Casa de culturä‚ a sindicatelor din municipiul suceava

De notorietate este cazul televiziunii de stat, MTCTV, subordonata ministerului lui Mitrea. În 2001, MTCTV a vărsat 5,6 milioane de dolari în contul firmei Romanian Investment&Development (RID), controlată de Burci, pentru publicitate şi consultanţă. Ingineria a fost dezvăluită de Traian Băsescu, care a considerat-o „deturnare a banilor publici”. După scandal, RID şi-a schimbat numele în Spot Investement, fiind deţinută acum de offshore-ul elveţian MG Media Group, administrat de contabilii Mafiei siciliene.

Cel mai important offshore al lui Cristian Burci este Eurorailway Holding Lugano, care a dezvoltat în România o reţea de firme crescute pe spatele CFR, în perioada în care PSD-istul Miron Mitrea era ministrul transporturilor.

Prietenia lui Burci cu Mitrea este notorie. Suveica internaţională a lui Cristian Burci este relativ simplă. Din documentele Consiliului Concurenţei român reiese că, prin Eurorailway Holding Lugano, afaceristul controlează o altă societate anonimă din Luxemburg, axată pe investiţii financiare. Se numeşte International Railway System SA (IRS) şi, potrivit registrului luxemburghez al companiilor, îi are ca manageri pe Cristian Burci şi pe Dumitru Creştin.

La rândul său, IRS deţine în România cinci firme importante care au avut în 2004 o cifra de afaceri cumulată de 86 milioane de euro. Două dintre societăţi, preluate de la statul român, produc şi intreţin vagoanele CFR Marfă.

Întreprinderea Romvag Caracal este ultima achiziţie de la stat marca BurciCreştin, parafată prin reţeaua Eurorailway Holding Lugano IRS. Specializată în construcţia şi repararea vagoanelor de transport marfă, Romvag deţine peste 90a din aceasta piaţă. Tranzacţia a avut loc în ultimul an al guvernării Năstase (aprilie 2004) şi are o istorie ceţoasă. IRS a cumpărat Romvag de la KEG, o firmă germană. În noiembrie 2002, nemţii au fost aleşi de APAPSul condus de Ovidiu Muşetescu, atunci ministrul privatizării, să preia Romvag de la stat. Ba chiar, in ziua semnării contractului, Muşetescu declara triumfalist: „Grupul KEG Gmbh din Germania este o firmă cu forţă, cu experienţă, care intră curajos pe piaţa românească”.

Un an mai târziu, „curajoşii” de la KEG dădeau faliment. Moment prielnic pentru Burci si Creştin care, imediat, au cumpărat Romvag printrun act adiţional la contractul de privatizare. Tot în 2004, au vândut 100 de vagoane cu peste cinci milioane de euro. Cumpărătorul: CFR Marfa. Cu Romvag, suveica BurciCreştin și-a mărit grupul feroviar. Anterior, cei doi au pus mâna pe Meva SA prin Eurorailway Holding Lugano IRS.
21

Eurorailway Holding Lugano IRS mai deţine în România firmele Servtrans Invest SA şi Severnav SA. „Servtrans este companie de transport feroviar şi avem contracte cu diverşi terţi privaţi. Severnav SA este şantierul naval de stat de la DrobetaTurnu-Severin, privatizat cu cântec de guvernul PSD. „Ofertanţi puternici şi cu experienţă”, doriţi la nivel declarativ de oficialii anului 2003, sau dovedit a fi tot Burci şi Creştin, cu reţeaua lor offshore.

Cu acestea, imperiul BurciCreştin va obţine în 2006 o cifră de afaceri de aproape 400 de milioane de euro. Afacerile din massmedia ale lui Cristian Burci au fost construite dupa reţeta celor din domeniul feroviar. Elementul comun: offshore-ul din Lugano, spre care se scurg profiturile. Este vorba despre MG Media Group International Holding, controlată 95% de Burci. Administratorul acestuia este tot Fidirevisa lui Tito Tettamanti şi Giangiorgio Spiess. Anul trecut, în contul MG Media Group au intrat 22,5 milioane de euro, bani platiţi de trustul suedez SBS Broadcasting pentru achiziţionarea posturilor Kiss FM şi Radio Star. Până de curand, acestea au fost deţinute de Burci printr-o altă suveică transfrontalieră.

MG Media Group din Elveţia detine participaţii în European Radio Investments Limited (ERI) din Londra. Aici, acţionar minoritar a fost şi senatorul UDMR Verestoy Attila, prieten cu Burci. La rândul său, ERI controla Prima Broadcasting Group SA România, prin care funcţionau cele două posturi radio. Offshore-ul elveţian MG Media Group păstorea indirect şi un procent semnificativ din televiziunea Prima TV, vândută de Burci tot către SBS. Pentru încă opt milioane de euro.

„Căsuţa poştală” MG Media Group înghite şi profitul Protan SA, fosta societate naţională de stat care deţine monopol pe ecologizare animalieră. Protan incinerează cadavrele de animale, de la puii morţi de gripa aviară până la maidanezii ucişi de hingheri. Având monopol, compania derulează contracte cu mai multe primării din ţară. Reţeaua Protan număra opt fabrici şi a fost privatizată de APAPSul lui Ovidiu Muşetescu în 2002.

Pachetul majoritar de acţiuni a fost preluat de o altă suveică, specifică lui Burci şi Creştin, a cărei „firmă mamă” este offshoreul din Lugano, MG Media Group. Metoda de privatizare: un contract de novaţie ce a presupus o vânzare condiţionată. Adică, cei doi n-au plătit niciun leu pentru unica societate de neutralizare a deşeurilor animaliere. În schimb, s-au angajat să achite datoriile acesteia şi să investească în retehnologizare. Dar, din cauza că n-au fost realizate aceste investiţii, ProtanCluj s-a ales cu autorizaţia suspendată, iar România cu un steguleţ roşu pe integrare de la Comisia Europeană. În 2004, Protan a avut o cifră de afaceri de trei milioane de euro. Directorul întreprinderii este fostul plutonier de securitate Dumitru Saitoc. Până în august 2005, acesta a fost consilierul ministrului economiei şi comerţului, Codruţ Sereş, care la propulsat în CA-urile mai multor societăţi strategice de stat. Saitoc mai este cunoscut ca un apropiat al lui Dan Ioan Popescu, ex-ministrul PSD al industriilor.

Societăţile anonime elveţiene cu interese în România sunt reprezentate juridic de avocatul Giorgio Barba din Lugano, considerat de Burci „un bun profesionist”. Acesta joacă rolul „administratorului delegat” de proprietar, semnând contracte şi monitorizând tranzacţiile din punct de vedere fiscal. „Barba este consultantul Fidirevisa. Lucrează pentru noi”, ne-au comunicat angajaţii lui Tettamanti şi Spiess.

Giorgio Barba nuanţează: „Colaborez cu Fidirevisa şi Fidinam în domeniul consultaţei fiscale. (Q) Îi cunosc personal pe domnii Dumitru Creştin şi Cristian Burci, cu care am relaţii de afaceri, dar şi de prietenie şi respect reciproc, vechi de opt ani”.

Cunoscuta marcă de pate de ficat „Scandia” din Sibiu îi are în spate tot pe Burci şi pe Dumitru Creştin. Şi în acest caz, toate drumurile duc la Lugano. Offshore-ul care absoarbe profitul se numeşte Elga Suisse Alimentari şi este administrat de aceeaşi Fidirevisa. Conservele „Scandia” au tradiţie pe piaţa românească şi la export din vremea în care erau produse de compania de stat cu acelaşi nume.
22

Printr-o vânzare scandaloasă, organizată de regimul Năstase în 2001, Burci şi Creştin au pus mâna şi pe această fabrică. Scandia Romana nu a fost privatizată, ci executată silit. Manevra este clasică: un management dezastruos a dus la acumularea unei mari datorii la bugetul de stat. Spre deosebire de privatizare, procedura de executare lasă loc unui pret mai mic la vânzare. În acest caz, preţul de pornire a fost de doar 4,5 milioane de euro.

Pentru Scandia Romana sau depus trei oferte: una din Sibiu, alta din Germania şi a treia din Bucureşti. Cea din urmă, depusă de Burci şi Creştin, a fost preferată de lichidatorul judecătoresc. În momentul preluării Scandia de „duetul” BurciCreştin, acţionar minoritar în fabrica era fiica lui Şerban Mihăilescu, atunci secretarul guvernului Năstase, poreclit „Miky Şpagă”. În prezent, printre administratorii Scandia Romana apar Dumitru Creştin şi Adrian Gaspar. Ultimul a fost consilierul lui Şerban Mihăilescu.

Scandia Romana are o cotă de piaţă de 57% şi, potrivit bilanţului contabil pe 2004, o cifră de afaceri de aproape 28 de milioane de euro. Este controlată (76%) de un sereleu românesc: Elga Comerţ din Bucureşti. Stăpânul 100% al acesteia este societatea anonimă Elga Suisse Alimentari din Lugano, spre care se scurg banii Scandia. Sub supravegherea directă a trupei lui Tettamanti şi Spiess, finanţiştii Cosa Nostra.

Observaţie: Administratorul firmei intermediare, Elga Comerţ SRL, este o anume Ana Ştefan. Aceasta locuieşte în Bucureşti, pe strada Johanes Kepler, exact acolo unde stau şi fraţii Dumitru şi Vasile Creştin, în vilele lor de lux. La aceeaşi adresă cu ei locuieşte şi Sânziana, soţia lui Mihai Necolaiciuc, fostul director pesedist al CFR, anchetat de DNA. Sânziana Necolaiciuc este asociată în afaceri cu Ioan Timofte, fratele exdirectorului SRI Radu Timofte.
9. CAZUL ROMANO PRODI –REZULTAT AL MARIAJULUI ÎNTRE LOJA MASONICĂ P2 (PROPAGANDA DUE) ŞI K.G.B.

"Sunday Herald", editia de duminica a cotidianului scotian "The Herald", sustine chiar ca profesorul Christopher Andrew l-a identificat pe Romano Prodi ca fiind "cel mai important agent (KGB) de la sfarsitul anilor '70 si inceputul anilor '80", cu numele de cod "profesorul Ucitel", "care preda la o universitate renumita si a fost controlat de Anatoli Kuznetov". "Profesorul Ucitel" a furnizat KGB informatii importante despre avioanele militare occidentale, inclusiv despre avioanele Tornado ale fortelor NATO, despre elicoptere si sisteme de ghidare aeropurtate, scrie Andrew.

Romano Prodi este profesor universitar, iar in cercurile politice a fost supranumit "Profesorul". "Sunday Herald" si "The Mail on Sunday" au emis ipoteza ca fostul spion rus Aleksandr Litvinenko ar fi fost ucis de KGB si pentru a se proteja identitatea "profesorului Ucitel".

Aleksandr Litvinenko, otravit cu poloniu 210 provenit din Rusia, a fost cel care a dezvaluit faptul ca actualul premier italian Romano Prodi a fost "omul KGB" in Italia inca din anii '70. Litvinenko a fost refuzat cand a incercat sa obtina azil politic in Italia, fiind apoi primit in Marea Britanie. In luna mai a acestui an europarlamentarul britanic Gerard Batten a solicitat initierea unei investigatii in legatura cu informatiile lui Litvinenko, aflat in circumscriptia sa electorala, conform carora Prodi ar fi facut parte, la un moment dat, din reteaua KGB.

In contextul in care "KGB, acum FSB, se afla in centrul retelei institutionalizate a crimei organizate si coruptiei care domina Rusia", Batten semnala ca "este imposibil sa demisionezi din KGB, asa cum este imposibil sa demisionezi din La Cosa Nostra". Europarlamentarul a declarat ca membri vechi ai KGB ar fi dispusi sa depuna marturie intr-o astfel de investigatie, "in conditii potrivite". Anterior, Batten a relatat in plenul Legislativului comunitar ca fostul locotenentcolonel in FSB, respectiv Aleksandr Litvinenko, detine date potrivit carora Romano Prodi ar fi "omul" informatiilor rusesti la Roma. Un fost general KGB si adjunct al lui Vladimir Putin in FSB, Anatoli Trofimov, de la care Litvinenko aflase despre apartenenta lui Prodi la KGB, a fost impuscat mortal pe strada, la Moscova, in aprilie 2005, impreuna cu sotia sa. Un alt exagent KGB, aflat acum la Londra, a confirmat aceasta relatare. Prodi a fost cel care a indicat cu precizie casa in care a fost tinut premierul italian Aldo Moro, rapit de Brigazile Rosii aflate sub coordonarea KGB. Romano Prodi a sustinut ca a aflat aceasta informatie in cadrul "unei sedinte de spiritism". Disidentul anticomunist rus Vladimir

Bukovski a declarat pentru ZIUA in luna mai ca exista date privind colaborarea lui Romano Prodi cu KGB. Considerat un personaj din ce in ce mai controversat, contaminatul cu poloniu radioactiv Mario Scaramella care a fost consultant al Comisiei Mitrohin, de investigare a activitatilor KGB in Italia, in timpul Razboiului Rece se afla acum in epicentrul acestui caz, dupa ce presa a publicat, saptamana trecuta, transcrieri ale convorbirilor sale telefonice cu Paolo Guzzanti, presedintele comisiei Mitrohin, senator in partidul Forza Italia condus de expremierul Silvio Berlusconi. Conversatia dovedeste ca Scaramella isi inregistra sursele, fosti agenti KGB sau FSB, pentru a obtine dovezi privind legaturile lui Prodi cu serviciile sovietice. "Nu exista informatii ca Prodi ar fi activat ca agent KGB, dar vorbim despre relatii stranse, contacte", i-a spus Scaramella lui Guzzanti. Se pare ca senatorul i-a transmis informatia lui Berlusconi, la acea vreme premier, dar l-a avertizat ca vor fi necesare dovezi pentru a sustine in fata tribunalului asemenea acuzatii.

"Sa le dezvaluim italienilor o parte din adevarul care le-a fost ascuns. Daca Prodi va comparea in fata tribunalului vom fi capabili sa discutam multe aspecte obscure ale carierei sale", declara Guzzanti recent, apreciind ca unul dintre aspecte implica marturisirea pe care Litvinenko insusi ar fi facut-o in fata lui Scaramella. Astfel, interesându-se despre un posibil loc de refugiu in Occident, inainte de a fugi din Rusia, Litvinenko ar fi fost avertizat sa nu mearga in Italia, tara plina de agenti KGB, printre care si Romano Prodi.

Corierre della Sera a informat, de asemenea, ca Scaramella, iar fi spus intr-un email trimis avocatului sau, ca detine inregistrari in care Litvinenko vorbeste despre legaturile unor politicieni si ziaristi italieni cu KGB. "Am primit in mod pasiv informatiile (de la Litvinenko) referitoare la politicienii si ziaristii care au legaturi cu spionajul sovietic, ca si la relatiile dintre Moscova si Brigazile Rosii si traficul cu substante nucleare", a mentionat Scaramella. Italianul spune ca toate documentele redactate de Litvinenko, precum si declaratiile rusului, audio sau video, se afla in arhivele Parlamentului italian, initiatorul anchetei desfasurate de comisia Mitrohin.

Ancheta în cazul morţii lui Aleksandr Litvinenko s-a extins în Germania. Autorităţile federale au anunţat descoperirea unor urme de radioactivitate în două locaţii ce au legatură cu unul dintre cei cu care fostul spion s-a intâlnit pe 1 noiembrie la Londra. Una dintre locuinţele unde sau găsit urme de poloniu 210 este situată in orasul Hamburg şi îi aparţine fostei soţii a omului de afaceri rus Dmitri Kovtun. De asemenea, prezenţa radioactivităţii a fost semnalată şi la domiciliul fostei soacre a lui Kovtun, din localitatea Haselsau, în apropiere de Hamburg. Kovtun este internat intr-un spital din Moscova, iar agenţiile de presă ruse afirmă că ar fi fost contaminat cu poloniu, organele sale interne fiind serios afectate.

Fost agent al serviciilor secrete ruse, Kovtun a locuit timp de 12 ani in Germania, fiind căsătorit, până nu demult, cu o nemţoaică. In mod surprinzător, la actuală locuinţa deţinută de el in Germania nu s-au descoperit urme de radioactivitate. Nici avionul cu care acesta s-a deplasat de la Hamburg la Londra, pentru a se întâlni cu Litvinenko, nu a fost contaminat.

Presa rusă a anunţat ca şi celălalt rus cu care s-a intâlnit Litvinenko la Hotelul Millennium din Londra, Andrei Lugovoi, a fost contaminat, însă starea sa este mai bună decât cea a lui Kovtun.

Un alt personaj implicat în această poveste, italianul Mario Scaramella, a primit îngrijiri medicale la Londra dupa ce s-a constatat că a fost expus la radiaţii. De asemenea, doi dintre poliţiştii care au anchetat cazul Litvinenko prezintă şi ei urme de radioactivitate in organism, dar starea lor nu este gravă.

Într-un interviu acordat cu puţin timp înainte de a muri, ca urmare a otrăvirii sale cu poloniu 210, Litvinenko a dezvăluit faptul că a fost persecutat de FSB, declarând că "atunci când serviciile secrete ale Rusiei vor să îşi aducă proprii oameni la putere, pot folosi metode teroriste". "De fapt, principala metodă pe care o utilizează este terorismul", a spus fostul spion rus, referindu-se atât la aruncarea în aer a unor apartamente din Moscova, cât şi la otrăvirea candidatului Victor Iuscenko la alegerile prezidenţiale din Ucraina, din 2004.

În acelaşi interviu, exspionul rus a reluat acuzaţiile potrivit cărora premierul italian Romano Prodi a avut legături cu KGB. "Fostul agent rus Tromifov a declarat că Prodi este <> ... Al KGBului şi că KGBul, împreună cu Prodi, derulau o serie de operaţiuni secrete şi ilegale în Italia. Am înţeles atunci că Prodi lucra pentru KGB", a afirmat Litvinenko.

Fostul spion rus nu este primul care lansează aceasta ipoteza, negată vehement de şeful guvernului de la Roma. Anul trecut, europarlamentarul britanic Gerard Batten a solicitat Parlamentului European să declanşeze o investigaţie în legatură cu informaţiile conform cărora Prodi ar fi făcut parte din KGB.
10. MOARTEA PROCURORULUI LUMINIŢA ŞEGA, OPERĂ A MASONERIEI KOMINTERNISTE

Procurorul Luminita Sega a platit cu viata pentru profesionalismul cu care a instrumentat cele mai grele dosare de criminalitate organizata in perioada 1997-2004. „Bancorex”, „Bankcoop”, „Jimbolia”, „Ţigareta”, „Măgureanu-Giurtelecul Hododului”, „ Iliescu-Costea”, „Eterna şi fascinanta Românie”, „Ştefan Riza”, în care figurau nume sonore precum, Ion Iliescu, Nicolae Văcăroiu, Ioan Talpeş, D.I. Tărăcilă, Dan Voiculescu, George C. Păunescu, Ghe. Pascu, Virgil Măgureanu, Adrian Năstase, Viorel Hrebenciuc, Mircea Coşea, Iosif Boda, Virgil Ardelean, Teodor Meleşcanu, Florin Georgescu, Adrian Costea, Mugur Isărescu, Constantin Iancu, Ştefan Riza, Dan Pescariu, Răzvan Temeşan, şi mulţi alţi securişti şi masoni bolşevici aflaţi la putere.

Decesul acesteia a ramas un mister si in ziua de azi. In pofida falselor diagnostice si tratamente din tara, analizele biochimice, efectuate in laboratoare din Austria si Italia, releva cauza reala a mortii Luminitei Sega: otravirea cu metaloizi, in special cu aluminiu. De altfel, multi dintre colegii procurorului Luminita Sega considera ca magistratul a platit cu viata faptul ca a anchetat asemenea dosare.

Luminita Sega, in varsta de 42 de ani, procuror la Directia Nationala Anticoruptie (DNA) a murit in data de 31 iulie 2006, la un an dupa ce a fost internata in spital. La 16 martie 2005, in timp ce se afla in biroul sau de la DNA, Sega a acuzat dureri groaznice de cap. In fata colegilor de birou, care credeau ca are o migrena puternica, procurorul Luminita Sega a cazut la podea, zvarcolindu-se de durere, tinându-si capul in mâini si strigand dupa ajutor. Cum durerile nu incetau, a fost chemata ambulanta. Procuroarea a fost internata in Clinica de neurochirurgie a Spitalului Bagdasar.

Pacientul Sega a devenit insa un caz dificil din cauza faptului ca un diagnostic precis al bolii parea imposibil de pus, chiar si de mari specialisti chemati la patul bolnavului. Cuprinsi de o oarecare panica profesionala, zeci de medici cu diverse specializari s-au perindat in jurul pacientului cu afectiune cerebrală necunoscută.

Disperat, soţul Marius Sega apeleaza la un medic de laborator clinic, specializat in medicina cuantica. Cu ajutorul aparatului american SCIOQX de biorezonanţă (inventat, utilizat si omologat, initial, de medicii de la NASA), medicul roman descopera citam din fisa investigatiei de medicina cuantica " intoxicatie cu metaloizi". Aparatul a indicat alarma maxima prin culoarea specifica pericolelor letale, in urma unei intoxicatii lente, cu metale posibil a fi fost ingerate sau injecate in organism, intr-o perioada mai lunga de timp.

Tot mai disperat si alarmat de investigatia prin medicina cuantica, sotul Luminitei Sega a facut demersurile necesare pentru ca Spitalul Universitar sa trimita anumite probe biologice la Paris, pentru analize de laborator performante. Specialistii Spitalului Salpetriere au confirmat imediat toate variantele de diagnostic vehiculate in spitalele din Romania si au recomandat deplasarea pacientului de urgenta la o mare clinica occidentala de neurochirurgie din Franta, Germania, Italia sau Austria.

Familia Sega, dupa mari eforturi financiare (imprumuturi disperate de la banci, rude, prieteni) a decis internarea pacientului in renumita clinica AKH din Viena. Specialistii Clinicii AKH Viena au constatat o autodistrugere progresiva a creierului. Medicii austrieci, in scurt timp, s-au apropiat rapid de diagnosticul adevarat, care avea sa fie aflat in urma unor analize speciale.

Cazul Sega a starnit interesul profesional al celebrului profesor neurolog K. Wesely, care numai dupa cateva minute de investigare ale dosarului medical si a pacientului a confirmat o stare de hipoxie cerebrala.

Procuroarea Luminita Sega a parasit Austria in data de 26 aprilie 2006. Ajunsa la Bucuresti, Sega a stat numai in stare de coma profunda, la terapie intensiva si reanimare, pana in ziua de 31 iulie, cand a decedat.

Insa, la scurt timp dupa deces si inmormantare, familia Sega a primit rezultatul analizelor de toxicologie, efectuate asupra firului de par, in Italia, la Clinica de Toxicologie din Bergamo. Reputatul toxicolog dr. M. Leitha a consemnat in buletinul de analiza ca "se poate evoca o coada (urma biochimica n.r.) a unei intoxicatii aluminice". Specialistii Clinicii din Bergamo i-au recomandat Luminitei Sega si administrarea unui "antidot pentru o posibila intoxicare cu aluminiu". Procuroarea murise insa intre timp.

Conform limbajului stiintific din tratatele de toxicologie, sintagma "coada unei intoxicatii" ascunde faptul ca substanta chimica agresoare mai persista in organismul-gazda (contaminat prin inghitire sau otravire) doar in cantitati infime. Acestea sunt imposibil de reperat prin analizele clasice de laborator, dar relativ usor de depistat prin investigatii specifice criminalisticii. Altfel spus, toxicologii de la BergamoItalia au descoperit "urmele biochimice" lasate in organismul procurorului Sega de substanta "aluminiu", intr-o perioada lunga de timp.

"Intoxicatia aluminica" a creierului si intoxicatia cu metaloizi a corpului, confirmate de investigatiile medicinei toxicologica si medicinei cuantice, in cazul Sega, seamana cu procesul de otravire lenta cu arsenic, administrat in doze zilnice. Potrivit tratatelor de toxicologie si criminalistica, aluminiul nu poate produce o intoxicatie mortala decat daca este administrat in doze mici, timp indelungat, printr-o procedura zilnica.

Cazul Sega a fost in atentia Asociatiei Magistratilor Europeni la Conferinta tinuta la Bucuresti toamna trecuta.
11. BĂTĂLIA PENTRU SOCIETATEA CIVILĂ

K.G.B.-ul a intuit încă din anul 1980 că organizaţiile societăţii civile vor urma să joace în occident un rol din ce în ce mai important, care contrabalansa şi uneori, chiar va devansa puterea partidelor politice.

În timp ce partidele politice, din motive legate de interesul naţional sau de concurenţă economică, se organizează slab sau aproape deloc la nivel internaţional, O.N.G.-urile lucrează lejer pe canale transnaţionale.

Acesta este motivul pentru care bătăliapentru societatea civilă a fost vitală la sfârşitul sec. XX şi poate deveni esenţială acum la începutul sec XXI. De ce? Întrucât destinul statelor nu este trasat în prezent numai de către partidele politice, cuvântul organizaţiilor civice fiind din ce în ce mai cu greutate.

Sub pretextul creării unor societăţi de tip deschis, dar discrete, Kremlinul vizează o contrabalansare a forţei partidelor politice şi până la urmă, a forţei statelor naţionale, prin intermediul unei societăţi civile ale cărei pârghii, în plan transnaţional, să poată fi plasate în urma serviciilor secrete ruse.

După anul 1990, cui îi revenea, însă, sarcina construirii noului sistem ocult masonic de stânga în spaţiul românesc? Evident, elitei politice emergente filoruse, cu sprijinul direct al agenţilor secreţi „adânc” înfiltraţi în România de către K.G.B. cu mulţi ani în urmă.

De-a lungul timpului, această elită masonică a fost preocupată, în însăşi îndeplinirea funcţiei ei istorice de transformare a capitalului social (relaţii şi informaţii) acumulat pe timpul vechiului regim în capital financiar, prin transferul ocult şi oneros al banului public în buzunar privat.

Sub actiunea din umbră a masonilor de carton, România se dezagregă în oligarhii locale cărora aparatul de stat le oferă atât impunitate cât şi spaţiu pentru negocierea acordurilor tainice privind împărţirea sferelor de influenţă şi acţiune.

Generaţia de care avem nevoie nu este ceea ce are în acest moment România. Deşi aceşti masoni de carton au învăţat să se deghizeze în costume de marcă, să fumeze havane şi să comande specialităţi de bucătărie şi şampanii binecunoscute, reflexele lor sunt aceleaşi. Apoi, precum FătFrumos, aceşti masoni criptocomunişti nu au trebuit decât să se dea de trei ori peste cap, ca să devină „corifei ai societăţii civile”, angrenând în jurul lor o altă generaţie.

Mai tinerii pe care i-au cucerit şi instruit în numele Masoneriei Universale, au devenit în scurt timp de la racolare victime colaterale aflate sub atenta supraveghere a Centrului Director.

Societatea civilă este unul dintre factorii ce lipsesc din jocurile de putere de astăzi ce se derulează pe scena politică a României. Acum 15 ani, Corneliu Coposu le-a dat un rol crucial grupărilor care luptând împotriva viitorului neocomunist al României. Dar, la scurtă vreme după moartea sa, grupările au fost marginalizate de către succesorii lui din P.N.Ţ.C.D. Poate că ar fi urmat un deznodământ mai fericit, dacă Seniorul şi-ar fi folosit energia pentru a crea o echipă de tineri credibili care să-i succeadă în P.N.Ţ.C.D, şi nu să promoveze în funcţii parlamentare persoane precum Gheorghe Comănescu, care odată devenit Mare Maestru al M.L.N.R. a trădat idealul creştindemocrat, transferându-se cu bagaje cu tot în tabăra bolşevică. Mai mult de atât, Gheorghe Comănescu a contaminat ulterior partidul care l-a scos din anonimat, cu numeroşi fraţi masoni, bine conspiraţi, care au dus la compromiterea acestei formaţiuni politice istorice.

Acelaşi lucru l-a făcut Dinu Patriciu, copiat la indigo putem spune, cu celălalt partid istoric al României şi anume P.N.L. Kremlinul ura de moarte ideologiile celor două partide istorice, P.N.Ţ.C.D. şi respectiv PNL, motiv pentru care au insărcinat centrele de putere rămase fidele Rusiei, să compromită sub orice formă posibilă, organizaţiile politice care ar fi îndreptat România spre occident.

Există o schemă clasică de discreditare, o ştim din anii `90, de când a apărut, în contrapondere la PNL, o uniune liberală, şi de când P.N.Ţ.C.D. a fost dublat de Partidul Agrarian. După confiscarea valorilor în plan politic, criptocomuniştii români şi-au întreptat atenţia spre masonerie unde a avut loc o „tulburare” masivă a luminilor. Aşa au apărut tot felul de personaje corupte care şi-au adjudecat cu neruşinare şi fără niciun fel de merit ramuri masonice cu titulaturi din cele mai pompoase.

„M.L.N.R.”-ul lui Chirovici este o caracatiţă masonică construită de ruşi în România, care îşi exercită puterea atât în plan social, militar, economic cât şi politic, prin intermediul unei reţele complexe de organizaţii, asociaţii şi fundaţii, pe care fraţii masoni le administrează cu autoritate.

Dintre acestea le publicăm pe cele mai importante care funcţionează pe principiul obedienţei faţă de „instituţia mamă” (centrul director) şi principalii pioni ai masoneriei care le orchestrează:
1. Gruparea Comana (nucleul P.S.D.), prin Ion Iliescu, Adrian Năstase şi Gelu Voican Voiculescu;

2. Fundaţia Culturală Română, prin Augustin Buzura;

3. Fundaţia Europeană „Nicolae Titulescu”, prin George Potra;

4. Centrul pentru Resurse Juridice, prin Renate Weber;

5. Asociaţia Pro Democraţia, prin Cristian Pârvulescu;

6. Fundaţia Colegiului Naţional de Apărare, prin Ioan Rus, Ovidiu Tender şi Negru Adrian;

7. APADORCH, prin Haller Istvan;

8. Asociaţia Română pentru Clubul de la Roma, prin Mugur Isărescu şi Călin Georgescu;

9. Centrul pentru Jurnalism Independent, prin Ioana Avădani;

10. Societatea Română de Radiodifuziune, prin Dan Şanta;

11. Agenţia de Monitorizare a Presei, prin Mircea Toma;

12. Consiliul Naţional al Audiovizualului (C.N.A.), prin Dan Grigore;

13. Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă, prin Smaranda Enache, Emil Moise şi Gabriel Andreescu;

14. Asociaţia Română de Luptă Antiterorism, prin Nasti Vlădoiu;

15. Liga Pro Europa, prin Smaranda Enache şi Haller Istvan;

16. Uniunea Juriştilor din România, prin Gavril Iosif Chiuzbaian;

17. Centrul Român de Studii Globale, prin Doina Năstase;

18. Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, prin Iosif Naghiu;

19. Asociaţia Accept, prin Florin Buhuceanu;

20. Comisariatul pentru Societatea Civilă, prin Gheorghe Florea zis şi „Fulgerică Bragadel”;

21. Asociaţia RusiaRomânia, prin Mircea Popa;

22. ONG Hyde Park, prin Oleg şi Ghenadie Brega;

23. Fundaţia Tezaurul Sacru al Religiilor, prin Marcela Ghiulbenghian;

24. Patronatul Român, prin Gheorghe Naghiu;

25. Ordinul Ziariştilor, prin Radu Gheorghe Serafim;

26. Fundaţia Europeană pentru Cultură şi Educaţie Ecologică, prin Toma George Maiorescu;

27. Opera Română, prin Cătălin I. Arbore;

28. Teatrul „L.S. Bulandra”, prin Ducu Darie;

29. TVR 1 (Emisiunea „Cartea Europeană”), prin Gabriel Giurgiu;

30. Naţional TV (Emisiunea „Echipa de Investigaţii”), prin Sorin Ovidiu Bălan;

31. Fundaţia „România 2000”, prin Ion Marin;

32. Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO), prin Florin Scaleţschi şi gen.Gabriel Homotescu;

33. Gardianul, prin L. Popeanga, Al. Racoviceanu şi Gabriel G. Stănescu;

34. „Ziua”, prin Miruna Munteanu, Cristian Unteanu, Dan Mircea Cipariu, D.Coste, Camelia Cioanu şi

Adrian Artene;

35. „Evenimentul Zilei”, prin Cătălin Antohe, Mihaela Bărbuş, Christian Levant şi Emilia Manea;

36. „Naţional”, prin Arina Avram;

37. „Historia”, prin Cătălin Fudulu;

38. „Independent”, prin Lucia Ivănescu;

39. „Monitorul de Bucureşti”, prin Bogdan Păpădie;

40. „Jurnalul Naţional”, prin Marius Tucă, Victor Bratu, Anca Aldea, Vasile Surcel şi Victor Ciutacu;

41. „Agenţia Naţională de Meteorologie”, prin Dumitru Baltă;

42. Fundaţia Europeană „Iosif Constantin Drăgan”, prin I.C. Drăgan, Ioan Talpeş, Victor Babiuc, Costel Iancu, Mihai Pelin şi mulţi alţii;

43. Posturile TV „Antena 1” şi „Antena 3” prin Dan Voiculescu, Gabriela Vrânceanu-Firea, Octavian Paler, Ion Cristoiu, Mihaela Rădulescu.

44. Asociaţia Spitalelor din România, prin Copcă Narcis.

45. Fundaţia Ioan Bâzgan, prin I. Bâzgan

46. Fundaţia Culturală Delta prin Corneliu Vişoianu

47. Asociaţia Retromobil Club România (R.C.R) prin Giusseppe Rossi

48. Asociaţia Religioasă O.S.M.T.H. –Secţiunea Română, prin Vişu Corneliu, Silviu Dopan, Gabriel Homotescu, Alexandru Homotescu
În realitate, adevărata putere care animă întreaga societate nu se găseşte în văzul publicului, ci în culise. Asemenea oameni preferă, în general, să acţioneze în cel mai desăvârşit secret, deşi unii au o anume imagine publică. Invariabil, aceste forţe bolşevice din România controlează o avuţie atât de mare, încât glasul lor colectiv poate duce cu uşurinţă la prăbuşirea întregii economii naţionale.

Prin urmare, masoneria bolşevică din România este compusă dintr-o suprapunere de societăţi, dirijate de un grup de oameni ce reprezintă centrul director al M.L.N.R. Acest consiliu superior este format din şefi necunoscuţi, chiar de către masonii având cele mai înalte grade, ce acţionează sub masca masoneriei în vederea promovării propriilor interese.

Acestea sunt organizaţii de masă cu pretenţii de a reprezenta largi fracţiuni ale opiniei publice naţionale sau mondiale. Girarea respectabilităţii, credibilităţii şi independenţei le este asigurată de participarea unor naivi autentici, incapabili să vadă ceva rău în faptul că participă la discuţii.

Aceasta este eterna credulitate a celor care consideră că pot, încetul cu încetul, să se facă ascultaţi şi să difuzeze, prin intermediul organizaţiei respective, opinii rezonabile. În realitate, organizaţiile sunt îndeaproape dirijate de câţiva membri permanenţi, devotaţi, discreţi şi foarte eficienţi. Organizaţiile de acest fel prezintă întotdeauna programe ambiţioase şi generoase la care spiritele oneste, ameţite de vorbărie, nu pot decât să adere.
12. MASONERIA BOLŞEVICĂ ŞI IMIXTIUNEA POLITICĂ

Conform Constituţiei României, asociaţiile şi societăţile secrete sunt interzise prin lege. Chiar dacă Marele Maestru a declarat în repetate rânduri că M.L.N.R. este o organizaţie discretă şi nu secretă, lucrurile nu sunt ceea ce par a fi la prima vedere.

Conform Legii privind siguranţa naţională a României, constituie ameninţări la adresa siguranţei următoarele: planurile şi acţiunile care vizează suprimarea sau ştirbirea suveranităţii, entităţii, independenţei sau indivizibilităţii statului român; trădarea sau ajutarea inamicului; spionajul şi şantajul; transmiterea secretelor de stat unei puteri străine sau organizaţii străine, ori agenţilor acestora; procurarea prin deţinerea de documente sau date secrete de stat în scopuri neautorizate de lege; divulgarea secretelor de stat sau neglijenţă în păstrarea acestora.

Problema loialităţii faţă de stat a masonilor din subordinea lui Chirovici, se pune vizavi de jurământul depus de aceştia faţă de M.L.N.R.

Cărui jurământ i se dă întâietate? Conflictul apărut în M.L.N.R. cu ocazia pierderilor alegerilor de către P.S.D. în anul 2004, s-a datorat tocmai dublei subordonări a masonilor care deţineau funcţii în stat.

Acelaşi lucru se observă şi în prezent, în sânul Partidului Conservator condus de Dan Voiculescu, unde Chirovici şi oamenii apropiaţi lui, s-au refugiat, uneltind în continuare împotriva noi autorităţi prooccidentale instalate la „cârma” României.

În ciuda secretomaniei care însoţeşte activitatea masonilor bolşevici, există informaţii că aceştia sunt puternic reprezentaţi şi la vârful sistemului sanitar. Numai în Senatul Universităţii de Medicină, sunt cel puţin 12 masoni, ca să nu mai vorbim despre şefii de spitale. Printre aceştia, putem să-i enumerăm pe: Eugen Pascal Cifu, Ovidiu Băjenaru, Petru Calistru, Leon Zăgreanu, Eugen Brătucu, Sorin Simion, Mihai Coculescu, Laurenţiu Mircea Popescu (zis „don Lorenzo”), Alexandru Ciocâlteu, Irinel Popescu şi mult discutabilul director-consilier Dan Georgescu, fost secretar de stat în „guvernul Dăscălescu” şi fost membru a C.C. al P.C.R.

În diplomaţie, cel mai renumit mason filorus este astronautul Dumitru Prunariu, numit de către tătucul Iliescu, ambasador al României la Moscova.

Printre „arhitecţii” din M.A.I. şi M.Ap.N. se numără: gen. Virgil Ardelean, col. Olimpian Ungherea, gen. Gheorghe Carp, gen. Mihail Popescu, col. Florentin Calapod, gen. Mihai Iliescu, Victor Babiuc, gen. Vasilescu Gheorghe Teodor-Mircea, gen. Chelaru, etc.

La servicii secrete îi întâlnim ca masoni pe următorii generali: Ovidiu Soare, Victor Marcu, Aurel Rogojan, Vasile Iancu, Ioan Rus, Florin Mihalache, Lucian Pahonţu, Şerban Mihăilescu, Gabriel Homotescu, Dan Tănăsie, Cristian Dumitrescu.

Cei mai mulţi adepţi ai „Masoneriei Kaki” sunt ofiţeri din armată, poliţie şi servicii secrete, unii provenind din fosta Securitate.

În "Evenimentul zilei" nr. 1466 din 22 aprilie 1997 senatorul Radu Timofte avertizează: "masoneria are tendinţa să ocupe toate funcţiile importante în Stat din România." Vicepreşedintele Comisiei de apărare a Senatului Radu Timofte ne-a declarat ieri că tendinţa masoneriei din ce în ce mai vizibilă de a acapara toate funcţiile mai importante în Stat reprezintă un mare pericol pentru România.

"Este de remarcat că atât presedintele Comisiei Senatoriale de Apărare cât si ministrul apărării Victor Babiuc sunt masoni şi probabil ca sunt mulţi alţii nu doar în ministerul respectiv ci şi în celelalte. Mi-e teamă însă că aceşti asa-zis "fraţi" nu urmăresc altceva decât de a pune mâna pe tot ceea ce înseamnă putere în Stat aşa cum au reuşit în alte ţări. Mi-e teamă că vom ajunge într-o zi să fim conduşi numai de către cei care fac parte din organizaţii şi atunci s-a dus naibii şi identitatea noastră naţională şi tot ce înseamnă cultura şi tradiţie românească." a afirmat senatorul Radu Timofte.

Deputatul Vasile Matei spune de asemenea că miniştrii Victor Babiuc şi Adrian Severin sunt masoni. "Din punctul meu de vedere cred că nu este firesc şi normal ca dintr-o comisie ce controlează activitatea SRI care este prin excelentă un serviciu secret să facă parte un om care în acelaşi timp aparţine unei organizaţii masonice internaţionale cu scopuri oculte care intră în contradicţie cu interesele României. Şi dacă ne gândim bine conform legii Mârzescu, partidul comunist din acea vreme a fost scos în afara legii exact din cauza apartenenţei la o organizaţie internaţională, Internaţionala comunistă, care era de esenţă masonică. Deci voi cere sa dea explicatii în legatura cu prezenta lui Corneliu Ruse în comisia SRI si într-o loja masonica ca si examinarea aspectului referitor la o asemenea posibilitate conform legii siguranţei naţionale si Constituţiei. Dacă facem paralelă între ceea ce a însemnat masoneria pentru Italia loja masonică "Propaganda due" şi ce complicaţii politice a avut activitatea lui Ligio Geli putem sa ne gândim ca apartenenţa la masonerie şi implicarea în activitatea politică executivă în România poate fi extrem de periculoasă." a declarat deputatul PUNR Vasile Matei.

ÎnAdevărul din 22 aprilie 1997 liderul Alternativei României Varujan Vosganian declara că acest partid recomandă oamenilor politici să se abţină să facă parte din lojile masonice. Vosganian susţine că lojile masonice se orientează spre "zonele strategice" precum Guvernul sau Banca Naţională şi a relatat că el personal a refuzat să facă parte dintr-o lojă masonică atunci când i s-a propus acest lucru.

Senatorul PD Alexandru Nicolae şi deputatul PD Corneliu Ruse au fost înaintaţi în grad de loja masonică de Rit Scoţian Antic şi Acceptat. Radu Chesaru, fondatorul "Vulturului Brâncovenesc afirma: "m-am retras din Partidul Alianţa Civică datorită orientării sale masonice."

Alexandru Paleologu, francmason de dinainte de război, om politic a declarat în presă: "De când m-am apropiat mai mult de Dumnezeu nu mă mai consider francmason."

În ziarul "Libertatea" din 22.04.1997 se spune "Paul Ghitiu, secretarul general al partidului Alternativa României a criticat implicarea anumitor parlamentari în masonerie. La sfârsitul săptămânii trecute, trei parlamentari din comisii strategice de externe, de aparare şi de control a S.R.I. au urcat în ierarhia lojii masonice Ritul Scotian Antic şi Acceptat. Liderii A.R. au remarcat o apetenţă a organizatiilor masonice spre sectoare strategice. Se constată si un asalt asupra membrilor din guvern şi mai ales asupra angajaţilor B.N.R., indiferent de nivel."

Secrete nu sunt numai persoanele care activează în cardul M.L.N.R. ci şi locaţiile unde aceştia se întâlnesc. Deşi legea îi obligă, masonii lui Chirovici nu au făcut publice niciodată „punctele de lucru” ale M.L.N.R., cum ar fi cele situate în Orientul Bucureşti la: Complexul comercial din Spatele magazinului Unirea; Blocul Gemenii Sitraco de la Unirea; Calea Victoriei 118; Semicerului nr.10; Calea Victoriei nr.2; Strada Lipscani nr. 3133; Strada C.A. Rosetti nr.7, sector 1; Bdul. Ion Ionescu de la Brad nr.4; Calea Victoriei nr.101; Strada Plumbuita nr.58 sector 2; Teatrul Majestic; Teatrul Bulandra; Teatrul Naţional; Clădirea IRIDEX GRUP din cadrul Centrului de Afaceri Băneasa aflată sub patronajul lui Dan Voiculescu şi multe altele aflate în curtea R.A.P.P.S. Bucureşti.

In aceste case conspirative (temple) se întâlnesc în secret masoni pentru a pune ţara la cale şi a trage sforile în plan politic. O astfel de întâlnire a avut loc la începutul lunii februarie într-o locaţie pusă la dispoziţie de către Dan Voiculescu şi unde, sub auspiciile centrului de putere din M.L.N.R., masonii au hotărât boicotarea votării Ordonanţei de Urgenţă 134/2005 privind transformarea PNA în DNA.

Dintre cei prezenţi la acea „întâlnire de seară” enumerăm pe cei mai cunoscuţi: Şerban Mihăilescu, Dan Mircea Popescu, Mihail Popescu, Verestoy Attila, Ioan Basgan, Dan Voiculescu, Eugen Ovidiu Chirovici, Ioan Codruţ Sereş, Irinel Popescu. Urmarea o cunoaştem cu toţii.

Prin imixtiuni ale masoneriei în sfera politicului, în ziua de 09.02.2006, aleşii neamului din cadrul Coaliţiei guvernamentale au lipsit de la vot, sau abţinut ori au refuzat să-şi exprime opţiunea, deşi au participat la lucrări. Votul negativ al senatorilor la ordonanţa în cauză venea în momentul în care DNA ancheta vârfuri ale clasei politice, suspectate de implicare în acţiuni de corupţie.

Rechinii şi crocodilii din marea corupţie – caracterizaţi în acest fel de ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti, Quinton Quayle şi baroneasa Emma Nicholson au jubilat împreună cu întreaga frăţie bolşevică. A fost ziua lor, motiv pentru care votul Senatului a fost catalogat de Ambasada S.U.A. La Bucureşti drept îngrijorător. Încă o victorie a masoneriei roşii, de tip bolşevic împotriva masoneriei occidentale. Şi cazurile de imixtiune de acest gen pot continua.
31

Masonii filoruşi prezentaţi în filele acestui raport reprezintă numai două pagini (cu adrese şi alte date de identificare) dintr-un opis de 123 de pagini înregistrat în arhivele serviciilor secrete româneşti.

Toate aceste persoane sunt suspectate de trafic de influenţă şi trădare naţională. Apropierea de Rusia nu reprezintă nimic altceva decât o capcană anti-UE născută în laboratoarele secrete ale Kremlinului.

Şi acum, la început de an 2007, să coborâm la rădăcina lucrurilor din masoneria bolşevică: România de azi conţine o societate nesimţitoare. Dacă nu furi tu, o să fure celălalt; trebuie profitat de ziua de azi; suferinţa şi moartea nu contează, decât dacă ne ating direct; după noi poate să vină şi potopul. Iată „principii sănătoase” care sunt răspândite de masoni pretutindeni în România, nu numai printre oamenii noştri politici.

Din larga minoritate nesimţitoare aparţinând M.L.N.R. se recrutează mulţi politicieni şi se vor recruta în continuare, cu orice lege electorală îi vom alege.

Nu clasa politică trebuie, în primul rând reformată, ci societatea bolşevică masonică din care răsar politicienii români. Marile instituţii civile şi ale statului care ar putea să participe la această reformă, prin educaţie, nu-şi fac datoria. Cuvântul dat şi onoarea sunt noţiuni desuete, iar pronunţarea lor provoacă surâsuri.

Sfidând un popor întreg, frăţiile bolşevice se lăfăie pe ecranele televizoarelor. Bogdan Olteanu şi Victor Ponta mai au puţin şi se ţin de mână ca două adolescente. Răzvan Dumitrescu, ca mason care se respectă, nu apare niciodată fără un parlamentar conservator distribuit din oficiu. Serban Nicolae, căruia i s-a distribuit rolul de a duce gunoiul P.S.D. de când Eugen Nicolicea, cel care a făcut praf Agenţia de Integritate, a ajuns vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, circulă neîngrădit pe la talk-showuri cu Theodor Meleşcanu, acest curier al diplomaţiei socialiste căruia spionul Liviu Turcu afirma că îi semna ordinele de deplasare (misiune) în străinătate.

Dorin Marian, responsabil cu securitatea în timpul fostului preşedinte al României, Emil Constantinescu, e arătat în ziar făcând cumpărături la un bazar în compania lui Omar Hayssam şi a masonului Dinu Patriciu, al cărui angajat a şi fost. Mugur Ciuvică, din acelaşi cabinet Constantinescu recunoaşte public la televiziune că fundaţia lui a primit donaţii de la Dan Voiculescu, alias agentul „Felix”. Cât despre Dan Voiculescu, şef al unicului partid masonic din România şi autorul memorabilelor volume albastre pe care secretara lui Olli Rehn îşi ţine scrumiera şi care nu a reuşit încă să ia Premiul Nobel pentru cea mai spectaculoasă transformare economică de la socialism la capitalism în beneficiul propriu, el este pe culmile gloriei în aceste zile tumultoase ale începutului de an 2007.

Renate Weber devine dintr-o dată succesoarea favorită a Monicăi Macovei pentru nimeni altul decât Sergiu Andon, fost ziarist la Scânteia, îndepărtat de la conducerea Societăţii Ziariştilor din România pentru o afacere de corupţie şi autor principal al moţiunii antiMacovei, dar şi pentru unii masoni bolşevici sensibili la drepturile petrolului.

Iar P.S.D.ul s-a reinventat ca forţă oligarhică, dispusă să bată palma cu celelalte formaţiuni rapace şi mânate de animozităţi P.C. şi P.R.M. întru constituirea unui bloc reacţionar solid, care luptă pe toate fronturile să salveze comunismul din România, de la certa sa prăbuşire.

Recenta criză politică (ian.aprilie 2007) iniţiată de forţele masonice bolşevice ostile României şi cetăţenilor săi, a polarizat – dezvăluind astfel întreaga reţea de conexiuni precum şi miza acesteia – banii şi puterea, patronată transpartinic şi extinsă, aparent până în depărtatele colţuri ale societăţii civile aflate sub „protecţia” M.L.N.R.ului condus cu dibăcie de Eugen Ovidiu Chirovici.

Şi că tot veni vorba despre Chirovici, vom aduce în discuţie un alt caz interesant legat de „arhivarul de taină” al Marelui Maestru, şi anume masonul de grad 33° Cătălin Arbore, membru al Marelui Consiliu al M.L.N.R. unde deţine funcţia de Mare Maestru de Ceremonii.

Născut pe 21 august 1958 la Cluj, Cătălin Arbore va deveni angajat al Operei Naţionale începând cu anul 1990, ocupând funcţia de scenograf. După demiterea conducerii Operei Române de către Mona Muscă ministrul culturii din acea vreme, în funcţia de director interimar va fi instalat cu mare pompă nimeni altul decât Cătălin Arbore. Bineînţeles că de toate aceste maşinaţiuni s-a ocupat protectorul său din umbră şi şef pe linie masonică, Supremul Mare Comandor Costel Iancu, şi el un fost angajat al Operei Române în timpul guvernării comuniste.

Şi acum începe spectacolul. Opera Română deţine o arhivă secretă, care nu a fost deschisă niciodată în ultimii 17 ani, iar masoneria bolşevică este extrem de interesată de conţinutul ei. Separate de restul arhivei "oficiale", documentele se află în trei fişete care păstrează încă sigiliul pus, se pare, chiar în 1990, de către securistul însărcinat cu supravegherea Operei. Existenţa arhivei a fost descoperită întâmplător, în noiembrie, şi se bănuieşte că ar conţine dosarele de securitate ale foştilor angajaţi ai Operei.

Mircea Popovici, regizor şi cercetător acreditat la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), a cerut pe 12 noiembrie accesul la arhiva Operei pentru a recupera dosarul de angajare al tatălui său, angajat al instituţiei între 1946 şi 1956. Mircea Popovici senior a stat, între 1957 şi 1961, în temniţele comuniste de la Gherla şi Salcia pe motiv de "agitaţie publică". În arhiva "oficială" nu se afla însă niciun act din dosarul de angajare. "În discuţia cu şefa arhivei de la Operă, acesteia i-a scăpat faptul că ar mai exista o arhivă secretă, sigilată în anii ‘90 de securistul instituţiei. Au urmat aproape trei ore de tergiversări, în care nu mi s-a permis accesul la arhivă. În cele din urmă, am chemat poliţia şi am intrat. Era o încăpere undeva la capătul unui hol, închisă cu o uşă metalică. Am văzut trei fişete metalice, sigilate cu bandă. Nu cred ca au fost deschise din ‘90 şi până acum", a declarat Mircea Popovici.

Existenţa dosarelor este confirmată de Petre Codreanu, fost director al Operei între 1975-1982 şi 1990-1991. "Dosarele conţineau diverse acte, caracterizări ale şefilor şi "referinţe" ale colegilor şi vecinilor. Multe dintre ele erau turnătorii din invidie, altele erau delaţiuni de joasă speţă, care spuneau "cutare se îmbăta, cutare joacă poker", a declarat Codreanu, în prezent consultant artistic al Filarmonicii "George Enescu".

În urma cererilor repetate ale lui Mircea Popovici, conducerea Operei a decis, să anunţe CNSAS de existenţa arhivei. "Cred că e vorba de documente secrete cu care Opera nu a ştiut ce să facă după ‘90, s-a mai întâmplat şi la alte instituţii. Vom desemna pe cineva care să le cerceteze şi să le ridice, dacă e vorba de dosare care privesc CNSAS-ul.

Nu ştiu cine a avut până acum acces la ele, însă ar fi interesant de aflat", a spus Ladislau Csendes, vicepreşedintele Colegiului CNSAS. Întrebat de ce dosarele au fost ţinute ascunse 17 ani, directorul Operei Române, Cătălin Arbore, a refuzat cu obstinaţie să comenteze. "Eu nu agreez secretomania asta.” Domnul Arbore avea obligaţia să anunţe fie CNSAS, dacă dosarele sunt de securitate, fie alte instituţii, dacă sunt alte documente, care ţin de partea artistică", a explicat ministrul culturii şi cultelor, Adrian Iorgulescu.

Acesta este un caz tipic de imixtiune a masoneriei în problemele statului român. După cum s-a observat în acest material, masonii bolşevici cu influenţă sunt aceiaşi oameni de afaceri pe care îi găsim la putere continuu prin influenţa pe care au dobândit-o asupra ignoranţilor politici aflaţi la vârful puterii.

În mod frecvent, masoneria a influenţat apariţia unor legi sau ordonanţe prin care anumite grupuri de interese bolşevice să fie scutite sau amânate de la plata obligaţiunilor către stat. Conducerea M.L.N.R. se face vinovată şi de transmiterea unor informaţii vitale de interes public în mod preferenţial, respectiv către protejaţii din imediata apropiere a oamenilor lui E.O.Chirovici, care în calitate de şef absolut la I.M.M.-uri a profitat din plin de funcţia deţinută.

Dan Voiculescu a coordonat cu sprijinul masoneriei înfiinţarea unor coaliţii transpartinice care prin intermediul mass-mediei să poată obţină controlul asupra serviciilor secrete şi justiţiei române, pentru a reuşi o lovitură de palat cu scopul de „îngropa” definitiv dosarele care-i încriminează şi a asigura astfel protecţia tuturor grupurilor de interese care-i sprijină în acţiunea lor mârşavă.

În situaţia dată, cetăţenii descumpăniţi ai României nu sunt altceva decât spectatori involuntari ai unui jaf naţional petrecut chiar sub ochii lor, în numele unei democraţii Kominterniste şi al unui ideal masonic de tip revoluţionar.
13. IMPLICAREA MASONERIEI BOLŞEVICE IN SCANDALUL BĂNCILOR DACIA FELIX ŞI CREDIT BANK

Un document exploziv dezvăluie implicarea unor vârfuri ale masonilor în destabilizarea sistemului bancar. Directorul SRI şi procurorul general au investigat efectele acţiunii lojilor masonice în bănci. Dacia Felix şi Credit Bank au fost aduse deliberat în prag de faliment prin plasamente dubioase. Vinovaţii au rămas nepedepsiţi.

Subsemnatul Gileru Mircea, născut la data de 3 ianuarie 1959 în loc. Valea Drăganului, jud. Cluj, cu domiciliul natal în loc. ClujNapoca, Str. Oltului nr. 32, apt. de profesie economist, membru al Atelierului nr. 6 "Simion Bărnutiu", as dori să aduc la cunoştinţă următoarele: în perioada 1993-1995 am avut funcţia de vicepreşedinte al BDF. În această calitate, în decembrie 1994 m-am opus în cadrul Comitetului de plasament cu Diskont und Effecten Zurich sucursala Bucureşti reprezentată prin Dragoş Stănescu şi Nicu Pop (frate în cadrul unui atelier din Bucureşti). În aprilie 1995, am fost contactat de Dragoş Stănescu, care mi-a trimis dorinţa d-lui Costel Iancu de a ne întâlni.

După ce am obţinut acordul d-lui Birt pentru această întâlnire, am acceptat întâlnindu-mă cu Costel Iancu în Bucureşti, m-am întâlnit cu dl Dragoş Stănescu la magazinul Muzica de pe Calea Victoriei, care m-a dus la dl Costel Iancu. La această întâlnire s-a discutat, printre altele, şi necesitatea ajutorului pe care noi trebuie să ni-l acordăm reciproc, aşa cum prevede jurământul, şi că să-l ajut pe dl Dragoş Stănescu în semnarea unui contract dintre BDF şi Diskont. La câteva zile după această întâlnire (la 18.04.’95) dl Dragoş Stănescu a venit la Cluj cu un contract 18.05.1995 între părţile menţionate mai sus, contract prin care BDF face un plasament financiar de 12 miliarde lei la Diskont und Effecten Zurich Bucureşti, contract semnat de mine (Gileru Mircea) din partea BDF şi de Dragoş Stănescu din partea Diskont. Durata contractului era de 30 de zile. În data de 12 mai 1995 eu am plecat prin transfer din BDF, nemaiavând posibilitatea să urmăresc finalizarea contractului. La semnarea acestui contract dl Stănescu m-a asigurat că: se încadrează în contractul de plasament de 476 miliarde de lei dintre BDF si Diskont în care la capitolul 2 se prevede (mi-a arătat contractul) că "contractul se poate reînnoi fie pentru aceeaşi sumă, fie parţial, fie pe întreaga perioadă, fie pe fracţiuni de perioadă"; nu va fi nici un fel de problemă cu rambursarea lui.

În luna iunie 1998, am fost chemat la IGP Sectia Cercetări Penale Bucuresti, fiind acuzat de "abuz în serviciu contra intereselor personale" art. 246 CP pentru semnarea acestui contract.

Eu nu am semnat acest contract de 12 miliarde, deşi mă opusesem semnării contractului de 476 miliarde, bazându-mă atât pe discuţia avută cu dl Costel Iancu referitoare la necesitatea unui sprijin reciproc între noi, cât şi pe asigurările date de Dragoş Stănescu că acest contract de plasament financiar va fi un contract fără probleme, care are menirea să acopere doar un gol parţial de mijloace circulante ale Diskontului pentru 30 de zile.

Nerestituind suma, dl Dragoş Stănescu ne-a pus în situaţia neplăcută de a fi judecat (acuzat) de incorectitudine (abuz în serviciu), cu atât mai mult cu cât suma plasată de BDF la Diskont a fost virată (plasată) mai departe de dl Dragoş Stănescu unei firme a d-lui Sever Muresan (East European Trading), lucru despre care eu nu am fost informat.

Gileru Mircea 28iulie 1998 ClujNapoca
Scrisoarea lui Mircea Gileru, fost vicepresedinte la Dacia Felix, pe care o publicăm integral, arată fără putinţă de tăgadă un întreg sistem relaţional între masoni, care îşi folosesc funcţiile pentru a manevra sume uriaşe de bani. Creşterea sau falimentul unor bănci româneşti poate fi pus în strânsă legătură cu interesele oculte ale lojilor.

Un plasament de 476 de miliarde de lei la nivelul anului 1995 este o operaţie financiară de mari proporţii. Personajele implicate în adaosul de 12 miliarde la acest plasament Gileru, Stănescu, Iancu sunt, potrivit semnatarului scrisorii, unite prin jurământul masonic. Surpriza nu vine de la Costel Iancu şef recunoscut în cadrul masoneriei şi nici de la Gileru. Ea vine de la Dragoş Stănescu.

Dragoş Stănescu a apărut în primii ani ai deceniului ‘90 în apropierea lui Mugur Isărescu. Apariţiile publice tot mai dese alături de guvernatorul Băncii Naţionale i-au conferit lui Dragoş Stănescu un statut special în cadrul sistemului bancar. Urcat până la funcţia de economist-şef al BNR, Dragoş Stănescu, legat se pare şi printr-o prietenie strânsă de familie cu Mugur Isărescu, devenise un veritabil guru. Nu era o problemă de dezbătut fără să i se ceară părerea lui Dragoş Stănescu. Devenit Cavaler de Malta, într-o fastuoasă ceremonie, Stănescu a avut astfel deschise uşile şi în străinătate pe baza acestui titlu despre care se spune că se acordă ca un certificat de garanţie din partea lojilor masonice.

Naşul de căsătorie a lui Dragoş Stănescu este Vlad Soare, cel care a ocupat funcţia de viceguvernator al BNR şi presedinte al BANCOREX. Dragoş Stănescu apărea des în public alături de Dan Pascariu, fost preşedinte la BANCOREX, actual conducător al Credit Anstalt, şi Daniel Dăianu pe atunci în echipa lui Mugur Isărescu de la BNR.

După alegerile din 1996, Dragoş Stănescu este numit în funcţia de consilier al presedintelui Emil Constantinescu. Prezenţa la Cotroceni a fost de scurtă durată, el fiind demis după doar câteva zile de la numire. Implicarea lui în dosarul Dacia Felix cercetat în acea perioadă de Poliţie (şi atestată de scrisoarea lui Gileru) a fost, se pare, cauza demiterii.

O altă informaţie neoficială care a circulat în acea vreme ar explica demiterea lui Dragoş Stănescu de la Cotroceni şi din alte motive. Virgil Măgureanu l-ar fi informat pe proaspătul preşedinte Constantinescu despre apartenenţa proaspătului consilier la loja masonică din sistemul lui Costel Iancu. De asemenea, directorul Serviciului Român de Informaţii i-ar fi prezentat şefului statului o situaţie a penetrării masonilor în structurile de putere ale României. De aceea Emil Constantinescu s-a debarasat rapid de Dragoş Stănescu. Întrebările ziariştilor legate de motivul demiterii la scurt timp după numire a ţărănistului consilier au rămas fără răspuns.

După episodul Cotroceni, Dragoş Stănescu a dispărut practic din zona publică. Există multe voci care spun că între Dragoş Constantinescu şi Dragoş Stănescu ar fi o strânsă prietenie, bancherul fiind foarte util pentru sfaturile care le putea da fiului presedintelui în privinţa afacerilor.

Sever Mureşan, unul dintre marii perdanţi ai prăbuşirii Băncii Dacia Felix, a scris o carte autobiografică, în care prezintă versiunea proprie a crahului care a dus BDF până în apropierea lichidării. "Adevărul şi numai Adevărul despre Sever Mureşan" trebuie citită pentru a întelege ceea ce s-a petrecut în banca socotită de mare succes. Mureşan este de părere că o lojă masonică a fost implicată în acest caz. Iată fragmente din capitolul "Implicarea lojii masonice italiene Propaganda 2 în cazul Băncii Dacia Felix".

"Încurajarea şi exploatarea erorilor Băncii Dacia Felix a fost un proces concertat şi condus profesionist. El a fost accelerat o dată cu apariţia în Banca Dacia Felix a italianului de origine română Ion Ilie Mania, condamnat în 1979 la un an de închisoare pentru fals şi uz de fals, urmărit de Guardia di Finanza Italiana, suspectat de legături cu Securitatea anilor ‘80, aflat în contact cu masoneria italiană ale cărei legături cu fosta Securitate românească sunt cunoscute şi confirmate. Confirmarea legăturilor lui Mania cu masoneria italiană este însăşi alegerea, la Geneva, a avocatului Charles Poncet pentru aşa-zisa «apărare a intereselor» Băncii Dacia Felix contra (!) lui Sever Mureşan.

Charles Poncet este el însuşi condamnat pentru complicitate la fals în afacerea Băncii italiene Ambrosiano (cunoscută pentru finanţarea masoneriei). Conexiunile lui Poncet cu Licio Gelli, şeful lojii masonice Propaganda Due «P2», au fost deja confirmate: Charles Poncet, actualul avocat al BDF, a fost condamnat la doi ani închisoare pentru infracţiunile de a fi comandat şi ajutat unui expert-contabil din Jersey (paradis fiscal) întocmirea unor documente false necesare pentru acoperirea unei tranzacţii inexistente de 10 milioane USD, primiţi de colaboratorul lui Poncet de la Licio GELLI pe un cont elveţian.

Pe de altă parte, Charles Poncet are legături strânse cu Laurent Kasper Ansermet, judecătorul de instrucţie care se ocupă, la Geneva, de cazul Dacia Felix: de exemplu, el a fost consilierul acestuia într-o afacere legată de alt faliment celebru Noga Hilton. În această afacere, împotriva lui Laurent Kasper Ansermet este începută o procedură de ridicare a imunităţii de magistrat, întrucât a avalizat o tentativă de extorcare de fonduri (2 milioane franci elveţieni) de la partea acuzată, prin intermediul expertului contabil însărcinat cu expertiza cazului.

Apoi, aceeaşi Bancă Ambrosiano a fost cea care pare să fi susţinut financiar mişcarea, vizând crearea unei loji transilvănene separate de miscarea masonică românească (Cluj, martie 1997 Andre Szekvary).

În al treilea rând, elemente ale mişcării masonice P2 par să fie infiltrate şi în activitatea Băncii Agricole. Recent, însusi Procurorul General al României, Sorin Moisescu, a identificat penetrarea unor sectoare importante ale economiei româneşti cu elemente ale lojii P2 conduse de Licio Gelli"...

..."Implicarea masoneriei în traiectoria BDF nu este întâmplătoare, având în vedere confluenţa intereselor acesteia cu mişcarea monopolară. Apetitul acestei grupări pentru bănci se manifestă, după indiciile pe care le deţinem până acum, după acelaşi mecanism: falimentarea băncii, aparent prin instaurarea unui conflict intern, apoi recuperarea acesteia. Mecanismul a fost aplicat cu succes în cazul Băncii Ambrosiano (1991), al unor bănci din Bulgaria şi, actualmente, actionează asupra BDF."

CREDIT BANK a provocat primul scandal de proporţii în lumea bancară din România. La înfiinţare, toată lumea a sperat că noua instituţie bancară apărută pe firmament va fi una respectabilă. În scurt timp de la apariţie, CREDIT BANK a atras o serie întreagă de deponenţi. Banii au început să se mişte sub „comanda” preşedintelui Marcel Ivan. Persoane cu nume de rezonanţă în afacerile autohtone şi-au pus gajuri pentru credite. În tot atât de scurt timp, au început marile manevre. Debitorii s-au înmulţit în numele „frăţiilor” de tot soiul, parte din ei făcându-şi în scurt timp adevărate imperii.

La începutul anului 1994, preşedintele Credit Bank este contactat la sediul băncii de un grup de oameni de afaceri, care a propus o deplasare în Elveţia. Din grup făcea parte şi un expert pe nume Cocheci, ca reprezentant personal al lui Florin Georgescu, ministrul finanţelor şi un anume nobil Francisc Von Dokolan (de familie din Reşiţa), cu pasaport de serviciu emis de autorităţile române.

Acest „grup de interese” era condus din umbră de către Guvernatorul B.N.R., Mugur Isărescu şi amicul acestuia, Suveranul Mare Comandor al Supremului Consiliu de grad 33 al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat din România, respectiv fratele mason Costel Iancu. Interesul major al acestor „masoni de carton” era ca Credit Bank să fie transformată într-o „bancă de casă”. La scurt timp după epuizarea episodului cu Elveţia, Preşedintele Credit Bank va pleca în luna octombrie 1994 într-o deplasare în Portugalia. Acolo au fost dezbătute diverse aspecte, dar principalele probleme constau în atragerea băncii Credit Bank cu contribuţii pentru menţinerea puterii PDSR şi pentru finanţările unor societăţi aparţinând unor grupuri masonice.

Preşedintele Credit Bank nu a fost de acord cu asemenea practici şi a refuzat oferta. Peste puţin timp, Mugur Isărescu îl va folosi emisar pe Costel Iancu, care se va prezenta la Preşedintele băncii, propunând următoarele:

1) Emiterea de către Credit Bank a două bilete la ordin în valoare de 100milioane USD.

2) Scontarea acestora urma să se facă la o bancă în Italia de către Costel Iancu, la nivel de 50%.

Pentru acest sistem propus de Costel Iancu, Credit Bank încasa 50 milioane USD, iar la scadenţă – după un an de la emitere şi scontare, datoria urma să fie de 100 milioane USD. Astfel, pierderea la bancă era de 50 milioane USD, iar căştigurile personale erau de 15 milioane USD.

În urma întrevederii, Costel Iancu a ţinut să precizeze că Mugur Isărescu va fi cel care va ocupa funcţia de prim-ministru al ţării în perioada imediat următoare şi că este nevoie de fonduri în acest sens.

Preşedintele băncii va refuza oferta lui Costel Iancu, ceea ce va duce inevitabil la izbucnirea unui conflict de proporţii. Banca s-a „scindat” moral şi sentimental în două grupuri de influenţă. De o parte se afla Marcel Ivan şi susţinătorii lui, de partea cealaltă, vicepreşedintele Steriu Popescu şi admiratorii săi. Scandalul a izbucnit în presă, a fost preluat de televiziuni şi au urmat, fireşte, unele arestări.

După un an de cercetări, Marcel Ivan a fost trimis după gratii. Au mai urmat şi alţii, iar guvernatorul B.N.R., Mugur Isărescu, va deveni, conform „profeţiei” lui Costel Iancu, prim-ministru al României.

Timpul a trecut, însă, şi pare a şterge urmele unui asemenea seism. Chiar şi cele ale primei morţi, la fel de suspectă ca cea a lui Emil Cioflan. În plină stare de „convulsii”, fratele unuia dintre acţionarii de „beton” ai Credit Bank decedează. Este vorba de israelianul Iosef Blunn, care este găsit mort într-un apartament vizavi de Hotelul Intercontinental. Avea doar 40 de ani. S-a spus că acesta ar fi trecut pe lumea cealaltă în urma unei crize de astm. Este un capitol interesant, pentru că Iosef Blun avea procură de la fratele său Peter Blunn care era acţionar şi membru în Consiliul de Administraţie al băncii, pentru a-l reprezenta la Adunarea Generală a Acţionarilor Credit Bank.