O emoţie este o stare afectivă pe care o experimentăm, o reacţie subiectivă faţă de mediu care este însoţită de schimbări organice (fiziologice şi endocrine) ale unei origini înnăscute, influenţată de experienţă.
În 1972 psihologul american Paul Ekman şi echipa sa, pe baza rezultatelor unor îndelungate cercetări pe toate continentele, arată că există patru expresii faciale care pot fi recunoscute de orice persoană aparţinând oricărei culturi de pe planetă, asociate următoarelor emoţii:
În 1972 psihologul american Paul Ekman şi echipa sa, pe baza rezultatelor unor îndelungate cercetări pe toate continentele, arată că există patru expresii faciale care pot fi recunoscute de orice persoană aparţinând oricărei culturi de pe planetă, asociate următoarelor emoţii:
Frica
Furia
Tristeţea
Bucuria
Universalitatea acestor manifestări poate fi considerată drept un puternic indiciu că aceste patru emoţii sunt emoţii fundamentale, care ţin de natura umană.
Psihologul american Robert Plutchik a creat în 1980 cercul emoţiilor, care constă din 8 emoţii fundamentale şi 8 emoţii complexe, formate din câte două emoţii fundamentale.
Psihologul american Robert Plutchik a creat în 1980 cercul emoţiilor, care constă din 8 emoţii fundamentale şi 8 emoţii complexe, formate din câte două emoţii fundamentale.
Starea de bucurie este întotdeauna însoţită în mod natural de un zâmbet. Intensitatea acestuia poate varia între un zâmbet abia schiţat şi unul ce ne cuprinde întreaga faţă.
Starea de bucurie este întotdeauna însoţită în mod natural de un zâmbet. Intensitatea acestuia poate varia între un zâmbet abia schiţat şi unul ce ne cuprinde întreaga faţă.
Împreună cu acest zâmbet, bucuria se manifestă şi astfel:
Ne cuprinde o căldură plăcută
Bătăile inimii devind mai profunde şi mai lente
Sângele circulă şi irigă corpul
Ne simţim integraţi, unificaţi
În literatura de specialitate sunt descrise două tipuri principale de zâmbet:
Încrederea este o stare de siguranţă faţă de cinstea, buna-credinţă sau sinceritate a cuiva.
Încrederea este o stare de siguranţă faţă de cinstea, buna-credinţă sau sinceritate a cuiva.
Frica este o stare de adâncă nelinişte şi tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; este o reacţie firească, normală, a organismului nostru faţă de pericole.
Frica este o stare de adâncă nelinişte şi tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; este o reacţie firească, normală, a organismului nostru faţă de pericole.
Atunci când ne simţim în pericol, în creierul nostru se declanşează automat o serie reacţii: toată atenţia se focalizează pe pericol, orice altă activitate fie e întreruptă, fie se realizează la nivel de subzistenţă.
Atunci când ne simţim în pericol, în creierul nostru se declanşează automat o serie reacţii: toată atenţia se focalizează pe pericol, orice altă activitate fie e întreruptă, fie se realizează la nivel de subzistenţă.
Creierul intră într-o stare de hipervigilenţă, cu alte cuvinte ne pregăteşte pentru reacţia de fugă sau luptă în faţa pericolului. Această stare stimulează secreţia de neurotransmiţători, care în plan fiziologic se manifestă prin:
Încordare musculară
Accelerare a bătăilor inimii
Dereglare a respiraţiei
Pentru a preveni efectele stărilor de frică trebuie făcut totul ca aceasta să fie ţinută sub control. Câteva recomandări care pot fi urmate în această situaţie sunt:
Surpriza este considerată cea mai spontană emoţie întâlnită la o persoană; pe cât de repede apare, pe atât de repede se poate dispersa.
Surpriza este considerată cea mai spontană emoţie întâlnită la o persoană; pe cât de repede apare, pe atât de repede se poate dispersa.
Poate avea loc ca urmare a unui lucru neaşteptat sau a unei aşteptări eronate.
Are o valenta afectiva neutra si de obicei este urmata de o alta emotie.
Expresii ale feţei care indică surpriza:
Sprâncenele se ridică
Ochii se măresc
Gura se întredeschide
Fruntea poate afişa valuri de riduri orizontale
Tristeţea se poate manifesta prin:
Tristeţea se poate manifesta prin:
Apatie, scădere a energiei şi a entuziasmului faţă de activităţile vieţii
Modificarea apetitului, cu o creştere sau scădere în greutate
Modificarea somnului – prea mult sau prea puţin
Incapacitate de concentrare sau de a lua decizii
Menţinerea acestei stări pe o perioadă mai îndelungată şi adâncirea tristeţii poate duce la depresie.
Cum putem depăşi această emoţie?
Disciplinează-ţi mintea şi cultivă numai gânduri pozitive
Nu te izola - petrece timp cu familia ta şi cu prietenii de încredere, înconjoară-te de oameni pozitivi, socializează
Dezgustul apare atunci cand ne aflam in apropierea unor lucruri ce ne pot fi daunatoare, ne pot intoxica. De pildă, atunci când gustăm ori mirosim o mâncare stricată. Dezgustul genereaza raspunsuri de inlaturare sau indepartare a stimulului care il provoaca.
Dezgustul apare atunci cand ne aflam in apropierea unor lucruri ce ne pot fi daunatoare, ne pot intoxica. De pildă, atunci când gustăm ori mirosim o mâncare stricată. Dezgustul genereaza raspunsuri de inlaturare sau indepartare a stimulului care il provoaca.
Dezgustul poate aparea si vizavi de o persoana, vizavi de infatisarea, caracterul ori faptele acesteia. In acest caz, dezgustul este determinat mai degraba de standardele morale si sociale decat de un potential distructiv intrinsec al persoanei respective.
Furia este o stare de extremă iritare în care se pierde stăpânirea de sine, o stare de mânie nestăpânită.
Furia este o stare de extremă iritare în care se pierde stăpânirea de sine, o stare de mânie nestăpânită.
Furia este o emoţie puternică. Ca orice emoţie, furia poate fi constructivă, însă, necontrolată, poate avea rezultate distructive în viaţa profesională şi personală.
În momentele în care ne enervăm prea tare, simţim bătăi de inimă foarte puternice, respiraţia devine mai dificilă, ne tremură mâinile, avem dinţii încleştaţi, creşte temperatura corpului şi transpirăm mai tare.
În momentele în care ne enervăm prea tare, simţim bătăi de inimă foarte puternice, respiraţia devine mai dificilă, ne tremură mâinile, avem dinţii încleştaţi, creşte temperatura corpului şi transpirăm mai tare.
Aceste reacţii fiziologice sunt declanşate de eliberarea unor cantităţi mari de hormoni ai stresului, cum sunt adrenalina şi cortizolul. Aceste descărcări constante de hormoni declanşate de accese de furie necontrolată, pot avea urmări mult mai grave asupra sănătăţii.
Câteva probleme de sănătate legate de necontrolarea adecvată a furiei sunt:
Dureri de cap, insomnie
Probleme de digestie şi dureri abdominale
Anxietate şi depresie
Probleme dermatologice (căderea părului, eczeme)
Tensiune arterială crescută
Cum putem depăşi această emoţie?
Identificarea emoţiilor agresive
Identificarea contextului în care apar
Găsirea unor modalităţi folositoare de exprimare a lor
“Totul a fost anticipat cu excepţia felului cum să trăieşti” Jean Paul Sartre
“Totul a fost anticipat cu excepţia felului cum să trăieşti” Jean Paul Sartre
Scopul exerciţiului:
Scopul exerciţiului:
Cunoaşterea reciprocă între membrii grupului, rememorarea şi crearea unor emoţii, observarea reacţiilor fiziologice ale emoţiilor.
Vă rog să faceţi următoarele:
Găsiţi o trăsătură pe care o aveţi în comun cu persoana din dreapta voastră;
Spuneţi-ne ce credeţi că vă diferenţiază de restul grupului din punct de vedere emoţional.
Povestiţi o situaţie din viaţa voastră în care aţi trăit emoţii puternice.
Un trainer se confruntă inevitabil cu prezentarea unor informaţii, cu elaborarea şi susţinerea unui discurs în faţa unui auditoriu, mai mare sau mai mic.
Un trainer se confruntă inevitabil cu prezentarea unor informaţii, cu elaborarea şi susţinerea unui discurs în faţa unui auditoriu, mai mare sau mai mic.
Voi prezenta în cele ce urmează câteva sfaturi pentru controlul emoţiilor în aceste situaţii.
Setează-ţi un lucru la care să te gândeşti
Setează-ţi un lucru la care să te gândeşti
Înainte de începerea prezentarii, gândeşte-te la ceva lipsit de încărcătură emoţională. O sugestie ar fi un element din natură sau un obiect care calmează, creează linişte şi îi permite minţii să se concentreze.
Respiră
Respiră
Deşi pare un gest instinctiv, la fel instinctiv este şi răspunsul corpului tău de a-şi ţine respiraţia atunci când te simţi copleşit.
Emoţiile cresc nivelul de stres şi din punct de vedere fiziologic, corpul tău răspunde prin eliberarea către creier de substanţe chimice care induc stresul, precum cortizolul şi adrenalina.
Antidotul pentru aceste substanţe este oxigenul. Prin urmare, opreste-te pentru o clipă: relaxează-ţi toţi muschii şi inspiră-expiră adânc de câteva ori, în mod discret.
Câteva exerciţii de respiraţie te vor ajuta să te aduni.
Începe-ţi prezentarea cu o mică glumă
Începe-ţi prezentarea cu o mică glumă
Reacţia celor din sală te va ajuta să te detensionezi. Cu cât publicul tău este mai încremenit şi mai tăcut, cu atât tensiunea ta este mai mare.
A reuşi să îi smulgi o reacţie încă de la început îţi va da curaj şi va face ca restul discursului să curgă mai firesc.
Prin umor şi chiar autoironie, poţi folosi emoţiile în favoarea ta, transformându-le în simpatie.
Schimbă-ţi poziţia
Schimbă-ţi poziţia
Deplasează-ţi corpul, schimbă poziţia pe care ai adoptat-o la începutul prezentării. Mişcarea schimbă emoţia. Atunci când se schimbă starea fizică, se schimbă şi starea mentală.
Simplul gest de a schimba poziţionarea pe scaun sau de a te mişca un pic sau chiar mai mult, îţi schimbă perspectiva şi te ajută să faci tranziţia înspre un alt cadru al gândirii.
Dacă eşti într-o situaţie în care furia sau frustrarea te copleşesc, te poti scuza şi în mod politicos să părăseşti camera pentru câteva momente. Când te vei intoarce, auditoriul se va uita la tine altfel.
Este indicat să faci câţiva pasi către stanga sau dreapta, iar apoi vei putea sa ţncepi din nou cu o altă idee de punctat sau cu un rezumat elocvent, care nu va mai fi inundat de emoţii.
Pregăteşte-te înainte de prezentare
Pregăteşte-te înainte de prezentare
Cu cât temele de acasă sunt făcute mai temeinic, cu atât îţi va fi mai uşor să treci peste încercare.
Este adevărat, există acele persoane "carismatice" care pregătesc proiectul cu o noapte înainte, se aşează la panoul de prezentare cu mâinile în buzunar, spun câteva povestiri haioase, mai aruncă două cifre şi primesc apoi aplauze la scenă deschisă. Având puţin trac, nu e cazul să încerci aşa ceva.
Ai curaj! Începutul e mai greu
Ai curaj! Începutul e mai greu
Menţine structura pe care ţi-ai propus-o, nu divaga şi lasă prezentarea să evolueze ca o construcţie, caramidă cu caramidă.
În timpul discursului propriu-zis, este bine să alegi o poziţie care să implice o "pavăză" între tine şi auditoriu – o masă, o tribună – te vor avantaja.
Cât timp vorbeşti, alege din public o persoană şi gândeşte-te că pe ea trebuie să o convingi, asta fără să uiţi să învălui, din când în când, întreaga audienţă cu privirea.
Pe măsura ce înaintezi în temă şi te apropii de final, îşi va fi din ce în ce mai usor.
Dacă permiţi emoţiilor tale să controleze transmiterea mesajului, acestea te vor împiedica să îţi atingi scopul.
Dacă permiţi emoţiilor tale să controleze transmiterea mesajului, acestea te vor împiedica să îţi atingi scopul.
Pe de altă parte, exprimarea emoţiilor adaugă valoare unei prezentări, pentru că astfel audienţa este direcţionată către un loc al înţelegerii, compasiunii şi acţiunii.
Ca urmare, emoţiile sunt benefice, ele trebuie exprimate şi transmise mai departe, dar într-o formă controlată şi adecvată.
