Cartea Domnului

Pământul şi luna, cap. 59

„Voi ştiţi că anumite fiinţe umane, deopotrivă de sex masculin şi feminin, sunt extrem de expuse dorinţelor carnale, în timp ce altele au o natură senzuală de-a dreptul impasibilă. Aceşti oameni nu reacţionează nici chiar atunci când au în faţă cele mai minunate trupuri, în timp ce alţi bărbaţi devin aproape turbaţi atunci când sunt supuşi farmecelor feminine. Ei sunt nişte nerozi care se îndrăgostesc atât de tare de farmecele unei femei încât îşi pierd complet judecata dacă nu reuşesc să o ia de nevastă, sau să obţină din partea ei cel puţin anumite satisfacţii de moment.

Motivul unei asemenea înclinaţii carnale excesive, mai ales atunci când nu poate fi controlată, este de multe ori legat de posesia unor demoni desfrânaţi.

Cum pot intra aceşti demoni în trupul oamenilor? Cei care îi invită singuri, dându-le nenumărate ocazii în această direcţie, sunt chiar oamenii înşişi. Aceşti demoni carnali trăiesc de regulă în băuturile calde, în vin, bere, dar mai ales în alcoolul distilat. Ori de câte ori oamenii beau aceste băuturi alcoolice şi se îmbată, ei primesc în trupul lor cel puţin un asemenea demon carnal, dacă nu mai mulţi. După ce ajung în trup, aceşti demoni gâdilă şi tulbură organele genitale într-o asemenea măsură încât omul nu mai poate răbda fără a-şi satisface poftele. Demonii carnali nu sunt altceva decât suflete dezîncarnate impure, care au aparţinut cândva unor oameni dependenţi de alcool sau de plăcerile sexuale. Ei pătrund în trupul oamenilor vii pentru propria lor perfecţionare, căci principalul lor element a fost carnea. Din păcate, ei se dezlănţuie în trupul altora chiar mai rău decât au făcut-o vreodată în propriul lor trup.

Atunci când aceste suflete carnale corupte sunt tolerate fără restricţii, ele devin din ce în ce mai nesăţioase în dorinţele lor impure şi conduc la cele mai groaznice şi mai periculoase boli. Îngerii păzitori permit acest lucru, pentru ca sufletul celui care se îmbolnăveşte să nu piară complet în furia dezlănţuită a cărnii.

Aşa-numitele băuturi calde (care conţin alcool, de tip punch) reprezintă prima portiţă prin care aceşti demoni carnali pătrund în trupul omului.

O a doua portiţă este la fel de periculoasă: dansurile publice! Puteţi fii siguri că la asemenea baluri sau la alte forme de dans public² există cel puţin de zece ori mai multe suflete impure, invizibile, dependente de carne, decât oaspeţi din lumea reală. În asemenea condiţii, ele pătrund cu cea mai mare uşurinţă în trupul celor de faţă, pe care îl agită, conducându-l către cele mai mari murdării. Aşa se explică de ce oamenii care participă regulat la asemenea baluri simt de regulă o aversiune atât de mare faţă de tot ceea ce este superior şi sublim. Acest lucru poate fi cu uşurinţă observat, îndeosebi în cazul elevilor şi studenţilor din marile oraşe. De multe ori, după ce participă la asemenea petreceri dansante, ei nu mai au chef să înveţe, vizualizând în permanenţă un gât frumos arcuit, un braţ alb, etc. Ei simt în permanenţă ochii partenerei lor de dans aţintiţi asupra lor, şi toate simţurile lor sunt preocupate de ceea ce s-a petrecut la bal, care le-a oferit o mare plăcere. Aşa se explică de ce atât de mulţi studenţi renunţă la studiile lor. În loc să se ocupe de ştiinţe, mulţi dintre ei ajung să muncească doar pentru a-şi asigura traiul zilnic, pentru a putea deveni cât mai rapid cu putinţă un cuplu cu cea care le-a fost iniţial doar o parteneră de dans. Dacă cei doi reuşesc să se căsătorească, ei sfârşesc prin a le apărea celor din jur într-o lumină foarte diferită de cea iniţială.

La început, cuplul îşi petrece timpul numai în plăceri sexuale, pierzându-şi astfel rapid vigoarea, transformată în putere procreatoare. De regulă, urmează apoi o stare generală de oboseală a trupului, caz în care demonii carnali care locuiesc în ei caută o cale de salvare, sugerând sufletelor respective – la fel cum ar face-o un doctor de familie – să-şi caute plăcerea şi în alte trupuri. Astfel, cât de curând soţia nu îi mai place bărbatului ei, şi invers. Femeia începe să caute compania tinerilor prieteni, în timp ce bărbatul va prefera să iasă noaptea, ‘ca să ia aer’. Relaţia continuă astfel până când cei doi se plictisesc complet unul de celălalt, după care divorţează sau se separă. Toate aceste consecinţe – care caracterizează într-o măsură atât de mare lumea contemporană – sunt rezultatul balului iniţial, când demonii carnali au pătruns cu cea mai mare uşurinţă în trupurile oamenilor.

La început, această stare de posesiune nu se manifestă cu atâta intensitate ca mai târziu, de pildă în cazul celor care încep să bea băuturi alcoolice calde, invitând astfel asemenea spirite impure să intre în trupul lor. Aceste spirite nu sunt foarte puternice şi pot fi scoase cu uşurinţă din trup cu ajutorul unei rugăciuni ferme, adresată spiritului de către suflet. Spiritele atrase de dans nu pot fi însă alungate la fel de uşor. Este nevoie de post, de mult mai multe rugăciuni şi de smerire pentru ca sufletul să se poată uni din ce în ce mai tare cu spiritul său. În acest fel, spiritul preia din ce în ce mai mult controlul asupra sufletului, alungând astfel demenţa care şi-a făcut sălaş în casa sufletului.

Ce fac de regulă aceste cupluri atunci când se află la o petrecere dansantă? Ele mănâncă şi beau, între două dansuri, cu scopul de a se ‘reface’, adică de a le asigura demonilor carnali o pensie pe viaţă în sufletul şi în sângele lor. Când sunt invitaţi prea mulţi asemenea ‘oaspeţi’, corpul fizic al celor mai mulţi dansatori încetează practic să mai existe. Când nu mai există locuri libere în regiunea rinichilor şi a organelor genitale, aceste spirite carnale impure îşi pregătesc locuinţa în zona splinei, a ficatului sau a plămânilor. Oriunde îşi fac căminul aceşti emisari ai iadului, ei ucid carnea, metaforic vorbind. Consecinţa este împietrirea splinei şi a ficatului, care devin din ce în ce mai puţin funcţionale şi mai predispuse către îmbolnăvire, la care se adaugă slăbirea plămânilor şi predispoziţia către tuberculoză, care poate deveni galopantă”.