Cartea de uraniu

Sizin üçün oyun:

Google Play'də əldə edin


Yüklə 455.56 Kb.
səhifə2/3
tarix28.10.2017
ölçüsü455.56 Kb.
1   2   3

II. Falansterul atomic din Carpați
Plăcinta de uraniu
Se dedică inginerului minier Ioan Borza din Ștei, specialist în energie atomică

Și eu și tata și bunicul meu



Ne-am dus din satul nostru zis Brădet

Spre lungile chilii de-anahoret

De la Băița, pe un lung traseu...

Când în genunchi, flămânzi, gustam mereu,

Dintr-al uraniului cald pesmet,

Silabiseam rusescul alfabet

Și ne rugam la bunul Dumnezeu.
Plăcinta amețitoare de uraniu

Era la șapte metri sub pământ:

Un fenomen uluitor și straniu
Din care n-am văzut , de când eu sunt:

E ca și cum te-ai întâlni c-un craniu

De-ndată ce pronunți acel cuvânt...”
Așezări cu mineri

Băița, Șteiu, Sighiștel, Giulești,

Fânațe,Lunca, Măgura, Rieni,

Vărzari ,Călugări, Cărpinet, Briheni ,

Vașcău, Nucet și Hotărel, Sârbești,
Câmp, Șuștiu,Sohodol, Vărzari, Hârsești,

Broaște, Brădet, Chișcău și Leheceni,

Criștior , Cociuba Mică, Belejeni,

Șebiș, Sudrigiu, Hotărel, Lelești,

Izbuc ,Poiana, Drăgăneşti, Câmpani,

Burda, Buntești , Teleac și Petrileni,

Pietroasa , Seghiște, Colești , Gurani ,
Valea de sus , Băița Plai, Băleni,

Săud, Moțești, Livada, Dumbrăvani,

Ferice , Saca , Talpe , Ghighișeni...

Zăcământul de aer...


Pentru noi, cei de la suprafața pământului, avem aer din belșug. Nu același lucru se poate spune despre minerii care coboară în adâncurile pământului și unde lipsa de aer este o problemă de viață și de moarte. Tatăl meu mi-a povestit de multe ori despre acest lucru pe când eram cu el la coasă la Șebiș. Ce-i plăcea lui cel mai mult la coasă era aerul acela îmbătător de dimineața, plin de miresmele câmpului. Apoi acea mireasmă crudă se preschimba într-una și mai îmbătătoare, mirosul diafan al fânului cosit, o aromoterapie de care abia acum îmi dau seama cum de am pierdut-o...
Tata a fost miner la Gura Barza la minele de aur. Nutresc chiar un sentiment benefic de mândrie la gândul că în seifurile Băncii Naționale a României, măcar câteva sute de grame sau o jumătate de kilogram de aur provin din munca acelui miner care s-a numit Balaci Moise, părintele meu, instruit, cu şapte clase, echivalent cu studii liceale pe acea vreme, cu un scris caligrafic cunoscut în toată comuna Drăgăneşti, calitate care i-a şi atras angajarea ca referent la Primărie pentru o vreme şi care nu a avut cât a trăit vreun cuvânt de dojană pentru mine...
Dar fiind nevoit să se apropie de casă, pentru că eu și fratele meu crescuserăm , el a venit de la Gura Barza , de la minele de aur, în mina de uraniu de la Băița Plai...

Aici, tatăl meu împreună cu un ortac din Belejeni, Laslău Traian, zis Mandică,au săpat un suitor pe perioada anilor 1970 – 1971 ...


Ca să dea de un alt zăcământ...
Ce este un suitor? Este un lucru mai greu de închipuit pentru cei care nu au mai auzit niciodată despre așa ceva.

Este un fel de fântână săpată în mină de jos în sus spre a se ajunge la suprafață, la zăcământul de aer, aer atât de indispensabil minerilor din adâncurile galeriilor.

Săparea unui suitor este o caznă despre care știu doar cei care se încumetă la așa ceva. O muncă de imaginat doar în iad pentru cei mai mari osândiți de pe pământ. Trebuie mai întâi să începi să sapi în tavanul galeriei, acolo unde îți indică șeful de echipă sau inginerul minier. Trebuie să și privești unde lovești la început cu ciocanul cu cioc ascuțit , apoi cu târnăcopul și perforatorul, dar și să-ți ferești ochii când cad de sus bucățelele de pământ , pietricelele sau noroiul. Pe măsură ce înaintezi cu fântâna verticală, trebuie să o armezi ca să nu se prăbușească pereții laterali peste tine. Dar trebuie să-ți înalți și schela interioară ca să poți lovi mereu în sus...

Trebuie să înaintezi ca un fel de cârtiță osândită , ba ajutându-te de ciocan, de târnăcop, de perforator sau uneori chiar de dinamită, de întâlnești vreo stâncă chiar deasupra capului, apoi fiecare metru de galerie verticală cucerită trebuie imediat armată cu trunchiuri care se îmbină la fix și în tot acest timp să-ți menții echilibrul deasupra hăului doar pe o biată scândură... Iar mâinile se încoardă într-un efort suprem să consfințească terenul cucerit atât de greu, în timp ce mii de tone te apasă pe creștet ... O ghilotină uriașă ce-și poate oricând lasa cuțitul de piatră să te ucidă în adâncurile minei...

Luni întregi a săpat tata și ortacul lui din Belejeni această tranșee verticală pe neștiutul și marele front din mina de la Băița... Uzi până la piele, dar cu corpurile supraîncălzite de eforturi urieșești și fumegând ca niște tăciuni...

Dar ei știau că suitorul trebuie predat la termen, că face parte dintr-un plan despre care se interesau și mai –marii minei de uraniu, fără să le pese prea mult de soarta acestor burghie umane care penetrau mina de jos în sus și nu de sus în jos...

La țară, la noi în sat, fântânarul era primul îndreptățit să bea din apa limpede și rece a fântânii. În mină, primii îndreptățiți să se înfrupte din aerul de la suprafață sunt minerii care au lucrat la suitor... Pe măsură ce ajungi la suprafață, trebuie să fii și mai atent: lipsită de sprjinul de jos, toată masa de pământ din susul suitorului se poate prăbuși peste tine , tocmai când mai ai puțin de săpat... Este ca un fel de scară a virtuților , scara dumnezeiescului urcuș ascetic spre rai, cu părăsirea succesivă a păcatelor, în vederea obținerii mântuirii sufletului, dar de unde te poate prăbuși viciul ultim și cel mai abscons al trufiei învingătorului... Am văzut la mânăstirea Sucevița cum un sfânt a învins toate viciile de pe scara virtuților și pe când năzuia să ajungă la ultima treaptă, cea a mântuirii, s-a prăbușit, lamentabil, neizbutind să treacă de păcatul ultim al trufiei,al superbiei...

Fără să cunoscă aceste lucruri, cei doi ortaci se rugau bunului Dumnezeu să nu se prăbușească peste ei ultimii metri cubi de pământ ai suitorului pe care –l înălțaserăspre zăcământul de aer , de care aveau atata nevoie minerii ...


Si Dumnezeu i-a ascultat și ultima lovitură cu târnăcopul a fost ca și izbitura cu toiagul al lui Moise în stânca din care a țâșnit apa pentru însetații fugiți din Egipt...
Aici, ultima lovitură a făcut să țâșească în mină lumina zilei și aerul...
Prin galerii se simte acum o boare neașteptată... Ortacilor le freamătă nările. Ei știu că lucrătorii la suitor au ajuns sus, sus , la zăcământul de aer, zăcământul care-i ajută să scoată la suprafață pe cel de uraniu...
Zăcământul diafan al aerului, al vieții, pentru zăcământul greu al uraniului, al puterii atomice, al morţii ...

Tablou subpământean




  • Așa-i de tare, domnu΄ inginer

Uraniul de-aci, că-mi vine-ndată

Să dorm cu capul chiar pe-a mea lopată!,”

Zicea ades în mină vreun miner,

Vânjos și îndrăsneț, cu mușchi de fier.

La astfel de vestire minunată

Ce este în mod sigur bună plată,

Zburau chiar șefii la un ofițer

Sovietic ca să vină să măsoare

Cu detector ce mârâie puterea

Ce isvora din pietre ca un soare...

Așa și-au adunat prin ani averea

Ortacii care n-aveau sărbătoare

Și -și stăpâneau senini și stoici durerea...

Sărea în sus, rusul, de bucurie...

Sărea în sus, rusul, de bucurie,

Când U.R. 4 - detector pe cinste,

Dădea de ale uraniului vintre

Şi acu – şi scutura cu frenezie

Pe scala de la zero la o mie...

Nu îi păsa că umblă ca- n morminte

Şi că de frig, el dintele de dinte,

Tot bate. Dar promite... o beţie.



  • Tavarisci , haraşo!” , strigat - a rusul,

Când a găsit el cea mai bună „marfă”,

Nu mai confirmă Moscovei refuzul


Şi zbârnâie ca struna într- o harfă.

Ai lui colegi îşi dau cu presupusul:


  • Cu şefii mari vorbeşte, nu c- o boarfă !”...

Robii adâncurilor


La minele din Gulag norma este

De trei΄ş΄pe tone minereu pe zi,

Astfel teatrala vorbă de a fi,

E supravieţuire, nu poveste.

În muntele Băiţei, către creste

Imperiul cel Roşu ne răpi

Puterea-atomică spre-a se amăgi

Că el va fi Stăpânul Lumii-aceste.

Dar nu atât cu cnutul, ei , la muncă,

Trimis-au mii de lucrători tari, tineri,

Ci c-un purcoi de bani ce li se - aruncă

Săptămânal, în ziua după vineri;

Unii case - au făcut, alţii-n speluncă

Şi-au compromis speranţa de –a fi gineri.

Ştiuca nucleară

De la Călugări până în Buntești,

Și de la Șebiș până în Poiana,

A început-a ”uraniului goana”,

De la Criștior și până-n Drăgănești.

Nu se mai cos cojoace la Sârbești,

Ca șubă să îți faci , să birui iarna,

Bucatele nu se mai strâng nici toamna,

De la Băița până în Lelești ...
Norodului s-a dat de-acum ucaz:

Să caute-n Băița piatra rară,

Ce se va duce către Caucaz
Că e de importanță planetară:

Întru al ”Micii Rusii” , secret iaz,

Ascunde-se chiar știuca nucleară ...

Căruțele cu uraniu

Căruțele cu bivoli vin cu minereu

Din toate părţile spre Ștei, de sus:

De ce-s atât de grei , Doamne Isus,

Ăști bolovani pușcați în defileu ?”

Pe- al morții - adânc și strâmtorat traseu,

De dimineața până la apus,

Pe orice fel de vreme, s-au tot dus

Ciudatele grămezi fără arneu. 31
La gară, proletarii țării - ncarcă

Toată strânsura smulsă de sub Munte

Pentru sovietica-atomic arcă,
Uitându-și parcă grijile mărunte.

Când îi auzi pe toți cum lucră, parcă,

Pentru Tătuc 32 s-ar face luntre - punte...


31 Arneu- coviltir la căruțe (n.a.)

32 Tătuc- adică Tătucul Stalin (n.a



  • Robotî niet” 33 !?!



  • Davai! Davai !”, striga fără-ncetare

Rusul contabil, cel cu geanta plină:

Minerul înălța către lumină

(După ce ieșea din vestiare
Și se spăla în cuve cu răbdare),

Palmele trecute prin ciulină

Și scorțoase ca o rogojină...


  • Harașo!”, spunea cu încântare

Tovarăşul cu bani de plăți și-avansuri.

În schimb, de n-aveai bătături prea groase

Riscai să nu mai mergi la baluri, dansuri :




  • Robotî niet !”, striga. Cine descoase

Dreptatea printre norme și bilanțuri ?

În loc de bani , se încasau ponoase...




33 Robotî niet !- Nu ai lucrat ! (rusă)

Floare de mină


Ascunse-n sân, cu grijă, sub pufoaică

Floarea de mină, stranie și grea,

Ce o zări-ntr-un ungher, mică stea

Cu o lucire verde, de șerpoaică.


C-un șnur a agățat-o de o gaică

Ca să nu cadă către când ieșea

Din abatajul stins în urma sa...

Ajuns acasă, ca și la o Maică


A Domnului a prins să i se-nchine,

Dar fiindu-i interzis să facă cruci,

De soața lui a prins a-i fi rușine,
De cînd a observat, că de pe- atunci,

Îi cade părul, pasul nu-l mai ține

Și-a azvârlit Molochul printre stânci.

Şobolanii salvatori

Chiar de se-nfruptă din slănină, pâine,

Ai minei şobolani , să-i înţelegi:

Aici funcţionează alte legi ,

Ce - asigură şi ziua cea de mâine.

În simţuri ei întrec oricare câine.

Ei chiar de-au făptuit fărădelegi,

De ţi-au mâncat chiar tortul din câşlegi

Şi straiţa cea de cânepă e-n ruine,

Sunt primii care simt tremurătura

Oricărei mine şi se-adună-n turme

Să iasă-afară şi se dau de-a dura

Din galerii, călcându-se pe urme,

Tot chiţâind şi mursecând cu gura

Pe cei bătrâni ce nu mai pot să scurme...



Pervîi Șakăt 34

-”Știut e că-n oricare-a lumii mină,



(Pe –a noastră ruşii o botează Pervîi Șakăt

Și unde ne închidem cu alt lacăt,

Rugându-ne de lampa cu lumină),

Se-armează , pe trei schimburi, cu tulpină

Lungi galerii, de nu le dai de capăt,

Numai cu lemn de brad și nu în treacăt.

De ce-ar fi coniferul doar de vină ?


E mai ușor. Atunci când al lui spate

Urmează sub povară să se rupă,

Prinde-a trosni: semn de calamitate

Și dă de știre la întreaga trupă

Să se retragă; -n urmă să nu cate

Că mina - ndată golul îşi astupă...”


34 Pervîi Șakăt - Întâia mină sau mina principala (rusă).

Trenurile cu uraniu (indicativele)


La gara nouă –n Ștei se –adună pline

Vagoanele cu vânăt minereu;

Tineri soldați , armați cu un Zebeu 35

De strajă stau la ce s-a scos din mine.

Începe - apoi să pufăie pe șine

Un tren atomic special şi greu:

Beiuș, Holod , Oradea , spre Halmeu,

Trei garnituri pe zi , de nu mai bine.

La graniță , osii, se pun, mai late,

Containerelor ce duhnesc a crimă;

Ostașii-au adormit cu pușca-n spate,

Neștiind că –ncet naveta îi suprimă.

Din drum nu au facut nici jumătate

Iar oasele de pietre se comprimă.



35 Zebeu, pușcă mitralieră model ZB l926, produsă de compania cehă Zbrojovka Brno (de unde denumirea de ZB) ,cu asistența uzinei Skoda, armă folosită și de soldații români în timpul celui de al doilea război mondial (n.a.)

Frumosul Sașa 36 din Leningrad


Era frumos Sașa. Cu ochi albaștri.

Născut în Leningrad, Oraș Erou,

Maestru la garotki 37 și tangou,

Preafericit în munții cu Zoroaștri.

Nu se uita în cârciumi la piaștri;

Unde vedeau tavariscii - un cavou,

El le spunea c-ar fi doar un potou

La care- ajung cândva doar cei sihaștri.
Însă -ntr-o bună zi, la - Oradea Mare,

Croitu-și-a costum la patru ace;

În Ștei, pe strada Lenin, la plimbare
L-a ocărât un narkom 38 prea - locvace

Că-i „vrag naroda”39 ”porc” şi ”burjui mare”

Și l-a trimis acasă în găoace !

36 Frumosul Sașa- povestea lui Alexandru (Saşa) Gherghelenic mi-a fost relatată de doamna prof. Ana Marossy şi întărită şi precizată cu amănunte de dl.ing. Gelu Rădoiu din Cluj, ambii muncind în perioada exploatării uraniului la Ștei (n.a.)

37 Garotki- un fel de joc asemănător cu popicele, foarte popular printre rușii de la Sovrom –Kwarțit de la Băița Plai și Ștei (n.a.)

38 Narkom, prescurtare de la narodnîi komisar- comisar al poporului între l9l9-1946 (n.a.)

39 Vrag naroda - duşman al poporului (rusă).


  • Boje moi ! Mașina esti, șofieur niet !”

Atât de mare-i noua basculantă,

Încât ca să ajungi l-al ei volan,

Îți trebuia o scară, mult elan,

Nebun curaj, când coborai pe pantă.
Ce roată uriașă și ce jantă !

În ladă- pântec de Leviathan

Să-nghită minereul lui Satan,

Păzit de vreun soldat cu ochii-n fantă.


Se spune că atunci, pe acea vreme,

Un biet mujic trimis de-al său Soviet,

Fost-a cuprins pe rât de mari dileme,
Căci nezărind în sus nimic concret

La ZIL 40 -ul cel enorm, a prins a geme:



  • Boje moi ! 41 Mașina esti, șofieur niet!”


40 ZIL ( de la ”Zavod s Imenem Lihachova” care a luat ființă pe locul fostei uzine AMO (Avtomobilnoe Moskovskoe Obshchestvo-Fabrica de automobile Moscova,fondată în 1924); aici, denumirea ZIL se referă la modelul ZIL 130, camion greu, de producție sovietică,de mare capacitate, utilizat masiv la transportul zăcământului de uraniu de la minele din Băița Plai la cele trei mori de măcinare din Ștei și de aici la gara din același orășel (n.a.)

41 - Boje moi !- Dumnezeul meu ! (rusă) - povestea mi-a fost relatată de către aceeaşi doamnă prof.Ana Marossy.



Krasnaia Moskva 42
Krasnaia Moskva se numea parfumul

Pe care îl lăsau în urma lor,

Ca pe o boare, suflu, cald fior

Și căruia nu-i rezista niciunul


Dintre bărbați, când ele treceau drumul:

Hazaicele 43 cântând în GAZ 44 în cor

Iar inginerii tineri toţi implor

Când să plătească dragostei uiumul.


Se-mbracă în mătase scumpă, fină

Rusoaicele aproape de-Occident

Şi iarna se drapează - n zibelină,
Zâmbind, vorbesc rumunski cu accent:

Căci nimeni nu le află-aici vreo vină

Când frumusețea lor e- eveniment !!!


42 Krasnaia Moskva- Moscova rosie, tip de parfum foarte căutat și utilizat de amatori prin Munții Apuseni pe perioada exploatării uraniului .

43 Hazaicele- de la ”hazaică”, termen argotic , introdus de armata sovietică de ocupație după l944 , însemnând l. Femeie; 2.soție; 3. amantă.

44 GAZ – autoturism de teren de producție sovietică ( de la Gorkovski Avtomobilny Zavod - uzina de automobile din orașul Gorki), aici model GAZ 72, produs între l955-l958, cu tracțiune 4 x 4, patru porți și cu 5 locuri (n.a.)

PACEA” de la Nucet 45


Țin minte, copil fiind, cum la Nucet,

Scria pe-o coastă, drept, urieșește,

Mobilizator, tovărășește,

Cu atât de mari majuscule, concret,


Cuvântul magic ” PACE”, sub brădet.

Am înălţat spre el micuţe deşte

Și mama m-a-ndemnat atunci:- ”Citește”!

Eu l-am silabisit timid, încet...


Dar sub cuvântul paşnic cine sapă ?

Din toată țara zeci de mii mineri,

Cu apa de pe moarte , ei se-adapă
Să apere Soiuzul cel de Fier...

Vai, astăzi, ce arhanghel mă mai scapă

De demonu-amintirii de mai ieri ?...


45 Nucet, actualmente cel mai mic oraș din România,situat în sud - estul Bihorului, dar odinioară foarte populat și ridicat în mod special în 1952-1953 pentru lucrătorii din minele de uraniu, în anul 1956 avea o populație de peste 10.000 locuitori ( n.a. )

Mineri la Băița


Se dedică tatălui meu, unchilor, consătenilor mei, mineri la Băița Plai şi Avram Iancu : Balaci Moise, Balaci Miron, Balaci Vasile, Balaci Ioan, Guler Traian , Vesa Vasile, Gudiu Vasile, Gudiu Gheorghe, Hinț Vasile,Guler Gheorghe, Ciupa Petru, Abrudan Gheorghe, Isai Traian, Dumitraș Ioan, Lucuța Vasile, Guler Constantin,Pirtea Gheorghe,Ilea Traian,precum şi tuturor minerilor din satele apropiate: Leleşti, Bunteşti, Săud, Poieni de jos, Poieni de sus, Brădet , Giuleşti, Stânceşti, Ferice, Chişcău, Gurani, Măgura,Moţeşti, Sălişte de Beiuş



  • Nu - ș´ ce-i cu mine, de o vreme-ncoace,

C-atunci când ies tot ud, din șut, muiere,

Deși mă străduiesc eu , cu putere,

Ca puiul care iese din găoace,
Să ies din greaua minei carapace,

Un pui de somn mă-ncearcă, fără vrere

Și nu mai simt nici trudă, nici durere,

Mișcările mi-s leneșe , stângace;
M-aș aciui să dorm într-un ungher,

Un sfert de oră și nimic mai mult,

Dar șeful nu mă lasă că-i sever
Și intru în al șirului tumult;

Cum de am uitat, azi, casca pe cuier

Și-abia mai pot ortacul să-l ascult ?”...

Nebunul ” de la Fabrica de binale din Ştei

În şapte ΄ş ΄cinci lucrat-am la Binale,

Să am dosar pentru examen, bun ...

Am întâlnit în fabrică-un nebun

Şi despre care circulau zicale,


Cum de-a ajuns sărmanul prin spitale,

Apoi în puşcărie , nu mai spun,

Fără de apă, masă şi săpun:

S-ar fi încăierat c-un rus pe vale

Şi-apoi l-ar fi ucis în luptă dreaptă

Pentru o moaţă dârză de sub munte...

Pe-nvingător, ancheta cea nedreaptă

L-a asvârlit în beciurile crunte.

Când ruşii s-au retras, o înţeleptă

Conducere l-a scos din chinuri multe...

Izvorul din mină

Se dedică inginerului minier Fechete Emil, fost director al Exploatării miniere Bihor


Un inginer cu nume blând , Emil,

Încins de sete groaznică în mină

S-a aplecat încet spre o ruină,

Dând la o parte sacul de trotil,

Cu grijă infinită la fitil

Și –a-ngenuncheat ca seara la o cină

Cu –ai lui genunchi, cinstind albastra tină,

Iar apa - i gângurea ca un copil,
Încât fără de teamă - și lipi gura

De limpede șipotul de cristal,

Simțind cum se ostoaie –n piept arsura

S-a ridicat apoi senin , egal

Și-a tot băut de-atunci el murătura

De i-a căzut tot păru-n chip fatal...


Monumentul sterilității



Domnului profesor inginer Constantin Butişcă din Câmpani
Cum ieși privind spre dreapta din Fânațe

S-ajungi trudit l-ale Băiței mine,

De-a lungul drumului se-nșiră pline,

Uitate , sterpe halde cu albeață.


S-au periat toți munții; aci-i mătreață,

Steril amestecat cu plumb, toxine,

Salcâmii răsădiți sunt doar prăjine,

Nu vezi pe doalmă paiul de verdeață.


Ca-n pilda biblică când cade bobul

Din cerul Domnului pe piatra goală,

Chiar de s-a străduit pe-aici norodul
Ca să ridice-un codru de la poală;

Fără urmări rămasu-i-a istovul

De parcă-ar fi plantat pe – o nicovală...

După golirea muntelui




  • Vai , Stalin , ne-a luat toată smântâna,

Iar, noi, românii , am rămas cu zerul

Și prin abrupte râpe, doar cu fierul

Din ZIL - urile ce-au mușcat țărâna,
Când n-a ținut la coborâre frâna-,”

Șopteau ortacii de pe șantierul,

Schimbat de ocupant în falansterul

Atomic , când Moskva ne - a fost stăpâna...

După ce –n taină , uraniul a fost smuls,

Precum un diamant dintr-o montură,

Ai noștri se-apucară triști, de muls:


Sărmane resturi pline de sulfură.

  • De-o fi uraniu, unde s-a ascuns

Şi unde să începem săpătură ?”

Magica poțiune de uraniu...

Fostului director al Exploatării miniere Bihor, ing.Anastasă Hristodor, născut la Niculițel în Dobrogea


  • Ce se întâmplă, doctore, cu mine,

C-atunci când plec de la Băița-n țară

Să-mi iau concediu aproape-ntreaga vară

De-mi vine ca să țip că va fi bine,

Să mă îndrept spre plajele divine,

Spre toamnă-n ultima plimbare-hoinară,

Începe, din senin , ca să mă doară,

Inima,rânza , capul; mi-e rușine

Să-i spui ceva nevestei să n-o supăr,

Dar când ajung în Ștei iar, totul trece...”

Ci zis-a medicul: -” Și - un zdravăn nufăr,


De-l smulgi din baltă, chiar de - l pui la rece,

Se-nchide-n suferința-i ca-ntr-un cufăr:

Dar tu, cu- uraniul mai poți petrece !...

Rugăciunea minerului

În memoria tuturor minerilor morți ori răniți în accidente de muncă

Sfantă Varvară, nobilă mireasă,



Tot trupul meu prin suflet mi-e deschis;

Ți-l dau să faci din el un paraclis,

Ca, astfel, eu în noaptea cea mai deasă,
Când abatajul morții mă apasă,

Tu, sfânta mea, să treci peste abis,

Geana să-mi tragi peste un ultim vis

Și tu să fii Măicuța mea miloasă.
Ajută-mă ca –n cea din urmă clipă

A vieții răscolite sub pământ,

Să mă înalți spre cer pe - a ta aripă
Și flori de mină pune-mi la mormânt…

Nu m-osândi să-mi pierd viața-n pripă

Făr-a adresa lui Iisus un cuvânt…”

Pe lângă plopii de la Ștei...
Se dedică domnului Voicu David, exclus din organizația de tineret comunist din Ștei, din cauza condamnării politice a tatalui său ,dar salvat miraculos în acest fel de obligaţia de a fi trimis la minele de uraniu de la Băiţa Plai


Pe lângă plopii de la Ștei,

Adesea au trecut ,vai, rușii;

Noi nu știam nimic, supușii,

De ce plantatu-i-au chiar ei.

La ordin scurt, pe lungi alei,

Cu premoniția cenușii,

Au și înfipt în sol țărușii,

Subțiri și verzi , cazoni fuștei.


Au fost sădiți fiindc´ – absorbeau,

Ei , cel mai mult din radiații:

Pe strada Lenin ori pe șleau,
Dar mai ales lâng-a lor spații...

Astăzi, urmașe crengi mai beau

Din rămășițele de rații...

Prăbușirea coliviei cu mineri

Se dedică minerului Constantin Guler din Șebiș si ortacilor săi

Lanțul s-a rupt și colivia plină

De-ortaci ce se grăbeau să intre-n șut

S-a prăbușit în gol ca Belzebut:

Sângele-n stropi pe roata de drezină;

Pe gâtul lor vânjos e-o ghilotină.

Captivii năuciți au început

Să urle-n întunericul hirsut,

Mușcând amara morții rădăcină...

S-a dat alarma; aprigi, salvatorii,

În fuga mare vin să-i descleșteze

Din gura vâlvei minelor, putorii;


Când pe brancarde prind ei să-i așeze

De praf înecăcios îi umple norii

Și-i scot spre a luminii metereze...

Cum se adună uraniul...

Uraniul se-adună-ntâi în oase

Ca vântu-n fluiere ce nu mai cântă,

Apoi, ficatul singur se-nveșmântă

Cu un cojoc de vene stricăcioase.

Urmează-apoi rărunchii să te lase:

În van o babă seara îți descântă,

Globulele din trup se iau la trântă

Cu micile răzmeriți canceroase.

Spre jertfă, vin testiculii la rând,

Miner matur și frageda virgină;

În loc de dragoste, un trist comând...

Mireasa de ortac a fost o ... ”Mină”...

Casa e mare, goală, fără rând:

Bărbatul e secat din rădăcină.

La cumpăna apelor...

Prin ani optzeci în ai Bihariei creieri

De pe versantul de apus spre est

Au tot săpat mineri cu chip agrest,

Ca-n pivnița furnicii, flămânzi greieri,

Sub supraveghetorii cei mai severi,

Să smulgă al uraniului rest,

Când dintr-o dată, un șuvoi funest

Lovi pe dată-n neatenții meșteri

Și prinse ca să curgă-n galerie

Al Arieșului izvor sălbatic

Spre Crișul Negru –n cruntă bucurie,

Iar abatajul deveni acvatic;

Chemat-au întăriri ca-n bătălie

Să pună râu-n locu - i geografic ...

Supraviețuitorul

Lui Toader Harnagea din Drăgănești, fost excavatorist la Sovrom Kwarțit


Am încărcat cu cupa mii de tone

Din cel mai tare, agresiv uraniu,

Astăzi în sat sunt omul cel mai straniu,

Octogenar aproape, fără bone.

Am dat la Stat bir, zeciuieli și none

Și ochii abia-mi clipesc acum în craniu,

Pensia mea –i cât un cățui de staniu,

Stârnind durere și revoltă-n zone .


Cu « trenul foametei» eu am sosit

De la Moldova până în Bihor,

Iar la Băița Plai m-am și grăbit

Să-ncalec pe- un flămând excavator

Ca pe un cal cu greabăn oțelit

De care și acum îmi este dor...”

Descompunere

Uitat de toţi , se descompune-n haldă,

Uraniul, un uriaș raton,

În gaz periculos, letal – radon,

O boare umedă, adesea caldă,


Ce, invizibilă, țăranii - i scaldă

Cu silicoza-nfiptă în pulmon,

Într-un târziu și rece abandon,

Lângă Biharea tainică, înaltă...


Clocește într-un cuib de minereuri

Pasărea neagră , oarbă, insipidă;

În galerii - mormane de deșeuri
Se-nalță-n româneasca piramidă:

Un faraon din Est , prin defileuri,

Luat-a pradă multă și morbidă...

Fundațiile de uraniu


Pietroaie –au strâns de pe-a Băiței vale,

După ce explozii le-au urnit din loc,

Țăranii ce și-au spus că au noroc

Și nu mai merg din sus să le prăvale.


Acelea ce aveau zeci de chintale

Spartu-le-au ei, fierbând pe sub cojoc:

Le-au înălțat în zid sub boloboc

Spre cer ca în cetăți medievale...

După o vreme, dinții - au început

Să li se clatine în alveole

Și mult răritu-s-a și-acel sărut

Ce îl dădeau nevestei pe cupole...

Apoi sfârși și –al tinerilor rut

În satele schimbate-n necropóle...


  • Io lucru și mă rog după Pravilă !...”

Se dedică unchiului meu Balaci Ioan , fost miner și veteran de război, a fost capturat pe front în Ungaria şi dus prizonier în Germania, fapt care a provocat multă vreme suspiciunea autorităţilor comuniste






  • Dostları ilə paylaş:
1   2   3
Orklarla döyüş:

Google Play'də əldə edin


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə