Cel mai inalt al capitalismului

Iubitul meu soţ,

ingăduie-mi să-ţi spun astfel... trebuie... chiar dacă tu socoti că nu merit să-ţi fiu soţie. Mă indrept

către tine să-mi pling durerea... căci n-am pe nimeni altul. Sint supusa unei ispite,

Angel; mi-e teamă să-ţi spun despre cine-i vorba şi nu vreau să-ţi scriu nimic despre asta. Tu

nu-ţi dai seama, dar soarta mea e in miinile tale. Nu poţi veni acum, repede, pină nu se

intimplă ceva ingrozitor ? Ah, ştiu că nu poţi, eşti atit de departe ! Dar dacă nu vii curind,

sau nu-mi spui să viu eu la tine, cred c-am să mor... Merit pedeapsa pe care mi-ai ales-o...

ştiu prea bine... o merit clin plin... şi ai tot dreptul să fii supărat pe mine, Angel, nu-ţi cer să

fii drept, dar te rog să-ţi fie cit de cit milă, chiar dacă n-o merit, şi să te intorci ! Dacă ai

veni, aş muri in braţele tale ! Şi aş fi mulţumită să mor dac-aş şti că m-ai iertat.

Nu trăiesc decit pentru tine, Angel. Te iubesc prea mult ca să te condamn că ai plecat, mai

ales ştiind că trebuia să-ţi faci un rost, să găseşti o fermă. Să nu crezi că am să-ţi spun

vreodată vorbe grele. Intoarce-te la mine! Departe de tine mă simt atit de singură, atit de

părăsită ! Nu mă pling că trebuie să muncesc, dar dacă mi-ai trimite doar citeva rinduri, sămi

spui „Mă intorc curind" te-aş aştepta, Angel. Ah, cit aş fi de fericită !

De cind ne-am căsătorit, n-am avut decit un singur crez : să-ţi fiu credincioasă cu fiecare

gind, cu fiecare privire ; iar dacă vreun bărbat apucă să-mi facă vreun compliment inainte de

a avea timp să-l opresc, mi se pare că păcătuiesc faţă de tine. Angel, nu mai simţi nimic din

ceea ce simţeai cind eram la lăptărie la Talbothays ? Şi dacă simţi, cum poţi să mai stai

departe de mine ? Sint tot femeia de care te-ai indrăgostit, Angel. Da, aceeaşi!... Nu femeia

de care ţi-a fost silă şi care, de fapt, n-a existat decit in inchipuirea ta. Ce crezi că a insemnat

pentru mine trecutul, din clipa

442

cind te-am intilnit ? Un lucru mort, mort pentru totdeauna. Am devenit o altă femeie, in care

tu ai ■ sădit o viaţă nouă. Cum puteam să mai fiu cea de altădată ? Nu-ţi dai seama ? Dragul

meu, dacă ai fi un pic mai ingimfat şi dacă ai avea mai multă incredere in tine, ţi-ai da seama

că ai fost in stare să faci din mine alt om, şi asta te-ar hotări, poate, să te intorci la biata ta

nevastă.

Fericirea mea de-atunci mi-a luat minţile, şi am crezut că o să mă iubeşti toată viaţa ! Ar fi

trebuit să-mi dau seama că o biată fată ca mine nu putea să aibă parte de un asemenea

noroc. Dar mă doare sufletul, nu numai pentru ce a fost, dar şi pentru viaţa noastră de acum.

Mi se fringe inima că n-am să te mai văd niciodată, niciodată ! Ah, de-aş putea face ca inima

ta dragă să sufere măcar o clipă pe zi cit suferă inima mea zi şi noapte, poate te-ai milostivi

de biata ta soţie părăsită.

Angel, lumea tot mai zice că sint drăguţă (la drept vorbind zice că sint chiar frumoasă) şi

poate că-i adevărat. Dar eu nu pun nici un preţ pe frumuseţea mea. Mă bucur de ea doar cind

mă gin-desc că e un bun al tău, şi că merit, poate, să fiu a ta, măcar pentru asta. intr-o

vreme, cind oamenii mă siciiau din pricina frumuseţii mele, mi-am infăşurat faţa intr-un

bandaj şi-am dus-o aşa cit am putut. Ah, Angel, să nu crezi că-ţi spun toate astea din

vanitate... doar n-o să mă bănuieşti tu de asta... ţi le spun doar ca să te intorci la mine !