Cartea Domnului

Odihna şi inactivitatea

Marea Evanghelie a lui Ioan, I/220

Domnul: „Ceea ce omul nu-şi asigură singur, prin puterea pe care i-a dat-o Dumnezeu şi prin propria sa activitate, nu-i este permis fără judecată! De aceea, nu vă limitaţi să ascultaţi cuvântul Meu, ci urmăriţi să-l transpuneţi în practică, căci numai astfel veţi percepe binecuvântarea interioară!

Căci viaţa înseamnă activitate, şi nu odihna energiilor. Ea trebuie menţinută astfel pentru eternitate printr-o activitate continuă a tuturor energiilor, căci viaţa nu rezidă în odihnă.

Senzaţia de bunăstare pe care v-o oferă odihna nu înseamnă altceva decât o moarte parţială a energiilor necesare vieţii. Cine preferă din ce în ce mai mult confortul odihnei, îndeosebi al energiilor spirituale ale vieţii, nu face decât să se arunce din ce în ce mai tare în braţele morţii, din care nu va mai putea fi eliberat cu uşurinţă de către Dumnezeu.

Evident, există şi o linişte perfectă, care este plină de viaţă. Dar această linişte se află numai la Dumnezeu, traducându-se la nivelul fiinţe umane printr-o senzaţie inefabilă de beatitudine şi de mulţumire, atunci când a acţionat în concordanţă cu voinţa lui Dumnezeu. Aceasta este adevărata ‘odihnă întru Dumnezeu’, care conduce la senzaţia de beatitudine şi la sentimentul de a fi acţionat în acord direct cu voinţa divină. Ea este singura formă de odihnă plină de viaţă, de vigoare şi de energie. Celelalte tipuri de odihnă, care conduc la retragerea forţelor vitale din activitate, nu reprezintă decât moartea.

Dacă doarme prea mult, corpul moare treptat, şi acelaşi lucru se petrece şi cu sufletul, dacă evită activitatea corespunzătoare cuvântului şi voinţei Mele. După ce lenea se instalează în suflet, ea este urmată curând şi de alte defecte, căci lenea nu este altceva decât un copil al iubirii de sine care alungă orice fel de activitate destinată ajutorării celorlalţi; ea ar dori dimpotrivă, ca toţi ceilalţi să lucreze pentru beneficiul şi confortul ei. De aceea, aveţi mare grijă cu tendinţa către indolenţă, căci ea reprezintă sămânţa pentru tot felul de vicii!…

După ce v-aţi încheiat activitatea, vi se permite o odihnă moderată, de dragul membrelor organismului, dar excesul de odihnă este mai rău chiar decât lipsa completă a odihnei”.