65
v- \ ';≪ l !■;■<'■
— Atenţie, că iar ii dăm drumul, spuse d'Ur-berville.
— Nu, te rog, nu, spuse Tess. Ai grijă.
— Bine, dar cind eşti in virful uirai deal, trebuie o," faci totuşi ceva ca s-ajungi la poalele lui,
ii răspunse el.
Slăbi hăţurile şi o porniră din nou la vale. in timp ce trăsurica ii tot scutura dintr-o parte intralta
d'Urberville se intoarse către Tess spunindu-i pe un ton glumeţ :
— Hai, frumoaso, ia-mă de mijloc, aşa. ca adineauri.
— Nici nu mă gindesc. spuse Tess cu mindrie, incercind să-şi tină echilibrul fără să-l atingă.
— Dacă mă laşi să-ti sărut măcar o dată buzele astea ca cireaşă, sau cel puţin obrajii
imbujoraţi, opresc trăsura. Pe onoarea mea c-o opresc.
Peste măsură de uimită, Tess se trase şi mai mult inapoi, ceea ce-l făcu pe domnul d'Urberville
să indemne din nou calul, in timp ce trăsurica sălta din ce in ce mai tare.
— Fără sărutări nu se poate ? strigă ea in cele din urmă, deznădăjduită, privindu-l cu ochii
mari, speriaţi, ca o sălbăticiune. Ideea maică-si de a o găti atit de frumos avusese după cum se
pare urmări nenorocite.
—■ Nu se poate, draga mea, răspunse el.
— Ah, nu ştiu... bine, fie, spuse ea oftind amar.
D'Urberville trase de hăţuri şi trăsurica işi incetini mersul. Dar cind se plecă să-i dea sărutarea
promisă, Tess, care abia atunci işi dădu seama cit de greu ii venea să facă acest lucru, se trase
indărăt. Şi cum tinărul ţinea hăţurile cu amindouă miinile, n-o putu impiedica să se ferească.
— Aşa ? Bun ! Să fiu al naibii dacă nu răstorn trăsura, să ne rupem gitul amindoi ! strigă el
scos din fire. Va să zică aşa te ţii de cuvint, afurisite. J
— Bine, spuse Tess, dacă sinteţi atit de hotărit, n-am să mai fac nici o mişcare... dar eu... eu
credeam că o să fiţi bun cu mine, şi c-o să-mi purtaţi de grijă ca o rudă.
— la mai dă-o incolo de rudenie. Plai!
— Bine dar nu vreau să mă sărute nimeni, Sir ! se rugă ea. O lacrimă mare i se prelinse pe
obraz, şi sforţarea pe care o făcea să nu plingă făcu să-i tremure colţurile gurii.
— Dacă ştiam, nici nu mai veneam !
Dar d'Urberviile nu se lăsă induplecat. Şi Tess stătu nemişcată in timp ce el ii dădu sărutul de
domn şi stăpin. După aceea insă, se imbujora de ruşine ; işi scoase imediat batista, şi incepu
să-şi frece obrazul in locul unde o atinseseră buzele lui. Gestul acesta instinctiv pe care-l
făcuse fata ii tăie lui Alee tot avintul.
— Da' sensibilă mai eşti pentru o ţărăncuţă ! spuse tinărul d'Urberviile.
Tess nu-i răspunse, căci nu prea prinsese tilcul vorbelor lui, şi nu-şi dădea seama de jignirea
pe care i-o adusese ştergindu-se instinctiv cu batista pe obraz. De fapt nu făcuse altceva decit
să şteargă urmele sărutului, incereind să-l anihileze, cel puţin in măsura in care acest lucru era
posibil pe plan fizic. Simţind nelămurit că-l supărase, rămase cu privirea pierdută, in timp ce
trăsurica işi continua drumul la trap trecind pe lingă Meibury Down şi Wingreen, pină cind
văzu cu groază că ajunseseră din nou la o pantă pe care trebuiau s-o coboare.
— Ai să vezi tu c-o să-ţi pară rău de ce-ai făcut, spuse el cu acelaşi ton jignit, plesnind din
bici. Deşi... lucrurile s-ar putea schimba, dacă m-ai lăsa să te sărut din nou... dar de data asta
fără batistă.
Tess răspunse cu un oftat :
— Bine, Sir ! Dar... oh ! Pălăria. Trăsurica gonea acum pe culmea dealului şi in
timp ce Tess vorbea, pălăria ii zbură de pe cap,
Dostları ilə paylaş: |