catolic, însă acum oamenii s-au obişnuit cu aceasta şi astfel au loc multe discuţii interesante între locuitorii din Dublin şi vestitori.

În Cork însă, lucrarea de mărturie s-a desfăşurat în condiţii mai dificile. A fost întâlnită opoziţie peste tot, culminând cu un proces pe 19 iulie. Acest lucru s-a întâmplat ca rezultat al unui atac asupra a doi dintre fraţii pionieri. De nu ştiu câte ori ei s-au confruntat cu acuzaţia de a fi comunişti. Gloata i-a atacat deschis, fără îndoială fiind aţâţată de unele declaraţii publice ale preoţilor, cum ar fi următorul pasaj luat din ziarul Irish Independent din 18 martie 1948. „Cărţi şi broşuri periculoase: la îndemnul episcopului de Waterford şi Lismore, Rev. Dr. Cohalan, preoţii de la toate bisericile din Waterford City au condamnat acţiunea anumitor persoane care vând cărţi şi broşuri pretinse catolice, dar care conţin lucruri contrare învăţăturii catolice (…) El vrea să spună „bine aţi făcut!” tuturor celor care le-au închis uşa în nas acelor vânzători de literatură, însă a înţeles că se poate scăpa foarte greu de acei oameni care se prezintă drept „lucrători creştini” şi că aceştia erau dispuşi să intre în locuinţe şi să discute chestiuni religioase. În astfel de cazuri episcopul recomandă locuitorilor că dacă nu-i pot scoate din casă, mulţi oameni întâmpinând dificultăţi în a face acest lucru, să cheme autorităţile, care vor avea grijă ca aceştia să fie îndepărtaţi”.

S-a decis ca persoanele care au iniţiat atacul, să fie aduse în faţa justiţiei. După multă întârziere în audierea cazului şi după cereri ca noi să acceptăm mai degrabă scuze, chestiunea Împărăţiei a ajuns la tribunal. Fără îndoială, sub îndrumarea Domnului, am reuşit să-i convingem pe catolicii martori ai atacului să depună mărturie în favoarea fraţilor. Fraţii au fost grav maltrataţi şi doi dintre martori au depus mărturie eficientă şi adevărată, cu riscul de a deveni foarte nepopulari în cartierul lor. Datorită poziţiei ferme pe care au adoptat-o vestitorii, un rezultat este evident: acuzaţia de comunism a fost infirmată în faţa tuturor. Majoritatea ziarelor din Irlanda au raportat întregul caz. Cinci dintre acuzaţi au fost amendaţi şi beneficiul durabil a fost mărturisit în toate părţile Irlandei. Mulţi şi-au exprimat aprobarea faţă de hotărâre, când pionierii şi-au reînceput activitatea printre oameni.

MALTA

Această mică insulă din Marea Mediterană a fost timp de secole o fortăreaţă romano-catolică. Oamenii sunt foarte religioşi şi niciodată nu pun sub semnul îndoielii cuvintele preoţilor. Timp de mulţi ani, oamenii n-au fost deranjaţi în ceea ce priveşte credinţele şi practicile lor religioase; astfel că acum, când li se prezintă mesajul Împărăţiei, sunt surprinşi şi încep să se îndoiască de credinţele lor anterioare. Bineînţeles, dacă ei acceptă Biblia, vor trebui să respingă învăţăturile Bisericii catolice. Ceea ce le rezervă viitorul acestor oameni în învăţarea mai multor lucruri din adevăr, depinde de îndrumarea şi binecuvântarea lui Dumnezeu asupra mărturiei din acea ţară. În raportul anual al servului filialei britanice, se spun următoarele:

În acest moment există un singur vestitor al Împărăţiei pe insulă, şi acesta, datorită împrejurărilor, este temporar limitat în activitatea sa de serviciu pe teren. Totuşi el continuă să ţină legătura cu cei interesaţi, căutând să mărească aprecierea lor pentru adevărul Împărăţiei.

În decursul anului, cei doi pionieri speciali au trebuit să plece, după ce au fost acuzaţi de „calomniere în public a religiei romano-catolice”. Acest caz, care a ajuns direct la Curtea de Apel, a atras mult atenţia, dându-se astfel o puternică mărturie despre Împărăţie şi serviciul ei în onoarea lui Iehova.

În nici un caz nu este uşor să continui lucrarea de mărturie în Malta. Există multe bariere ce trebuie depăşite de vestitorii Împărăţiei. Literatura Societăţii este interzisă.

Deşi lucrarea de mărturie a fost limitată din cauza condiţiilor dificile de pe insulă, totuşi prin mila lui Dumnezeu, s-a împlinit o lucrare bună pe parcursul anului. „Sămânţa” a fost semănată. Cu încredere şi recunoştinţă privim spre Iehova, care va face să crească la timpul Său potrivit.

INDIILE BRITANICE DE VEST

Lauda lui Iehova nu va înceta niciodată; este o bucurie acum pentru martorii lui Iehova din Indiile de Vest, să cânte aceste laude la sfârşitul lumii. Făcând aceasta, ei au asigurate locuinţe veşnice. În timpul anului, s-au făcut progrese excelente în acest teritoriu vast, format din multe insule, care se află sub conducerea filialei. Din raport se observă că anul trecut s-a înregistrat o creştere cu 40% a numărului de vestitori. Servul filialei accentuează în raportul său, că marea lucrare pe care fraţii au încercat să o facă a fost să întărească progresele făcute în anul anterior, ajutându-i pe vestitori să devină mai consecvenţi în serviciul lor. Acest lucru a avut ca rezultat o creştere încurajatoare a numărului mediu de vestitori care servesc sub conducerea filialei. Cum toţi vestitorii au început să vadă seriozitatea şi urgenţa lucrării în care sunt angajaţi şi cum ei se îngrijesc să facă lucrarea lor regulat, o lucrare mai mare poate fi realizată printre oamenii de bine. Consecvenţa în serviciu este fără îndoială reflectată în rapoartele organizaţiilor de grupă. Aceasta îi ajută pe vestitori să recunoască mai clar necesitatea lucrării de vizite ulterioare şi a studiului de carte.

Remarcabilă în raport este creşterea numărului de vizite ulterioare făcute în această ţară. Ele au crescut de la 58.666 în 1947, la 70.941 în 1948, în timp ce numărul studiilor de carte a crescut la 200 pe lună. Informaţia bună furnizată vestitorilor la adunările de district şi de circuit a fost de asemenea apreciată, iar minunata lucrare educaţională îndeplinită printre fraţi este reflectată bineînţeles în rapoartele anului. Alte elemente care au dus la progresul vestirii Evangheliei în Indiile Britanice de Vest, sunt prezente în câteva fragmente din raportul anual al servului filialei:

Un lucru care a fost accentuat la toate adunările a fost necesitatea urgentării unei campanii de adunări publice şi uşurinţa aranjării unei serii în aer liber. Grupele care ţinuseră astfel de adunări, au raportat un succes extraordinar în modul în care publicul a participat. A trebuit petrecut puţin timp pentru găsirea unei săli într-un loc potrivit, pentru acoperirea acelei părţi a teritoriului grupei. Totul este rezolvat, dacă găseşti un proprietar binevoitor de magazin la marginea drumului, în acea localitate. Dacă nu există lumină electrică, atunci o lampă cu benzină adusă de fraţi este de ajuns. Pieţele publice din oraşe sunt locuri ideale care pot fi obţinute printr-o cerere adresată oficialităţilor. Pentru a-şi extinde adunările, grupa din Port of Spain a făcut rost de un sistem modern de sunet, care a fost de mare ajutor adunărilor, mai ales celor în aer liber. Toţi participanţii îl puteau auzi cu uşurinţă pe vorbitor; traficul sau alte perturbări ar fi fost deranjante fără un astfel de sistem. La aproape toate cuvântările ţinute în aer liber, prezenţa a fost mai mare decât în cazul celor ţinute în săli. La scurt timp după o adunare districtuală în Port of Spain, s-a mai aranjat o serie de astfel de adunări în aceeaşi piaţă unde s-a ţinut cuvântarea publică pentru adunare. La una dintre vorbiri a participat un număr record de 785 de persoane. Aproape toate grupele au avut câteva cuvântări, care au cauzat creşterea minunată de anul trecut, aşa cum este arătat în raportul serviciului de teren.

La adunarea de circuit ţinută în timpul campaniei de abonamente la Turnul de Veghere, s-a recomandat ca toate grupele să ducă oferta şi în cartierele oamenilor de afaceri. În consecinţă, fraţii de la Gilead din Port of Spain au vizitat acest sector în aprilie. În aproape trei săptămâni ale acelei luni, ei au obţinut 229 de abonamente, ceea ce i-a ajutat să facă din aprilie luna record a abonamentelor - peste 500 şi a contribuit în mare măsură la numărul total obţinut în toată campania. S-a obţinut un număr considerabil de abonamente contactându-i pe cei cu abonamente expirate. Aceste nume s-au primit prin filiala S.U.A. şi apoi au fost trimise mai departe prin poştă, celorlalte grupe şi contactate. Adeseori cei contactaţi s-au abonat imediat, de parcă oamenii abia aşteptau să fie contactaţi.

La începutul anului exista un singur sediu misionar, acela al filialei din Port of Spain. Acest sediu funcţionează de aproape doi ani şi a avut un efect benefic pentru fraţi şi lucrare. În primul an al funcţionării sediului au existat creşteri mari a numărului de vestitori din grupă. În acest an s-au înregistrat mai multe creşteri, dar nu şi câştiguri prea mari. În martie, s-a deschis un nou sediu la San Juan, pentru a ajuta grupa să se organizeze şi să servească mai bine oamenii de bine. A trebuit să se depună mult efort pentru a începe o organizare mai bună a activităţii, lucrurile progresând acum pe această linie. La St. John, pe insula Antigua, a funcţionat, din mai, un sediu temporar a doi fraţi, cu rezultate bune pentru fraţii locali şi pentru persoanele interesate.

Mai ales activitatea acestor absolvenţi Gilead a stârnit furia şi alarmarea preoţilor. Aceştia au aplicat tacticile obişnuite ale minciunii şi prezentării false, în efortul de a-i prejudicia în faţa oamenilor care primesc mesajul. Acest lucru se observă în lucrarea de vizite ulterioare, cei care rezistă acestor eforturi, repetând ce li s-a spus.

După ce au fost făcute îngrijiri noi pentru pionieri şi a fost stabilit procentul de 10% pentru vestitori, am început să punem accent pe serviciul de pionier, prin vizitele servului pentru fraţi şi prin adunări, alături de scrisorile şi articolele din Informator. Vom atinge cota dorită? Ei bine, nu am atins-o, însă ne-am apropiat foarte mult. În ianuarie au raportat 54 de pionieri, alături de cei speciali. În august, au trimis rapoarte 74 persoane, ceea ce este încurajator. Odată cu îngrijirea făcută pentru lucrarea cu timp parţial, mulţi au simţit nevoia de a-şi dedica mai mult timp liber vizitelor ulterioare şi studiului de carte. Acest lucru a fost benefic atât pentru pionier, care a câştigat experienţă, cât şi pentru oamenii de bine. În acelaşi timp unii au început să predea, alţii să se ocupe de cusut sau de curăţarea mobilei. Toţi încearcă să-şi aranjeze afacerile personale, astfel încât să acorde toată atenţia activităţii de propovăduire şi să continue cu credincioşie în această privinţă. În luna august, opt dintre ei şi-au folosit concediul pentru a lucra ca pionieri de vacanţă.

Pentru prima dată în acest an, câţiva fraţi au început să aprecieze şi să folosească privilegiul lor de a-L onora pe Domnul cu averea lor, făcând donaţii pentru „Buna Speranţă”. Ca urmare a articolului din 1 mai al Turnului de Veghere intitulat „De unde vin banii pentru lucrarea Împărăţiei?”, s-a observat o creştere hotărâtă a donaţiilor pentru „Buna Speranţă”. Majoritatea donaţiilor au fost mici, dar au reflectat dorinţa fraţilor de a se face prieteni cu Iehova şi Isus Christos cu ajutorul „mamonei nedreptăţii” şi de a-şi face mai sigură speranţa unei locuinţe veşnice.
BULGARIA

Din când în când se mai primesc veşti din această ţară din spatele „Cortinei de Fier”. Ştim că 10 sau 15 fraţi se întâlnesc regulat pentru a studia publicaţiile Societăţii. Sunt puţine lucruri pe care ei le pot face în activitatea pe teren, în afară de faptul că vorbesc cu oamenii când au ocazia, spunându-le despre adevăr. Ei nu au literatură de plasat, dar pot să împrumute oamenilor din puţinele broşuri pe care le au la dispoziţie. Fraţii de aici şi-au exprimat recunoştinţa faţă de cei care i-au ajutat material cu hrană şi îmbrăcăminte, trimise din când în când din Elveţia sau America. Citând dintr-o scrisoare recentă, un frate spune: „ne simţim strâns uniţi cu voi în spirit şi facem tot ce ne stă în putere pentru justificarea Numelui lui Iehova”.