Căile teologiei ruse

Bironovchina care descrie această perioadă), dar istoricii moderni diferă cu privire la contextul serios al acestei influenţe. În 1737 el a fost făcut duce de Courtland şi la moartea Anei a fost pus sub arest de rivalii săi şi exilat. Caterina II a restaurat-o la ducat în 1763, unde şi-a trăit restul zilelor într-o obscuritate liniştită.

438 Ambrozie Iuşchevici (1690-1745) a fost binecunoscut, un predicator de ţinută înaltă şi din 1740 până la moarte arhiepiscop de Novgorod. Ironic, el a venit la putere în timpul domniei Anei şi a fost un oponent politic al Elisabetei, dar când aceasta a devenit împărăteasă el s-a pocăit de prostiile lui. Ca Arhiepiscop de Novgorod el a văzut şcoala mitropolitului Iov şi a dezvoltat-o în primul semninar al lui la Novgorod.

439 Dmitrii Evdochimovici Tvertimov a fost un doctror şi un om de ştiinţă care avea mulţi prieteni în subirbile germane, unde a devenit familiar cu lucrările lui Luther. Trecutul lui ştiinţific şi influenţele lui protestante l-a dus la negarea moştelor, minunilor şi a cinstirii icoanelor şi să susţină că Biblia este singura sursă de autoritate religioasă. A fost să renunţe şi eventual s-a întors la vechea ortodoxie, dar procesul a ţinut câţiva ani şi a creat rivalităţi şi animozităţi la cel mai înalt nivel între guvernul lui Petru. La proces un student de la Academia din Moscova l-a acuzat de protestantism şi că este liber cugetător în 1713, Tveritinov a fost denunţat ca fiind sursa acestor erezii. Mergând în Sank Petersburg s-a pus sub grija senatului (ca şi organ executiv al lui Petru, nu ca şi o corp legislativ), care l-a găsit ortodox şi l-a forţat pe Ivorschi să fie de acord. Iavorschi a apelat direct la Petru, care deşi neîncrezător în simpatia sa faţă de ideile lui Tvertinov, nu putea tolera ruptura de autoritate conţinută în el şi în cel din urmă Tveritinov a fost condamnat în 1716. Această afacere l-a lăsat pe Petru nemulţumit faţă de Iavorschi fiindcă a apelat la captele lor şi l-a lăsat pe Iavorschi disperat de posibilitatea de a funcţiona cu alte autorităţi.

440 Cartea lui Iavorschi Piatra credinţei a fost scrisă probabil încă din 1713.

441 Istoricul şi filologistul Gottlieb Siegrid Bayer (1694-1738) a fost educat la Universitatea din Königsberg şi a deţinut scaunul de antichităţi şi limbii orientale la Academia de Ştiinţe în Sank Petersburg. În Rusia el a realizat nişte lucrări deosebite în domeniul geografiei şi al istoriei, a compilat un dicţionar chinezesc şi a scris o istorie a Rusiei. El nu a învăţat niciodată să citească rusă şi istoria sa se baza pe surse biznatine şi scandinave în traduceri ruseşti şi astfel a ajutat la stabilirea „teoriei normaiste” în istoriografia rusă, ca şi cum tot cea ce ar fi de interes politic şi cultural în Rusia antică provenea de la comercianţii varangieni care şi-au stabilit conducerea asupra triburilor slave primare.

442 Adam Burkhard Sellius (mort în 1746), un dane, a fost student al lui Buddeus la Jena. El a venit în Rusia în 1722 şi a predat latina la şcoala lui Teofan şi mai apoi a slujit ca şi profesor în Moscova, în Sank Petersburg la Academia de Ştiinţe şi la Seminarul Alexander Nevschi. În 1744 s-a convertit la ortodoxie şi a devenit monah împreună cu Nicodim. A fost cunoscut restului generaţilor de ruşi din cauza lucrărilor lui istorice şi bibliografice, cel mai mult, Schediasma litterarium de scritoribus, qui historiam politico ecclesiasticam Rossiae illustratunt (Ravel, 1736; traducător rus din Moscova, 1815), Istorischoe zerţalo rossischikh gosudarei (publicat în latină, cu traducere rusă din Moscova, 1773) şi De rossorum hierarchia, care nu a fost niciodată publicată dar a fost folosită de alţi istorici ruşi.

443 Patriarhul Dositei şi-a exprimat îngrijorarea asupra influenţelor latine din Rusia cu mai multe ocazii. Deşi el i-a trimis pe fraţii Likhud la Moscova ca să deschisă aici o Academie, el i-a denunţat atunci când au introdus latina în curiculum. Mai târziu el a protestat în faţa hirotonirii lui Iavorschi pentru scaunul din Riazan şi l-a avertizat pe Petru să nu aducă ucrainieni în scaunele ruseşti. Despre acest ierarh redutabil a vedea capitolul II, nota 200.

444 Scienţia sacra (1704-1710) care există într-un manuscris; cf. Zapischi, Korokovschi [Nota autprului].

445 Nicoale Sergheevich Trubeţkoi (1890-1938) a fost un rus binecunoscut şi un istoric emigrant al literaturii slave şi un cărturar lincvist general. Principala sa lucrare este Grundzüge der Phonologie (Vienna, 1939).

446 Epifanie Tikhorschi, ca arhimandrit din Chernigov, a fost episcop de Belgorod din 1722 până la moartea sa în 1731. El a întemeiat şcoala de limbă rusească şi apoi această şcoală a fost transformată în 1725 într-un seminar slavono-greco latin la Sank Petersburg.

447 Mănăstirea Alexander Nevschi a fost întemeiată în 1710. Petru a intenţionat să devină un centru pentru clericii din Rusia şi a poruncit ca toţi arhimandriţii pentru toate mănăstirile ruseşti să locuiască mai întâi aici, unde ţarul îi putea inspecta mai des. În 1721 s-a întemeiat o şcoală de gramatică de Feodosie Ianovschi, apoi această şcoală a fost transformată într-un Seminar latino-slavo-grec din Sank Petersburg.

448 Mănăstirea Alexander Ivanovici Nevschi a fost întemeiată în 1710. Petru a intenţionat să devină un tip de centru de educaţie pentru clerul superior din Rusia şi a porunci ca toţi arhimandriţii din mănsătirile Rusiei să locuiască mai întâi în această mănăstire, unde puteau fi inspectaţi de ţar. În 1721 o şcoală de gramatică a fost întemeiată aici de Feodosie Inovschi, apoi această şcoală a fost transformată într-un seminar slavono-greco-latin din St. Petersburg.

449 Platon Levşin (1737-1812) a fost unul dintre marii ierarhi al secolului al otâstrezecelea. Născut lângă Moscova, el a studiat la Academia din Moscova şi după ce a absorbit şi a predat latină. În 1763 a fost dus la Sank Petersburg ca şi predicator la curtea Caterinei II şi ca tutore pentru marele duce Paul. A ajuns la distincţia de arhimandrit, membru al Sinodului, episcop de Tver (1770) şi 1775 a devenit mitropolit de Moscova dovedindu-se un administrator capabil, reorganizându-şi episcopia şi Academia şi introducând multe măsuri pentru a ridica nivelul moral şi material al clericilor. În prima parte a vieţii sale a fost cunoscut ca unul dintre cei mai de succes predicatori din Rusia şi aproape 500 din predicile lui au fost păstrate. Mai târziu s-a distins ca pedagog şi ca scriitor. Între scrierile lui există manuale şi instrucţii care acopere aproape toate aspectele vieţii bisericeşti, o scurtă istorie a Bisericii ruseşti, dintre care cea mai celebră a fost Pravolsavnoe uchenie very, publicată în latină, franceză, germană, engleză şi greacă în timpul vieţii. O mărturie deplină a scrierilor lui sunt de A. Barsov, Ocherk zhizni mitropolita Platona (Moscova, 1891). El este discutat mai jos, în special pp. 141-146.

450 Aceasta a fost regula 36 în secţia despre monahism. Ea nu exista în versiunea originală a Regulamentulu, dar încă din 1701 Petru a interzis monahilor să păstreze materiale scrise în chiliile lor şi această interdicţie a fost confirmată de un edict în ianuarie 1723.

451 Decretul din 1 septembrie 1723.

452 Cf. „notificării” [obiavlenie] din 1724.

453 A se vedea mai jos condamanrea lui Paisie Velicicovschi a acestei practici.

454 Arsenie Moghilianschi (1704-1770), un absolvent al Academiei din Kiev, a predat la Academia din Moscova şi a fost un predicator popular la curtea Elisabetei. Fiind un membru al Sinodului din 1744, el s-a retras la Mănăstirea Novgorod Severschi în 1752, dar a fost chemat din retragere pentru a îşi aprimii oficiul de mitropolit al Kievului.

455 Cei care au predat într-un astfel de fel au fost Teofilact, Ghedeon Vişenschi şi Chiril Floronschi în Moscova; Inochentie Popovschi, Cristofor Charnutschi, Iosif Vochanschi şi Ambrozie Dubnevici în Kiev. Menţionarea numelui lui Arsenie Matseevici nu ar fi potrivit [Nota autorului].

456 „Peripatetic” se referă la filosofia lui Aristotel, popularizată în Europa occidentală de scolastici. Termenul derivă din practica lui Aristotel de a se plimba (peripatain) în timp ce preda şi din cauza colonadelor liceului său, numit peripatos.

457 Christian Wolff (1679-1754) a fost un filosof german şi matematician care a predat la Universitatea din Marburg şi în Halle. În filosofia sa el s-a sârguit să sistematizeze filosofia scolastică pe baza metodei matematice. Filosofia sa morală şi cea politică a avut mare influenţă şi la mijlocul secolului al XVIII-lea ea domina universităţile germane.

458 De obicei ediţia pregătită de N. Bantiş-Kamenschi, Baumeistri Elementa philosophiae, publicată în Moscova în 1777 dat tipărită în Kiev din 1752.

459 Johann Gerhard, Loci theologici; Johann Quenstandt, Theologia didactico polemica sive systema theologicum (Wittenberg, 1685), Johann Buddeus, Institutioners theologiae dogmaticae (1723) şi Isagoge historico-theologica ad theologiam universam (1727).

460 Silvestu Kuliabka (1701-1761) a predat retorica, filosofia şi teologia la Academia din Kiev şi a slujit ca rector. Cele două conferinţe compilaţii au fost Cursus philosophicus (1733) şi Theologicae scientiae summa (1743). Mai târziu a devenit mitropolit de Sank Petersburg. George Koninschi (1718-1795), Arhiepiscop de Moghilev, deşi autorul unui curs de teologie şi filosofie, era cunoscut pentru luptele sale împotriva uniaţilor din Polonia. Gavriil Petrov (1730-1801) a fost primul Arhiepiscop de Tver şi apoi mitropolit de Sank Petersburg, unde era activ cu Academia. El a mai slujit în comisia legislativă a Caterinei II ca reprezentatul clerului rusesc şi cu o comisie pentru a evalua şcolile ecclesiale (a se vedea mia jos).

461 Teofilact Gorschi (1778) a fost profesor şi rector la Academia din Moscova şi episcop de Pereiaslvi şi Kolomna. Orthodoxae orientalis ecclsiae dogmata seu doctrina chrisiana deccredendis et argendis a fost publicată a doua oară pentru folosirea în seminari în 1818. O versiune mai scurtă, Dogmaty khistianskoi pravoslavnoi very, a fost publicată în latină şi rusă în 1773, tradusă în germană în acelaşi an şi franceză în 1792. Iakint Karpinschi, cunoscut fraţilor săi monahi ca şi Cicero (1723-1798), a avut o carieră în cinci seminarii şi zece mănăstiri. Compendium a fost un text standard. Silvester Lebednischi (1808), rectorul Academiei din Kazan şi Arhieposicop de Astracam) a fost şi el autorul popularei Netlanaia pischa (Moscova, 1799) şi Pritochik evanghelschi (1796), comentarii biblice după verset. Irineu Flakovschi (1823) a predat matematică şi teologie la Academia din Kiev şi a fost episcop de Smolensk Chigirin.

462 Cf. dorinţei exprimate în statutul Universităţii din Moscova „ca să fie predată limba greacă.”

463 Poliţele ruseşti străine au fost direcţionate în spre sud, împotriva triburilor tătare şi a Imperiului Otoman. Odată cu războiul turcesc care s-a încheiat cu tratatul din Chutchiuk-Kainardij (1774) Rusia a câştigat teritoriul în Marea Neagră şi şi-a demonstrat superioritatea militară în regiune. „Proiectul grecesc al Caterinei” şi „marele plan” a fost de a continua expansiunea grecească în acea direcţie până ce turcii au fost scoşi din Europa şi se putea recrea imperiul bizantin cu capitala la Constantinopol. Pasul iniţial al acestui plan a fost luat odată cu anexarea Crimeii în 1783 şi cu un alt război turc care s-a încheiat în 1792 cu ruşii care au câştigat toată coasta de nord a Mării Negre şi cu Constantinopolul care era dincolo de puterea de cuprindere. În timpul domniei Caterinei s-a promovat activ moştenirea bizanţului rusesc şi chiar un al doilea nepot numit Constantin.

464 A se vedea mai jos nota 48.

465 Aceasta s-a întâmplat când numărul de Academii a crescut la patru în Kiev, Moscova, Sank Petersburg şi Kazan şi opt nouă seminarii au fost deschise. Educaţia la toate nivelele a fost ridicată şi un sistem de şcoli mai mici, în special pentru cantori au fost create.

466 După ce a absolvit la Academia din Kiev Simon Todorschi (1754) a fost trimis în străinătate pentru zece ani ca să studieze limbi. La întoarcere a predat la Academia din Kiev, a fost episcop de Kostroma şi apoi Arhepiscop de Pscov şi membru al Sindoului. Cu excepţia unui mic număr de predici lucrările lui nu au fost publicate, un raport despre şcolile ecclesiale ruseşti a rămas la Biblioteca Imperială în Sank Petersburg, un tratat de limbi orientale fiind ţinut în Biblioteca Academiei de Ştiinţe şi Rudimenta linguae gracae a rămas în manuscris la biblioteca Seminarului din Cernogov. El a tradus Despre adevăratul creştinism al lui Arndt, care a fost pus în tipar.

467 Johann Heinrich Michaelis (1668-1738) fost un profesor de limbi orientale şi mai apoi de teologie la Universitatea din Halle. Un pietist, el a fost centrul Colegiumului orientale theologicum (nota 78) şi a editat o ediţie critică a Vechiului Testament (1720) şi o lucrare exegetică despre Aghiografie (Halle, 1720).

468 „Biblia elisabetană” a fost emisă în 1751 şi tipografia a fost repetată în 1756, 1757 şi 1759. Iacov Bolonniţchi (1771-1774) a predat la Seminarul din Tver şi din 1743 până în 1748 a predat la Academia din Moscova. În timp ce era în Moscova a compus o gramatică germană scurtă, a tradus Echiridionul filosofului stoic Epictet şi a început munca la o nouă Biblie. În 1748 s-a restras din cauza unei boli la o mănăstire din Belgrod, de unde a mers în taină la Muntele Athos, întorcându-se la Mănăstirea frăţietăţii din Kiev zece ani mai târziu. Blonniţchi a compilat o gramatică şi a tradus lucrarea lui Dionisie Areopagitul Despre ierarhia cerească. Varlaam Liaşchevschi (1774) a predat greacă la Academia din Kiev şi a fost rectorul Academiei din Moscova şi membru al Sfântului Sinod. El a continuat munca lui Blonniţchi la Biblia elisabetană, i-a scris un cuvânt înainte şi a autorizat o gramatică grecească în latină care a fost revizuită, extinsă şi tradusă în rusă şi folosită ca un standard în seminariile ruseşti.

469 Walton sau Londinensis (Londra, 1654-1657) a fost editat de Brian Walton şi Edmond Castle şi conţinea scripturile în ebraică, samaritană, aramaică, greacă latină, etiopiană, siriană, arabică şi persoană. Biblile poliglot sunt considerate cele mai bune.

470 Compilată sub patronajul cardinalului şi omului de stat Jimenez de Cisneros, poliglotul complutensian (Alcala de Hernares [Complutum] 1514-1517) a combinat prima tipografie a ebraicii Vechiului Testament, Septuaginta şi greaca Noului Testament cu vulgata şi aramaica.

471 Mănăstirea Zorografu dimpreună cu mănăstirea rusă a Sfântului Pantelimon şi mănăstirea sârbă Hilandaru (dintre care toate mai există încă) au format un centru literar medieval unde scrierile bizantine religioase au fost traduse în slavonă. Aici Blonniţchi a avut ocazia de a colecta diferite manuscrise greceşti.

472 Despre Iohann Moşeim a se vedea nota 37. Iosif Bingham (1668-1723) a fost un cleric englez şi un cărturar care a scris o exhaustivă Origenes ecclesiaticae sau Antichităţile Bisericii creştine (10 volume, 1708-1722). Joachim Lange (1670-1744) a fost un profesor de teologie la Halle, cunoscut pentru imnele şi lucrările sale doctrinare pietiste şi pentru Historia ecclesiastica Veteris et Novi Testamenti (Halle, 1722).

473 Louis Sebastien de Nain de Tillemont (1637-1698) a fost un predicator franccez şi un cărturar. A fost un pionier în aplicarea criticismului lăuntric la documentele istorice şi Historire des Empereurs et des autres princes qui ont regné durant les six premiers siècles de l’église (şaisprezece volume, 1693-1712) a fost o lucrare masivă, comprehensivă şi detaliată.

474 Prima ediţie a apărut în Moscova în 1773, a treia în 1819 [Nota autorului].

475 Veniamin Rumovschi-Krasnoperov (1739-1811) a predat la Seminarul Alexander Nevschi şi a fost şi rector aici înainte de a devenit episcop de Arhanghel în 1775 şi Nizhgherod în 1798. Novaia Skrizhal ili populitel’noe ob’iasenie o Tservchi, o Liturghi, o vsek slujhbakh i utvariakh tserkovnich care a trectut prin mai multe ediţii în secolul al nouăsprezecelea.

476 Euchologhinul ste un nume comun pentru cărţile tripărite în liturghia ortodoxă şi alte ritualuri. Ediţii variate ale ei au fost publicate la începutul secolului al XVI-lea, dar cel mai bune este Euchologium seu rituale graecorum (Paris, 1647). Goar (1601-1653) a fost un dominican care a trăit pe insula grecească de Chios nouă ani şi a scris câteva studii despre liturghia estică.

477 Cf. Collegium Philobiblicum întemeiată de August Francke. Francke era profesor de ebraică. August Herman Francke (1663-1727) a fost convertit la pietism în Leipzig şi aici a întemeiat clubul de studiere al Biblie, Collgium Philobiblicum, în 1685. Mai apoi a predat greacă, ebraică şi teologie la Halle şi în acelaşi timp slujind la o parohie local, unde a fost un predicator popular. Francke s-a dedicat misiunilor străine şi educaţiei săracilor.

478 Azilul de orfani a fost întemeiat de Francke în 1695. În el copiilor săraci şi orfani li s-a oferit o educaţie elementară în timp ce administraţia educaţională consta din studenţi mai săraci de la universitatea din Halle care oferea lecţii în schimb pentru întreţinerea lor. Azilul de Orfani a conţinut o fortăreaţă care a devenit eventual una dintre cele mai mari case de publicaţii din Germania.

479 Johann Arndt (1555-1621) a fost un pastor luteran german cunoscut pentru scrierile lui populare imense. Vier Bücher vom wahren Christentum (1606) a fost repede tradusă în aproape toate limbile europene şi a influenţat multe scriri devoţionale protestante şi romano-catolice la fel ca şi pe Sfântul Tihon de Zadonsk. O altă lucrare binecunsocută a lui Arndt este Paradiesgärtn aller chstilischen Tugenden (1612).

480 A se vedea mau sus, nota 60.

481 Unul dintre cei mai proeminenţi episcopi din timpul domniei Caterina II, Inochentie Nechaev (1722-1799) a fost profesor de filosofie şi prefect la Academia din Moscova, Arhimandrit al Mănăstirii Sfânta Treime, episcop de Tver, Arhiepiscop de Pskov şi un membru al Sfântului Sinod. Era cunoscut mai mult ca predicator şi scriitor duhovnicesc decât ca şi cărturar şi principalele lui lucrări în aceste sens sunt Nestavlenie sviaschinicu (Sank Petersburg, 1793), Privotovlenie k smerti (Sank Petersburg, 1793) şi Chin ispovedi dlia detei (Sank Petersburg, 1793). Inochentie a fost membru activ al Academiei de Ştiinţe în divizia de lingvistică.

482 Cf. „Statulului pentru o mai mare încurajare a studenţilor şi pentru o menţinere mai bună a educaţiei clericilor.” [Nota autorului].

483 Secularizarea teritoriilor Bisericii a fost ţelul guvernului rus încă din timpul lui Petru cel Mare. Petru III, nepotul Elisabetei şi soţul Caterinei celei Mari, a emis un decret care a transferat administraţia şi proprietăţile ecclesiale ale ţăranilor guvernului în 1762. După ce Caterina a luat puterea ea a găsit de cuviinţă să amâne mişcarea până cînd a fost încoronată direct aşa că a numit o comise care să studieze problema. În martie, 1764 Caterina a confirmat acceptarea. Decretul cu privire la secularizare a criticat administraţia Bisericii în mai multe aspecte şi în acest proces aproxiamtiv 250 de mănăstiri au fost dezmembrate sau convertite în biserici de parohie.

484 Din „Propunere” [Proekt], pragraful 4. [Nota autorului].

485 Veniamin Bagranschi a fost trimis în Leiden în 1766 şi s-a întors în 1776. El a predat filosofia la Seminarul din Novgorod, a slujit ca rector la Seminarul Alexander Nevschi, apoi s-a întors la Novgorod, ca profesor de teologie şi mai înainte a devenit epsicop de Irţcuţc în 1789.

486 Chiril Razumovschi (1724-1794), al cărui frate favorit Alexei a fost favoritul Împărătesei Elisabeta, a fost ultimul hatman al Ucrainei, care a ţinut oficiul din 1750 până în 1764.

487 Contele Petru Alexandrovici Rumiansev (1725-1796) a fost un general renumit şi un mareşal de infanterie şi din 1764 guvernatorul general al Ucarainei.

488 Samuel Mislavchi (1731-1796) un absolvent al Academiei din Kiev, el a fost profesor şi rector acolo şi din 1783 a fost mitropolit de Kiev. Ca şi profesor a folosit metodele de predare ale lui Comenius (a se vedea capitolul III, nota 106) şi ca rector şi mitropolit, inspirat de idealurile iluminismului ale domniei Caterina, el a introdus studiul limbii ruseşti şi al filosofiei şi subiecte seculare ca şi matematica, geografia şi istoria civilă. Lucrarea Uchitel very: dogamty pravoslavnoi very a fost publicată în Kiev în 1760 şi a compus o gramatică latină în 1765 care a fost considerată multă vereme cea mai bună în limba rusă. Mitropolitul Samuel a fost cunoscut ca şi continuatorul şi publicistul lucărilor lui Teofan Procopovici.

489 Serghei Konstatinovici Smirnov (1818-1889) a fost o figură proeminentă în educaţia ecclesială din secolul al nouăsprezecelea. Profesor şi rector al Academiei din Moscova, a fost binecunoscut ca un cărturar grec, patristic şi biblic. Remarca de aici este din Istoriia Moskovschi slaviano-greko-latinschoi akademii (Moscova, 1855).

490 În toată autobiografia Platon se referă la sine ca şi la a treia persoană.

491 A. P. Staneley, în Conferinţe despre istoria Bisericii ortodoxe [Londra, 1881] descrie Betania ca şi „restragerea bucuroasă italiană.” [Nota autorului].

492 Din Propunere [Proeckt], paragraful 4. [Nota autorului].

493 În 1788 cvâteva grupuri „pietiste” )cei acre i-au reţinut pe preoţi după schismă nau fost primiţi în Biserica Ortodoxă Rusă şi li sa- permis să folosească liturghia pre-reformată şi cărţle de slujbă primite de la ierarhia oficială a Bisericii. Mai multe grupuri au acceptat această propunere şi în 1800 Sfântul Sinod a dispus canoane speciale pentru edinoverţi.

494 De exemplu nota cercetării istorice a lui Nicodim Sellius (mort în 1746). Nota autorului. Despre Nicodim Sellus a se vedea mai sus.

495 Fiul unui perscar sărac, Mihail Vasilievici Lomonosov (1711-1765) a devenit unul dintre primii oameni de ştiinţă şi lingvişti din istoria rusă. Educat la şcolile din Moscova şi Sank Petersburg, a studiat cinci ani la Universitatea din Marburg sub Christina Wolff. La întoarcere a fost un profesor de chimie la Academia de Ştiinţe şi în 1755 a ajutat la organizarea academiei din Moscova. Ca om de ştiinţă a lucrat în domeniul metalurgiei, astronomiei, geologiei, economiei şi explorării geografice, anticipând descoperirile din vest. A fost născut ca poet şi odele lui au ajutat la versificarea poeziei ruseşti. Cea mai influentă lucrare a lui Lomonosov a fost limba lui. Lucrarea lui