Ce este fobia prescolara?

• CE ESTE FOBIA PRESCOLARA?

Exista intotdeauna, in grupa copiilor prescolari de varsta mica (3 ani), care pasesc pentru prima data in gradinita, copii care resimt puternic despartirea de parinti si care se manifesta, in functie de temperament, fie plangand indelung si sfasietor, fie trantindu-se pe jos, fie izolandu-se intr-un colt al incaperii, dar dorindu-si, fiecare, un singur lucru: sa paraseasca noul mediu in care totul pare ostil. Nu este mai putin adevarat ca in primele 2-3 zile de la inceperea gradinitei, atmosfera generala este foarte trista (vor plange, prin imitatie, chiar si unii dintre copiii care par incantati de multimea jucariilor). Dar, de regula, dupa o saptamana, cel mult doua, de frecventare a gradinitei, copiii se familiarizeaza cu noul mediu, cu educatoarea, cu grupul de copii, iar despartirea de mama se produce firesc.

• Exista intotdeauna, in grupa copiilor prescolari de varsta mica (3 ani), care pasesc pentru prima data in gradinita, copii care resimt puternic despartirea de parinti si care se manifesta, in functie de temperament, fie plangand indelung si sfasietor, fie trantindu-se pe jos, fie izolandu-se intr-un colt al incaperii, dar dorindu-si, fiecare, un singur lucru: sa paraseasca noul mediu in care totul pare ostil. Nu este mai putin adevarat ca in primele 2-3 zile de la inceperea gradinitei, atmosfera generala este foarte trista (vor plange, prin imitatie, chiar si unii dintre copiii care par incantati de multimea jucariilor). Dar, de regula, dupa o saptamana, cel mult doua, de frecventare a gradinitei, copiii se familiarizeaza cu noul mediu, cu educatoarea, cu grupul de copii, iar despartirea de mama se produce firesc.

• Daca, insa, trec saptamani si copilul continua sa respinga hotarat mediul gradinitei, invocand suferinte imaginare si plangand cu aceeasi disperare cu care o facea in primele zile, atunci este vorba de o fobie. Cu siguranta, la baza acestei fobii sta relatia mama-copil, care, se stie, la aceasta varsta este extrem de puternica (am remarcat nenumarate situatii in care mamele insele se desparteau de copii cu lacrimi in ochi, agatandu-se de acestia in aceeasi masura in care copii o faceau.

Un inceput de vis…..cu reguli ajutatoare

• Un inceput de vis…..cu reguli ajutatoare
• Rezolvăm plânsul înainte de intrare. (Dăm mulţi pupici mamei; mai lăsăm unul pt. d-na educatoare; copilul işi aşteaptă mama ca prin geam să-i facă cu mâna).
• Spunem: Bună dimineaţa! Sărut mâna! (d-nei ed.); Salut! Servus! (copiilor), când venim sau când plecăm de la grădiniţă.
• A sosit clipa …
• Aveţi încredere, va fi bine! E TIMPUL SA-I LASATI SA ZBOARE!

Când zâmbetul caută căile sufletului uman şi mai ales ale copilului, are puteri educative nebănuite. El poate să-ţi dea încredere, poate mângâia sau poate trezi dragostea, poate îmbogăţi imaginaţia şi … poate ierta.

• Când zâmbetul caută căile sufletului uman şi mai ales ale copilului, are puteri educative nebănuite. El poate să-ţi dea încredere, poate mângâia sau poate trezi dragostea, poate îmbogăţi imaginaţia şi … poate ierta.

• Deci zambim chiar si cand sufletul ne plange pentru ca numai asa se vor simtii puternici, in siguranta si siguri pe iubirea celor din jur.