Cartea Domnului


Dezvoltarea corpului uman



Yüklə 0,87 Mb.
səhifə12/130
tarix07.01.2022
ölçüsü0,87 Mb.
#91013
1   ...   8   9   10   11   12   13   14   15   ...   130
Dezvoltarea corpului uman

Marea Evanghelie a lui Ioan, IV/118-120 (citat de Viktor Mohr)

„Domnul (în timpul unei prelegeri): „Ceea ce vedeţi acum prin puterea vederii voastre astrale, ca un număr uriaş de şerpişori agitaţi, la fel de rapizi ca şi nişte săgeţi, sunt de fapt substanţele nutritive necesare vieţii organice, un fel de sare a aerului şi a oceanelor pe care înţelepţii viitorului o vor numi oxigen. La origini, această substanţă a fost de fapt substanţa sufletului, şi ea corespunde gândurilor înainte ca acestea să devină idei.

Oriunde veţi găsi o cantitate mai mare din această substanţă astrală şi vitală condensată, puteţi fi siguri că din ea va ieşi curând o formă vie. Atunci când aceşti şerpişori de foc se adună cu sutele şi cu miile într-o singură grămadă, ei încep să strălucească cu putere. Acesta este semnul auto-determinării care va conduce la apariţia unei creaturi, prin fecundarea lor de către o idee. Vă întrebaţi, desigur, cine este cel care modelează aceste spirite ale vieţii, dându-le o formă vitală propriu-zisă. În conformitate cu voinţa Mea, cel care vă va răspunde la această întrebare va fi Rafael”.

(Rafael explică): „Gândurile pure ale lui Dumnezeu sunt substanţa din care apar toate lucrurile în existenţa infinită. Noi, Arhanghelii, primii creaţi, am apărut din voinţa atotputernicului Spirit al lui Dumnezeu (‘Elohim’ din istoria creaţiei; sau ‘Arhanghelii’ din învăţăturile creştine). Toate celelalte lucruri şi fiinţe au fost apoi create de noi, întrucât noi am fost şi suntem primii recipienţi ai gândurilor şi ideilor lui Dumnezeu. Noi formulăm gândurile-viaţă provenite de la Dumnezeu, adică cele care vouă vă apar sub forma acestor limbi ca de foc, şi modelăm din ele forme şi fiinţe în acord cu ordinea lui Dumnezeu din interiorul nostru. Dacă mă veţi întreba care este substanţa materială din care creăm aceste fiinţe, vă voi răspunde că limbile de foc ca nişte şerpişori sunt cărămizile astral-spirituale din care confecţionăm tot ceea ce creăm, adică tot ceea ce capătă o formă substanţial-materială.

Spre exemplu, observaţi ovarele unei găini. Unele grămezi de ouă sunt la fel de mici ca şi boabele de mazăre, în timp ce altele sunt aproape la fel de mari ca şi merele. La început, sub coaja moale nu există decât gălbenuşul. Această substanţă centrală este hrănită până când în jurul ei se formează substanţa albuşului, care dă forma completă a oului. În timpul acestui proces, substanţele cele mai grosiere sunt eliminate către periferie, unde formează coaja dură a oului, care va fi astfel protejat atunci când găina îl va oua. Apoi găina începe să-şi clocească ouăle. Ce schimbări fantastice se petrec atunci! Substanţele din gălbenuşul de ou intră în agitaţie şi capătă o altă structură, conform ordinii divine, căci gândurile-formă (limbile de foc) se unesc şi le atrag pe cele din vecinătatea lor. Procesul continuă până când apar treptat inima, capul, ochii, intestinele, picioarele şi aripile noului pui. Aceste gânduri ordonate (idei parţiale) atrag continuu o omogenitate din ce în ce mai mare din substanţa respectivă, creând organele necesare pentru ca forma să prindă viaţă.

După ce corpul s-a dezvoltat în acest fel, gândul vieţii care a pătruns în organismul respectiv începe să-şi dea seama că sufletul se află încă în închisoare. De aceea, el devine din ce în ce mai activ, până când sparge pereţii închisorii (adică ai oului, prin procesul de naştere) şi pătrunde, încă slăbit, în marea lume. Aici, el începe să se hrănească cu hrana exterioară a acestei lumi, iar procesul de creştere continuă. Avem în sfârşit în faţa noastră o găină complet dezvoltată, fertilă, o fiinţă organică vie ce are capacitatea să preia din regatul naturii anumite substanţe (părţi sufleteşti corespondente) sub formă de hrană. Partea spirituală a hranei serveşte la dezvoltarea în continuare a sufletului, în timp ce partea ei materială serveşte la susţinerea corpului fizic, dar şi pentru crearea unor noi fiinţe de acelaşi fel.

Sexul depinde de greutatea iniţială, mai mare sau mai mică, a puiului, adică de calitatea şi puterea gândurilor fundamentale ale vieţii sufletului respectiv. Dacă aceste gânduri sunt deja complet solidificate, astfel încât alcătuiesc o idee (adică un mănunchi spiritual de gânduri), dezvoltarea lor va conduce la o creatură de sex masculin. Dacă gândurile fundamentale ale vieţii sunt mai uşoare (adică mai puţin dezvoltate), dezvoltarea lor va conduce la o formă feminină.

Prin copulaţia animalelor nu se produce decât stimularea unei activităţi ordonate în interiorul oului a gândurilor fundamentale ale vieţii deja prezente aici. Fără această stimulare, gândurile vieţii ar rămâne într-o stare latentă. În pântecul matern, limbile de foc care corespund sufletului animalului se reunifică, adunându-se în numărul potrivit şi alcătuind forma necesară. Mai întâi, ele stimulează femela, care stimulează apoi masculul, şi astfel începe perioada rutului. Trebuie menţionat că masculul nu plasează o sămânţă nouă în trupul mamei, ci doar activează mănunchiul vieţii deja prezent în interiorul acesteia. Acest proces se petrece atunci când sămânţa masculului, alcătuită din spirite ale vieţii mai libere şi mai independente, stimulează spiritele amorţite din pântecul mamei să se trezească la viaţă. Fără această forţare, spiritele vieţii ar rămâne în stare de latenţă şi nu ar atinge nivelul prin care pot da viaţă unei noi fiinţe. Spiritele din sămânţa masculului nu le lasă în pace pe cele ale femelei, care se opun vehement acestei stimulări, căci, aşa cum spuneam mai devreme, ele sunt înclinate mai degrabă către odihnă, iar fără o forţare din exterior nu ar fi niciodată pregătite să intre într-o activitate continuă şi ordonată (diviziunea celulară, formarea organelor).

Lăsat în stare de latenţă, adică fără stimularea din exterior, mănunchiul vieţii din pântecul matern s-ar micşora din ce în ce mai mult, contractându-se către centru până la auto-dizolvare. Dar spiritele vieţii din masculul excitat pun în mişcare şi se întâlnesc cu cele amorţite ale femelei (n.ed. adică sperma se întâlneşte cu ovulul). Imediat, spiritele mai mici ale femelei intră în agitaţie, încercând să scape de atacatori. Ele nu reuşesc însă acest lucru, iar stimularea spiritelor vieţii din pântecul femelei continuă din ce în ce mai profund, până când ajunge în centrul mănunchiului. Acesta intră şi el în mişcare, până când mult-încercatelor limbi de foc ale femelei li se face foame, din cauza activităţii lor prelungite. De aceea, ele se hrănesc cu lumina limbilor de foc masculine. În acest fel, spiritul sau gândul-viaţă care urmează să se nască primeşte impulsul masculin de care are nevoie. Astfel stimulate, limbile de foc feminine încep să se aranjeze în ordinea prestabilită, ca un pluton bine organizat de soldaţi.

Spiritele vieţii din centru, care sunt mai puternice şi mai iluminate, îşi recunosc acum (din punct de vedere astral) sensul şi ordinea, şi se adună laolaltă potrivit acestei ordini. Se stabilesc astfel relaţii organice, iar schimbările exterioare prind formă, care începe să semene din ce în ce mai mult cu fiinţa care va fi creată (dezvoltare embrionară).

În procesul de procreare şi de devenire a fiinţei umane lucrurile se petrec destul de asemănător ca şi în cazul animalelor, dar raţiunea este cu totul alta. Femeia are în interiorul trupului ei o substanţă a naturii, iar atunci când se petrece procrearea, mănunchiul vieţii este excitat şi fertilizat. Dar el este smuls ca o boabă din teaca ei şi dus la locul potrivit pentru dezvoltarea sa ulterioară. Aici, un suflet pregătit pătrunde în el şi – pentru o vreme – are grijă de această formă a vieţii, până când substanţa devine suficient de matură pentru ca sufletul să poată intra în embrionul încă foarte subdezvoltat. Sufletul are nevoie de două luni pentru această sarcină. Când el intră pe deplin în posesiunea embrionului, copilul devine cu adevărat viu, în mod perceptibil, şi începe să crească până când atinge dimensiunea corectă.

Atât timp cât nervii fizici ai copilului nu sunt încă plenar dezvoltaţi şi nu devin activi, sufletul continuă să lucreze şi să pregătească trupul în conformitate cu nevoile sale. Când nervii au atins nivelul necesar de maturitate şi când spiritul lor aflat într-o continuă dezvoltare devine mai activ, conform ordinii sale, sufletul începe să se retragă din ce în ce mai mult, până când adoarme complet, în regiunea rinichilor. El îşi pierde conştiinţa de sine şi începe să vegeteze, uitând complet care a fost starea sa naturală anterioară. La câteva luni după naştere, sufletul începe să se trezească din nou, treptat, lucru care poate fi observat cu uşurinţă, căci copilul îşi reduce perioada de somn. Mai este nevoie, însă, de un anumit timp până când acest suflet să îşi recapete cu adevărat conştiinţa. Acest lucru se petrece abia când copilul începe să vorbească, fără ca el să-şi aducă totuşi aminte cine este, căci acest lucru s-ar dovedi un obstacol puternic în calea liberului său arbitru şi al dezvoltării sale ulterioare.

Fiind complet înlănţuit în substanţa cărnii sale, sufletul nu recunoaşte la început nimic altceva decât impresiile comunicate de simţurile trupului său. El nu recunoaşte nimic din interior, căci este orbit de materia corpului său. El nu ştie nici măcar că poate exista fără un corp. Multă vreme, el se simte complet identic cu trupul său şi este nevoie de o lungă perioadă de timp pentru ca un suflet încarnat să îşi poată percepe conştiinţa de sine şi pentru a atinge capacitatea de a se privi pe sine ca ceva de-sine-stătător. Abia când spiritul începe să trezească sufletul, acesta devine din ce în ce mai luminos, descoperind în sine lucruri care îi fuseseră ascunse până atunci. Uitarea de sine dispare însă complet abia când spiritul şi lumina sa puternică se trezesc complet în interiorul sufletului, care îşi poate vedea acum – într-o lumină transfigurată – dezvoltarea pe care a avut-o în toate regatele naturii până atunci. Abia acum dispar amăgirea şi minciuna, iar ceea ce rămâne nu este decât adevărul etern şi strălucitor al spiritului pur”.


Yüklə 0,87 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   8   9   10   11   12   13   14   15   ...   130




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin