Chemarea la slujire

Rugaciunea de incredintare in voia Domnului a fost pe cand tramvaiul stationa in fata fabricii de spirt si drojdie, cu cei doi motocicli sti strajuind unul pe stanga si celalalt pe dreapta tramvaiului. De la aceasta statie incolo, linia de tramvai se desparte de sosea si coboara intr-o panta pana spre cartierul Gai. M-am asteptat ca motociclistii sa ajunga inaintea noastra, mergand pe sosea, si sa fiu asteptat la prima statie din cartierul Gai, dar spre uimirea mea ei au disparut la fel de misterios pe cum au aparut. Unele presupuneri s-ar putea face, dar realitatea pentru mine ramane o enigma. Domnul mi-a ascultat rugaciunea si strainii motociclisti, care mi-au cauzat asa probleme s-au facut nevazuti. Marit sa fie Dornnul, Cel Minunat si Vrednic de lauda!

Pc cand eram inca la inchisoare, sotia a avut o experienta asemanatoare, care i-a pus la incercare fiint:a ei atat de firava. intro zi a gasit pe masa din bucatarie, pus de tatal ei, ziarul local: "Flacara Rosie" din ziva aceea, in care un articol avea urmatorul titlu scris cu litere mari: "De

unde are Domnica bani?"

Cum a citit titlul, puterile au lasat-o si imaginatia ei a luat-o razna. Mai multe persoane i-au spus in perioada aceea, ca au fost chemate la Securitate, si printre alte intrebari a fost si aceasta:De unde are Domnica bani ca sa poata supravietui cu copiii fara sa lucreze?

0 soapta vicleana i-a patruns

Securistii, or fi aflat ceva despre "ingerii" lui Dumnezeu care m-au ajutat din putinul ior si asa ma vor aresta si pe mine, iar copiii nostri vor ramane si fara mama!

Tatal. ei, care lasase ziarul pe masa, trecuse si el la randul lui prin emotii, cand a vazut acel in realitate a fost o coincidenta de nume, cu acela al unei surori tinere, Domnica B., care facea parte din cercul de partasie din anturajul sotiei mele.

Autorul articolului era un corespondent al ziarului, care de data aceasta a scos-o in evidenta pe surioara Domnica B., data ca exemplu de sarguinta, chibzuinta, ca fruntasa la locul de munca. Era aratata cum a reusit mobileze locuinta, in plus sa aiba si o suma de bani depusi ca economie la CEC... Uneori Satan se foloseste si de tactica unor coincidente, ca sa atace credinta copiilor lui Dumnezeu, cum s-a intamplat si cu mine curand dupa procesul nostru de la Tribunalul Militar din Timisoara.

****

in anii aceia de destindere politica marcata de "Primavara de la Praga" s-a intors la Dumnezeu, printre altii si fiul nostru cel mai mare, Michael. Tinerii treziti la viata noua cu Dumnezeu, prin Isus Hristos-Domnul, sunt plini de avant si cu dorinte de impliniri marete. Astfel, un grup de tineri, printre care si Michael, au pornit intr-o excursie, pe ale carei traiectorii, au dorit sa ajunga si la Beius, sa poata sa-1 intalneasca pe Traian Dorz. Dorz era apreciat si iubit, bine cunoscut din poeziile lui, dintre care unele au ajuns sa fie si cantate. Tentativa lor a reusit si prin anumite aranjamente intclepte, ferite de vigilenta Securitatii comuniste, s-au putut intalni pe un bot de deal, intr-un cadru noctum, incantator. Au petrecut clipe de neuitat impreuna, pastrate in sufletul lor pentru totdeauna. (Veniti in America in mai 1980, am putut citi in revista Maranatha redactata de Michael, un articol scris de el insusi, in care era evocata aceasta intalnire, nu departe de Livada Beiusului, satul al poetului. Am retinut din articol o imaginc superba de stil literar: "Mai intai nu 1-am cunoscut nici noi, intr-atat ii era cufundata fruntea in argintul acelei nopti. Se sprijinea de raza unei lanterne ca intr-un. toiag").

Cativa ani mai tarziu, am plecat in misiune la adunarea din Beius, cu un grup de 40-50 de tineri si tinere din Arad, cu un autobuz inchiriat cu sofer, pe timp de doua zile, sambata si duminica. Farmecul acelor doua zile a intrecut orice asteptare. Ziva de sambata a fost rczervata vizitarii Pesterii de la Meziad, din apropierea Beiusului. Tinerii erau cantareti in cor, asa ca am putut evolua cu o multime de cantari fmmoase intr-un cadru al naturii de o rara splendoare.

Intrarea in pestera era sub cupola imensa in semicerc, taiata in stanca, cu un front larg in jur de circa 25 de metri si in adancime de 8-10 metri. Practic era un adevarat templu al naturii, cum nu mai vazusem. Sub aceasta cupola arcuita ne-am asezat in cerc cu totii si am cantat mai multe cantari, dintre care, parca cea mai potrivita a fost "Oh,Doamne, Mare esti, ce Mare si Maret estit" Ceea ce ne-a impresionat foarte mult a fost ecoul amplificat superb in aceasta gura a pesterii Meziad. A fost ceva de o grandoare celesta.

Cativa turisti veniti si ei sa viziteze pestera, au ramas incremeniti de uimire, cand au auzit cantarile de proslavire a Domnului, executate de ansamblul nostru coral. Cand am ten-ninat acest serviciu de inchinare si adorare, turistii straini s-au apropiat de noi si ne-au intrebat cine suntem si de unde am venit, ca asa ceva ei nu au mai auzit in viata lor. Am fost fericiti sa le putem vorbi despre mantuirea prin credinta in Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, si de Imparatia lui Dumnezeu care deja a inceput in inimile noastre, prin sfintirea lui Isus ca Mantuitor si Domn.

Pestera cu splendorile ei de stalacmite si stalactite, ne-a demonstrat o arta perfecta, fara interventia vreunei maini omenesti. Asa cum eram insiruiti pe o distanta destul de mare de suisuri si coborasuri, pe alocuri pe podete amenajate cu laturi de protectie, am intonat si vreo doua cantari cu volum mai redus, dar cu un ecou sublim venit ca din patria cereasca, o alta lume, a carei arvuna am gustat-o si in maretiile vazutc si auzite la Meziad. Marit in veci sa fie Domnul, pentru bucuriile de care ne-a facut parte cu acea ocazie!

****

Faptul ca lucrarea lui Dumnezeu a progresat vizibil in adunarea din Arad-Sega in randul tinerilor si prin ei si cu ei in toata adunarea, dar si in alte localitati din judet si din tara, pe care le-am vizitat fie cu tineretul, fie singur, Securitatea comunista, prin Inspectorul de culte,

cu ajutorul unor informatori recrutati dintre membrii adunarii, au incercat, dar fara succes, in mod disperat sa blocheze, sa opreasca acest avant evanghelistic de viata noua. Tinta de atac am fost eu, ca fost puscarias si cu acuze ca as fi abatut de la doctrina baptista,

ca

as "moisist", eticheta inventata de potrivnicii nostri, dupa numele iubitului nostru frate Vasile V. Moisescu, cu care am fost arestati impreuna si condamnati mai multi frati in iarna anului 1958, la ani grei de inchisoare. Era un nume de ocara, o "gogorita" cu care sa inspaimante pe cei mai slabi, lesne crezatori, formalisti, bigoti si sectari, din randul baptistilor.

in sensul acesta, s-a deplasat la Arad, pe la inceputul deceniului al 7-lea, grupul de trei din conducerea Cultului Baptist

si anume: presedintele Covaci, vicepresedintele Vicas si secretarul general, Tunea despre care se stia ca face parte din Consiliul Superior al Securitatii Statului. Concomitent a venit la Arad si intregul Comitet al Comunitatii de Timisoara, sub conducerea pastorului Gavagina. I.,

pentru doua zile, in care s-au tinut sedinte de informare si luarea de hotarari impotriva "zisilor Moisisti". In dupa amiaza celei de a doua zi, a fost convocat si intregul activ al capilor de familie din adunarea din Sega, frati barbati in numar de vreo o suta douazeci, In anexa bisericii, erau audiati vreo trei dintre oamenii Securitatii in frunte cu I. D.

Barbatii care am raspuns pozitiv la invitatia la o sedinta extraordinara, eram tinuti in curte,

in

timp ce conducatorii Uniunii de la Bucuresti si ai Comunitatii de Timisoara audiau pe acuzatorii mei. De fata insa in acea sedinta era si pastorul adunarii, pe care 1-au prelucrat sa se subordoneze hotararii pe care au luat-o, si anume aceea de a ma izola complet din lucrarea din adunare si din aceea cu tineretul, in special.Fratii din curte au trimis un delegat inlauntru, sa lc spuna asa: — Daca dumneavoastra nu stati de vorba cu noi, ci cu tradatorii nostri, noi vom plcca cu totii acasa.

Ca raspuns, presedintele Comunitatii de Timisoara a iesit sa ne linisteasca si sa spuna ca in cel mult cateva minute vor termina si vom intra cu totii in adunare. Asa a fost, dar cu fratii invitati nu a mai stat nimeni de vorba, ca sa asculte si doleantele lor, ci s-a prelucratdoar hotararea Conducerii, ca eu sa fiu taiat de la orice posibilitate de a activa in adunare, la care pastorul C.M. nu a avut curajul si puterea sa se opuna.

Cu celalalt frate, care fusese

cu mine la inchisoare si care ca si

mine era etichetat "Moisist", nici inspectorul de culte, nici conducerea uniunii, nici Securitatea nu aveau nimic, deoarece acceptase completarea si semnarea formelor de reabilitare fata de regimul comunist, in virtutea careia a primit functie inalta in serviciu si bine platita. De asemenea, a fost ales ca membru in comitetul de conducere al adunarii si a continuat sa predice. Eu am respectat hotararea lor si nu m-am mai ridicat la Cuvant, nici macar la Scoala Biblica, timp de un an de zile. Cu tineretul si singur am continuat activitati misionare in adunarile de la tara si in alte judete. Domnul a binecuvantat marturia Evangheliei si suflete domice de mantuire se intorceau la Dumnezeu. Faptul acesta a facut ca vigilenta Securitatii sa puna pe urmele mele agentii lor, sa fiu urmarit peste tot si pe alocurea sa caute sa ma intimideze, inclusiv in propria mea locuinta.

intr-o duminica seara, dupa ten-ninarea programului de la adunare, un grup de tineri s-au invitat la noi, baieti si fete, dornici de Cuvantul lui Dumnezeu, experiente din viata dc credinta, rugaciune

si

cantari. Sa fi fost in jur de vreo douazeci de tineri. Ajunsi acasa la noi, am constatat si prezenta unui barbat tanar, care nu ne era cunoscut. Avea cu el un radio-casetofon mare, cat o valiza de mana, ultra-sofisticat, cum nu am mai vazut, inaccesibil oamenilor de rand, ci doar la putinii privilegiati ai soartei... Eu am intrat in alerta si mi-am dat seama ca estc unul dintre agentii folositi de Securitate infiltrat printre noi ca sa-si implineasca misiunea primita de la stapanii lui. In seara aceea am avut cu noi o tanara studenta din Bucuresti, pe sora R. P. pe care o cunoscusem cu ocazia unei vizite la Bucuresti. Facea parte dintr-un grup de studenti care se adunau cu fratele Dutu Moscovici, pastorul adunarii din str. Olteni 45, a fratilor evrei.

In momentul cand era sa incepem partasia duhovniceasca in casa la noi, vizitatorul nostru intrus, ne comunica dorinta lui de a inregistra la aparatul minune tot ceea ce va urma, "chipurile", pentru a imortaliza petrecerea noastra laolalta... Pentru mine a fost clar

ca

el a venit cu aceasta misiune, ca apoi securistii sa ia si sa hartuiasca

pe unii din cei prezenti, prin anchete, sa-i intimideze si sa-i infrice, iar pe cei slabi de inger, chiar sa-i castige de informatori. indata iam raspuns:

Nu, domnule, nu este cazul sa inregistrezi nimic. Ce vom face noi in seara asta aici se inregistreaza in cer, la cele mai sensibile aparate cum nu sunt pe pamant si astfel vom fi imortalizati pentru vesnicie!

Nu a avut alta sansa decatsa se supuna si timpul cat a stat in mijlocul nostru a fost ca si cu picioarele pe jar. Unul din planurile Satanei pe acea zi a fost zadarnicit. Marit si binecuvantat sa fie Domnul! Dar, a doua oara, nu 1-am mai intalnit nici unul dintre noi pe acel vizitator enigmatic.

Alte dati, cand aveam frati si surori in vizita, gaseam urme pe pervazul geamului de la strada, alteori iarna urme pe zapada, semn ca cineva ne pandea din intunericul noptii, facandu-si loc de privit printre jaluzele.

Odata eram acasa doar familia, cand copiii au detectat un zgomot suspect si miscare la geam. Copiii nostri erau mari de acum, Michael era student, iar ceilalti doi baieti erau la liceu. Ei mi-au atras atentia si am iesit indata in strada cu baietii dupa mine, cu totii dornici sa dezlegam enigma. Era noapte, cu greu se deosebea la distanta o mogaldeata care se indeparta in graba, la adapostul intunericului. Am decis sa il identificam pe acest "strain", care era tocmai pe punctul sa dea dupa colt, pe strada principala a cartierului Gai. Am alergat cu totii si 1-am inconjurat din patru parti, tocmai in fata localului adunarii baptiste din cartier, unde 1-am ajuns din urma. L-am intrebat:

Ce ai cautat, domnule, pe strada noastra si mai ales de ce te-ai urcat cu picioarele pe pervazul geamului de la strada?

Era vadit ca era timorat, desi noi nici gand nu aveam sa ii facem vreun rau. Nu a raspuns la intrebarea mea, dar a spus sa nu ii facem nici un rau intr-un asemenea caz, vom suferi consecinte. La randul meu i-am spus, ca noi nu intentionam sa-i facem rau, dar am dori ca o asemenea situatie sa nu se mai repete. El a plecat cu pas grabit sa raporteze stapanilor lui cele intamplate, iar noi bucurosi ca 1-am descoperit in slujba lui josnica.

Intr-o dimineata, pe cand eram la serviciul meu, la fabrica de confectii, cainele nostru "Firfirica" isi facea de zor slujba de paznic al casei si latra cu mare insistenta in curte spre usa de la intrarea din strada. Acasa erau doar sotia si Michael, care s-a nimerit sa fie acasa de la facultate, dar care inca nu se trezise din somn. Sotia a vazut un strain, care era deja urcat in varful portii de metal, pe care voia sa o treaca, pentru a ajunge in curte.

Sotia s-a intors in casa strigand:

Michael, Michael! Scoala-te repede, ca niste straini vor sa sara peste poarta in curte.

Asa a randuit Dumnezeu ca sotia sa nu fie singura cu acea ocazie. Iz1 realitate, erau vreo opt indivizi, militieni in unifonne, unul singur civil, care era securist. in tema de lupta au inconjurat casa, doi pe la vecinul din stanga si doi pe la vecinul din dreapta, prin curtile lor au sarit gardurile in gradina noastra. Unul dintre ei s-a urcat indata in podul casei, probabil sa se asigure ca sunt in control absolut peste tot. Au navalit in curte, in timp ce Michael striga:

Mami, te rog sa fii cu ochii in patru, sa ai grija ca nimeni sa nu puna ceva in vreun loc si apoi sa zica ca la noi au gasit acel corp delict!

Securistul care conducea echipa aceasta de soc a cerut cu ton autoritar, ca sotia sa scoata din casa pe strainul care gazduieste la noi. Sotia i-a raspuns ca la noi nu gazduieste nici un strain. A intrat i.n casa si a cerut cartea de imobil. Dupa ce a rasfoit-o doar de fonna, a dat ordin de incctare a starii de alarma si fara.- sa isi ceara scuze au plecat. Credinciosul nostru caine "Firfi.rica", nu i-a slabit nici o clipa din latrat, a cunoscut in instinctul lui ca erau oameni care voiau sa ne faca rau. Vecinii nostri tremurau de frica si nu le convenea sa aiba parte de asemenea panorame. 0 singura data, prin anul 1969, am gazduit pentni o noapte o sora din strainatate, venita la noi din Norvegia, cu ajutoare nespus de pretioase, trimisa de fratele Richard si sora Bintia Wunnbrand. Securistii banuiau ca avem ceva legaturi cu misionari veniti din Apus, dar nu au putut afia nimic de la noi.

Referitor la cazul descris mai sus, cu asaltul casei din partea Securitatii nu era un caz izolat. Cativa ani mai tarziu am fost invitati

la nunta uneia din fetele fratelui Aurel Popescu, Ana. Cu acea ocazie am fost gazduiti in familia fratelui Pavel Nicolescu. E1 ne-a povestit cum au avut si ei parte de un asemenea eveniment petrecut insa noaptea. Ne-am amuzat cand am aflat cum a tratat cu invadatorii nocturni, care i-au cerut sa descuie usa de la strada. Unul dintre ei era deja in curte, deoarece sarise peste gard. Pavel le-a zis:

— Nu, domnule, nu va descui usa, sariti si dumneavoastra peste gard. Daca nu, atunci sa sara peste gard in strada dumnealui si va voi deschide usa pentru toti!

Din aceasta dilema i-a scos insa mama soacra a lui Pavel, carc cra gazda casei si le-a descuiat poarta. Oricum, fratele Pavel le-a servit o lectie securistilor, una de legalitate, dar si de omenie, de care comunistii stiau prea putin, sau deloc!

****

Unul dintre orasele din tara in care Duhul lui Dumnezeu a aprins focul unor treziri a fost fara indoiala si orasul Sibiu, din centrul tarii noastre. Si nu este de mirare daca aici a fost vatra unei lucrari spirituale deosebite, aceea a Oastei Domnului, initiata de preotul ortodox Iosif Trifa, om de o valoare spirituala aleasa, un deschizator de drum, unul care a destelenit un ogor nou si multi ortodocsi au fost adusi la o viata noua in Hristos. De aceasta miscare de trezire spirituala in sanul ortodoxiei se ocupa pe larg Traian Dorz, in cartea lui intitulata:

 

"Hristos - marturia mea"Dar tot in acest oras, avea sa traiasca si sa isi desavarseasca lucrarea incredintata lui de Domnul, preaiubitul frate Niculita Moldoveanu, cantaretul si compozitorul inspirat, al credinciosilor din Romania, cu o activitate prodigioasa si in domeniul literaturii crestine. Am avut harul de a ne cunoaste numai dupa iesirea din inchisorile comuniste, in anul 1964. De acest oras si de fratii si de surorile de acolo, se leaga multe amintiri frumoase si experiente binecuvantate cu Domnul si in slujba Imparatiei Sale. Partasii minunate prin familii, grupuri mai restranse, cat si cu fratii si tineretul din adunarca baptista, al carei pastor era un frate cu orizont larg spiritual, dedicat lucrarii Evanghelici, fratele Mircu Cocariu s-au desfasurat cu mult har.

Voi aminti una dintre ele, petrecuta in anii '70, ai secolului trecut. Pentru cateva zile am facut un popas la Sibiu. Fratele Mircu primise un telefon prin care era anuntat sa mearga la o inmormantare in Oltenia, unde credinciosii evanghelici erau foarte putini pe tot intinsul acelei provincii. Simtea nevoia de un insotitor de data aceasta, caci de cele mai multe ori fusese singur. Fratele Mircu m-a invitat, daca as vrea, sa il insotesc in acea misiune si eu am fost fericit sa ii raspund favorabil. Ziva umiatoare, am pomit impreuna la drum cu masina pe care fratele o avea in dotare, pentru nevoile lucrarii lui Dumnezeu. Cerul era total acoperit de nori si o ploaie rece cadea fara-ncetare. Pentru un asemenea drum lung, am simtit nevoia si de conditii favorabile in ce priveste vremea, pentru buna desfasurare a serviciului de inmormantare. Semne de indreptare nu se conturau.

Arn inceput staruitor sa ne ruaam Domnului pentru aceasta problerna, pe masura ce ne apropiam de poala muntilor, spre defileul taiat in munti de raul Olt. Noi ne-am incredintat in mana Domnului in rugaciune, inca inainte de a pleca din Sibiu, dar vremea rea ne presa sa cerem conditii cat mai bune pentru vestirea Evangheliei, sau cel putin sa inceteze ploaia pana vom ajunge la destinatie. Totul parea sa fie fara sansa ca rugaciunea noastra sa fie ascultata si implinita de Domnul. Dar noi am facut ce ne indeamna apostolul Pavel, atunci cand scria adunarii din Filipi, si anume, "sa

 

aduca

cererile lor la cunostinta lui Dumnezeu cu rugaciuni nu se

 

hirgrijoreze de nimie"

 

Ne-am rugat si ne-am conformat. Ajunsi pe povarnisul trecatorii, spre uimirea noastra, cerul deasupra Olteniei era senin si cu un soare sttralucitor. L-am laudat pe Domnul, coborand spre Oltenia si am multumit fericiti ca rugaciunea pe care Duhul Sfant ne-a pus-o pe inima a ajuns la tronul de har si s-a implinit.

Cu ani de zile inainte, 1-am auzit pe fratele Richard cand a zis, ca din punct de vedere spiritual Oltenia este Africa Tarii Romanesti. Acum era si pentru mine prima ocazie sa pot vesti Cuvantul lui Dumnezeu si in Oltenia si sa vad la fata locului, cum se prezinta poporul in fata Evangheliei Domnului Isus Hristos. Au fost de fata cateva zeci de barbati si femei, care au ascultat cu respect si interes

Cuvantul vestit cu har ceresc. Samanta a fost aruncata. in inimile lor si numai Domnul este in masura sa dea si puterea de rodire spre slava Lui.

Minunate si nepatrunse sunt insa caile lui Dumnezeu, cine poate sa le cunoasca? Dupa caderea comunismului in Romania am putut face si eu vizite in tara, incepand cu anul 1990. Fiind emigrat in America din luna mai 1980, intr-una dintre vizite, intre anii 1992/ 1993, la intoarcerea din Bacau-Moldova spre Arad, am facut un popas la Sibiu intr-o duminica seara, la adunarea unde slujea fratele Niculita Moldoveanu si familia, in casa familiei Vasile Gheorghe din strada Magheranului 22. Revederea cu fratele Niculita dupa apoape 13 ani si cu fratii si cu surorile de acolo, a fost o mare binecuvantare duhovniccasca. Eram insotit de fratele Timotei Babut din Arad, care cu o dragoste plina dc jertfa si-a pus masina si pe sine in slujba Domnului, ca sa-mi favorizeze drumul la fratii din Bacau si apoi la Sibiu.

In noaptea aceea am gazduit la familia Vasile, unde locuiau in gazda trei fete credincioase venite la studii la Sibiu, doua erau din orasul Victoria si una era din Craiova. Dupa masa de scara am stat mult cu ele de vorba, din Cuvantul lui Duninezeu si din experienta crestina. Din orasul Victoria erau surorile Iulia si Ligia Ciopasiu, care au primit credinta si s-au si botezat la Sibiu, macar ca erau din randul Crestinilor dupa Evanghelie, ramura II si Lidia Luta din Craiova era de la fratii baptisti. Am ramas cu ele in legatura de corespondenta, impreuna cu sotia mea, mai multi ani.

Ceea ce nu am banuit cu, a fost ca prin Lidia Luta, am ajuns in legatura si cu familia ei, si relatiile prin corespondenta au facut sa putem sponsoriza, de aici de la Chicago, in numele adunarii Betania, construirea unui local de adunare in comuna Bradesti - Oltenia. Bunica ei s-a intors la Dumnezeu si a oferit teren din gospodaria ei, pentru construirea localului, unde acum se aduna impreuna sa slujeasca Domnului frati baptisti impreuna cu crestini dupa Evanghelie. Marit sa fie Domnul!

Cand localul era in constructie, (1993), i-am vizitat si eu impreuna cu alti doi frati din Arad si ne-am bucurat intr-o seara cu ei in partasie din Cuvantul lui Dumnezeu. Responsabil cu lucrarea

in adunare era tatal Lidiei, sub tutela adunarii baptiste din Craiova. De altfel, de la caderea comunismului in Romania, lucrarea Evangheliei in tinutul Olteniei a luat un avant fara precedent. Frati din Arad, care au avut pe inima vestirea Evangheliei in acea parte a tarii, au mers saptamana de saptamana pentru cate 2-3 zile si au propovaduit Cuvantul si pe strada, si in piete cat si in cate vreo casa unde a fost o usa deschisa. Printre ei au fost si fratii Aron si Aurel Mladin si inginerul Sandu Capatana. Oltenia a fost, insa, vizitata si de grupuri de tineri si evanghelisti si din alte parti ale tarii. Ma bucur

ca

Domnul mi-a facut si mie parte de slujire acolo, dar mai ales sa sustin impreuna cu adunarea construirea locasului de inchinare la Bradesti. in cateva sate din jur nu se gasea nici macar o biserica ortodoxa. Fie Numele Domnului slavit si binecuvantat, singurul vrednic de a primi orice lauda si multumire in veci. Mi-a ramas o placuta amintire din Bradesti, cand am vazut grupul de vreo cincisprezece copii, baieti si fete, care au cantat cateva cantari crestinesti si au recitat versete din Biblie. Unul dintre ei, un baietas in varsta de vreo treisprezece ani, nu s-a lasat pana nu a adus la adunare si pe bunica lui. Lucrarea cu copiii s-a continuat atunci prin grija fetel.or din familia Luta, Lidia si Cristina.