408. ZMEU VECESLAV Restul de 90% dintre masoni reprezintă victme colaterale care nu ştiu nimic concret, neparticipând la actul decizional. Este vorba despre masoni care plătesc cotizaţie la atelierul din care fac parte şi-şi satisfac vanităţile că au intrat şi ei într-o organizaţie secretă care conduce lumea şi de care au auzit de la a şaptea mână. În realitate, nu au nici un acces la operaţiunile de împărţire a profitului.
Dacă ştiam până acum cum se poate schimba un regim capitalist, democratic, într-o dictatură comunistă, este mult mai greu să învăţăm cum este posibil să inversezi acest coşmar, din care România abia s-a trezit, deşi au trecut 16 ani de la răsturnarea regimului comunist.
Avem o clasă politică parazitată de tot felul de astfel de indivizi care se erijează în democraţi şi adepţi fervenţi ai capitalismului, care s-au îmbogăţit pe tot felul de căi ilegale ori aflate la limita legii şi au format o olgarhie ce încearcă să-şi impună punctele de vedere şi interesele economice în politică, în defavoarea statului şi a naţiunii, a valorilor şi intereselor noastre naţionale. Iar această oligarhie o găsim şi în cadrul M.L.N.R.
Masonii tineri din România fiind preocupaţi, acum mai mult ca niciodată, de sănătatea sistemului de instruire (şlefuire) masonică, aceştia doresc în acest sens să ştie cu adevărat cine sunt cei carei conduc şi care le sunt intenţiile.
Unii dintre cei care ajunseseră în vârf, în urma unor mustrări de conştiinţă probabil, au avut intenţia să schimbe ceva. Este vorba despre masonii Dan Amedeo Lăzărescu, Alexandru Paleologu, Marcel Shapira, Constantin Bărbulescu, Sever Frenţiu, Nicu Filip, Vladimir Boanţă, Panait Stănescu Bellu şi nu în ultimul rând Adrian Dohotaru, care pentru îndrăzneala sa a plătit cu viaţa în urma unei deplasări în Ucraina.
Evident aceşti masoni de frunte n-au reuşit pentru că şi căile alese au fost timide. Şi de atunci sistemul masonic românesc s-a perpetuat după ureche.
Nimeni n-a fost suficient de puternic să propună o nouă arhitectură a tinerii masonerii româneşti, aşa încât sistemul improvizat în anul 1993 şi riturile de perfecţionare încropite ulterior pe baza unui model aproximativ s-au perpetuat cu tot cu greşeli, cu tot cu slăbiciuni, cu tot cu înclinaje spre excese şi dorinţă de putere.
M.L.N.R.-ul fiind o moştenire a comunismului, nu poate contribui prin profilul moral al masonilor criptocomunişti la dezvoltarea masoneriei române pe baze calitative.
Până şi semnarea angajamentelor masonice este o metodă de parvenire, de inspiraţie sovietică. Chiar şi la 16 ani de la căderea comunismului în România, agenţii Securităţii şi acoliţii acestora mişună prin lojile masonice netulburaţi, influenţând opinia publică.
Aceşti trădători de neam s-au refugiat şi regrupat sub cupola M.L.N.R., construind un sistem masonic care funcţionează şi în prezent prin corupţie şi şantaj. Arhivele serviciilor secrete conţin foarte multe delaţiuni privitoare la viaţa acestor masoni de carton. Deconspirarea masonilor cu trecut pătat nu poate decât să mărească credibilitatea masoneriei româneşti.
Trebuie să fie prezentaţi alături de faptele acestora, care să arate dimensiunile reale ale delaţiunii lor, astfel încât să nu mai avem îndoieli în ceea ce-i priveşte, iar justificările lor ulterioare să nu mai conteze.
Marea diferenţă dintre organizaţiile masonice ale democraţiei liberale şi masoneria română bine ancorată în structurile regimului criptocomunist, provine din deosebirea radicală între regimurile democratice de tip occidental şi cele totalitare de tip comunist.
Marile Loji occidentale au ca funcţie principală protejarea statului democratic şi a cetăţenilor indiferent de alternanţele la putere, în urma alegerilor libere, în vreme ce organizaţiile masonice româneşti au fost concepute cu sprijin rusesc pentru a asigura dominaţia represivă a unei forţe minoritare, ilegitime asupra majorităţii cetăţenilor României care sunt în permanenţă supravegheaţi şi manipulaţi de către instituţii ale statului pe care masonii criptocomunişti le controlează.
Marea Lojă Unită a Angliei consideră masoneria românească, care se erijează în principalul purtător al valorilor de înnoire a societăţii româneşti, că nu poate intra în Marea Familie Masonică (Masoneria Universală) cu reminiscenţe ale poliţei politice secrete comuniste.
Şi asta nu este totul. Una dintre circumstanţele aduse în discuţie îşi are plauzibilitatea ei: e vorba despre preocuparea cancelariilor şi a organismelor de securitate occidentale de a nu prelua în sistemul european şi euro-atlantic agenţi români cu angajamente faţă de vechile structuri ale KGB, active încă în Rusia.
În acest caz sens, în prezent nu există decât preocuparea faţă de riscul ca, odată cu admiterea României în NATO şi Uniunea Europeană, să pătrundă în interior posibili furnizori de informaţii către forţe în mod tradiţional ostile.
Masoneria roşie, neocomunistă, reprezintă o adevărată coloană a cincea în interiorul reţelei de fundaţii şi ONG-uri finanţate şi controlată de Kremlin.
Iar M.L.N.R. este un O.N.G. construit după acest tipar, în care vasele comunicante funcţionează din plin, contribuind astfel la menţinerea dominaţiei absolute a centrelor de putere criptocomuniste, coordonate de serviciile secrete ruseşti.
Riscul contaminării masoneriei engleze cu elemente aparţinând masoneriei roşii, revoluţionare, este principalul obstacol care stă în calea recunoaşterii M.L.N.R. de către Marea Lojă Unită a Angliei.