Cel mai inalt al capitalismului

65

v- \ ';≪ l !■;■<'■

— Atenţie, că iar ii dăm drumul, spuse d'Ur-berville.

— Nu, te rog, nu, spuse Tess. Ai grijă.

— Bine, dar cind eşti in virful uirai deal, trebuie o," faci totuşi ceva ca s-ajungi la poalele lui,

ii răspunse el.

Slăbi hăţurile şi o porniră din nou la vale. in timp ce trăsurica ii tot scutura dintr-o parte intralta

d'Urberville se intoarse către Tess spunindu-i pe un ton glumeţ :

— Hai, frumoaso, ia-mă de mijloc, aşa. ca adineauri.

— Nici nu mă gindesc. spuse Tess cu mindrie, incercind să-şi tină echilibrul fără să-l atingă.

— Dacă mă laşi să-ti sărut măcar o dată buzele astea ca cireaşă, sau cel puţin obrajii

imbujoraţi, opresc trăsura. Pe onoarea mea c-o opresc.

Peste măsură de uimită, Tess se trase şi mai mult inapoi, ceea ce-l făcu pe domnul d'Urberville

să indemne din nou calul, in timp ce trăsurica sălta din ce in ce mai tare.

— Fără sărutări nu se poate ? strigă ea in cele din urmă, deznădăjduită, privindu-l cu ochii

mari, speriaţi, ca o sălbăticiune. Ideea maică-si de a o găti atit de frumos avusese după cum se

pare urmări nenorocite.

—■ Nu se poate, draga mea, răspunse el.

— Ah, nu ştiu... bine, fie, spuse ea oftind amar.

D'Urberville trase de hăţuri şi trăsurica işi incetini mersul. Dar cind se plecă să-i dea sărutarea

promisă, Tess, care abia atunci işi dădu seama cit de greu ii venea să facă acest lucru, se trase

indărăt. Şi cum tinărul ţinea hăţurile cu amindouă miinile, n-o putu impiedica să se ferească.

— Aşa ? Bun ! Să fiu al naibii dacă nu răstorn trăsura, să ne rupem gitul amindoi ! strigă el

scos din fire. Va să zică aşa te ţii de cuvint, afurisite. J

— Bine, spuse Tess, dacă sinteţi atit de hotărit, n-am să mai fac nici o mişcare... dar eu... eu

credeam că o să fiţi bun cu mine, şi c-o să-mi purtaţi de grijă ca o rudă.

— la mai dă-o incolo de rudenie. Plai!

— Bine dar nu vreau să mă sărute nimeni, Sir ! se rugă ea. O lacrimă mare i se prelinse pe

obraz, şi sforţarea pe care o făcea să nu plingă făcu să-i tremure colţurile gurii.

— Dacă ştiam, nici nu mai veneam !

Dar d'Urberviile nu se lăsă induplecat. Şi Tess stătu nemişcată in timp ce el ii dădu sărutul de

domn şi stăpin. După aceea insă, se imbujora de ruşine ; işi scoase imediat batista, şi incepu

să-şi frece obrazul in locul unde o atinseseră buzele lui. Gestul acesta instinctiv pe care-l

făcuse fata ii tăie lui Alee tot avintul.

— Da' sensibilă mai eşti pentru o ţărăncuţă ! spuse tinărul d'Urberviile.

Tess nu-i răspunse, căci nu prea prinsese tilcul vorbelor lui, şi nu-şi dădea seama de jignirea

pe care i-o adusese ştergindu-se instinctiv cu batista pe obraz. De fapt nu făcuse altceva decit

să şteargă urmele sărutului, incereind să-l anihileze, cel puţin in măsura in care acest lucru era

posibil pe plan fizic. Simţind nelămurit că-l supărase, rămase cu privirea pierdută, in timp ce

trăsurica işi continua drumul la trap trecind pe lingă Meibury Down şi Wingreen, pină cind

văzu cu groază că ajunseseră din nou la o pantă pe care trebuiau s-o coboare.

— Ai să vezi tu c-o să-ţi pară rău de ce-ai făcut, spuse el cu acelaşi ton jignit, plesnind din

bici. Deşi... lucrurile s-ar putea schimba, dacă m-ai lăsa să te sărut din nou... dar de data asta

fără batistă.

Tess răspunse cu un oftat :

— Bine, Sir ! Dar... oh ! Pălăria. Trăsurica gonea acum pe culmea dealului şi in

timp ce Tess vorbea, pălăria ii zbură de pe cap,