Chemarea la slujire

(Romani 12:1). in alte traduceri "slujba duhovniceasca." este tradus prin "cultul vostru rational, sau intelept".

In cele cateva vizite pe care le-am facut fratelui Valentin, in rastimp de cativa ani, am stat de vorba cu el si intotdeauna era plin de o voiosie a duhului, stare de resemnare cu privire la situatia in care se afla, niciodata nu a dat glas vreunei nemultumiri, si in situatia aceasta a trait 19 ani... De fiecare data dorea sa-i cant

cateva cantari si obisnuiam sa aleg cantari care sa fie cu subiect de imbarbatare, si mangaiere in suferinta. Intr-un an 1-a vizitat o persoana din Franta care la plecare 1-a intrebat daca are vreo dorinta sa primeasca ceva din Apus, ceva de care ar avea nevoie. Valentin i-a raspuns ca ar dori un radio-casetofon la care ar putea sa asculte predici si cantari crestinesti. Proxima oara cand am mai fost sa-i vizitez, cu o bucurie dc copil a cerut sorei Serafima sa-mi arate ce au primit din Franta. Era un aparat de radio-casetofon mare, ultra modern, si ca aspect de o frumusete rara. Era o placere numai sa-1 privesti. De data aceasta a multumit Domnului ca am venit si m-a rugat ca sa-i cant ceva, sa ma inregistreze, sa poata sa le mai auda, sa le poata invata si el. Eu 1-am intrebat atunci care dintre cantarile pe care i le-am cantat in vizitelc anterioare ar dori sa le cant pentru inregistrare? Raspunsul lui a fost:

— Te rog sa canti cantarea, "Strajerule,

strajere, mai este mult dirt noapte?"

Mi-am dat seama ca mesajul acestei cantari pentru fratele Valentin, in situatia in care se gasea, era de mare mangaiere si binecuvantare duhovniceasca. M-am bucurat de aceasta dorinta a lui. El stia si aceea ca este unul dintre cantecele pe care Dumnezeu mi 1-a dat mie intr-un fcl cu totul exceptional. Iata imprejurarea si felul in care 1-am primit:

intr-o noapte am avut un vis in care se facea ca eram intr-o adunare mare dar care nu era pe ci in ccr. ,Si cand spun ca era mare nu sc refera la vrco cladire, ci la numarul de sfinti care erau de fapt imposibil de a fi numarati. Asa cum si fratele Vasilica Moisescu spunea intr-o cantare de-a lui:

Fara numar se pierde in zare, marea gloata dc rascumparati, Au sosit din necazul ccl mare, tin finici si-s in alb imbracati.

Apoi refrenul continua:Numerosi ca nisipul pe maluri, numerosi ca ostirea de stele, o, ce maret va

cand toti sus ne vom gasi stralucind ca ostirea de ingeri.

Primul lucru care m-a coplesit a fost acela al unei stari de plinatate de binecuvantare, de bucurie si fericire cum nu am cunoscut pe pamant. Multitudinea de sfinti, straluminati de o slava cereasca, cantau o cantare pe care eu nu o stiam, dar m-am trezit si eu cantand impreuna cu ei, transfigurat in duh si in suflet intr-un extaz sfant pe care nu pot sa-1 descriu in cuvinte. La un moment dat m-am trezit din somn si continuam sa cant cuvintele si melodia. M-am gandit ca ar trebui sa ma scol, sa iau o hartie si creion, sa imi notez cuvintele si sa schitez pe note si melodia. Dar dintr-o nota de comoditate, mi-am zis ca am sa repet cantarea de mai multe ori pana o voi retine si dimineata cand ma voi scula am sa o astern pe hartie. Asa am si facut pana cand am crezut ca nu o sa-mi scape, caci o stiu bine. Dimineata cand m-am trezit nu mai stiam nici cuvintele nici melodia. Un singur lucru mi-a ramas in memorie: subiectul cantarii care s-a cantat in cer era axat pe textul din Isaia 21:11-12: Mi se striga din Scir: „Strajerule, cat mai este din noapte?" „Strajerule, mai este inult din noaptc? Strajerid raspunde: „Vine dimineata, si este tot noapte. Daca vreti sa intrebati, intrebati; intoarceti-va, si veniti iarasi". Am suferit pentru faptul ca nu m-am sculat atunci cand m-am trezit din somn si din visul meu neobisnuit si sa-1 fi notat, dar acum totul era pierdut.

Totusi lucrurile n-au ramas asa. Cateva saptamani mai tarziu m-am trczit ca in duhul meu a inceput un freamat neobisnuit de cantec nou si pe masura ce se contura melodia, si in cele din urma si cuvintcle, erau cuvinte tocmai din textul amintit din Isaia 21. Nu am convingerea ca era cantarea din cer, dar am incredintarea ca tema cantarii era aceea. Iata textul cantarii pe care fratele Valentin si sora Serafima au dorit sa o inregistreze:

 

Strajerule, strajere,

din turnul de veghere

Sunt multi ce juramantul si-1 schimba ca vesmantul, avand in inimi ura,

minciuni in al lor gura

si zic ca-s "frati" dar oare, pe ei nimic nu-i doare?

Asculta ia aminte,

iubeste-adanc fierbinte, pe Domnul si lucrarea si da-I toata ascultarea; Caci vine ceasu-ndata, cei rai vor da socoata, primind drept rasplatire vesnica pieire!

(Cantarea se incheie cu repetarea strofei intai.)

Nota: A nu se confunda strajerul cu Isus Hristos, Mirele iubit!

In afara de aceasta cantare am fost solicitat sa mai inregistrez si alte cantari, apoi impreuna cu fratele Nelu Pribac, ne-am rugat cu Valentin si Serafima si i-am incredintat in mana cea buna a Domnului cu nadejea ca daca nu ne vom mai vedea aici pe pa.mant cu siguranta ne vom vedea in Imparatia lui Dumnezeu in Noul lerusalim, cetatea sarbatorilor noastre eterne. In cartea Apocalipsa la capitolul 21 apostolul Ioan scrie ca a vazut cetatea sfanta: "Apoi am vazut un cer

 

nou

un pamint nou; pentru ca cerul dintai

pamantul dintai pierisera, si marea nu nzai era. Si eu am vazut cobordndu-se din cer de la Dumzzezeu cetatea sfanta, noul Iez-usalim, gatita ca o nzireasa impodobita pentru barbatul ei. Si am auzit un glas tare, care iesea din scaunul de domnie, Si zicea:

lata cortul lui cu oanzeniil El va locui cu ei, si ei

vor fi poporul Lui, Dumnezeu Insusi va fi cu ei. El va fi
Dumnezeul lor. .E1 va sterge orice lacrima din ochli lor. si

moartea nu va mai ,fi. .Nu va mai nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecue " (21:1-4).

 

Acolo si fratele Valentin Penta va avea un trup de slava. Neputinta, patul si umilinta nu vor mai fi, iar Serafima va face parte din mireasa Domnului Isus, impodobita cu straluciri fara seaman, ca ra.splata a slujirii ei, ca una care a dat totul pentru gloria Domnului Isus Hristos aici pe pamant: placerile acestei vieti, linistea si confortul de zi si noapte, tincretea, cariera, odihna, familia, societatea si chiar slujbele religioase de la templele cele mai marete. Ea avea un altar la care slujea zi si noapte, in fata caruia palesc toate ceremoniile religioase ale oamenilor care umbla dupa slava pe care si-o dau unii altora si nu dupa slava care vine de la Dumnezeu (Ioan 5:44). Glorie eterna se cuvine Tatalui si Fiului si Duhului Sfant pentru asa slujitori minunati ai imparatiei lui Dumnezeu.

****

Restrictionarea mea de catre comunisti, prin Securitate si
reprezentantii cultului baptist de a propovadui Evanghelia in adunarea
din care faceam parte, Arad-Sega, a fost o bineeuvantare pentru.
mine. Asa cum prigoana pornita la Ierusalim impotriva ucenicilor,
care a culminat cu uciderea cu pietre a lui Stefan, a atras dupa sine
imprastierea ucenicilor prin partile Iudeii si Samariei unde vesteau
cu putere Evanghelia, asa si eu calauzit de Duhul am plecat sa.
vestesc Cuvantul lui Dumnezeu in multe parti ale tarii si Domnul a
binecuvantat marturia prin intoarcerea multor suflete la Dumnezeu.
Asa a fost cazul in doua adunari, aceea din orasul Hunedoara
si Cugir pe care le-am vizitat deseori. In aceste adunari au fost
barbati binecuvantati de Domnul care aveau pe inima in mod deosebit
lucrarea lui Dumnezeu. De fapt, pastorii crau putini Si fiecare avea
mai multe biserici de slujit, incat ei au devenit mai mult impartitori
de Cina Domnului ajungand doar cate o duminica pe luna la cate o
adunare ca sa o imparta. La Hunedoara era fratele Bold Iosif, fratele
Faur Samuel si altii, iar la Cugir imi amintesc de fratii Iosif si Petru
N., dar si alti oameni de baza. La Cugir s-a deschis o usa
binecuvantata pentru vestirea Cuvantului lui Dun-mezeu si o deosebita

trezire spirituala a avut loc. Dar nu prin mine care eram doar un instrument neinsemnat, ci prin Duhul care a facut sa bata un vant ceresc care trezea sufletele la viata.

Intr-o

duminica abia am inceput "slujba" cu rugaciune, vreo doua cantari si un cuvant introductiv, fara sa fi inceput predica si o putere de la Dumnezeu a venit peste adunare. Persoane atinse au inceput sa se ridice in picioare, unele cu lacrimi in ochi. Dupa terminarea cantarii le-am intrebat ce s-a intamplat, sa-mi spuna de ce s-au ridicat in picioare. 0 tanara, care se sculase prima, a facut o marturisire fara jena. A spus ca este din Bucovina si pentru prima data a venit intr-o adunare de pocaiti. A spus ca este o pacatoasa si

asa numai poate continua drumul inainte, ci vrea sa-si dea viata Domnului Isus. Dar s-au ridicat si alte suflete patrunse de lumina dc sus si au facut marturisiri asemanatoare. Am ridicat adunarea in picioare si am spus:

— Frati si surori, sa stam inaintea Domnului cu aceste suflete la rugaciune, sa le dam prilejul sa se predea Domnului Isus Hristos ca prin credinta in El sa capete spalarea de pacate si mantuirea lui Dumnezeu. 0 mare bucurie a venit peste cei ce s-au predat cat si peste toata adunarea. Domnul Isus ii spune fariseului Nicodim, care a venit la El noaptea, vorbind despre aceasta lucrare tainica si launtrica in inima omului. "Vantul

sufla incotro vrea, si-i auzi vuietul; dar nu stii de unde vine, nici incotro merge. Tot asa este cu oricine este nascut din Duhul"

(Ioan 3:8) (Deci nu dupa voia omului). Vantul, fiind un simbol al Duhului Sfant, ii auzi vuietul, dar nu stii de unde vine, nici incotro merge. Tot asa este cu oricine este nascut din Duhul. Nicodim nedumerit intreaba:

—

Cum se poate face asa ceva?

Da, nasterea din nou este o minune pe care numai Duhul Sfant o poate realiza in viata cclui care crede cu adevarat Cuvantul lui Dumnezeu.

La Hunedoara am ajuns intr-o duminica dimineata, venind de la Bucuresti unde am inregistrat la casetofonul meu, un duet cu acompaniament de harmoniu, cantarea: "./.1m

dat eu, oare, ce am mai bun lui Isus?"

Duetul era cantat de cele doua fete ale fratelui Leric, care le acompania la hannoniu. Aceasta cantare m-a cercetat adanc si pe mine cand am auzit-o la Bucuresti si imi domina toatafiinta. Dupa, Scoala Biblica a urmat Serviciul divin. M-am uitat vad daca spatele amvonului era vreo priza si am vazut ca era. Am primit indemn de la Domnul sa fac ce nu mai facusem pana atunci si nici dupa aceea. Am pus casetofonul in priza si inainte de a citi Cuvantul si de a predica i-am dat drumul acelui duet care venea parca dintr-o alta lume. Eu nu am facut altceva decat dupa fiecare fraza muzicala sa repet cuvintele cantate de fete.

0 putere a coborat de la Dumnezeu peste toata adunarea si dupa prima strofa, suflete din diferite locuri din adunare s-au ridicat in picioare plangand. La sfarsit am oprit casetofonul si am intrebat sufletele care s-au ridicat, ce anume doresc de ce s-au sculat? Au marturisit ca sunt pacatoase si ca vor sa isi predea viata Domnului Isus. Ne-am ridicat cu toata adunarea la rugaciune si un mare har de mantuire s-a coborat peste acele fiinte ca si peste toti cei prezenti. Oh, ce minunat a rasunat Cuvantul dupa, acele rugaciuni... Sufletele erau coapte pentru pocainta si s-au predat Domnului, asa ca si fructele coapte, abia te atingi de ele si iti cad in palma.

****

intr-o duminica, prin harul lui Dumnezeu, am ajuns laadunarea din Radna, pe valea Muresului. Ne-am bucurat mult cu fratii in Cuvant in dimineata aceea. La amiaza fratele Uiegaru prezbiterul adunarii, invitat in familia lui, ca sa luam masa impreuna, ceea ce eu am acceptat bucuros. Ce oameni minunati are Dumnezeu in lucrarea Lui! Arn avut ocazia sa ne cunoastcm mai bine si sa ne adeverim in cuvintele Sfintelor Scripturi. Dupa masa am mers impreuna la adunarea din Lipova, fratele Uiegaru, sotia lui si eu. A avut dorinta sa ne insoteasca si fiica fratelui Uiegaru, carc era eleva la liceu in penultimul an. Am initiat o discutie cu ea, ca sa vad in ce stare spirituala se gasea, daca era sau nu intoarsa la Dumnezeu. Nu mi-a fost greu sa-mi dau seama ca de fapt nu era intoarsa la

Dumnezeu.

S-a motivat, ca nu are de ce sa se intoarca la Dumnezeu,

pentru ca nu vrea sa, fie ca si cutare care era botezata, dar nu traia cum se cuvine viata noua in Hristos. Masina condusa de fratele

Uiegaru a ajuns parca prea repede la destinatie, la Lipova. Discutia noastra ar fi trebuit sa fie intrerupta, dar am primit un indemn tainic in inima sa pot sa vorbesc acestei tinere in continuare, caci o vedeam coapta sa primeasca Imparatia lui Dumnezeu in inima ei si pe Isus Hristos ca Mantuitor si Domn.

Ca la Radna, de dimineata, Dumnezeu a binecuvantat cu prezenta Duhului Sau vestirea Cuvantului Sfant. S-a creat o atmosfera calda, vie, in adunare, si ca totdeuna cand se intampla asa, cu totii am simtit un regret ca, timpul a zburat asa de repede... S-a inserat in graba, caci era pe timpul rece de toamna. Dar inainte de a merge la Soimos sa participam la serviciul de seara al propovaduirii Evangheliei insotit de cantari si poezii, chiar si o orchestra de mandoline si chitare, s-a impus sa trecem intr-o scurta vizita familiala pe la o sora mai in varsta, care era grav bolnava. Ceilalti care au venit cu noi au intrat cu totii inauntru, ca sa se roage cu sora si pentru ea, in timp ce eu m-am scuzat si am ramas la o parte cu fiica fratelui Uiegaru, care trebuia salvata din robia pacatului si adusa la mantuire prin pocainta si credinta in Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Asa cum Duhul lui Dumnezeu mi-a dat harul sa-i pot face marturia si slujba necesara, i-am vorbit despre starea de pacat a omului si de nevoia arzatoare de mantuire, cu unele exemple din Biblie cat si din experiente practice cu Dumnezeu. Ea a ramas pe ganduri, vadit cercetata de Cuvantul lui Dumnezeu. Dupa popasul la sora bolnava fratele Uiegaru ne-a dus cu masina la Soimos, dupa care dansul cu sotia s-au intors la serviciul de seara de la Radna. Fiica lui insa si-a cerut voie sa ramana la Soimos la adunare in seara aceea, ceea ce i s-a aprobat fara rczerva de parinti.

Am intrat in curte si tanara eleva de liceu imi spune:

Frate, eu nu mai pot amana intoarcerea mea la Dumnezeu. Vreau acum sa imi predau fiinta intreaga Domnului Isus Hristos.

Asa stand lucrurile, nu am intrat in adunare, ci ne-am retras la o parte in curte, ca mai intai, sa aducem cazul ei inaintea Domnului. Dupa cc m-am rugat eu Domnului, a urmat si tanara cu o rugaciune de pocainta cum i-a dat indemnul Duhul Sfant. Minunea s-a petrecut pe loc, bucuria mantuirii i-a umplut inima prinund credinta Domnului

Isus Hristos. Cu o fata radioasa, plina de lumina harului lui Dumnezeu, am intrat inlauntru. Pastor la adunarea din Soimos, in vremea aceea era fratele Negru.

Odata cu inceperea slujbei in seara aceea, am anuntat ca in urma cu cateva minute, in cer a avut loc o mare bucurie. Fiica fratelui Uiegaru si-a predat cu pocainta inima Domnului Isus. Spun aceste cuvinte bazat pe cuvintele Domnului Isus din Luca 15:7: "Tot

asa, va spun ca va fi mai multa bucurie in cer pentru 1117 singur pacatos care se pocaleste, decat pentru noua zeci noua de oameni neprihaniti cari n-au nevoie de pocainta".

Numele ei a fost scris in Cartea Vietii impreuna cu a tuturor sfintilor care au primit marturia lui Isus. Sa ne ridicam si sa ne inchinam Domnului impreuna cu tanara noastra sora in Domnul. 0 revarsare de bucurie a fost in toata adunarea, cu multumire catre Domnul pentru minunea mantuirii a inca unui suflet.

Am mai cantat o cantare, timp in care in randul copiilor care au cantat in orchestra, se ridica in picioare cu ochii scaldati in lacrimi una din fetcle fratelui Negru. Am intrebat-o:

Spune-mi, draga, de ce plangi si te-ai sculat in picioare? Raspunsul ei a fost:

Plang pentru ca si eu sunt pacatoasa, doresc sa fiu mantuita de pacatele mele si vreau si eu sa-mi predau inima Domnului I sus.

Din randul femeilor se ridica o femeie de varsta mijlocie si marturiseste si ea in fata adunarii, ca si ea este o femeie pacatoasa si nu mai poate continua cu o astfel de viata, ci doreste sa aiba parte de iertarea Si rnantuirea lui Dumnezeu. Ne-am ridicat si cu aceste doua suflete la rugaciune si harul lui Dumnezeu a fost revarsat din belsug peste noi. Lucrarea aceasta s-a facut fara ca macar unul dintre noi sa o fi banuit cu un ceas mai devreme. In situatii ca acestea, ce minunat suna cantarea al carei refren este:

/:0 ce har nespus:/

Sa-ti predai fiinta-ntreaga Domnului Isus.

Cuvantul lui Dumnezeu a rasunat cu putere in seara aceea in adunarea din Soimos si au sporit laudele si mutumirile catre Domnul Cel vrednic de lauda. Asemenea treziri spirituale nu sunt la cheremul omului ci numai al lucrarii Duhului Sfant. in seara aceea tarziu am poposit putin si in familia fratelui Negru, multumind impreuna pentru lucrarea pe care a facut-o in aceste suflete Domnul Isus Hristos prin Duhul Sfant. Marit sa fie Domnul! Pe la miezul noptii am ajuns si eu in Arad, acasa, la familia mea, si i-am impartasit si sotiei mele bucuriile din ziva aceea, pentru sufletele care s-au predat cu viata lor intreaga Domnului Isus. Eu am fost doar un instrument slujitor in mana Maestrului. Instrumentul prin sine insusi, niciodata nu va produce, nu va realiza nimic. Acest fapt este asa de bine prins in Isaia 53:10: "Dommil

a gasit cu cale sa-L zdrobeasca prin suferinta... Dar dupa ce va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o samanta de urmasi, va trai multe zile, si lucrarea

Domnidui va propaSi Lui."

 

Si apostolul Pavel ilustreaza

lucrarea aceasta minunata cand zice: "Cine

este Pavel? cine este Apolo? Niste shclitori ai lui Dunmezeu, prin care ati crezut; si fiecare dupa puterea data llli de Donmul. Eu am sadit, Apolo a udat, dar DW7111eZeli a jacut sa creasca: asa ca nici cel ce sadeste, nici cel ce uda nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face sa creasca. Cel ce sadeste cel ce uda sunt tot una; fiecare

va lua rasplata dupa osteneala

 

Caci noi suntem impreuna

lucratori cu Dunznezeu. Voi sunteti ogorul lui Dumnezeu,cladirea Duzzinezeu"

 

(1 Corinteni 3 :5-9)... Laud si slavesc pe

Domnul pentru aceste amintiri atat de placute!

****

In anii '71-72, am ajuns din nou la Hunedoara. Harul lui Dumnezeu a fost revarsat din nou peste adunare prin Cuvantul viu al lui Dumnezeu, intarit de puterea Duhului Sfant. Fostul pastor al adunarii C. I., colaborator al Securitatii si cu functii inalte si la Comunitatea de Brasov, era o piedica in lucrarea lui Dumnezeu. adunarea, care aflase de acest fapt, nu 1-a mai putut accepta sa slujeasca in mijlocul ei. impreuna cu vreo 20-25 de suflete care erau de partea lui, au dezbinat adunarea si au format a doua biserica

baptista care avea sa fie, insa, fara viitor spiritual. In schimb, majoritatea covarsitoare a ramas condusa de un grup de frati inimosi printre care fratele Bold Iosif si cumnatul lui, Faur Samuel, si a progresat mult in lucrarea lui Dumnezeu avand o usa larg deschisa pentru vestirea Evangheliei de diferiti frati binecuvantati de Dumnezeu. Lucrul acesta a ajuns sa se cunoasca si suflete venite din alte parti cautau sa se alature si sa. se bucure impreuna.

Intr-o duminica din vremea aceea am cunoscut o sora tanara, Lidia Crisan al carei sot era pastor la Faget. Ea era insotita de alte doua fete din Faget. La terminarea serviciului de dupa masa, impresionate de Cuvantul lui Duninezeu au tinut mult sa ma invitc la Faget la adunare, si bineinteles, sa-1 cunosc si pe sotul ei, fratele Gavril Crisan. Drumul de la Hunedoara spre Deva 1-am facut impreuna si chiar si de la Deva pana la Ilia, unde drumurile noastre s-au despartit, eu am continuat spre Arad, ele spre Sud-Vest, spre Faget. In acest drum am impartasit multe lucruri impreuna din Cuvantul lui Dumnezeu si in legatura cu lucrarea lui Dumnezeu. M-a surprins mult interesul viu al acestei surori pentru lucrurile spirituale si pentru bunul mers al adunarii din Faget. I-am promis ca voi face tot posibilul si cu voia lui Dumnezeu sa ajung si la Faget. Am fost de vreo 2-3 ori la Faget in anii care au urmat, si Dumnezeu a fructificat legaturile noastre duhovnicesti, asa ca un suflu nou de viata era in desfasurare in adunare, prin slujirea impreuna cu familia Crisan. Evenimentele au decurs in continuare favorabil legaturilor noastre si cu ocazia mutarii lor la Oradea, unde fratele a devenit pastorul Bisericii nr. 3,

si

unde am avut iarasi prilejul sa-i vizitez.

Ca o ironie a sortii, fratele Nicolae Covaci, fostul pastor al Bisericii Nr. 2 Oradea, acum pensionar, si fost presedinte al Uniunii Baptiste din Bucuresti, care venise la Arad sa ma opreasca sa predic Evanghelia ca si fost detinut politic, acum statea pe scaun in mijlocul asistentei nemai avand cele doua functii, in timp ce eu, prin harul lui Dumnezeu am putut vesti cu indrazneala si nestingherit Cuvantul lui Dumnezeu. Marit sa fie Domnul la dispozitia Caruia sunt vremile si oamenii. El face ce vrea, In cantarea Marici, cea iubita si inaltata. de Domnul, cum ii este si sernnificatia numelui, redata de Luca in cap. 2:51-52, Maria exclama: "El

a aratat putere cu bratul Lui,. arisipit gandurile, pc cari le aveau cei mandri in inima lor. A rasturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, si a inaltat pe cei Sliteritin

 

puterii Lui, flacara de foc, ca sa pedepseasca pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu si pe cei ce nu asculta de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos."

 

Cu familia iubita Crisan am ramas intr-o stransa legatura prin corespondenta si dupa emigrarea din tara, noi in America, ei in Australia. Asa a putut fi editata si publicata si cartea sorei Lidia intitulata

"Pelerinajul meu spiritual", in 2002, pelerinaj care se reflecta din scrisorile sotiei mele Domnica si o parte ale mele, colectate cu grija de sora Lidia timp de 16 ani.

Dupa alti cativa ani am ajuns din nou la fratii si surorile din Huncdoara. Atat la adunare cat si la ora cu tineretul Bisericii a participat si un tanar venit din Baia Mare. Numele lui era Daniel Pausan care s-a intors la Dumnezeu din toata inima. Intre noi s-a statomicit o le,gatUra puternica in Hristos, mai tare ca moartea. La despartirea din Hunedoara, Daniel a insistat foarte mult ca sa vin si la Baia-Mare, si i-am promis ca voi veni, cu ajutorul Domnului, atunci cand mi se va deshide usa.