Cartea Domnului

Capitolul 3

Diferite indicaţii şi sfaturi

Marea Evanghelie a lui Ioan, IV/167 (12, 14)

Domnul le vorbeşte celor care doresc să postească, dar la un moment nepotrivit (sau prematur): „Din cauza existenţei sale continue, deşi temporare, corpul are nevoie de o anumită cantitate de hrană, pentru a fi întărit. Sufletul are şi el nevoie de o anumită hrană subtilă, dacă doreşte să crească în cunoaştere şi din perspectiva voinţei. De aceea, postul excesiv şi lipsit de temei nu reprezintă altceva decât o prostie, putând deveni chiar un păcat, la fel ca şi opulenţa excesivă. Cine doreşte să trăiască în armonie cu ordinea divină trebuie să fie moderat în toate, căci orice exces va avea mai devreme sau mai târziu consecinţe negative pentru trup, suflet şi spirit. De aceea, mâncaţi şi beţi, veselindu-vă, şi bucuraţi-vă astfel inima!”

Marea Evanghelie a lui Ioan, V/222 (6-7)

Domnul: „Există oameni care ţin nenumărate zile de post, cu mare stricteţe, convinşi că vor câştiga astfel Împărăţia lui Dumnezeu; Eu vă spun că ei se înşeală! Evident, asta nu înseamnă că trebuie să deveniţi lacomi, risipitori şi beţivi! Ceea ce vă recomand Eu este moderaţia în toate!”

Scrisoarea lui Pavel către laodiceni, cap. 2 (4-6)

Pavel s-a adresat astfel congregaţiei din Laodiceea: „Dacă cineva vă spune că cutare sau cutare aliment nu este bun şi nu trebuie mâncat, căci – potrivit lui Moise – este ‘necurat’, eu îi răspund: Moise şi profeţii şi-au găsit împlinirea şi mântuirea în Christos. Domnul nu ne-a interzis nici un fel de hrană. El Însuşi a mâncat şi băut alături de păcătoşi şi de păgâni. Şi ne-a spus: ‘Nu ceea ce vă intră pe gură vă pângăreşte, ci ceea ce vă iese pe gură, cuvintele de bârfă, dorinţele ticăloase, invidia, crima, furia, lăcomia, voracitatea, desfrâul, adulterul, şi toate celelalte de acelaşi fel, acestea sunt cele care pângăresc sufletul omului!’”.

Marea Evanghelie a lui Ioan, VII/156 (4-7)

Domnul: „Un om se poate izola total de restul lumii, aşa cum fac călugării carmeliţi sau cei de pe Muntele Sion, care nu privesc niciodată chipul feminin şi se hrănesc numai cu rădăcini, mure şi miere, precum şi cu Pâinea Sfântului Ioan. Unii dintre ei chiar s-au emasculat de dragul Împărăţiei lui Dumnezeu, sub pretextul că astfel nu vor mai cădea în tentaţie şi nu vor mai încălca porunca. Dar la ce le folosesc toate acestea? Eu vă spun: ele nu le folosesc la nimic, nici lor, nici altor oameni care procedează la fel. Căci Dumnezeu nu a revărsat asupra oamenilor diferite puteri, aptitudini şi capacităţi numai pentru ca aceştia să renunţe la ele prin te miri ce mânăstire, ci pentru ca oamenii să fie activi şi să respecte din proprie iniţiativă voinţa lui Dumnezeu, în folosul lor şi al semenilor lor! Dumnezeu nu le-a spus niciodată oamenilor: ‘Mutilaţi-vă şi emasculaţi-vă, pentru ca trupul femeilor să nu vă mai seducă!’ Dimpotrivă, atunci când i-a dăruit o soţie, el i-a spus lui Adam: ‘Mergeţi şi vă înmulţiţi, şi umpleţi pământul!’, iar în Cartea lui Moise se adaugă: ‘Nu comiteţi păcat trupesc şi nu fiţi desfrânaţi; nu râvniţi la nevasta aproapelui vostru; şi nu comiteţi adulter!’ Oamenii trebuie să lucreze în această lume şi trebuie să reziste în mod conştient tentaţiei, căci numai astfel poate deveni puternic sufletul, şi numai astfel puterea lui Dumnezeu va coborî asupra lui!”

Marea Evanghelie a lui Ioan, VII/141 (15)

Domnul: „Dacă cineva a păcătuit, el ar trebui să se compare cu cel împotriva căruia a păcătuit, iar apoi să nu mai facă niciodată la fel. Şi astfel, păcatele îi vor fi iertate. Numai prin rugăciune, post şi penitenţă, păcatele nu vor fi iertate, dacă persoana în cauză nu se abţine să le mai comită în continuare”.

Marea Evanghelie a lui Ioan, VIII/42 (3)

Domnul: „Gata cu ruperea hainelor şi cu cenuşa în cap (n.n. expresie consacrată pentru penitenţă)! Gata cu penitenţa şi cu postul, cu sacrificiile din templu pentru iertarea păcatelor; căci în faţa Mea, ele nu au nici cea mai mică valoare! În schimb, manifestaţi-vă voinţa fermă de a vă schimba viaţa şi de a renunţa la păcat! Trăiţi iubirea de Dumnezeu şi pentru semenii voştri, credeţi plenar în Dumnezeu şi în venirea Lui pe pământ în trup uman, prin Mine! Numai atunci veţi fi binecuvântaţi, iar sufletul vostru va fi întărit întru spiritul Meu, care sălăşluieşte în propriul lui spirit activ”.

Casa Domnului, I/99

„Ascultaţi! Cine v-a impus vouă să postiţi? De ce nu mâncaţi atunci când vă este foame? V-a poruncit vreodată Iehova să postiţi? În ce fel credeţi voi că-i serviţi lui Dumnezeu dacă postiţi, dacă vă pedepsiţi singuri prin post şi dacă vă luptaţi astfel împotriva propriei voastre naturi?

Dumnezeu nu l-a creat pe om pentru a-i dicta porunci aberante şi legi absurde, ci pentru a trăi în conformitate cu Ordinea Divină. De aceea, el poate să mănânce şi să bea în funcţie de necesităţile naturale ale corpului său. Mai presus de orice, el trebuie să-L recunoască şi să-L iubească pe Dumnezeu, iar apoi să-şi iubească semenii la fel de mult ca pe sine însuşi. Iată, asta v-a cerut Dumnezeu, şi nimic altceva! Nu există nici o altă poruncă decât cea a iubirii. Aflaţi în inima voastră că Dumnezeu nu-şi găseşte plăcerea în starea de sclavie şi de stupiditate, ci numai în iubirea şi libertatea voastră!”