Cartea de uraniu
II. Falansterul atomic din Carpați
Yüklə 455,56 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Robotî niet”
- Robotî niet !”
- Pervîi Șakăt
- Boje moi ! Mașina esti, șofieur niet !”
- Boje moi !
- Gorkovski Avtomobilny Zavod
II. Falansterul atomic din Carpați Plăcinta de uraniu Se dedică inginerului minier Ioan Borza din Ștei, specialist în energie atomică ”Și eu și tata și bunicul meu Ne-am dus din satul nostru zis Brădet Spre lungile chilii de-anahoret De la Băița, pe un lung traseu... Când în genunchi, flămânzi, gustam mereu, Dintr-al uraniului cald pesmet, Silabiseam rusescul alfabet Și ne rugam la bunul Dumnezeu. Plăcinta amețitoare de uraniu Era la șapte metri sub pământ: Un fenomen uluitor și straniu Din care n-am văzut , de când eu sunt: E ca și cum te-ai întâlni c-un craniu De-ndată ce pronunți acel cuvânt...” Așezări cu mineri Băița, Șteiu, Sighiștel, Giulești, Fânațe,Lunca, Măgura, Rieni, Vărzari ,Călugări, Cărpinet, Briheni , Vașcău, Nucet și Hotărel, Sârbești,
Broaște, Brădet, Chișcău și Leheceni, Criștior , Cociuba Mică, Belejeni, Șebiș, Sudrigiu, Hotărel, Lelești, Izbuc ,Poiana, Drăgăneşti, Câmpani, Burda, Buntești , Teleac și Petrileni, Pietroasa , Seghiște, Colești , Gurani ,
Săud, Moțești, Livada, Dumbrăvani, Ferice , Saca , Talpe , Ghighișeni... Zăcământul de aer... Pentru noi, cei de la suprafața pământului, avem aer din belșug. Nu același lucru se poate spune despre minerii care coboară în adâncurile pământului și unde lipsa de aer este o problemă de viață și de moarte. Tatăl meu mi-a povestit de multe ori despre acest lucru pe când eram cu el la coasă la Șebiș. Ce-i plăcea lui cel mai mult la coasă era aerul acela îmbătător de dimineața, plin de miresmele câmpului. Apoi acea mireasmă crudă se preschimba într-una și mai îmbătătoare, mirosul diafan al fânului cosit, o aromoterapie de care abia acum îmi dau seama cum de am pierdut-o... Tata a fost miner la Gura Barza la minele de aur. Nutresc chiar un sentiment benefic de mândrie la gândul că în seifurile Băncii Naționale a României, măcar câteva sute de grame sau o jumătate de kilogram de aur provin din munca acelui miner care s-a numit Balaci Moise, părintele meu, instruit, cu şapte clase, echivalent cu studii liceale pe acea vreme, cu un scris caligrafic cunoscut în toată comuna Drăgăneşti, calitate care i-a şi atras angajarea ca referent la Primărie pentru o vreme şi care nu a avut cât a trăit vreun cuvânt de dojană pentru mine... Dar fiind nevoit să se apropie de casă, pentru că eu și fratele meu crescuserăm , el a venit de la Gura Barza , de la minele de aur, în mina de uraniu de la Băița Plai... Aici, tatăl meu împreună cu un ortac din Belejeni, Laslău Traian, zis Mandică,au săpat un suitor pe perioada anilor 1970 – 1971 ... Ca să dea de un alt zăcământ... Ce este un suitor? Este un lucru mai greu de închipuit pentru cei care nu au mai auzit niciodată despre așa ceva. Este un fel de fântână săpată în mină de jos în sus spre a se ajunge la suprafață, la zăcământul de aer, aer atât de indispensabil minerilor din adâncurile galeriilor. Săparea unui suitor este o caznă despre care știu doar cei care se încumetă la așa ceva. O muncă de imaginat doar în iad pentru cei mai mari osândiți de pe pământ. Trebuie mai întâi să începi să sapi în tavanul galeriei, acolo unde îți indică șeful de echipă sau inginerul minier. Trebuie să și privești unde lovești la început cu ciocanul cu cioc ascuțit , apoi cu târnăcopul și perforatorul, dar și să-ți ferești ochii când cad de sus bucățelele de pământ , pietricelele sau noroiul. Pe măsură ce înaintezi cu fântâna verticală, trebuie să o armezi ca să nu se prăbușească pereții laterali peste tine. Dar trebuie să-ți înalți și schela interioară ca să poți lovi mereu în sus... Trebuie să înaintezi ca un fel de cârtiță osândită , ba ajutându-te de ciocan, de târnăcop, de perforator sau uneori chiar de dinamită, de întâlnești vreo stâncă chiar deasupra capului, apoi fiecare metru de galerie verticală cucerită trebuie imediat armată cu trunchiuri care se îmbină la fix și în tot acest timp să-ți menții echilibrul deasupra hăului doar pe o biată scândură... Iar mâinile se încoardă într-un efort suprem să consfințească terenul cucerit atât de greu, în timp ce mii de tone te apasă pe creștet ... O ghilotină uriașă ce-și poate oricând lasa cuțitul de piatră să te ucidă în adâncurile minei... Luni întregi a săpat tata și ortacul lui din Belejeni această tranșee verticală pe neștiutul și marele front din mina de la Băița... Uzi până la piele, dar cu corpurile supraîncălzite de eforturi urieșești și fumegând ca niște tăciuni... Dar ei știau că suitorul trebuie predat la termen, că face parte dintr-un plan despre care se interesau și mai –marii minei de uraniu, fără să le pese prea mult de soarta acestor burghie umane care penetrau mina de jos în sus și nu de sus în jos... La țară, la noi în sat, fântânarul era primul îndreptățit să bea din apa limpede și rece a fântânii. În mină, primii îndreptățiți să se înfrupte din aerul de la suprafață sunt minerii care au lucrat la suitor... Pe măsură ce ajungi la suprafață, trebuie să fii și mai atent: lipsită de sprjinul de jos, toată masa de pământ din susul suitorului se poate prăbuși peste tine , tocmai când mai ai puțin de săpat... Este ca un fel de scară a virtuților , scara dumnezeiescului urcuș ascetic spre rai, cu părăsirea succesivă a păcatelor, în vederea obținerii mântuirii sufletului, dar de unde te poate prăbuși viciul ultim și cel mai abscons al trufiei învingătorului... Am văzut la mânăstirea Sucevița cum un sfânt a învins toate viciile de pe scara virtuților și pe când năzuia să ajungă la ultima treaptă, cea a mântuirii, s-a prăbușit, lamentabil, neizbutind să treacă de păcatul ultim al trufiei,al superbiei... Fără să cunoscă aceste lucruri, cei doi ortaci se rugau bunului Dumnezeu să nu se prăbușească peste ei ultimii metri cubi de pământ ai suitorului pe care –l înălțaserăspre zăcământul de aer , de care aveau atata nevoie minerii ... Si Dumnezeu i-a ascultat și ultima lovitură cu târnăcopul a fost ca și izbitura cu toiagul al lui Moise în stânca din care a țâșnit apa pentru însetații fugiți din Egipt... Aici, ultima lovitură a făcut să țâșească în mină lumina zilei și aerul... Prin galerii se simte acum o boare neașteptată... Ortacilor le freamătă nările. Ei știu că lucrătorii la suitor au ajuns sus, sus , la zăcământul de aer, zăcământul care-i ajută să scoată la suprafață pe cel de uraniu... Zăcământul diafan al aerului, al vieții, pentru zăcământul greu al uraniului, al puterii atomice, al morţii ... Tablou subpământean
Uraniul de-aci, că-mi vine-ndată Să dorm cu capul chiar pe-a mea lopată!,” Zicea ades în mină vreun miner, Vânjos și îndrăsneț, cu mușchi de fier. La astfel de vestire minunată Ce este în mod sigur bună plată, Zburau chiar șefii la un ofițer Sovietic ca să vină să măsoare Cu detector ce mârâie puterea Ce isvora din pietre ca un soare... Așa și-au adunat prin ani averea Ortacii care n-aveau sărbătoare Și -și stăpâneau senini și stoici durerea... Sărea în sus, rusul, de bucurie...
Sărea în sus, rusul, de bucurie, Când U.R. 4 - detector pe cinste, Dădea de ale uraniului vintre Şi acu – şi scutura cu frenezie Pe scala de la zero la o mie... Nu îi păsa că umblă ca- n morminte Şi că de frig, el dintele de dinte, Tot bate. Dar promite... o beţie.
Când a găsit el cea mai bună „marfă”, Nu mai confirmă Moscovei refuzul Şi zbârnâie ca struna într- o harfă. Ai lui colegi îşi dau cu presupusul:
Robii adâncurilor La minele din Gulag norma este De trei΄ş΄pe tone minereu pe zi, Astfel teatrala vorbă de a fi, E supravieţuire, nu poveste. În muntele Băiţei, către creste Imperiul cel Roşu ne răpi Puterea-atomică spre-a se amăgi Că el va fi Stăpânul Lumii-aceste. Dar nu atât cu cnutul, ei , la muncă, Trimis-au mii de lucrători tari, tineri, Ci c-un purcoi de bani ce li se - aruncă Săptămânal, în ziua după vineri; Unii case - au făcut, alţii-n speluncă Şi-au compromis speranţa de –a fi gineri. Ştiuca nucleară
De la Călugări până în Buntești, Și de la Șebiș până în Poiana, A început-a ”uraniului goana”, De la Criștior și până-n Drăgănești. Nu se mai cos cojoace la Sârbești, Ca șubă să îți faci , să birui iarna, Bucatele nu se mai strâng nici toamna, De la Băița până în Lelești ...
Să caute-n Băița piatra rară, Ce se va duce către Caucaz
Întru al ”Micii Rusii” , secret iaz, Ascunde-se chiar știuca nucleară ... Căruțele cu uraniu Căruțele cu bivoli vin cu minereu Din toate părţile spre Ștei, de sus: ”De ce-s atât de grei , Doamne Isus,
Pe- al morții - adânc și strâmtorat traseu, De dimineața până la apus, Pe orice fel de vreme, s-au tot dus Ciudatele grămezi fără arneu. 31
Toată strânsura smulsă de sub Munte Pentru sovietica-atomic arcă,
Când îi auzi pe toți cum lucră, parcă, Pentru Tătuc 32 s-ar face luntre - punte...
Rusul contabil, cel cu geanta plină: Minerul înălța către lumină (După ce ieșea din vestiare
Palmele trecute prin ciulină Și scorțoase ca o rogojină...
Tovarăşul cu bani de plăți și-avansuri. În schimb, de n-aveai bătături prea groase Riscai să nu mai mergi la baluri, dansuri :
Dreptatea printre norme și bilanțuri ? În loc de bani , se încasau ponoase... 33 Robotî niet !- Nu ai lucrat ! (rusă) Floare de mină Ascunse-n sân, cu grijă, sub pufoaică Floarea de mină, stranie și grea, Ce o zări-ntr-un ungher, mică stea Cu o lucire verde, de șerpoaică. C-un șnur a agățat-o de o gaică Ca să nu cadă către când ieșea Din abatajul stins în urma sa... Ajuns acasă, ca și la o Maică A Domnului a prins să i se-nchine, Dar fiindu-i interzis să facă cruci, De soața lui a prins a-i fi rușine,
Îi cade părul, pasul nu-l mai ține Și-a azvârlit Molochul printre stânci. Şobolanii salvatori Chiar de se-nfruptă din slănină, pâine, Ai minei şobolani , să-i înţelegi: Aici funcţionează alte legi , Ce - asigură şi ziua cea de mâine. În simţuri ei întrec oricare câine. Ei chiar de-au făptuit fărădelegi, De ţi-au mâncat chiar tortul din câşlegi Şi straiţa cea de cânepă e-n ruine, Sunt primii care simt tremurătura Oricărei mine şi se-adună-n turme Să iasă-afară şi se dau de-a dura Din galerii, călcându-se pe urme, Tot chiţâind şi mursecând cu gura Pe cei bătrâni ce nu mai pot să scurme... Pervîi Șakăt 34 -”Știut e că-n oricare-a lumii mină, (Pe –a noastră ruşii o botează Pervîi Șakăt Și unde ne închidem cu alt lacăt, Rugându-ne de lampa cu lumină), Se-armează , pe trei schimburi, cu tulpină Lungi galerii, de nu le dai de capăt, Numai cu lemn de brad și nu în treacăt. De ce-ar fi coniferul doar de vină ? E mai ușor. Atunci când al lui spate Urmează sub povară să se rupă, Prinde-a trosni: semn de calamitate Și dă de știre la întreaga trupă Să se retragă; -n urmă să nu cate Că mina - ndată golul îşi astupă...” 34 Pervîi Șakăt - Întâia mină sau mina principala (rusă). Trenurile cu uraniu (indicativele) La gara nouă –n Ștei se –adună pline Vagoanele cu vânăt minereu; Tineri soldați , armați cu un Zebeu 35 De strajă stau la ce s-a scos din mine. Începe - apoi să pufăie pe șine Un tren atomic special şi greu: Beiuș, Holod , Oradea , spre Halmeu, Trei garnituri pe zi , de nu mai bine. La graniță , osii, se pun, mai late, Containerelor ce duhnesc a crimă; Ostașii-au adormit cu pușca-n spate, Neștiind că –ncet naveta îi suprimă. Din drum nu au facut nici jumătate Iar oasele de pietre se comprimă. 35 Zebeu, pușcă mitralieră model ZB l926, produsă de compania cehă Zbrojovka Brno (de unde denumirea de ZB) ,cu asistența uzinei Skoda, armă folosită și de soldații români în timpul celui de al doilea război mondial (n.a.) Frumosul Sașa 36 din Leningrad Era frumos Sașa. Cu ochi albaștri. Născut în Leningrad, Oraș Erou, Maestru la garotki 37 și tangou, Preafericit în munții cu Zoroaștri. Nu se uita în cârciumi la piaștri; Unde vedeau tavariscii - un cavou, El le spunea c-ar fi doar un potou La care- ajung cândva doar cei sihaștri.
Croitu-și-a costum la patru ace; În Ștei, pe strada Lenin, la plimbare
Că-i „vrag naroda”39 ”porc” şi ”burjui mare” Și l-a trimis acasă în găoace !
Atât de mare-i noua basculantă, Încât ca să ajungi l-al ei volan, Îți trebuia o scară, mult elan, Nebun curaj, când coborai pe pantă.
În ladă- pântec de Leviathan Să-nghită minereul lui Satan, Păzit de vreun soldat cu ochii-n fantă. Se spune că atunci, pe acea vreme, Un biet mujic trimis de-al său Soviet, Fost-a cuprins pe rât de mari dileme,
La ZIL 40 -ul cel enorm, a prins a geme:
40 ZIL ( de la ”Zavod s Imenem Lihachova” care a luat ființă pe locul fostei uzine AMO (Avtomobilnoe Moskovskoe Obshchestvo-Fabrica de automobile Moscova,fondată în 1924); aici, denumirea ZIL se referă la modelul ZIL 130, camion greu, de producție sovietică,de mare capacitate, utilizat masiv la transportul zăcământului de uraniu de la minele din Băița Plai la cele trei mori de măcinare din Ștei și de aici la gara din același orășel (n.a.) 41 - Boje moi !- Dumnezeul meu ! (rusă) - povestea mi-a fost relatată de către aceeaşi doamnă prof.Ana Marossy. Krasnaia Moskva 42 Krasnaia Moskva se numea parfumul Pe care îl lăsau în urma lor, Ca pe o boare, suflu, cald fior Și căruia nu-i rezista niciunul Dintre bărbați, când ele treceau drumul: Hazaicele 43 cântând în GAZ 44 în cor Iar inginerii tineri toţi implor Când să plătească dragostei uiumul. Se-mbracă în mătase scumpă, fină Rusoaicele aproape de-Occident Şi iarna se drapează - n zibelină,
Căci nimeni nu le află-aici vreo vină Când frumusețea lor e- eveniment !!!
”PACEA” de la Nucet 45 Țin minte, copil fiind, cum la Nucet, Scria pe-o coastă, drept, urieșește, Mobilizator, tovărășește, Cu atât de mari majuscule, concret, Cuvântul magic ” PACE”, sub brădet. Am înălţat spre el micuţe deşte Și mama m-a-ndemnat atunci:- ”Citește”! Eu l-am silabisit timid, încet... Dar sub cuvântul paşnic cine sapă ? Din toată țara zeci de mii mineri, Cu apa de pe moarte , ei se-adapă
Vai, astăzi, ce arhanghel mă mai scapă De demonu-amintirii de mai ieri ?...
Mineri la Băița Se dedică tatălui meu, unchilor, consătenilor mei, mineri la Băița Plai şi Avram Iancu : Balaci Moise, Balaci Miron, Balaci Vasile, Balaci Ioan, Guler Traian , Vesa Vasile, Gudiu Vasile, Gudiu Gheorghe, Hinț Vasile,Guler Gheorghe, Ciupa Petru, Abrudan Gheorghe, Isai Traian, Dumitraș Ioan, Lucuța Vasile, Guler Constantin,Pirtea Gheorghe,Ilea Traian,precum şi tuturor minerilor din satele apropiate: Leleşti, Bunteşti, Săud, Poieni de jos, Poieni de sus, Brădet , Giuleşti, Stânceşti, Ferice, Chişcău, Gurani, Măgura,Moţeşti, Sălişte de Beiuş
C-atunci când ies tot ud, din șut, muiere, Deși mă străduiesc eu , cu putere, Ca puiul care iese din găoace, Să ies din greaua minei carapace, Un pui de somn mă-ncearcă, fără vrere Și nu mai simt nici trudă, nici durere, Mișcările mi-s leneșe , stângace; M-aș aciui să dorm într-un ungher, Un sfert de oră și nimic mai mult, Dar șeful nu mă lasă că-i sever Și intru în al șirului tumult; Cum de am uitat, azi, casca pe cuier Și-abia mai pot ortacul să-l ascult ?”... „Nebunul ” de la Fabrica de binale din Ştei În şapte ΄ş ΄cinci lucrat-am la Binale, Să am dosar pentru examen, bun ... Am întâlnit în fabrică-un nebun Şi despre care circulau zicale, Cum de-a ajuns sărmanul prin spitale, Apoi în puşcărie , nu mai spun, Fără de apă, masă şi săpun: S-ar fi încăierat c-un rus pe vale Şi-apoi l-ar fi ucis în luptă dreaptă Pentru o moaţă dârză de sub munte... Pe-nvingător, ancheta cea nedreaptă L-a asvârlit în beciurile crunte. Când ruşii s-au retras, o înţeleptă Conducere l-a scos din chinuri multe... Izvorul din mină
Se dedică inginerului minier Fechete Emil, fost director al Exploatării miniere Bihor Un inginer cu nume blând , Emil, Încins de sete groaznică în mină S-a aplecat încet spre o ruină, Dând la o parte sacul de trotil, Cu grijă infinită la fitil Și –a-ngenuncheat ca seara la o cină Cu –ai lui genunchi, cinstind albastra tină, Iar apa - i gângurea ca un copil,
De limpede șipotul de cristal, Simțind cum se ostoaie –n piept arsura S-a ridicat apoi senin , egal Și-a tot băut de-atunci el murătura De i-a căzut tot păru-n chip fatal... Monumentul sterilității Domnului profesor inginer Constantin Butişcă din Câmpani Cum ieși privind spre dreapta din Fânațe S-ajungi trudit l-ale Băiței mine, De-a lungul drumului se-nșiră pline, Uitate , sterpe halde cu albeață. S-au periat toți munții; aci-i mătreață, Steril amestecat cu plumb, toxine, Salcâmii răsădiți sunt doar prăjine, Nu vezi pe doalmă paiul de verdeață. Ca-n pilda biblică când cade bobul Din cerul Domnului pe piatra goală, Chiar de s-a străduit pe-aici norodul
Fără urmări rămasu-i-a istovul De parcă-ar fi plantat pe – o nicovală... După golirea muntelui
Iar, noi, românii , am rămas cu zerul Și prin abrupte râpe, doar cu fierul Din ZIL - urile ce-au mușcat țărâna, Când n-a ținut la coborâre frâna-,” Șopteau ortacii de pe șantierul, Schimbat de ocupant în falansterul
După ce –n taină , uraniul a fost smuls, Precum un diamant dintr-o montură, Ai noștri se-apucară triști, de muls: Sărmane resturi pline de sulfură.
Şi unde să începem săpătură ?” Magica poțiune de uraniu... Fostului director al Exploatării miniere Bihor, ing.Anastasă Hristodor, născut la Niculițel în Dobrogea
C-atunci când plec de la Băița-n țară Să-mi iau concediu aproape-ntreaga vară De-mi vine ca să țip că va fi bine, Să mă îndrept spre plajele divine, Spre toamnă-n ultima plimbare-hoinară, Începe, din senin , ca să mă doară, Inima,rânza , capul; mi-e rușine Să-i spui ceva nevestei să n-o supăr, Dar când ajung în Ștei iar, totul trece...” Ci zis-a medicul: -” Și - un zdravăn nufăr, De-l smulgi din baltă, chiar de - l pui la rece, Se-nchide-n suferința-i ca-ntr-un cufăr: Dar tu, cu- uraniul mai poți petrece !... Rugăciunea minerului În memoria tuturor minerilor morți ori răniți în accidente de muncă ” Sfantă Varvară, nobilă mireasă, Tot trupul meu prin suflet mi-e deschis; Ți-l dau să faci din el un paraclis, Ca, astfel, eu în noaptea cea mai deasă, Când abatajul morții mă apasă, Tu, sfânta mea, să treci peste abis, Geana să-mi tragi peste un ultim vis Și tu să fii Măicuța mea miloasă. Ajută-mă ca –n cea din urmă clipă A vieții răscolite sub pământ, Să mă înalți spre cer pe - a ta aripă Și flori de mină pune-mi la mormânt… Nu m-osândi să-mi pierd viața-n pripă Făr-a adresa lui Iisus un cuvânt…” Pe lângă plopii de la Ștei... Se dedică domnului Voicu David, exclus din organizația de tineret comunist din Ștei, din cauza condamnării politice a tatalui său ,dar salvat miraculos în acest fel de obligaţia de a fi trimis la minele de uraniu de la Băiţa Plai Pe lângă plopii de la Ștei, Adesea au trecut ,vai, rușii; Noi nu știam nimic, supușii, De ce plantatu-i-au chiar ei. La ordin scurt, pe lungi alei, Cu premoniția cenușii, Au și înfipt în sol țărușii, Subțiri și verzi , cazoni fuștei. Au fost sădiți fiindc´ – absorbeau, Ei , cel mai mult din radiații: Pe strada Lenin ori pe șleau,
Astăzi, urmașe crengi mai beau Din rămășițele de rații... Prăbușirea coliviei cu mineri Se dedică minerului Constantin Guler din Șebiș si ortacilor săi Lanțul s-a rupt și colivia plină De-ortaci ce se grăbeau să intre-n șut S-a prăbușit în gol ca Belzebut: Sângele-n stropi pe roata de drezină; Pe gâtul lor vânjos e-o ghilotină. Captivii năuciți au început Să urle-n întunericul hirsut, Mușcând amara morții rădăcină...
S-a dat alarma; aprigi, salvatorii, În fuga mare vin să-i descleșteze Din gura vâlvei minelor, putorii; Când pe brancarde prind ei să-i așeze De praf înecăcios îi umple norii Și-i scot spre a luminii metereze... Cum se adună uraniul...
Uraniul se-adună-ntâi în oase Ca vântu-n fluiere ce nu mai cântă, Apoi, ficatul singur se-nveșmântă Cu un cojoc de vene stricăcioase. Urmează-apoi rărunchii să te lase: În van o babă seara îți descântă, Globulele din trup se iau la trântă Cu micile răzmeriți canceroase.
Spre jertfă, vin testiculii la rând, Miner matur și frageda virgină; În loc de dragoste, un trist comând... Mireasa de ortac a fost o ... ”Mină”... Casa e mare, goală, fără rând: Bărbatul e secat din rădăcină. La cumpăna apelor... Prin ani optzeci în ai Bihariei creieri De pe versantul de apus spre est Au tot săpat mineri cu chip agrest, Ca-n pivnița furnicii, flămânzi greieri, Sub supraveghetorii cei mai severi, Să smulgă al uraniului rest, Când dintr-o dată, un șuvoi funest Lovi pe dată-n neatenții meșteri Și prinse ca să curgă-n galerie Al Arieșului izvor sălbatic Spre Crișul Negru –n cruntă bucurie, Iar abatajul deveni acvatic; Chemat-au întăriri ca-n bătălie Să pună râu-n locu - i geografic ... Supraviețuitorul Lui Toader Harnagea din Drăgănești, fost excavatorist la Sovrom Kwarțit ”Am încărcat cu cupa mii de tone Din cel mai tare, agresiv uraniu, Astăzi în sat sunt omul cel mai straniu, Octogenar aproape, fără bone. Am dat la Stat bir, zeciuieli și none Și ochii abia-mi clipesc acum în craniu, Pensia mea –i cât un cățui de staniu, Stârnind durere și revoltă-n zone . Cu « trenul foametei» eu am sosit De la Moldova până în Bihor, Iar la Băița Plai m-am și grăbit Să-ncalec pe- un flămând excavator Ca pe un cal cu greabăn oțelit De care și acum îmi este dor...” Descompunere Uitat de toţi , se descompune-n haldă, Uraniul, un uriaș raton, În gaz periculos, letal – radon, O boare umedă, adesea caldă, Ce, invizibilă, țăranii - i scaldă Cu silicoza-nfiptă în pulmon, Într-un târziu și rece abandon, Lângă Biharea tainică, înaltă... Clocește într-un cuib de minereuri Pasărea neagră , oarbă, insipidă; În galerii - mormane de deșeuri
Un faraon din Est , prin defileuri, Luat-a pradă multă și morbidă... Fundațiile de uraniu Pietroaie –au strâns de pe-a Băiței vale, După ce explozii le-au urnit din loc, Țăranii ce și-au spus că au noroc Și nu mai merg din sus să le prăvale. Acelea ce aveau zeci de chintale Spartu-le-au ei, fierbând pe sub cojoc: Le-au înălțat în zid sub boloboc Spre cer ca în cetăți medievale... După o vreme, dinții - au început Să li se clatine în alveole Și mult răritu-s-a și-acel sărut Ce îl dădeau nevestei pe cupole... Apoi sfârși și –al tinerilor rut În satele schimbate-n necropóle...
Se dedică unchiului meu Balaci Ioan , fost miner și veteran de război, a fost capturat pe front în Ungaria şi dus prizonier în Germania, fapt care a provocat multă vreme suspiciunea autorităţilor comuniste
|