Cartea Domnului

Mersul în timpul somnului (somnambulismul)

Pământul şi luna, pag. 224

„Mersul în timpul somnului apare atunci când este lună plină, din cauza fluidului magnetic al pământului, care devine foarte puternic în acel moment. Când lumina lunii devine maximă, ea se reflectă pe pământ şi reîncarcă cu fluid magnetic planeta. Oamenii care au cantităţi excesive de metal în sângele lor, din cauza anumitor surse exterioare (apă, aer, alimente), au o putere de absorbţie mai mare a acestui fluid reflectat.

Când nervii sunt sensibilizaţi la maximum şi încep să exercite o presiune supărătoare asupra sufletului, acesta fie se trezeşte, fie îşi slăbeşte legăturile cu corpul fizic, pentru a scăpa de acesta. Corpul dispune totuşi de un nerv spiritual foarte particular, foarte strâns asociat cu fluidul magnetic, dar şi cu sufletul. Când sufletul încearcă să scape de opresiunea corpului, acest nerv se trezeşte la rândul lui, care trezeşte la rândul lui corpul. Aceasta este explicaţia mersului în timpul somnului. Este ca şi cum trei oameni ar fi legaţi unul de celălalt şi ar merge unul în spatele celuilalt. Spiritul rămâne totuşi în interiorul sufletului, căci altminteri acesta ar muri. Aceşti somnambuli îşi întorc de multe ori faţa către lună şi se urcă pe acoperişuri sau pe turlele bisericilor, pentru a scăpa de magnetismul excesiv de puternic al pământului. Ridicându-se la o înălţime oarecare deasupra pământului, presiunea excesivă a fluidului este diminuată, iar corpul redevine gata să accepte, prin intermediul nervului spiritual, sufletul în interiorul lui (împreună cu spiritul). După ce trupul redevine liber, sufletul îl duce din nou la locul de unde a plecat, prin intermediul nervului spiritual, şi acolo se uneşte din nou cu el”.