Cei care au pierdut calea spre Dumnezeu

Appendix

Metodologia hadith-urilor

Coranul le cere credincioşilor să-l asculte pe Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi să urmeze exemplul acestuia. Din această cauză, musulmanii timpurii au păstrat învăţăturile lui Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi exemplele pe care acesta l-a oferit în cărţi de Tradiţie Profetică, cunoscute sub numele de hadith. Niciun detaliu nu a fost considerat prea mic şi, din acele timpuri şi până astăzi, oamenii pioşi şi-au modelat propriile vieţi după cea a Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Astfel, din înregistrările de ahadith, nu cunoaştem doar cât de des şi-a curăţat Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) dinţii (nu mai puţin de cinci ori pe zi), dar şi în ce ordine făcea aceasta (lateral, începând cu partea dreaptă). De asemenea, ştim cum mânca, bea sau dormea, modul în care se îmbrăca, manierele şi comportamentul său până la cel mai mic detaliu. Şi, cel mai important, ştim cum anume trăia şi aplica religia în viaţa sa, din care multe dintre precedentele legale şi sociale au fost stabilite.

În mod deloc surprinzător, după moarte sa, aşa numiţii „urmaşi evlavioşi” au încercat să modifice religia sa, făcând-o să fie mai apropiată de dorinţele propriilor inimi fapt pentru care au falsificat hadith-urile. Contrar la ceea ce ne-am aştepta să se întâmple prin acest lucru, falsificarea lor conduce la întărirea înregistrării de ahadith şi nu la slăbirea acestora. Dacă vom compara această acţiune cu apariţia unor bani contrafăcuţi, în care guvernul ar aduce standarde mai mari de producţie şi autentificare, tot astfel şi hadith-urile false i-au forţat pe musulmani să adâncească nivelurile la care se face analiza hadith-urilor. În aceeaşi modalitate în care experţii pot face vreo diferenţă între ceea ce este adevărat şi fals, învăţaţii musulmani pot distinge hadith-urile adevărate de cele slabe sau fabricate.

Astfel, procesul de autentificare a hadith-urilor a devenit standardul de aur pentru cei care înregistrează faptele istorice şi el a rămas necunoscut celor din Occident. Până astăzi, nu ştim cu siguranţă cum au trăit oamenii din Anglia sau întreaga Europă la începutul primului mileniu prin intermediul unor înregistrări fiabile şi a unor informaţii verificabile. Însă, prin intermediul hadith-urilor, ştim cu siguranţă cele mai intime detalii despre Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi viaţa din Arabia de început de secol şapte.

Următoarea listă este o scurtă privire de ansamblu asupra standardelor după care se poate face clasificarea hadith-urilor: astfel, ele pot fi clasificate ca fiind:

● hadith sahih (autentic);

● hadith hasan (bun);

● hadith daif (slab).

Pentru ca hadith-urile să fie acceptate, isnad-ul (lanţul de relatatori) trebuie să fie unul demn de încredere, care trebuie să ajungă până la Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Fiecare dintre relatatori trebuie să fie persoană demnă de încredere, cinstită, cunoscută pentru o memorie puternică şi pentru acurateţea înregistrărilor făcute. Textul hadith-ului în sine nu trebuie să aibă niciun fel de defect intern şi nu trebuie să intre în conflict cu alt hadith acceptat sau cu textul Coranului. De asemenea, istoria relatată prin intermediul hadith-ului trebuie să fie aceeaşi, utilizându-se aceleaşi cuvinte; chiar dacă semnificaţia este aceeaşi, dacă diferă cuvintele textului, atunci acurateţea hadith-ului a fost compromisă şi textul său nu mai este acceptat. Acelaşi lucru se întâmplă şi atunci când sunt adăugate cuvinte în interiorul acestuia. Spre exemplu, dacă un profesor spune un hadith şi explică un cuvânt din interiorul acestuia, iar unul dintre elevi nu îşi dă seama că acel fapt este doar o explicaţie şi apoi redă hadith-ul împreună cu explicaţia, acea relatare a hadith-ului nu este acceptată. Chiar şi o simplă eroare, aşa cum este introducerea sau scoaterea unui nume din interiorul listei de relatatori aduce neacceptarea hadith-ului, chiar dacă textul acestuia rămâne neschimbat.

De asemenea, după isnad (lanţul de relatatori), hadith-urile se mai împart în:

● hadith mutawatir;

● hadith ahad.

Hadith-ul mutawatir este cel care a fost relatat de un număr deosebit de mare de relatatori (minimum patru, dar, de regulă, sunt zece sau mai mulţi), pentru a se evita orice fel de eroare în interiorul acestuia.

Orice hadith care are un număr mai mic de relatatori decât cel mutawatir este clasificat ca fiind hadith ahad, care, la rândul său, se împarte în trei subcategorii.

Cele două modalităţi de clasificare a hadith-urilor (privind autenticitatea şi modul de transmitere) sunt complementare, căci, spre exemplu, un hadith sahih cu un lanţ de relatatori mutawatir are cu siguranţă o autenticitate mai mare decât un hadith daif cu un lanţ de relatatori ahad. Astfel, prin toate aceste modalităţi, este mai greu ca un hadith fabricat să se strecoare printre toate aceste filtre de autentificare, deoarece este imposibil să treacă de ambele feluri de autentificare.

In sha’ Allah să păstrăm mereu vie în inimile noastre Sunnah Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), să o aplicăm întotdeauna în viețile noastre, pentru ca frumoasa noastră religie să fie completă și să evităm umilirea şi degradarea noastră, atât în această lume, cât și în Viața de Apoi. Amin!

الحمد لله رب العالمين

وصلى اللهم على نبينا محمد وعلى آله وصحبه وسلم

Toată lauda I se cuvine lui Allah, Stăpânul lumilor, şi toate binecuvântările lui Allah fie asupra Profetului Său, Mohammed, asupra familiei sale, a companionilor săi şi asupra tuturor celor care urmează Calea Sa cea Dreaptă; fie ca Allah Atotputernicul să aibă milă de ei în Ziua Judecăţii!

1 John McManners, „Oxfordul a ilustrat istoria creştinismului”

1 Paul J. Achtemeier, „Dicţionarul Biblic al lui Harper”

2 Paul Kevin Meagher, „Dicţionarul enciclopedic al religiei”

1 Paul Kevin Meagher

2 De la mijlocul secolului al XIX-lea, unii au considerat unitarianismul sinonim cu universalismul, în ciuda teologiilor separate şi distincte. Uniunea dintre biserica universalistă din America cu asociaţia unitariană din 1961, pentru a forma asociaţia unitariană universalistă, a încercat să atenueze această neînţelegere. Cu toate acestea, în timp ce majoritatea universaliştilor pot fi unitarieni, cu siguranţă inversul nu este posibil pentru că conceptul universalist de mântuire a tuturor sufletelor este în contradicţie cu crezul creştin unitarian, care susţine mântuirea condiţionată de credinţa corectă şi de practicarea sa, conform învăţăturilor lui Isus (Pacea fie asupra sa!). Probabil, din această cauză, în asociere cu credinţele universaliste diverse, biserica universalistă nu a reuşit să formuleze un crez acceptat în unanimitate de toate filialele. Mai mult, teologia universalistă se bazează mai mult pe filozofie decât pe Scriptură, ceea ce explică lipsa de unitate. În această carte, termenul de „creştinism unitarian” se referă la teologia clasică unitariană care a fost întemeiată pe Scriptură şi pe unitatea în afirmarea Unicităţii divine. Universalismul, în niciun caz, nu se deduce din menţionarea unitarianismului şi nu-l vom mai discuta în această lucrare

1 Bart Ehrman – „Creştinismul pierdut”

1 David B. Parke, „Epopeea unitarianismului”

1 Hans Küng, „Islam, trecut, prezent şi viitor”

2 Ibid

1 James Michener, „Islam: Religia greşit înţeleasă”

1 Enciclopedia Britannica

1 Paul Kevin Meagher

1 Islamul ne învaţă că nici Dumnezeu, nici Crezul Său nu sunt supuşi schimbării. Nu acelaşi lucru se întâmplă cu Legile Sale, pe care Dumnezeu le-a schimbat periodic în funcţie de schimbările condiţiei umane

1 Ibn Hisham, „As-Seerah An-Nabawiyyah”

1 Ibid

2 Musnad Ahmad

3 Ibn Hisham, „As-Seerah An-Nabawiyyah”

4 Sahih Al-Bukhari

1 Enciclopedia Iudaică

1 John Ayto, „Dicţionarul originii cuvintelor”

1 Paul Achtemeier

2 Dicţionarul Oxford al religiei iudaice

3 Enciclopedia Britannica

1 Paul J. Achtemeier

2 Ibid

1 Enciclopedia Iudaică

1 J. D. Douglas

2 Enciclopedia Britannica

3 Paul J. Achtemeier

1 Abd Al-Ahad Dawud, „Mohammed în Biblie”

1 Lewis Carroll, „Alice în Ţara Minunilor”

1 Cel care asociază arsul pe rug al ereticilor cu braţul punitiv al bisericii romano-catolice poate fi interesat să afle că această practică nu a fost necunoscută nici bisericii protestante. Miguel Servet a fost condamnat la această soartă îngrozitoare de nimeni altul decât Jean Calvin, unul dintre fondatorii Reformei protestante. El a fost acuzat că ar fi fost anabaptist şi unitarian

2 Robert Wallace, „Biografie antitrinitariană”

3 Ibid

1 Ibid

2 David B Parke

1 John Lothrop Motley, „Ascensiunea Republicii Olandeze”

2 H. G. Wells, „În afara istoriei”

1 Sabelianismul, cunoscut și sub numele de modalism, este credința netrinitaristă conform căreia Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt diferite moduri sau aspecte ale unui Dumnezeu, și nu trei persoane distincte

2 H.M. Gwatkin, „Controversa ariană”

3 Ibid

1 Ibid

2 Ibid

3 Ibid

1 H.G Wells, „În afara istoriei”

1 Gerhard Kittel

1 Ibid

1 James Hastings

2 De exemplu, regii au fost menţionaţi, în mod direct sau indirect, ca „unsul lui Dumnezeu”: 1 Samuel 2:10, 12:3, 12:5, 16:6, 23:5, 24:7, 24:11, 26:9, 26:11, 26:16, 26:23; 2 Samuel 1:14, 1:16, 19:22, 22:51, 23.1; Plângerile lui Ieremia 4:20; Psalmi 2:2; 28:8, 84:9, 132:17.

3 Gerhard Kittel

1 Ibid

2 Graham N. Stanton, „Evangheliile şi Isus”

1 Nu exageraţi în ceea ce priveşte rolul lui Isus şi nu pretindeţi că natura lui ar fi divină!

2 Adică este făcut graţie cuvântului Său „Fie!” şi poruncii Sale, fără să fi avut un tată

3 Asemeni celorlalte duhuri sau suflete create

4 Doctrina triadei sau trinităţii este respinsă

1 Edward Gibbon, „Istoria declinului şi căderii Imperiului Roman”

2 Gerhard Kittel

1 Ibid

1 Ibid

1 Paul Kevin Meagher

1 R. J. Zwi Werblowsky şi Geoffrey Wigoder

2 Ibid

3 Enciclopedia Iudaică Nouă Strandard

4 R. J. Zwi Werblowsky şi Geoffrey Wigoder

1Jacob M. Myers, „Invitaţie la Vechiul Testament”

1 R. J. Zwi Werblowsky şi Geoffrey Wigoder

1 Graham N. Stanton

1 Joel Carmichael, „Moartea lui Isus”

2 Paul J. Achtemeier

1 Ibid

1 Discuţia cu privire la Ioan 10:36, singurul verset în care Isus (Pacea fie asupra sa!) s-ar fi numit metaforic „fiul lui Dumnezeu”; vezi capitolul următor

1 Gerhard Kittel

2 Ibid

1 Ibid

2 Ibid

3 Joel Carmichael

1 Graham Stanton

1 Noua Enciclopedie Catolică

1 Enciclopedia Britannica

1 Edward Burman, „Inchiziţia”

1 Noua Enciclopedie Catolică

2 Ibid., vezi Matei 8:28–29 şi Luca 8:26–28

3 Noua Enciclopedie Catolică, comparând Matei 27:54 şi Marcu 15:39 cu Luca 23:47

1 Enciclopedia Catolică

1 Johannes Lehmann, „Realatarea lui Isus”

2 Henry Snyder Gehman, „Noul Ducţionar Biblic Westminster”

3 Richard P McBrien, „Enciclopedia HarperCollins a Catolicismului”

1 F. L. Cross şi E. A. Livingstone, „Dicţionarul Oxford al Bisericii Creştine”

2 Hans Küng, „Islam, trecut, prezent şi viitor”

1 Paul J Achtemeier

2 S-ar putea întreba cineva: „Din moment ce Tertulian a avut o astfel de influenţă formativă cu privire la Sfânta Treime, biserica de ce nu l-a canonizat aşa cum a făcut-o cu alţi părinţi ai bisericii? De ce nu există un «Sfântul Tertulian»?” Răspunsul este, pentru că Tertulian şi-a schimbat opiniile sale, mai târziu în viaţă, devenind un montanist care propovăduia ascetismul și submina ierarhia bisericească

3 Hans Küng, „Islam, trecut, prezent şi viitor”

4 Noua Enciclopedie Catolică

1 Ibid

2 John McManners

1 George Ostrogorsky, „Istoria statului Bizantin”

1 Ibid

2 Ibid

1 Ibid

1 Noua Enciclopedie Catolică

2 Ibid

3 Ibid

1 Johannes Lehmann

2 Bart D Ehrman, „Noul Testament: O introducere istorică de la începuturile scrierilor creştine”

3 Robert Eisenman şi Michael Wise, „Dezvăluirea Manuscriselor de la Marea Moartă”

4 Ibid

1 Ibid

2 Johannes Lehmann

1 Ibid

2 Bart D. Ehrman

3 Ibid

1 Joel Carmichael

2 William Wrede„Pavel”

3 Johannes Weiss, „Pavel şi Isus”

1 Michael Baigent şi Richard Leigh, „Amăgirea pergamentelor de la Marea Moartă”

1 Johannes Lehmann

1 Hans Küng, „Islam, trecut, prezent şi viitor”

1 Interpretul Bibliei

2 Noua Biblie de Referinţă Scofield

3 M. Bruce Metzger, „Un comentariu textual asupra Noului Testament grecesc”

1 M. Bruce Metzger şi Bart Ehrman, „Textul Noului Testament: transmiterea, alterarea şi restaurarea”

2 Ibid

3 Edward Gibbon

1 Noua Enciclopedie Catolică

2 Ibid

1 Puternica concordanţă exhaustivă a Bibliei

1 Ibid

1 De asemenea vezi: Matei 24:36, Luca 23:46, Ioan 8:42, 14:24, 17:6–8

1 Joel Carmichael

1 Om: Faptele Apostolilor 2:22, 7:56, 13:38, 17:31; Robul lui Dumnezeu: Faptele Apostolilor 3:13, 3:26, 4:27, 4:30.

1 Edward Gibbon

2 M. Bruce Metzger şi Bart Ehrman, „Textul Noului Testament: transmiterea, alterarea şi restaurarea”

1 Acestea reprezintă Sunnah Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) care cuprinde cuvintele, faptele și învățăturile Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), tot ceea ce el a spus, a împlinit sau a aprobat în anumite împrejurări

1 Funk, Robert Walter, „Isus cel onest: Isus al noului mileniu”

1 James Hastings, „Dicţionarul Biblic”

1 Vezi 1 Samuel 10:10, 1 Samuel, 11:6, Isaia 63:11, Luca 1:15, 1:35, 1:41, 1:67, 2:25–26, 3:22, Ioan 20:21–22

1 Noua Enciclopedie Catolică

1 Lorenzo Dow, „Reflecţii pe baza Dragostei lui Dumnezeu”

1 Această notă este mult mai veche, datele prezente ne arată că au fost descoperite 5700 de manuscrise

1 Noua Enciclopedie Catolică

1 Ibid

2 Ibid

1 Enciclopedia Britanica