Cartea Domnului

Partea a cincea

2. 
   Postul şi asceza
   

Capitolul 1

Postul corect

Marea Evanghelie a lui Ioan, VII/85

Domnul: „Printr-un post corect şi prin rugăciune, sufletul devine mai eliberat şi mai spiritual; dar nimeni nu poate cunoaşte fericirea supremă numai prin post şi prin rugăciune. Acestea trebuie dublate de credinţa în Mine şi de împlinirea voinţei Tatălui ceresc, aşa cum v-am învăţat Eu şi cum vă învăţ şi astăzi. Orice om poate cunoaşte această stare supremă, fără să postească şi fără să se abţină neapărat de la anumite alimente.

Oricine practică iubirea şi dăruirea către aproapele său, posteşte. Postul lui este cel mai plăcut în faţa lui Dumnezeu, conducându-l pe om până la viaţa eternă. Cine are mai mult, trebuie să dea mai mult; cine ar puţin, trebuie să împartă chiar şi acest puţin cu semenii săi mai săraci. În acest fel, el va aduna comori în ceruri! Actul dăruirii este mult mai binecuvântat de cel al primirii.

Cel care doreşte cu sinceritate să postească în faţa lui Dumnezeu şi a vieţii eterne a sufletului, trebuie să se abţină să mai păcătuiască, din iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii săi. Căci păcatele sunt o povară pentru suflet, şi este foarte greu ca sufletul astfel împovărat să se înalţe până la Dumnezeu.

Cei care se complac în lăcomia lor – aşa cum au făcut pe timpuri fariseii şi alţi oameni bogaţi – întorcând urechea lor oarbă către cei sărmani, păcătuiesc împotriva poruncii postului, la fel ca şi adulterii şi cei care se duc la prostituate.

Dacă trupul atrăgător al unei fecioare, sau chiar al soţiei altui bărbat, vă atrage şi vă ispiteşte, întoarceţi-vă ochii în altă parte şi abţineţi-vă de la plăcerile cărnii! Numai atunci se poate spune că aţi postit cu adevărat!

Dacă cineva vă insultă şi vă ofensează, iertaţi-l, mergeţi la el şi împăcaţi-vă. Numai atunci se poate spune că aţi postit cu adevărat!

Dacă îi răspundeţi cu bunăvoinţă celui care a greşit faţă de voi, şi dacă îl binecuvântaţi pe cel care v-a blestemat, numai atunci se poate spune că aţi postit cu adevărat!

Ceea ce intră în gură pentru hrănirea şi întărirea trupului nu-l pângăreşte pe acesta, dar cuvintele care ies din gură, rănind, defăimând, calomniind, rostind obscenităţi, bârfind, blestemând, depunând mărturie mincinoasă, sau rostind tot felul de minciuni ori de blasfemii, toate acestea pângăresc sufletul omului. Cine rosteşte asemenea cuvinte încalcă postul, căci a posti cu adevărat înseamnă a te nega pe tine însuţi în toate, a accepta povara ce ţi-a fost desemnată şi a Mă urma pe Mine, căci Eu Însumi sunt plin de răbdare şi de bunătate.

Dacă cineva mănâncă cutare sau cutare pentru a-şi potoli foamea, el nu face un rău nimănui. El trebuie să fie atent doar la calitatea alimentelor ingerate, pentru a nu se îmbolnăvi.

Trebuie să fiţi atenţi mai ales atunci când mâncaţi carne, dacă doriţi să vă păstraţi sănătatea o perioadă cât mai lungă de timp. Carnea animalelor sufocate nu este bună pentru sănătatea omului, căci permite transferul spiritelor malefice în nervii omului. La fel, carnea animalelor murdare nu poate fi mâncată decât dacă este preparată într-un anume fel, pe care l-am descris anterior. Când voi, discipolii Mei, vei merge în lume pentru a răspândi cuvântul Meu printre diferitele naţiuni, mâncaţi tot ceea ce vi se pune în faţă, dar nu depăşiţi niciodată măsura. În acest fel, veţi ţine postul corect. Orice altă manieră de a posti nu reprezintă altceva decât o superstiţie şi o nebunie specifică oamenilor, la care ar trebui să fie învăţaţi să renunţe, dacă doresc cu adevărat acest lucru”.