Cazul Terenius c. România

Cazul Terenius c. România

1. Domnul Terenius locuiește în municipiul X din România. În perioada regimului comunist, terenurile pe care acesta le deținuse în proprietate au fost naționalizate. După 1989, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren intravilan în suprafață de 1000 mp. Terenul nu este același cu cel deținut anterior, însă calitatea și poziția sunt similare.

2. După finalizarea procedurilor de reconstituire a dreptului de proprietate, dl. Terenius a constatat că terenul pe care îl primise în proprietate era traversat de o linie electrică de înaltă tensiune, aparținând societății naționale de electricitate – Curentul S.A.

3. Din cauza amplasării liniei electrice, dl. Terenius trebuie să respecte o serie de limitări ale dreptului său de proprietate (zone minime de siguranță, căi de acces pentru intervenții, etc.). În aceste condiții, aproximativ 85% din suprafața totală a terenului nu poate fi utilizată pentru construcții, deși ea poate fi folosită aproape în întregime (95%) ca spațiu verde.

4. Domnul Terenius nu a contestat, în cadrul procedurilor de reconstituire a dreptului de proprietate, nici unul dintre aspectele legate de amplasamentul, suprafața sau calitatea terenului care i-a fost atribuit, întrucât la acea vreme intenționa să-l utilizeze în scopul creării unei pepiniere.

5. În anul 2006, dl. Terenius s-a recăsătorit. Deși în vârstă, entuziasmul datorat noii sale căsnicii l-a făcut să-și dorească o casă în stilul ranch-urilor americane. Terenul de 1000 mp pe care-l deținea ar fi fost ideal pentru acest proiect, astfel încât a început formalitățile de obținere a autorizațiilor necesare construirii. Visurile sale s-au spulberat când a descoperit că terenul era inutilizabil pentru construcții în proporție de 85%, deși zona era una rezidențială.

6. Dl. Terenius s-a adresat companiei de electricitate cerând, pe rând, mutarea liniei electrice sau achiziționarea întregului teren de către S.C. Curentul S.A., pentru ca cu fondurile obținute din vânzare să-și poată cumpăra un teren adecvat pentru construcții. Curentul S.A. a refuzat ambele propuneri, arătând că linia electrică reprezenta un obiectiv de interes public în favoarea căruia legea prevedea existența unor drepturi de superficie și de servitute, care trebuie să fie respectate de proprietarii privați. Instanțele judecătorești cărora li s-a adresat dl. Terenius au susținut punctul de vedere al Curentul S.A.

7. În ianuarie 2007, dl. Terenius a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva Statului român, cerând instanței să oblige Statul fie la achiziționarea terenului său la valoarea pieței, fie la atribuirea unui alt teren, similar, într-o zonă neafectată de liniile electrice de înaltă tensiune sau de alte lucrări de interes public. De asemenea, a solicitat obligarea Statului la plata de despăgubiri pentru discriminare.

8. În cadrul acțiunii sale, dl. Terenius a susținut că prin atribuirea unui teren care este în proporție de 85% impropriu utilizării normale, Statul i-a încălcat dreptul de proprietate privată și că în plus, a fost discriminat față de alte persoane care au beneficiat de legile de reconstituire a dreptului de proprietate și care primiseră terenuri neafectate de capacități energetice.

9. În prima fază procesuală, Tribunalul X a dispus administrarea unei expertize pentru stabilirea valorii terenului. Domnul Terenius a intrat în conflicte grave cu experții numiți, astfel încât aceștia s-au retras din cauză. Din acest motiv, instanța de judecată a modificat de trei ori componența comisiei de experți, ceea ce a condus la prelungirea în mod considerabil a procedurilor.

10. La data de 09.05.2014, Tribunalul X a pronunțat o hotărâre de respingere în parte a acțiunii domnului Terenius, pe motiv că acesta ar fi avut posibilitatea să solicite despăgubiri pentru limitările aduse dreptului de proprietate, fără să fie necesară achiziționarea terenului de către Stat. În ceea ce privește petitul alternativ privind schimbarea terenului, Tribunalul a stabilit că o astfel de cerere ar fi putut fi formulată în cadrul procedurilor de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel încât ea era tardivă la acel moment.

11. Cu toate acestea, Tribunalul X a stabilit că dl. Terenius fusese discriminat față de ceilalți proprietari cărora le fusese reconstituit dreptul de proprietate, astfel încât a admis acțiunea cu privire la acest capăt de cerere, dar a considerat că nu se impune acordarea vreunor despăgubiri, declararea culpei Statului fiind suficientă.

12. Domnul Terenius a atacat hotărârea Tribunalului X la Curtea de Apel pentru toate capetele de cerere, însă aceasta a respins apelul său la data de 01.04.2015. Imediat după pronunțarea hotărârii în calea de atac, fără a mai aștepta motivarea deciziei, dl. Terenius s-a adresat cu o plângere Curții de la Strasbourg, susținând că Statul român i-a încălcat drepturile protejate prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

13. Argumentați violările drepturilor invocate de dl. Terenius în fața CEDO și prezentați apărările Statului român cu privire la cererea acestuia.