Cartea Domnului

Demonul jocului şi alintarea copiilor

Pământul şi luna, cap. 60

„Încă din fragedă pruncie, unii copii au o înclinaţie deosebită către joacă. Ei sunt incapabili să stea liniştiţi sau să facă altceva decât să se joace. Această înclinaţie este încurajată de părinţii lor orbi, care le cumpără nenumărate jucării, cu intenţia de a-i ţine ocupaţi.

Din păcate pentru ei, aceasta este doar o altă metodă de care se folosesc spiritele celor plecaţi din această lume pentru a intra în trupul acestor copii. Ei sunt stimulaţi de aceste spirite să-şi dorească din ce în ce mai multe jucării. Există astăzi copii care au atât de multe jucării încât costul acestora reprezintă o mică avere. Ei devin atât de ocupaţi cu jocurile lor încât nu-i mai interesează nimic altceva.

Demonul jocului, născut în primii ani ai copilăriei, devine din ce în ce mai puternic, insistând mereu pe noi jocuri şi distracţii, care se transformă mai târziu în lăcomie materială, iar apoi în sete de putere. Acesta este cel mai greu de alungat demon din fiinţa umană.

Oare nu ar fi mai bine dacă le-aţi da copiilor voştri jucării pentru timpul liber, la fel cum am avut şi Eu în copilăria Mea⁵? În acest fel, puteţi trezi în ei înclinaţii pozitive. Pe măsură ce cresc, ei încep să se întrebe plini de entuziasm care este semnificaţia jucăriilor lor, ceea ce va uşura mult sarcina învăţătorilor spirituali care vor apărea în viaţa lor, cărora le va fi mult mai simplu să sădească în sufletele lor o vie nouă, care va da în curând fructe dintre cele mai nobile. În cazul copiilor răsfăţaţi, lucrurile se petrec exact pe dos. În loc să fie pregătiţi pentru cer, ei sunt pregătiţi direct pentru iad, care va triumfa asupra lor mai devreme sau mai târziu.

Oamenii maturi care au fost educaţi în această manieră nepotrivită ajung să se considere buni, corecţi şi imparţiali, ba chiar complet virtuoşi, conform opiniilor lor lumeşti. Ei nu consideră că mai au ceva de făcut pentru a se transforma în bine, dar atunci când vor ajunge în lumea spiritelor va fi nevoie de mari eforturi pentru a-i readuce pe calea cea dreaptă. Căci pentru ei, Eu fie nu exist deloc, fie nu reprezint altceva decât un moralist învechit, a cărui filosofie şi-a pierdut valoarea astăzi, fiind înlocuită cu o alta, mult mai bună.

Evident, lucrurile se petrec cu totul altfel în lumea spiritelor. Din fericire, acolo bate un vânt al graţiei, dar pentru ei, acesta miroase pestilenţial. De aceea, ei vor fi nevoiţi să evite locurile în care bate acest vânt. Dar Eu vă spun: în zilele care vor veni, mulţi oameni din această categorie se vor scufunda în mocirla cea mai de jos a materiei”.