Cererea de înfiinţarea a popririi asiguratorii se soluţionează potrivit regulilor aplicabile sechestrului asigurator reglementate de art. 952 Cod procedură civilă – actualul art. 953 din acelaşi cod

Sizin üçün oyun:

Google Play'də əldə edin


Yüklə 1.38 Mb.
səhifə2/24
tarix31.10.2017
ölçüsü1.38 Mb.
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   24

4. Principiul neretroactivităţii legii noi în operaţia de recalculare a dreptului la pensie deschis în baza unei legi abrogate
Art.107 alin.3 din Legea nr.263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice
Valabilitatea dreptului la pensie se apreciază în raport de normele aflate în vigoare la data deschiderii sale, norma juridică nouă neputând afecta în niciun mod acest drept.

Dimpotrivă, orice eroare sau omisiune în legătură cu modul de calcul al dreptului deschis sub legea veche pot fi înlăturate prin intermediul instituţiilor juridice reglementate în legea nouă, fără a se putea reţine încălcarea principiului retroactivităţii legii civile în timp.

În acest sens, potrivit art.107 alin.3 din Legea nr.263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, pensia poate să fie recalculată printr-o decizie de revizuire, adăugând veniturile sau stagiile de cotizare nevalorificate la momentul stabilirii acesteia.

(Decizia civilă nr. 1561/07.10.2015)
Prin acţiunea înregistrată la data de 27.06.2014, reclamantul N.D. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Argeş, solicitând obligarea acesteia să-i recalculeze drepturile de pensie prin utilizarea unui stagiu de 25 de ani la stabilirea punctajului mediu anual şi valorificarea salariilor brute realizate în perioada ianuarie 1971 – mai 1998, potrivit adeverinţei nr. 5713/12.02.2014 emisă de OMV Petrom SA, precum şi să-i plătească diferenţele de drepturi de pensie aferente, pe ultimii 3 ani anterior depunerii acţiunii, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat că este pensionar pentru limită de vârstă prin decizia nr.237170, în temeiul Legii nr.3/1977.

A susţinut reclamantul că în mod eronat pârâta i-a recalculat pensia în temeiul OUG nr.4/2005 utilizând un stagiu complet de cotizare de 30 ani şi nu unul de 25 ani, conform Legii nr.3/1977, având în vedere activitatea desfăşurată în grupa a II-a de muncă timp de 29 de ani, 11 luni şi 14 zile.

În acest sens a invocat Decizia nr.40/22.09.2008 a Î.C.C.J. pronunţată în recurs în interesul legii.

Prin cererea depusă la sediul pârâtei la data de 18.02.2014, reclamantul a solicitat recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea salariilor brute evidenţiate în adeverinţa nr. 5713/12.02.2014 emisă de OMV Petrom SA, însă aceasta i-a respins cererea de recalculare a pensiei, prin decizia nr.237170/03.04.2014.

A susţinut reclamantul că, în mod neîntemeiat, pârâta nu i-a recalculat drepturile de pensie prin valorificarea salariilor brute menţionate în adeverinţa eliberată de angajator, având în vedere că, aşa cum rezultă din conţinutul acesteia, a contribuit corespunzător la bugetul de asigurări sociale.

S-a invocat, în susţinerea acţiunii, principiul contributivităţii în raport de care, toate veniturile pentru care au fost calculate şi reţinute contribuţii, se impun a fi avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie.

La data de 14.11.2014, în termenul legal prevăzut de art.201 alin.1 NCPC, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare în temeiul art.205 NCPC, prin care a solicitat respingerea acţiunii motivat de faptul că art.14 din Legea nr.3/1977 nu face vorbire de vechimea necesară pentru înscrierea la pensie pentru limită de vârstă, ci prevede care este vechimea necesară în grupa I sau II de muncă pentru înscrierea la pensie cu reducerea vârstei de pensionare.

Potrivit art.2 din HG nr.1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislaţia în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficia sau care i se cuvenea la data începerii operaţiunilor de evaluare.

Art.8 din Legea nr. 3/1977 prevede că vechimea în muncă pentru înscrierea la pensie este de 30 ani pentru bărbaţi şi 25 de ani pentru femei.

Prin urmare, drepturile de pensie ale reclamantului au fost recalculate prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 ani, aşa cum prevede HG nr.1550/2004.

Cei 25 de ani la care face referire textul de lege nu reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislaţia în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, respectiv stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, ci premiza acordării sporului suplimentar de vechime în muncă avut în vedere la calcularea pensiei.

A susţinut pârâta că în conţinutul deciziei nr.40/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată de reclamant în acţiune, s-a reţinut că ”...singurele facilităţi oferite de Legea 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă şi posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispoziţiile art.14 din acest act normativ neavând semnificaţia reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.”

De asemenea, pârâta apreciază că nu este întemeiată nici cererea privind recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea salariilor brute menţionate în adeverinţa nr. 5713/12.12.2014 emisă de OMV Petrom SA, întrucât potrivit disp.art.165 din Legea nr.263/2010, aceste salarii nu pot fi valorificate la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului.

Pârâta a susţinut că veniturile menţionate în această adeverinţă nu pot fi valorificate deoarece cuprind şi sporuri cu caracter nepermanent, care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare.

Reclamantul nu a depus la dosar, în termenul legal prevăzut de art.201 alin.2 NCPC, răspuns la întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr.246 din data de 3 februarie 2015, Tribunalul Argeş a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului valorificându-i acestuia veniturile brute realizate in perioada ianuarie 1971-mai 1999, aşa cum sunt menţionate in adeverinţa nr. 5713/12.02.2014 eliberata de SC OMV Petrom SA, precum şi să-i plătească acestuia diferenţele de drepturi de pensie începând cu data de 01.03.2014. Pârâta a fost obligată şi la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 300 lei, către reclamant.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:

În raport de dispoziţiile art.107 alin.3 din Legea nr.263/2010, potrivit cărora pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia, prin cererea înregistrată la C.J.P Argeş sub nr.33375/18.02.2014, reclamantul a solicitat recalcularea drepturilor sale de pensie conform adeverinţei nr. 5713/12.12.2014 emisă de OMV Petrom SA.

Prin decizia nr.237170/03.04.2014, pârâta i-a respins cererea de valorificare a salariilor din adeverinţa menţionată, apreciind că acestea nu pot fi luate în considerare deoarece nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001, aşa cum este stipulat în anexa 15 la normele de aplicare a Legii nr.263/2010.

Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să-i emită o nouă decizie de pensie prin valorificarea salariilor brute, menţionate în adeverinţa nr. 5713/12.12.2014 emisă de OMV Petrom SA.

Analizând adeverinţa nr. 5713/12.12.2014 emisă de OMV Petrom SA, instanţa a constatat că prin aceasta se atestă veniturile brute realizate de reclamant în perioada ianuarie 1971 – mai 1999 în meseriile de şofer, mecanic macaragiu, şofer macaragiu, venituri care, potrivit legislaţiei după 01.04.1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor.

Potrivit art.3 alin.2 din Legea nr.3/1977, fondurile necesare plăţii pensiilor de asigurări sociale de stat se constituie din contribuţiile pe care le plătesc angajatorii, precum şi din sumele alocate de la bugetul de stat.

Contribuţia individuală de asigurări sociale a fost reglementată prin Decretul nr.389/1972, care în art.1 a prevăzut obligativitatea pentru angajator de a vărsa la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuţie de 15% asupra câştigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califică la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecţionare profesională, precum şi asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai şcolilor profesionale, pe timpul cât fac practică în producţie, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc şi de durata contractului de muncă.

Textul de lege instituie obligaţia vărsării la bugetul asigurărilor sociale de stat a contribuţiei asupra câştigului brut realizat de angajat, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri. Se observă că textul de lege foloseşte sintagma „câştig brut”.

Art.2 din Decretul nr.389/1972 enumera expres şi limitativ drepturile băneşti pentru care nu se datora contribuţia pentru asigurările sociale de stat, ceea ce înseamnă că pentru celelalte venituri angajatorul plătea obligatoriu respectiva contribuţie.

De altfel, pentru salariile brute de care a beneficiat reclamantul în perioada ianuarie 1971 – mai 1999 au fost reţinute şi virate contribuţii la CAS de către angajator, datele relatate în adeverinţa eliberată fiind extrase din statele de plată.

Potrivit dispoziţiilor art.2 lit.c din Legea nr.263/2010, sistemul public se organizează şi funcţionează având ca bază principiul contributivităţii, conform căruia, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite.

Acest principiu de bază, este reluat în modul de calcul al drepturilor de pensie, art.96 alin.1 şi 2 din Legea nr.263/2010 statuând că, ”(1) Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărţirea la 12 a sumei punctajelor lunare realizate în anul calendaristic respectiv. (2) Punctajul lunar se calculează prin raportarea câştigului salarial brut/solda brută sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, la câştigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Naţional de Statistică.”

Constatând, aşadar că, pentru salariile brute realizate de reclamant şi atestate în adeverinţa nr.5713/12.12.2014 emisă de OMV Petrom SA, angajatorul a vărsat la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuţia la fondul de pensii, instanţa a apreciat că aceste salarii trebuie avute în vedere de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Argeş la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului potrivit dispoziţiilor art.107 alin.3 din Legea nr.263/2010.

În raport de aceste considerente, instanţa a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului prin luarea în considerare a veniturilor brute menţionate în adeverinţa nr. 5713/12.12.2014 emisă de OMV Petrom SA.

Ca urmare a recalculării dispuse a fost obligată pârâta să plătească reclamantului diferenţele de drepturi de pensie începând cu data de 01.03.2014, potrivit art.107 alin.5 din Legea nr.263/2010 şi nu pe ultimii 3 ani anterior introducerii acţiunii aşa cum s-a solicitat.

În temeiul disp.art.453 alin.2 NCPC a fost obligată pârâta să plătească cheltuieli de judecată reclamantului în cuantum de 300 lei, potrivit documentelor anexate.

Prin sentinţa civilă nr.713 din data de 24 martie 2015, Tribunalul Argeş a admis în parte cererea formulată de reclamant şi a dispus completarea dispozitivului sentinţei civile nr.246/3 februarie 2015, în sensul că a fost obligată pârâta CJP Argeş să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei.

În considerentele acestei sentinţe, tribunalul a reţinut că cererea privind completarea dispozitivului sentinţei civile nr.246/3 februarie 2015 este întemeiată în parte, în raport de dispoziţiile art.444 alin.1 Cod procedură civilă.

Astfel, reclamantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă în condiţiile Legii nr.3/1977 şi a beneficiat de recalcularea drepturilor de pensie, conform HG nr.1550/2004 şi OUG nr.4/2005.

Din buletinul de calcul nr. 237170/10.10.2005, rezultă ca pârâta a utilizat la determinarea punctajului mediu anual recalculat al reclamantului un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.

Instanţa a reţinut că în prezent posibilitatea revizuirii drepturilor de pensie este reglementată de art.107 din Legea nr.263/2010, care stabileşte că se operează, din oficiu sau la cererea pensionarului modificările ce se impun atunci când se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, fără a se distinge după momentul iniţial sau legea în baza căreia au fost stabilite aceste drepturi.

În cauza de faţă reclamantul a susţinut că se impune revizuirea drepturilor sale de pensie, întrucât cu ocazia recalculării efectuate în temeiul HG nr.1550/2004 şi OUG nr.4/2005, pârâta a utilizat în mod greşit un stagiu complet de cotizare de 30 de ani în loc de 25 ani, aşa cum era corect, ceea ce a dus la prejudicierea sa.

Cu privire la această susţinere, instanţa a reţinut că drepturile de pensie ale reclamantului s-au născut în baza Legii nr.3/1977, act normativ care trebuie avut în vedere pentru a se verifica dacă pârâta a aplicat în mod corect dispoziţiile legale privind stagiul complet de cotizare.

Aceasta întrucât potrivit art.2 alin.3 din Anexa 1 a HG nr.1550/2004, privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001, în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000, „Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977”.

Potrivit HG nr.1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzuta de legislaţia in vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficia sau care i se cuvenea la data începerii operaţiunilor de evaluare.

Potrivit art.14 din Legea nr.3/1977, pentru o activitate desfăşurată în grupa I de muncă de cel puţin 20 ani, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, iar pentru o activitate desfăşurată în grupa a II-a de muncă de cel puţin 25 de ani, stagiul complet de cotizare este de 25 de ani.

În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr.40/22.09.2008, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Timişoara, statuându-se că disp.art.77 alin.2 rap. la art.43 alin.1 şi alin.2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 şi care şi-au desfăşurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială

Potrivit art.517 alin.4 NCPC, soluţiile pronunţate în recursul în interesul legii prin care se dezleagă problemele de drept sunt obligatorii pentru instanţă.

În cauza de faţă, reclamantul a desfăşurat timp de peste 25 ani activităţi încadrate în grupa a II-a de muncă, respectiv 29 de ani, 11 luni şi 14 zile aşa cum rezultă din decizia nr.237170/2000.

Prin urmare, pensia reclamantului trebuia recalculată conform HG nr.1550/2004 şi OUG nr.4/2005 pe baza unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, astfel că sunt aplicabile în cauză dispoziţiile art.107 din Legea nr.263/2010 privind revizuirea drepturilor de pensie.

Văzând şi disp.art.453 alin.2 NCPC şi chitanţa de plată onorariu avocat aflată la fila 47 din dosar, instanţa a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, în loc de 500 lei, cât s-a acordat iniţial, către reclamant.

Întrucât nu au putut fi acordate în totalitate cheltuielile de judecată, deoarece acţiunea iniţială a fost admisă în parte, cererea de completare formulată de reclamant a fost admisă în parte.

Împotriva sentinţelor civile nr.246 din data de 3 februarie 2015 şi nr.713 din data de 24 martie 2015 pronunţate de Tribunalul Argeş, a formulat în termen apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii Argeş, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art.466-482 Cod procedură civilă, reclamant fiind Necula Dumitru.

În apelul formulat împotriva sentinţei civile nr.246 din data de 3 februarie 2015, pârâta a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că veniturile brute menţionate în adeverinţa nr.5713/12.02.2014 eliberată de S.C. OMV Petrom S.A., pot fi valorificate la determinarea punctajului mediu anual, întrucât legiuitorul a exceptat de la aplicare aceste sume prin însăşi dispoziţiile art.165 coroborate cu Anexa 15 din Hotărârea nr.257/2011 privitor la normele de aplicare a Legii nr.263/2010.

Pe de altă parte, în mod greşit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, nefiind stabilită o culpă în sarcina instituţiei apelante.

S-a solicitat admiterea apelului, anularea sentinţei şi, pe fond, respingerea acţiunii.

În motivarea apelului formulat împotriva sentinţei civile nr.713 din data de 24 martie 2015 pronunţată de Tribunalul Argeş, pârâta a susţinut în esenţă că hotărârea este nelegală, întrucât reclamantul a formulat acţiunea la data de 7 iunie 2014 când intrase în vigoare Legea nr.263/2010, iar O.U.G. nr.4/2005 era abrogată.

Temeiul legal invocat de reclamant în motivarea în drept pentru promovarea acţiunii este reprezentat de H.G. nr.1550/2004, O.U.G. nr.4/2005 şi Legea nr.19/2000, deşi acesta putea solicita recalcularea drepturilor de pensie în baza acestor acte normative numai până la data de 1 ianuarie 2011.

După această dată posibilitatea revizuirii drepturilor de pensie ale reclamantului este reglementată de art.107 din Legea nr.263/2010.

În al doilea rând s-a susţinut că drepturile de pensie ale reclamantului nu pot fi recalculate prin utilizarea unui stagiu de 25 ani, în condiţiile în care acesta nu a desfăşurat activitate în baza unor acte normative cu caracter special, astfel că drepturile acestuia au fost recalculate corect prin utilizarea unui stagiu de cotizare de 30 ani.

Cu referire la decizia nr.40/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pârâta menţionează că dispoziţiile art.14 din acest act normativ nu au semnificaţia reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.

În concluzie s-a solicitat admiterea apelului, anularea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii.

Intimatul-reclamant Necula Dumitru a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate.

Prin răspunsul la întâmpinarea reclamantului, pârâta a reiterat susţinerile din motivarea celor două apeluri, solicitând admiterea acestora.

Prin decizia nr. 1561/07.10.2015, Curtea de Apel Piteşti a respins apelurile formulate de pârâta C.J.P. Argeş.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte apelul formulat împotriva sentinţei civile nr.246 din data de 3 februarie 2015 pronunţată de Tribunalul Argeş, s-a constatat că prima instanţă a făcut o interpretare şi aplicare corectă în cauză atât a actelor depuse la dosar, cât şi a dispoziţiilor Legii nr.263/2010 şi în mod just a statuat că acţiunea formulată în cauză este întemeiată, dispunând admiterea acesteia, în sensul obligării pârâtei să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului prin luarea în considerare a veniturilor brute menţionate în adeverinţa nr.5713/12.02.2014 eliberată de S.C. OMV Petrom S.A., precum şi să-i plătească acestuia diferenţele de drepturi de pensie ce rezultă din această recalculare, începând cu data de 01.03.2014, astfel că nu se impune schimbarea soluţiei.

Din conţinutul acestei adeverinţe, anexate cererii de recalculare, rezultă că pe perioada 01.01.1971-07.06.1999, reclamantul a obţinut venituri brute pentru care fostul angajator a reţinut şi virat CAS.

De precizat este faptul că prin deciziile nr.19 din 17 octombrie 2011 şi nr.19 din 10 decembrie 2013, ÎCCJ, prin admiterea recursurilor în interesul legii, a statuat că ”la recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001, vor fi luate în considerare, dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare, şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale”.

În plus CEDO a stabilit în jurisprudenţa sa că drepturile de asigurări sociale cuvenite în baza contribuţiilor de asigurări sociale plătite constituie un bun patrimonial în sensul art.1 din Protocolul nr.1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ratificată de statul român prin Legea nr.30/1994.

De asemenea, CEDO a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuţiilor de asigurări sociale specifice (Hotărârea în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996).

În concluzie, principalul element apt să conducă la o justă şi legală stabilire şi reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuţiile de asigurări sociale plătite, soluţia instanţei de fond fiind în concordanţă cu deciziile pronunţate de ÎCCJ în interesul legii, obligatorii pentru instanţe conform art.517 alin.4 Cod procedură civilă şi practica C.E.D.O.

Critica privind obligarea greşită a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată este nefondată, în raport de dispoziţiile art.453 şi art.454 Cod procedură civilă.

Referitor la apelul formulat de pârâtă împotriva sentinţei civile nr.713 din data de 24 martie 2015, pronunţată de Tribunalul Argeş, Curtea a reţinut următoarele:

Potrivit buletinului de calcul nr.237170/10.10.2005, reclamantul a realizat în grupa a II-a de muncă un stagiu de cotizare de 29 ani, 11 luni şi 14 zile.

Prin decizia nr.40 din data de 20 septembrie 2008 pronunţată de ÎCCJ, în interesul legii, s-a statuat că dispoziţiile art.77 alin.2 rap.la art.43 alin.1 şi alin.2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31martie 2001 şi care şi-au desfăşurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale şi asistenţă socială.

A rezultat aşadar că, atunci când ÎCCJ a stabilit că în cazul reevaluării sau recalculării pensiilor se aplică un act normativ abrogat expres de Legea nr.19/2000 s-a avut în vedere dreptul conferit de actul normativ în vigoare la data pensionării, ori acest drept nu a fost afectat în nici un mod de noile dispoziţii cuprinse în Legea nr.263/2010.

Însăşi Legea nr.263/2010 prevede în art.107 alin.3, posibilitatea recalculării pensiei prin adăugarea veniturilor şi/sau stagiilor de cotizare prevăzute de lege şi nevalorificate la stabilirea acesteia, recunoscând posibilitatea valorificării stagiilor de cotizare realizate de asigurat, în condiţiile achitării C.A.S.

Aşadar, chiar dacă procedura de recalculare a pensiilor reglementată de O.U.G. nr.4/2005 şi H.G. nr.1550/2004, a fost abrogată, revizuirea în sine, privită ca procedeu tehnic de modificare a drepturilor de pensie şi nu ca un drept de sine stătător, a fost păstrată şi de actuala reglementare care, prin dispoziţiile art.107 alin.3, cât şi art.107 alin.1 din Legea nr.263/2010 prevede faptul că, în situaţia în care, ulterior stabilirii drepturilor de pensie se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, pârâta operează din oficiu sau la solicitarea pensionarului modificările ce se impun, printr-o decizie de revizuire, sumele rezultate în urma revizuirii acordându-se în cadrul termenului general de prescripţie, calculat de la data constatării diferenţelor.

De aceea în considerarea celor arătate mai sus, Curtea constată că apelurile formulate de pârâtă nu sunt fondate şi, pe cale de consecinţă, în baza art.480 Noul Cod de procedură civilă, au fost respinse.



Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   24
Orklarla döyüş:

Google Play'də əldə edin


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə