Cartea Domnului

Narcoza sau anestezia

Marea Evanghelie a lui Ioan, X/209, Darurile cerului II, pag. 309 ff (citate de Viktor Mohr)

„Hrana acceptată de stomac nu este atât de moartă precât pare. Orice aliment este alcătuit din trei părţi: una grosier-materială, una eterică şi una substanţială. Partea materială a hranei este cea vizibilă, care poate fi simţită prin intermediul simţului gustativ şi al celui olfactiv de la nivelul limbii şi nasului. Atunci când hrana şi băutura ajung în stomac, se poate spune că ea este gătită aici pentru a doua oară. În timpul acestui proces apar două ingrediente, din care unul este material, care este condus de sânge în interiorul organismului, ca hrană pentru corpul fizic, pentru organele şi membrele acestuia, pentru intestine şi muşchi, adică pentru toate celulele care au nevoie să fie fortificate. Partea substanţială subtilă a hranei nu este eliminată până când ajunge la nivelul stomacului inferior. Aici, substanţa eterică a hranei este separată printr-un proces de fermentaţie de corespondentul ei material, servind ca hrană pentru nervi. De aceea, ea ar mai putea fi numită şi „nerv spiritual”.

O a treia componentă, extraordinar de subtilă, cea care alcătuieşte adevărata substanţă a materiei, este condusă (tot prin intermediul procesului de fermentaţie), printr-un anumit canal particular, de la splină către inimă, unde este complet purificată şi serveşte drept hrană a sufletului. Altfel spus, sufletul se hrăneşte şi el cu alimentele ingerate de om, dar numai cu acele părţi care îi corespund din punct de vedere substanţial (cu elementele care au frecvenţe de vibraţie asemănătoare cu a lui), fiind fortificat de acestea (aşa se explică influenţa dietei alimentare asupra sufletului!).

Fluidul eteric pe care l-am denumit mai sus nervul spiritual, cel care face legătura în corp şi suflet, joacă un rol decisiv în procesul de anestezie sau narcoză.

Toate eterurile care reprezintă lichide spirituale de o mare puritate au efecte anestezice asupra nervului spiritual. Este cazul vinului, berii, mustului, şi al altor lichide similare, care conţin elemente astrale mai libere şi mai puţin supuse constrângerilor, spre deosebire de apă şi de celelalte lichide nesupuse procesului de fermentaţie. Eterul cel mai pur este aproape complet liber şi de aceea el nu poate fi păstrat decât în recipiente bine sigilate.

Atunci când un asemenea eter ajunge, prin inhalarea lui de către organism, în zona în care operează nervul spiritual, intrând în contract cu acesta, el este absorbit cu lăcomie de către acesta, fiind folosit pentru alimentarea compartimentelor interioare ale nervului. Când aceste compartimente sunt alimentate subit, în această manieră neaşteptată, ele se umflă la fel ca un balon, nemaifiind capabile să reacţioneze la impulsurile exterioare, chiar dacă este vorba de o rană externă (principiul anesteziei).

Este uşor de înţeles că prin acest mecanism, nervul spiritual devine inactiv în ceea ce priveşte corpul fizic. Din cauza atingerii pragului de saţietate la nivelul compartimentelor nervului spiritual, acesta din urmă refuză contactul cu corpul, eliberând din nou sufletul, căci în această stare de saţietate, nervul spiritual nu mai este capabil să lege sufletul. Când sufletul se află în această stare de eliberare temporară, din cauza scurtei perioade de amorţire a nervilor, conştiinţa sa sălăşluieşte în sfera spirituală, care corespunde inimii sau minţii umane. În această stare de amorţeală (narcoză), sufletul trăieşte o viziune spirituală care corespunde întru totul naturii sale bune sau rele.

Întrucât sufletul se află încă într-un contact deplin cu nervul spiritual, la fel ca în cazul somnului natural, cu menţiunea că este separat de compartimentele nervului, el devine capabil să-şi transfere ideile nervului spiritual. De aceea, el îşi poate reaminti ulterior ce a văzut în lumea spirituală a sufletului, deşi nu a perceput nimic din ceea ce s-a petrecut în lumea corpului fizic. La fel ca atunci când revine dintr-o stare de vis natural, atunci când se întoarce din starea pur somnambulică (n.a. pe care parapsihologia o numeşte „transă”) sufletul nu se trezeşte cu o stare de anamneză, căci de regulă în această stare el nu se află în contact cu nervul spiritual. Explicaţia este că nervul spiritual rămâne într-un contact strâns cu nervii, care nu ar putea fi alimentaţi în caz contrar, pierzându-şi puterea. Atunci când pierd contactul cu nervul spiritual, nervii mor curând, ceea ce conduce inclusiv la moartea corpului fizic.

În cazul anesteziei eterice, eterul devine un substitut pentru nervul spiritual, la fel ca în cazul somnului natural, când eterul din stomac (provenit de la hrană) preia această funcţie. În acest caz, nervul spiritual se poate elibera fără pericolul golirii compartimentelor sale.

Atunci când se petrece acest lucru, nervul spiritual rămâne exclusiv în serviciul sufletului, ceea ce conduce la anamneza¹ celor văzute în lumea spirituală. Aşa se explică principala diferenţă între starea de narcoză eterică şi aşa-numitul somn magnetic, în care sufletul îşi poate observa corpul fizic, căci nervul spiritual rămâne conectat la acesta, lucru care nu se petrece în timpul narcozei.

În cazul anumitor fiinţe umane, anestezia poate avea efecte secundare de tipul convulsiilor. Acesta nu reprezintă altceva decât dorinţa sufletului ‘de a scăpa’ din închisoarea sa materială. Această dorinţă s-a născut în timpul stării de anestezie. Cele mai eficiente remedii care pot vindeca această boală sunt rugăciunea şi postul”.