Cel mai inalt al capitalismului

478 - ■ '

<şfv:

acoperite cu baldachine şi construite in formă de altar ; ornamentele cioplite in piatră erau

sparte şi deteriorate, alămurile smulse de la locul lor, iar găurile niturilor semănau acum cu

găurile pe care le fac lăstunii intr-un mal de nisip. Dintre toate dovezile ce-i aminteau cit de

mult decăzuse neamul din care se trăgea, acest jaf i se păru cel mai semnificativ.

Se apropie de o piatră de culoare inchisă care purta următoarea inscripţie t

OSTIUW SEPULCHRI ANTIQUE FAMIUAE D'URBERVILLE •

Deşi nu ştia să citească latina bisericească tot aşa ca un cardinal, Tess inţelese totuşi că aceasta

era uşa mormintului strămoşesc şi că inăuntru zăceau cavalerii cei falnici, preamăriţi de taică-

său in cintecele lui, ori de cite ori i se urca băutura la cap.

Tess dădu să plece ; trecu ginditoare pe lingă un mormint in formă de altar, cel mai vechi

dintre toate, pe care se vedea culcată o siluetă. N-o observase pină acum in lumina amurgului

şi poate că nici acum n-ar fi băgat-o de seamă, dacă n-ar fi avut impresia stranie că efigia se

mişcă. Apropiindu-se, Tess văzu că e silueta unui om. Şi şocul pe care-l avu cind işi dădu

seama că nu este singură fu atit de puternic, incit simţi că i se taie picioarele ; se clătină, gata

să leşine, dar avu totuşi timp să-şi dea seama că omul nu era altul decit d'Urberville.

Alee sări de pe lespede şi o sprijini.

— Te-am văzut intrind, spuse el zimbind, şi m-am aşezat acolo ca să nu-ţi tulbur

gindurile. Parcă am fi la o adunare de familie, cu toţi bătrinii ăştia sub noi. Nu ? Ia

ascultă !

Alee lovi puternic cu călciiul in podea şi dinăuntru se auzi un ecou de peşteră.

— Pariez că asta i-a cam zdruncinat ! urmă el.

1 „Mormfntul vechil familii d'UrberviUe".

479

Prin urinare credeai că nu sint altceva decit imaginea de piatră a unuia dintre ei. Dar nu-i aşa.

Şi să ştii că rinduielile vechi s-au schimbat. Degetul cel mic al unui fals d'Urberville te poate

ajuta astăzi mai mult decit intreaga dinastie a adevăratului neam care zace sub noi... Ei, acum

porunceşte-mi. Ce să fac ?

— Pleacă ! ingină ea.

— Bine, plec... s-o caut pe maică-ta, spuse el pe un ton "supus. Dar trecind pe lingă ea, ii

şopti : Bagă de seamă că pină la urmă tot o să te porţi frumos !

Alee se duse. Rămasă singură, Tess se aplecă peste uşa cavourilor şi spuse :

— Ah, de ce nu sint de cealaltă parte a uşii !

Intre timp, Marian şi Izz Huett işi continuară drumul cu tot calabalicul plugarului, spre pămintul

Canaanului care, pentru o altă familie, care il părăsise chiar in dimineaţa aceea, reprezenta

Egiptul. Vreme destul de indelungată, fetele nu se mai gindiseră la locul spre care se

indreptau. Vorbeau despre Angel Clare, despre Tess şi despre iubitul ei atit de stăruitor ;

aflaseră cite ceva despre legăturile lui cu viaţa ei de mai inainte, iar restul il bănuiau.

— Vezi, asta e... că s-au cunoscut mai de mult, spuse Marian. Toate sint numai şi

numai din cauză că a mai cucerit-o o dată. Mare păcat ar fi s-o ademenească din nou. Izz,

pentru noi domnu' Clare e ca şi mort. Ce rost are să ne mai fie necaz că-i al ei ? Nu-i mai bine

să incercăm să-i impăcăm ? Dac-ar şti că nevastă-sa e la mare ananghie şi c-o pindeşte o

primejdie ca asta, poate că s-ar intoarce s-o ia sub ocrotirea lui.

— Nu s-ar putea să-l inştiinţăm noi ?

Se gindiră la asta tot drumul ; dar cind ajunseră, agitaţia mutatului intr-altă casă le absorbi cu

totul. Stăteau de-o lună la noua fermă, cind

480

auziră de apropiata intoarcere a lui Clare ; de Tess insă, nu mai ştiau nimic. Şi astfel, răscolite

din nou de sentimentele pe care le nutreau pentru el, dar insufleţite totuşi de bunele lor intenţii

fată de Tess, scoaseră dopul sticlei de cerneală de-o para, pe care o cumpăraseră pe din două şi

alcăiuiră impreună următoarele rinduri :

P'REA ONORATE DOMN, Ai grija de nevasta dumitale, daca o iubeşti cum te iubeşte. Căci e

ameninţată de un duşman cu infăţişare de prieten. Domnule, se află Ungă ea cineva care ar fi

mai bine să fie departe. Nu trebuie să pui o femeie la incercări prea grele, că şi o apă care

picură intr-una poale săpa intr-o piatră... sau mai mult chiar — intr-un diamant.

Două Persoane care-ţi Vor Binele.

Trimiseră scrisoarea la casa parohială din Em-minster, singurul loc cu care ştiau că Angel

Clare are oarecare legătură. Apoi, la gindul mărinimiei de care dăduseră dovadă, fură cuprinse

de exaltare şi incepură să cinte şi să plingă ca nişte nebune.