Cele 2 motive pentru care nu trebuie modificată legea actuală 95/2006 Cele motive pentru care trebuie modificată legea actuală 95/2006 Dr. Dan Pereţianu, Dr. Piroska Zagyva

Analiza noului proiect al Legii Sănătăţii (Proiectul Iunie)
Cele 12 motive pentru care NU trebuie modificată legea actuală 95/2006

Cele 3 motive pentru care TREBUIE modificată legea actuală 95/2006
Dr. Dan Pereţianu, Dr. Piroska Zagyva

În Nota de Fundamentare a vechiului proiect (Proiectul Decembrie 2011) se propuneau 6 motive pentru care legea 95/2006, actualmente în vigoare, să fie modificată. Acestea erau:

• 
  finanţarea; în sensul că era/este deficitară;
  
• 
  sectorul spitalicesc; în sensul că este subfinanţat, rigid organizat şi că are cheltuieli mari faţă de raportul ce există în alte sisteme din alte state ale UE, şi faţă de cheltuielile pentru acest compartiment al asistenţeri medicale în România;
  
• 
  asistenţa cu medicamente; în sensul că se consumă foarte mult din sistem, circa 25% din fondul de asigurări (FNUASS);
  
• 
  asistenţa medicală primară; în sensul că s-a dorit să fie organizată ca „medicină de familie” pentru a deveni un obstacol (gate keeper, filtrator) pentru a nu mai interna pacienţi în surplus;
  
• 
  resursele umane; în sensul că există în România lipsă de medici şi personal sanitar;
  
• 
  calitatea şi informatizarea; în sensul că ar putea creşte calitatea serviciilor medicale prin informatizarea mai adecvată a sistemului.
  

Ulterior, în dezbaterile din iarnă au mai apărut alte motive: despre SMURD, despre neconstituţionalitatea legii actuale.

1. 
   Cele 12 pentru care NU trebuie modificată legea actuală 95/2006
   

1. 
   Motive sugerate de Proiectul Decembrie
   

1. Motivul “spitale”
Se constată că directorii de spitale sînt nemulţumiţi pentru că:

• 
  spitalele nu sînt finanţate corespunzător,
  
• 
  sînt obligaţi să nu îi plătească pe angajaţi cu peste 70% din bugetul obţinut de la FNASS, deşi au bani din alte surse;
  
• 
  unele autorităţi locale nu se pricep la administrarea spitalelor şi pun beţe în roate dezvoltării acestora.
  

Unii afirmă că spitalele internează prea mult. Fenomenul a fost scos în evidenţă încă din 2001 de Primul Ministru Adrian Năstase. Preşedintele Băsescu chiar a scos în evidenţă necesitatea unei astfel de acţiuni, ca răspuns la efectele perverse induse de sistemul de asigurări sociale de sănătate în România, declanşate în 1999. Sau, cu alte cuvinte, şi Primul Ministru şi Preşedintele au vrut să ne reamintească că există inflaţie de acte medicale în România, fapt pe care noi, CFSMR, l-am remarcat de ani buni.

Referitor la spitale, s-a făcut observaţia că ele se pot privatiza şi transforma în fundaţii şi asociaţii sau societăţi comerciale. Dar, s-a observat totodată că acest fapt nu va conduce la scăderea internărilor (vezi afirmaţiile dr. Mason Durie şi ale dr. Samuel Gillam, care afirmau că numărul de internări în spitale depinde de numărul de filtratori şi de cîţi medici lucrează în acele spitale).

În plus, Raportul Băncii Mondiale pe acest subiect, recomanda încă din 2004 scăderea numărului de internări prin reducerea paturilor în spitalele care internează prea mult (şi nu de desfiinţare a spitalelor rurale). Probabil de aceea a apărut în Proiect şi “Planul de paturi”.

Problema acestui “plan” este nebuloasă: cine va avea dreptul să reducă paturi în spitale, şi cine NU. Spitalele private (cum ar fi cele mai noi, Medlife, Medicover sau Sanador) pot intra sub incidenţa unui astfel de Plan, sau numai spitalele publice, de sub tutela MS ?

Pentru aceasta, actualul legiuitor nu are răspuns. El pare că doreşte modificarea administrării spitalului de la “public” la “fundaţii”. Dar aceste fundaţii vor fi fundaţii ale primăriei (deci tot publice), nu ale celor care au avut aceste spitale (unele) înainte de a fi naţionalizate în 1948. Ele nu se dau înapoi (cum poate ar fi fost normal).

De fapt, modificarea spre “fundaţie” este solicitată de MS în contra Guvernului, pentru a putea eluda faptul că spitalele au fost introduse în legea unică a salarizării (în 2009) şi în legea tăierilor bugetare ( în 2010) la capitolul unităţi bugetare, deşi ele nu erau finanţate de la Buget, ci prin contracte de prestări servicii medicale.

Dacă este aşa, atunci de fapt nu este nevoie de o nouă lege, ci este nevoie de a scoate spitalele din legile vechi, restrictive din 2009-2010. Acolo trebuie modificate texte, şi nu introduse altele, care crează o mulţime de alte probleme de administrare. Pe viitor, ar putea aparea modificări în proprietatea spitalelor, în Planul de paturi (cine şi cum îl respectă etc).

Iar la capitolul internări, nu cumva numărul acestora poate fi redus prin aplicarea unei HGR, şi anume aplicarea HGR 136/1998, prin care ministrul de atunci, dl avocat Gabor Hajdu, a avut inspitaţia să definească rolul ambulatoriilor de specialitate ale spitalelor: revederea pacienţilor internaţi la 1 lună de la externare pentru observarea bunului mers al bolnavului, obligaţia de a consulta un pacient trimis de un medic de familie în urgenţă şi consultul interdisciplinar între spitale.

Dar, motivul noii legi nu stă în spitale. Altul este, şi îl vom deconspira.
2. Motivul subfinaţare
Am fost anunţaţi încă din Ianuarie 2012 că fenomenul subfinaţării nu este chiar absolut. Preşedintele Băsescu s-a referit atunci la faptul că fenomenul nu este chiar foarte important: este “relativ”, nu “absolut”. Mai degrabă, prin comparaţie, mai important pare a fi cel de “cheltuieli abuzive”. Ştim că circa 4% din PIB este trimis în sănătate din bani publici (vezi tabel anexe). Mai ştim (vezi www.cfsmr.ro şi anexa) că sănătatea primeşte de fapt pînă la 6,5-7% din PIB.

Cu toate acestea, Preşedintele Băsescu are dreptate. Nu finanţarea sistemului este cheia unei noi reforme.

Dar atunci, de ce se insistă pe finanţarea prin sisteme private? Analiza Proiectului Iunie, ca şi a celui din Decembrie conduc la o singură concluzie: Se doreşte introducerea sistemului Bolkenstein, cu companii private de asigurări. Noi credem însă că nu vor aparea bani în plus în sistem prin atragerea companiilor private în gestionarea FNUASS. Căci banii tot aceia vor fi: 5,2+5,5 %.

Din faptul că acest proiect nu doreşte reintroducerea cotei de 14% (7+7), credem că proiectul nu a fost propus de PSD. Ştim, din Martie, de la Simpozionul “Amfiteatrul de Sănătate”, organizatori Dr. C. Toma, Dr. A. Geană şi inform. C. Cloţ [cel mai aprofundat moment al discuţiilor pe marginea sistemului de sănătate care ar fi bun pentru România – vezi www.amfiteatrul-de-sanatate.ro]. Acolo, actualul Secretar de Stat în MF, dl. Liviu Voinea afirma necesitatea revenirii la cota propusă prin Lgea 145/1997 (Legea Asigurărilor de Sănătate). Cotă care este peste tot în Europa.

Cred că şi Preşedintele Băsescu, creştin-democrat, s-a gîndit, în Ianuarie, că mai moral (creştineşte) este ca taxa pentru sănătate, care este acum de 10,7% să redevină 14% (ca în 1997), pentru a permite bogaţilor să plătească mai mult şi pentru a susţine principiul solidarităţii mai mult decît pe cel al concurenţei.

Observăm, în plus, în actualul proiect, rescrierea articolelor existente deja în L 95, prin care se crede că s-ar obţine o finanţare mai mare: ni se prezintă ca nou – dar era deja legiferat - faptul că introduce ca pentru anumite persoane (ex. şomeri, pensionari, handicapaţi, ajutor social, revoluţionari, veterani, ş.a), asigurarea să se plătească din alte surse (i.e. de la Bugetul de Stat sau Bugetul CAS ş.a). Or, repetăm, numai pentru faptul că se rescrie un text (de fapt vechiul articol 260 L95), nu este nevoie de o lege nouă.

Dacă se observă că multe instituţii nu plătesc cota lor pentru salariaţii angajaţi, aceasta nu trebuie să conducă la o nouă lege, ci la aplicarea corectă a celor vechi.

Acest motiv (i.e., subfinanţarea) este numai un pretext pentru a introduce altceva, ceva mai puţin vizibil.

Singurul lucru nou vs L95 (dar rămas la fel ca în Proiectul Decembrie) în ceea ce priveşte finanţarea este introducerea obligaţiei de plată pentru coasigurat de către asigurat la nivelul de salariu minim pe economie. Însă, oricum, aceste persoane nu reprezintă decît 1% din asiguraţi.

În esenţă, motivele pentru care trebuie modificată legea sînt redundante, nenecesare şi chiar absurde. Pentru cele mai multe din ele, este necesara numai modificarea altor legi (precum Legea salarizării unice), modificarea unor HGR (pentru a nu mai interzice directorilor de spitale de a plăti salariaţii din FNASS).

Nu este necesar a modifica L 95 din ACESTE MOTIVE. Altele sînt motivele pentru care trebuie schimbată legea. Observăm însă că aceste motive nici nu sînt luate în consideraţie în textul noului Poriect.
3. Motivul “medicamente”
Consumul mare de medicamente este relativ. Raportat la FNUASS, el este mare: 25% din fond. Raportat la Europa, el este mic: românii consumă de 4 ori mai puţine medicamente ca în UE.

Dar, pentru a limita, dacă asta se doreşte, consumul pentru capitolul medicamente din bugetul FNUASS, atunci nu este necesară o nouă lege. Este extrem de uşor de a modifica Lista de Medicamente compensate şi gratuite. [Cum s-a şi făcut mai zilele trecute cu medicamentul “gingko biloba”; acesta nu mai este compensat şi gratuit decît pentru 3 diagnostice, nu şi pentru oricare altele pentru care medicii prescriau acest DCI].

Iată că nici acest motiv nu stă în picioare pentru a schimba legea.
4. Motivul “asistenţă primară”
Din explicaţiile date de iniţiatori nu am înţeles de ce printre motivele pentru schimbarea legii este capitolul asistenţa medicală primară. Textele propuse nu modifică nimic din cele vechi sau în vigoare. Nici medicina de familie, nici centrele de permanenţă nu sînt modificate. Apare ca nou (deşi nu este) un grup multidisciplinar la nivel local, dar pentru care există deja capitole în legea actual, iar acest grup se poate organiza fără a fi necesară modificarea legii. La nivelul direcţiilor sanitare se poate decide organizarea acestui grup, cu fonduri de la buget, FASS şi autorităţi locale. De altfel grupul este format din instituţii deja existente: cabinetul medicului de familie, centrul de permanenţă, direcţii din DSP.

Nu este nevoie de o lege nouă pentru acest motiv.

În ceea ce priveşte faptul dacă funcţia de gatekeeper sau de “filtrator” pentru spitale a medicului de familie a fost realizată prin modificarea din 1999 sau nu, acest lucru nici nu s-a pus în analiza pentru o nouă lege, deşi se constată/s-a constat creşterea constantă a numărului de internări între 1999-2010. Dar problema se poate rezolva prin acorduri la nivel de HGR (CoCa) şi MS (NCoCa).
5. Motivul “resurse umane”
Resursele umane sînt organizate în Legea 95 prin textele legate de organismele profesionale legate de medici, farmacişti, biologi, psihologi, asistenţi medicali. Nota de fundamentare constată scăderea numărului de profesionişti în sistem, dar acest tip de analiză nu are legătură cu nici un capitol de lege. Are legătură însă cu observaţiile că “pleacă medici”. Şi are legătură cu Raportul Prezidenţial din 2008.

Surprinzător, Proiectul Decembrie prezenta Colegiul Medicilor fără unul din atributele sale de bază: înregistrarea medicilor. În Proiectul Iunie, capitolul în cauză nu este încă disponibil.

În continuare, surprinzător, actualul proiect nu analizează de ce pleacă medici dar, de fapt, nu analizează nici măcar dacă România are lipsă de medici. Pentru noi, ultimele date sugerează contrariul. Romania are 56 000 medici activi (din care 21000 medici în spitale, 13000 rezidenţi) plus 16000 medici stomatologi. Adică 72000 medici, adică 3,78 medici/1000 locuitori, adică locul 7 în lume !!

La aceasta se adaugă şi faptul că cei mai mulţi studenţi la Medicină per populaţie şi per medic se produc în România (între 5500-7200 pe an, între 2002-2017).

De aceea, problema nu este legea, ci proasta distribuţie a medicilor: în Bucureşti (9% din populaţia ţării) sînt 33% din medicii ţării !! Iar pentru aceasta nu este nevoie de o nouă lege, ci de o politică adecvată la nivel local, pentru atragerea medicilor pe tot teritoriul ţării.
6. Motivul calitate şi informatizare
Acest motiv nu stă în picioare. Calitatea actului medical nu ţine de cît de performant este Sistemul Unic Integrat Informaţional, dacă există sau nu carduri pentru asiguraţi, dacă medici au sau nu computere. Calitatea ţine de pregătirea medicilor (care este bună, vezi faptul că medicii români se integrează perfect şi rapid în ţările UE, unde pleacă să lucreze), de calitatea îngrijirilor [care ţine de numărul de asistente medicale şi de turele de noapte multe pe care lipsa de asistente le face pe cele rămase să fie extrem de obosite], de finanţarea spitalelor, de organizare.

Şi acest motiv este un pretext, căci informatizarea a condus de fapt la scăderea timpului alocat pacientului [vezi de exemplu ultimul raport al Fed. Eur.Med. Sind. care arată că, în Franţa – informatizată – 42% din timpul unui medic este alocat birocraţiei informatizate !!].

II. Motive apărute pe parcursul discuţiilor din iarnă
7. Motivul “superbirocratic”
Acest motiv a fost propus încă de pe vremea ministeriatului Ritli (vezi minuta convorbirii CFSMR-MS din 20 Ianuarie ac pe www.cfsmr.ro).

S-a afirmat că trebuie schimbată legea pentru că la Legea 95 din 2006 s-au adus deja peste 800 de modificări, fapt care conduce la declararea legii ca neconstituţională (afirmaţia comună dr. Ritli, dr. Cepoi, dr. Irimie).

Ca replică, nu am găsit în nici o lege şi nici în Constituţie că dacă o lege se modifică de 800 de ori (modifică peste 50% din articolele legii) ea devine neconstituţională¹. Vezi de exemplu, Codul Civil, care a fost modificat de peste 3000 de ori în 100 de ani şi nu a fost schimbat. Ca un alt argument, atunci cînd o lege este prea modificată, legiuitorul sau chiar Monitorul Oficial o “republică” cu textul actual, cel mai recent în vigoare.

Motivul MS este de fapt un pretext.

8. Motivul “academic”
În 2008, prof. C. Vlădescu coordonează un Raport Prezidenţial unde se propun 18 puncte de impact pentru sistemul de sănătate. Acestea devin ulterior, şi nediscriminatoriu, motive pentru o nouă lege, care de fapt are la bază ideea de a comasa Comisia Naţională pentru Acreditarea Spitalelor cu Institutul de Management pentru SIS, pentru a clădi o birocraţie mai adecvată dr. Vlădescu, consilier prezidenţial.

Acest motiv nu este unul care să ţină seama de cerinţele sistemului. Este numai o plată pentru clientela politică.

III. Motive sugerate de Preşedintele Băsescu
În cursul discuţiilor din ianuarie, Preşedintele Băsescu a intervenit sugerînd 6 motive pentru care sistemul ar trebui reformat (le-am prezentat la acel moment, vezi şi cfsmr.ro). Din păcate, deşi analiza punctelor critice pare să fi fost corectă, propunerile Preşedintelui nu erau conforme cu analiza. Propunerile domniei sale erau alături de fondul problei analizate. Vom prezenta mai jos inconsistenţa motivelor preşedintelui.
9. Monopolul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate²
Într-adevăr, acum CNAS este cumpărătorul (monopsonistul) a circa 80% din serviciile de sănătate. Restul reprezintă asigurări private, dar mai ales plăţi directe, mai ales pentru medicamente (multe din ele sînt OTC).

Preşedintele era supărat în Ianuarie că societatea civilă era împotriva acordării banilor sistemului de asigurări de sănătate unor competitori privaţi (companii private de asigurări) afirmînd că prin aceasta CNAS rămîne cu monopol/monopol. Preşedintele avea ca idee că prin acordarea fondului unor investitori privaţi ar fi dispărut monopolul/monopsonul CNAS. Nimic mai fals. Deşi preşedintele sancţiona “monopolul CNAS”, nu îl desfiinţa, ci propunea mecanisme pe lîngă acest monopol/monopson.

Căci, la fel ca şi acum, în Proiectul Iunie se continuă Proiectul Decembrie. Ce se propune în proiect: CNAS să devină de fapt mai centralizată, conducerea tripartită de pînă acum, şi ea redusă prin modificările induse de Guvernul Boc (sindicate, patronate - ca reprezentanţi ai asiguraţilor -, guvern, în teritoriu, prefect) să fie desfiinţată, iar organismul să devină de fapt parte a Guvernului. Preşedintele CNAS are, atît în Proiectul Decembrie cît şi în Proiectul Iunie, titulatura de “Ministru Delegat”.

      Ca alt argument pentru continuarea monopolului/monopsonului CNAS şi într-un sistem cu companii private de asigurări este situaţia din Slovacia. Ni se dă ca exemplu că şi în Slovacia există asiguratori privaţi, dar se uită a se scoate în evidenţă acelaşi monopol/monopson al casei lor de asigurări şi, mai ales, se eludează faptul că medicii din Slovacia au intrat în grevă în iarna acestui an pentru aberaţiile sistemului privat de asigurări cuplat cu o casă centralizată. Numai intervenţia Federaţiei Europene a Sindicatelor Medicilor (FEMS), a condus la renunţarea de către Slovacia a acţiunii împotriva medicilor şi amînarea punerii în practică a legii lor [pe care unii în România o laudă].

10. Politizarea sistemului
Preşedintele Băsescu a cerut în iarnă depolitizarea sistemului. Nu ştim exact la ce s-a referit Preşedintele în acel moment; probabil la faptul că directorii de spitale sînt numiţi politic de autorităţile locale, cu acordul politic al MS. Acest aspect al politizării este minor faţă de ce am observat noi în Proiectul Decembrie, continuat şi în Proiectul Iunie: Preşedintele CNAS este numit de Primul Ministru, ca acum, fără să fie ales de un consiliu de administraţie format din reprezentanţii asiguraţilor. Prin proiect, Preşedintele CNAS devenea/devine membru al Guvernului, fiind şi mai departe numit de Primul Ministru, dar avînd titulatura de Ministru Delegat. Ori, noi ştim că ministru delegat este un ministru fără portofoliu, precum, era Marko Bela, VicePrim-Ministru al României. Prin extensie, CNAS devine parte a Guvernului. Politizare mai mare nici că se poate.

De aceea, considerăm că Proiectul este vicios. El trebuie modificat esenţial la acest aspect.

     

11. Ineficienţa administrativă
Ceea ce cred că a vrut să atingă preşedintele la acest punct critic a reieşit din chiar cuvintele domniei sale: în sistemul de sănătate sînt acum de 5 ori mai mulţi bani ca acum 5 ani (citat aproximativ). Sugestia este că aceşti bani, mult mai mulţi, sînt greşit folosiţi, din moment ce nimeni nu simte creşterea performanţelor SIS şi nici profesioniştii din sistem nu resimt creşterea veniturilor lor de 5 ori.

Reiese că mecanismele administrative şi birocratice ale sistemului trebuie revăzute, i.e. revizuite. Dar nu aşa cum sugerează Preşedintele şi chiar Proiectele Decembrie şi Iunie.

Informatizarea sistemului nu a condus la rezultatele scontate, şi nici modul de plată în diferitele aspecte ale serviciilor de sănătate. De exemplu, medicul de familie a fost creat pentru a fi plătit numai per capita. Acum s-a ajuns să fie plătit (50%) per serviciu. Spitalele au început să fie plătite per DRG, dar acest lucru a condus la pierderi de bani (cheltuieli crescute) în spitale.

Dat fiind faptul că termenul “ineficienţă administrativă" presupune elemente foarte tehnice, şi mai puţin politice, este posibil să interpretăm cuvintele preşedintelui la un mod mai general.

Sub acest aspect, considerăm că motivul invocat de preşedinte este unul fals. Prin alte mecanisme pot fi stopate pierderile din sistem, nu prin modificarea legii. Poate că nici nu există toţi banii despre care se spune (vezi mai departe).
12. Corupţia
Corupţia este frecvent scoasă în evidenţă ca racilă a sistemului de îngrijiri de sănătate. Chiar rapoartele Băncii Mondiale o amintesc.

Aici cred că Preşedintele Băsescu a gîndit în termeni macroeconomici atunci cînd a propus corupţia drept punct critic pentru a introduce în acest Proiect texte care să o elimine. Crem că populaţia s-a gîndit însă la termeni mai microeconomici, cei mai aproape de buzunarul propriu.

Corpuţia la nivel macro este generată de organizatorii de licitaţii publice, adică de cei din MS, de externalizările aberante (de vină sînt directorii de spitale), de prescrierea de medicamente branduri şi nu generice (de vină este lista de compensate). Este posibil ca preşedintele să se fi gîndit la dr. Brădişteanu, dovedit că a furat 4 mil euro (vezi Romania Libera 17 Oct 2011 p 5), sau la cazul "Siringa" de la Tg. Jiu.

Pentru toate acestea nu este nevoie de schimbarea legii. Este nevoie de aplicarea altora cu mai mare greutate.

Corupţia la nivel micro se numeşte “plăţi pe sub masă”. Ea a fost evaluată de Banca Mondială la crica 0,5% din bugetul public al sănătăţii (FNUAS plus MS)[vezi şi anexa].

     Din păcate, proiectul nu propune nimic concret pentru cele două aspecte. Ne aşteptam ca noile instrumente de legiferat să conducă la dispariţia acestor două componente ale corupţiei. Ori, eu cred că este nevoie de o abordare mai complexă, mai ales aspupra fenomenului popular numic “cibuc” sau “şpagă”, în fapt un fenomen indus în România de către Statul Comunist (vezi Directivele NKVD din 1947/1948).

Sub acest aspect, FEMS a cerut Guvernelor statelor membre ale UE să admită ca cel mai mic salariu pentru un medic să fie 2-3 salarii medii pe economia ţării respective (vezi anexa). De la acel nivel poate aparea efectul dispariţiei plăţilor pe sub masă.

Dacă se afirmă că salariile medicilor nu pot fi modificate pentru că spitalele sînt publice, nu este nevoie de schimbarea legii sănătăţii, ci de schimbarea “grilei” din legea unică sau, mai exact, de desfiinţare a acesteia pentru medici – coroborat cu creşterea veniturilor pentru bugetul de persoanl al spitalelor.

2. 
   Concluzie parţială³
   

Concluzia care se desprinde din analiza (sumară) Proiectului, ca esenţă a modificării, este acordarea banilor sănătăţii unui sistem privat controlabil de o structură centralizată a Statului. Acest sistem este negativ folosit în gestionarea banilor Ministerului Turismului (de exemplu, pentru autostrăzi), a Ministerului Dezvoltării, etc. Unii au denumit ineficienţa acestui sistem “efectul umbrărescu”.

Mai observăm din Proiectul Iunie (art. 86/19) că asiguratorii (evident cei privaţi) vor avea dreptul de a decide cu care furnizori vor semna contracte. Nu se arată că ei sînt obligaţi să semneze contracte cu furnizorii care întrunesc condiţiile de acreditare şi pe care îi vor pacienţii. Acest text este o încălcare brutală a drepturilor pacienţilor de a-şi alege medicul/medicii/spitalul. Nu este clar din Proiectul Iunie dacă companiile de asigurări private pot avea furnizori preferenţiali, aşa cum propunea Proiectul Decembrie.

Acest tip de asigurări a dat faliment în Slovacia.

În Olanda, de unde pare a proveni ideea, asigurările date privaţilor a crescut necesarul de contribuţie în primul an de aplicare de la o medie de 78 euro pe lună pe asigurat la o medie de 95 de euro pe lună (creştere de aproximativ 25%). Creşterea a fost suportată de asigurat. Dar, în Olanda creşterea aceasta a putut fi acoperită. În România, creşterea cu 25% a necesarului pentru asigurări nu va putea fi acoperită de asiguratul român sărac şi sărăcit.

De aceea pare extrem de evident că, pentru a acoperi pierderile per persoană asigurată, Guvernul va fi nevoit să modifice drastic Contractul Cadru/Acordul cadru şi Normele la CoCa/NACCA, prin reducerea cu 25% a tipurilor de servicii pentru populaţie.

În plus, proiectul propune diferite tipuri de asigurări aberante, atîta timp cît pachetul de bază nu este modificat (şi nici nu trebuie să fie modificat). Dar textul va permite guvernanţilor (căci modificările se fac politic prin HGR şi Ordin de ministru) să modifice pachetele de servicii cum vor dori.

Dacă privim acest 25% ca obligatoriu pentru ca sistemul privat să existe cu un decident centralizat al Statului, atunci ajungem chiar la concluzia actualului Secretar de Stat din MF, dl. L. Voinea. Diferenţa de 25% este chiar cea dintre taxa pentru sănătate, care este acum de 10,7% din venitul global, şi cea de 14% (ca în 1997), pentru a permite bogaţilor să plătească mai mult şi pentru a susţine principiul solidarităţii mai mult decît pe cel al concurenţei [Pentru incompatibilitatea solidarităţii cu concurenţa vezi: Dixon et al. în www.cfmsr.ro]. Este cea mai corectă poziţie social-democrată !

3. 
   Cele 3 Motive pentru care trebuie să apară o nouă Lege a Sănătăţii
   

1. 
   Casele de asigurări trebuie să fie independente de Guvern şi dependente de asiguraţi
   

Soluţia logică pentru înlăturarea tuturor punctelor critice de fond, şi anume organizare centrală, finanţare directă şi liberă este alta. Dacă este să ne referim la poziţii ideologice, socialiste, liberale, creştin democrate, atunci trebuie adoptate alte poziţii. Astfel:

• 
  Social-democraţii ar trebui să susţină ca toate casele de asigurări să fie publice şi nu private. Ar trebui să susţină ca aceste case publice să fie conduse de către asiguraţi; de exemplu, ca şi pînă acum, de către confederaţiile sindicale, ca reprezentante ale salariaţilor asiguraţi.
  

De aceea PSD ar trebui să reorganizeze CADM judeţene şi al CNAS cu reprezentanţi ai salariaţilor asiguraţi, dar şi cu alţi reprezentanţi ai asiguraţilor.

• 
  Creştin democraţii (aici ar fi de scos în evidenţă apartenenţa Preşedintelui Băsescu la curentul creştin democrat european, al Partidului Popular European, fapt pentru care a fost chiar de curînd susţinut de acesta privind problema reprezentării ţării la CE), ar trebui să susţină organizarea unor case publice, pe principiul subsidiarităţii.
  

De aceea, creştin-democraţii ar trebui să susţină desfiinţarea CNAS şi formarea a circa 8-10 case de sănătate independente între ele (organizate de exemplu, pe regiuni de dezvoltare), şi independente de Guvern, conduse de totalitatea asiguraţilor (prin Adunări ale Reprezentanţilor), unde să fie reprezentanţi patronii, sindicaliştii, ţăranii, liber întreprinzătorii (toţi cei care contribuie la fond). Şi toate aceste case să fie guvernate de principiul subsidiarităţii. Adică, coordonarea între ele să NU o facă un organism central al statului, ci reprezentanţii independenţilor, ai celor 8-10 case independente [pentru a se susţine independent o CAS are nevoie de circa 1,5-3 milioane de asiguraţi]. Acest sistem de asigurări sociale de sănătate există acum în Germania, Belgia, Franţa, dar şi în Israel.

Atît social-democraţii cît şi creştin-democraţii ar trebui să fie împotriva acestui proiect care îl cosmetizează pe cel din Decembrie. De fapt, textul nu face decît să acorde companiilor de asigurări private avantajul de a contracta: numărul de asiguraţi cerut (700 000) va conduce la desfiinţarea caselor judeţene publice, iar decizia de comasare a caselor judeţene va cade în sarcina politicului (Preşedintelui CNAS), care poate că nu va dori anumite comasări !!

• 
  Liberalii ar trebui să susţină cel mai mult poziţiile Partidului Liberal European. Ştim că acesta a propus (ulterior şi-a mai nuanţat poziţia), în, anii 2000, Directiva Bolkenstein (extrem liberală; atunci PPE a fost împotrivă), propusă de Fritz Bolkenstein, membru acum al partidului olandez de extremă dreapta "Volkspartij voor Vrijheid en Democratie" şi Comisar European (1999-2004), prin care se cerea privatizarea tuturor serviciilor publice, incluzînd aici şi educaţia, sănătatea, poliţia şi armata.
  

Tot liberalii ar trebui să fie cei care să ceară ca sistemul de asigurări sociale de sănătate să nu mai fie sub controlul Parlamentului. Sub acest aspect, liberalii ar trebui să se asemene în poziţii cu creştin democraţii (ceea ce nu pare în România). Interesant este că ex-ministrul liberal al sănătăţii, dl. Eugen Nicolăescu, are acum o poziţie mai degrabă socialistă, atunci cînd cere modificarea sistemului de îngrijiri de sănătate, cu transformarea lui într-un “sistem beveridge”, cu desfiinţarea Fondului de Asigurări şi cu finanţare prin Bugetul Statului, ca în Marea Britanie.


2. Eliminarea politicului din finanţarea sistemului de sănătate    
Acum, bugetul asigurărilor (FNUASS), care reprezintă 75% din banii publici pentru sănătate, este controlat politic. Astfel, Bugetul FNUASS este decis de către iniţiativa legislativă a Guvernului, unde principalul pion este Ministerul de Finanţe. Apoi, iniţiativa legislativă este supusă politic votului Parlamentului. Votul politic conduce la modul de distribuţie al banilor în SIS. În plus, votul politic şi conducerea politică din MF fac ca banii să nu ajungă în sistem.

Cum de se poate întîmpla aşa ceva ?”, se întreabă publicul, sau “Ce este rău în aceasta ?”

Răul este de fond. De aceea, o nouă aici trebuie să modifice sistemul.

     Cîteva argumente derivă din chiar acţiunile mai vechi ale Preşedintelui Băsescu. Dar despre care cred că Preşedintele nu îşi mai aduce aminte.

Cred că dl. Preşedinte Băsescu nu îşi mai aduce aminte de “Cartea Neagră a guvernării PSD” (2003- Palatul Parlamentului), unde critica faptul că banii de la Finanţe nu ajung în Sănătate. Mai mult, cred că Preşedintele nu îşi mai aduce aminte nici de Raportul Curţii de Conturi din 2005, unde dna Edit Szarka (numită inspector la CC de chiar preş. Băsescu) a arătat că MF al PSD a furat de la FNUAS 22 000 miliarde lei în 2004 (vezi Rapoartele Camerei Deputaţilor).

     În plus, PSD ar trebui să modifice actualul sistem pentru a intra în adecvare cu ceea ce chiar acel partid (sub denumirea PDRS) a propus în 1993, sub ministeritaul Mincu şi Guvernul Văcăroiu, prin vocea senatorului PDSR, dr. Sorin Oprescu, actual Primar de Bucureşti; şi anume asigurări sociale de sănătate independente de votul în Parlament (vezi Legea 145/1997).

Nu cred că mulţi politicieni îşi aduc aminte că au votat, în 1997, un sistem bazat pe independenţa caselor de asigurări şi că bugetul acostora nu era trecut prin Bugetul Statutlui – ca element de politizare.

De aceea, esenţa unei noi legi a sănătăţii este scoaterea bugetului FNUASS din bugetul consolidat al statului. Precum a susţinut la Reuniunea “Amfiteatrului de Sănătate” din Martie de la Sinaia, chiar Secretarul de Stat de atunci, Dr. Adrian Streinu-Cercel.

Or, constatăm că actualul Proiect nu respectă nici voinţa politică a iniţiatorilor, nici pe cea a propriei ideologi şi nu e contrar nici poziţiei ideologice a adversarilor politici.
3. Introducerea numerus clausus în sistemul de asigurări de sănătate
În acest moment constatăm că numărul de consultaţii a crescut, fiind de 2 ori mai mare ca în urmă cu 10 ani. Numărul de investigaţii de laborator, acum este de 100 (!!!) de ori mai mare decît cel de acum 10 ani. S-a vorbit despre inflaţie de acte medicale.

S-a arătat că numărul mare de acte medicale derivă din numărul mare de furnizori (cabinete, laboratoare, paturi de spitale, vezi şi mai sus).

Pentru a preveni creşterea numărului de servicii medicale, legea actuală a permis organizarea unor Comisii mixte, CAS, furnizori, DSP, colegii profesionale care să poate analiza dacă este cazul ca noi furnizori să intre în sistem.

În majoritatea ţărilor vestice din UE, există o reglementare: nu intră un nou furnizor de servicii dacă nu dispare un altul (prin pensionare sau deces). Aceasta înseamnă numerus clausus.

O nouă lege trebuie să statueze cu mai mare claritate dreptul profesioniştilor de a stabili numărul lor într-un teritoriu, pentru a permite menţinerea nivelului veniturilor conform cu statutul social (vezi şi Declarţia FEMS/AEMH).
D. În concluzie la aceste 3 motive, poziţia noastră este:

• 
  desfiinţarea CNAS, formarea a 8-10-12 case publice independente conduse de Adunări Generale (precum a propus PDSR în 1993 şi aprobat Parlamentul în Unanimitate în 1997) organizate de asiguraţi şi de reprezentanţii acestora;
  
• 
  coordonarea acestor case independente pe principiul subsidiarităţii, principiu central în organizarea Uniunii Europene, de către ele însele, fără intromersiunea politicului şi a statului;
  
• 
  finanţarea directă a acestor case, fără ca bugetele lor să mai treacă prin Guvern, Min. Finanţe şi Parlament. Bugetul acestor case independente NU va face parte din Bugetul consolidat al Statului.
  

Dr. D. Pereţianu este Vicepreşedinte al Camerei Federative a Sindicatelor Medicilor din România

Dr. P. Zagyva este Preşedinte interimar al aceleiaşi federaţii sindicale





ASSOCIATION EUROPEENNE DES MEDECINS DES HOPITAUX EUROPEAN FEDERATION OF SALARIED DOCTORS

EUROPEAN ASSOCIATION OF SENIOR HOSPITAL PHYSICIANS FEDERATION EUROPEENNE DES MEDECINS SALARIES

Document AEMH 12-059 Document F12-039 EN

adopted at their 1st Joint Plenary Assembly held in Varna, 18-19 May 2012
Motion onWorking Conditions of Hospital Physicians
The right to health is a fundamental human right, written in the Treaties of the European Union. The organization of European health systems is under subsidiarity principle according to EU laws. However, it is necessary to respect certain values common to the European social area to establish an equal access to a necessary good health care for the entire population of the EU.

A healthy ageing population means more productivity, more time at work, less

unemployed, more elderly people at work and less demand for health care. The support by

the European Institutions of a policy of quality in healthcare in the member states will

participate in the economic renewal of the EU, helping Member States to cope with current

challenges.

The AEMH and FEMS delegations meeting in joint General Assembly in Varna (BG), believe that maintaining quality in health systems in all EU member countries, requires proper working conditions for European hospital doctors.

AEMH and FEMS delegations call on the governments of the EU member states to:

 Ensure the continued funding of health systems at a level comparable to the present average of EU countries, in order to achieve the first factor of the economic renewal of the

Union,

 Improve the medical and technical environment in the hospitals to reach recognized international scientific standards elaborated by peers,

 Guarantee the basic salary of hospital physicians according to the level of their skill', at least 2 to 3 times the national average income, with the goal of a minimum of the European salaried physicians' average income,

 Implement fully and promptly into their national law the 2003/88 Working Time Directive,

 Achieve a good balance between doctors' working time and personal and family life,

 Guarantee professional autonomy and self-governing of hospital physicians.

1 Dispoziţiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă reglementează situaţia:

Condiţiile de fond pentru modificarea şi completarea actelor normative. 

(1)Modificarea sau completarea unui act normativ este admisă numai dacă nu se afectează concepţia generală ori caracterul unitar al acelui act sau dacă nu priveşte întreaga ori cea mai mare parte a reglementării în cauză; în caz contrar actul se înlocuieşte cu o nouă reglementare, urmând să fie în întregime abrogat.    

(2)Prevederile modificate sau care completează actul normativ trebuie să se integreze armonios în actul supus modificării ori completării, asigurându-se unitatea de stil şi de terminologie, precum şi succesiunea normală a articolelor.

Art. 70. - (1) Actul normativ modificat sau completat în mod substanţial se republică având la bază dispoziţia cuprinsă în actul de modificare, respectiv de completare.

(2) În vederea republicării actului normativ se realizează integrarea prevederilor modificate sau a celor de completare în ansamblul reglementării, actualizându-se denumirile schimbate între timp, cum ar fi cele ale unor instituţii sau localităţi, dându-se, atunci când s-a dispus expres, o nouă numerotare articolelor, alineatelor, capitolelor şi celorlalte structuri ale actului.

(3) Republicarea legilor, a ordonanţelor şi hotărârilor Guvernului se face în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin grija autorităţii publice care a emis actul de modificare, respectiv de completare. Republicarea se face în cel mult 45 de zile de la data publicării actului care a dispus această măsură. Transmiterea formei republicabile a actului pentru obţinerea avizului Consiliului Legislativ se face în termen de 30 de zile de la data publicării actului care a dispus republicarea. În cazul codurilor, termenele se prelungesc cu 15 zile.
(4) Republicarea actelor normative modificate sau completate prin ordonanţe ale Guvernului se face după aprobarea acestora din urmă prin lege, pentru a nu se crea eventuale discrepanţe cu actul de aprobare, în cazul în care acesta aduce alte modificări ordonanţei supuse aprobării.

(5) Legile, precum şi ordonanţele şi hotărârile Guvernului se republică cu avizul Consiliului Legislativ asupra noului text, la sesizarea secretarului general al Camerei Deputaţilor sau, după caz, al Secretariatului General al Guvernului.

(Documente puse la dispoziţie de Cons.jur. Robert-Ionuţ Chiriac şi de “Alina” de pe LIRD)

2 Termenul corect economic ar fi de monopson = unic cumpărător de servicii. Monopolul este atributul unui unic distribuitor sau unic vînzător. Cel mai mare monopsonist a fost Statul Comunist.

3 Analiza este la Început. Ea va fi extinsă pe măsură ce alţi colegi vor analiza aspecte ale proiectului.