Ah, Angel, de ce-ai fost atit de crud cu mine ? Nu meritam. M~am gindit mult la asta şi n-am
să te pot ierta niciodată, niciodată ! Ştii bine că n-am orut să-fi fac rău... de ce-ai fost atit de
nedrept cu mine ? N-ai nici un pic de milă-n tine ! O să-ncerc să te uit. Numai nedreptate am
suferit din partea ta.
T.
' Carlo Crivelli, pictor italian din epoca Renaşterii, reprezentant al şcolii
— Aşa e ! spuse Angel, aruncind scrisoarea. Niciodată n-o să se mai impace cu mine !
— Nu te mai frăminta atita pentru un biet copil al gliei, dragă Angel, spuse maică-sa.
— Copil al gliei ! Bine, dar toţi sintem copii ai gliei şi tare aş fi dorit să fie aşa, in sensul in
care spui dumneata ; dar nu ştiţi un lucru despre care nu v-am pomenit nimic pină acum şi
anume că taică-său se trage, pe linie bărbătească, dintr-una din cele mai vechi familii
normande, ca, de altfel, mulţi oameni din satele noastre care duc o viaţă obscură de ţărani şi
sint consideraţi „fii ai gliei".
Angel nu mai zăbovi mult şi se duse la culcare. A doua zi, simţindu-se foarte rău, rămase in
camera lui, cufundat in. ginduri. işi părăsise nevasta intr-o astfel de situaţie incit, primind
scrisoarea ei de dragoste pe cind se afla la sud de ecuator, i se păruse că nimic nu poate fi mai
uşor pe lume decit sa i se arunce iaT in braţe, in clipa in care s-ar fi hotărit s-o ierte. Dar
acum, intors acasă, lucrul ăsta nu i se mai părea chiar atit de uşor. O ştia pe Tess cam iute din
fire, iar ultima ei scrisoare ii arăta că, datorită mtirzierii lui, işi schimbase părerea despre el;
cu părere de rău, Ange] trebui să recunoască că avea dreptate şi acum se intreba dacă era bine
să dea ochii cu ea, pe nepregătite, de faţă cu părinţii ei. Dacă era adevărat că in ultimele
săptămini ale despărţirii lor dragostea ei se transformase in dezgust, o intilnire neaşteptată ar
fi putut da loc unui schimb neplăcut de cuvinte.
Clare se gindi, deci, că ar fi mai bine să o pregătească pe Tess şi pe ai ei, trimiţind la Marlott o
scrisoare prin care să-şi anunţe sosirea şi expri-mindu-şi totodată speranţa că locuieşte cu ei,
aşa cum fusese stabilit la plecarea lui din Anglia. Trimise scrisoarea chiar in ziua aceea, şi
inainte de sfirşitul săptăminii primi un scurt răspuns din
485
partea doamnei Durbeyfield, care nu-i risipi nicidecum neliniştea, căci lipsea adresa expeditorului
şi, spre surprinderea lui, scrisoarea nu venea de la Marlott.
Domnule,
Vă trimit aceste rinduri ca să vă. spun că Fiica mea e departe de mine acum şi nu ştiu sigur
cind se intoarce, dar o să vă inştiinţez de indată ce o s-o facă. N-am incuviinţarea să vă spun
Unde se află acum. Dar pot să vă spun că eu cu Familia am plecat de la Marlott pentru o
Vreme. A dumneavoastră, J. Durbeyfield.
Clare se simţi atit de uşurat cind află că Tess era sănătoasă, incit tristeţea pricinuită de răceala
şi rezerva doamnei Durbeyfield, care-i ascundea locul unde se află fiică-sa, se risipi curind.
Erau supăraţi pe el cu toţii, asta se vedea limpede. Va aştepta pină cind doamna Durbeyfield ii
va anunţa intoarcerea lui Tess lucru care, judecind după scrisoare, nu va intirzia mult. De
altfel nici nu merita altceva. Dragostea lui fusese dintr-acelea care „se schimbă atunci cind
dau de vreo schimbare". Dar de cind plecase din tară, i se intimpla-seră multe lucruri ciudate.
Sub infăţişarea Corneliei 1 o descoperise pe Faustina2, iar in trupul lui Phryne3 găsise acum
sufletul Lucreţiei 4 ; işi amintise de femeia care fusese adusă in mijlocul oamenilor ca una care
merita să fie ucisă cu pietre, şi de femeia lui Uriali incoronată ca regină ; se intreba de oe nu o
judecase pe Tess constructiv, in loc să o judece biografic, de ce nu-i luase in seamă intenţiile,
in loc să-i ia in seamă fapta.
' Cornelia, mama Grachilor, celebri tribuni şi oratori romani ; exemplu de cinste şi devotament iată de soţ şi copii.
Dostları ilə paylaş: |