Eu.Cine sunt eu? Un punct minuscul in aceasta lume, ca o stea printre milioane de alte stele. Dar totusi fiecare are viata lui. Pe cat de mica, pe atat de smnificativa. Am si eu povestea mea ca toata lumea Iar cand eu nu voi mai fi o stea acolo , in indepartatul si gigantul univers va straluci pentru mine,in amintirea mea, pierduta printre mii de alte stele
Eu sunt o fiinta, un om cu sentimente. Un om care incearca sa-si croiasca un drum in viata, un om care incearca sa-i dea vietii rost.Sunt un suflet printre milioane de alte suflete , caruia ii place viata. Pentru a putea duce o viata plina de bucurie si fericire este nevoie sa ne cunoastem, sa ne intelegem, sa ne respectam si sa ne ajutam aproapele, pentru a putea trai impreuna , fara a ne face rau unul altuia.
Eu incerc sa fiu o fire vesela si optimista,pentru a putea merge mai departe. Cu totii incercam de mici sa invatam cat mai bine, insa nu doar la scoala trebuie sa invatam, ci ar fi foarte bine sa invatam si din propriile noastre greseli, pentru a le evita si a duce o viata plina de fericire. Este bine sa incercam sa fim mai buni unii cu altii, pentru ca in fata lui Dumnezeu suntem diferiti dar egali si pentru ca fiecare sa poata fi mandru sa spuna EU.
Eu sunt cel care nu se poate fără de el. Eu sunt cel care nu s-a putut fără de el. Eu sunt cel care a dat mărturie pentru existenţa lui Dumnezeu. Eu sunt cel care am dat mărturie de nonexistenţa lui Dumnezeu, pentru că eu l-am făcut pe Dumnezeu vizibil. Eu sunt făcut de Dumnezeu, pentru că eu l-am făcut pe Dumnezeu. Eu nu sunt nici bun nici rău ci sunt, purşi simplu. Eu sunt cuvîntul ,,sunt,, Eu sunt urechea care aude cuvîntul ,,sunt,, Eu sunt spiritul care înţelege cuvîntul ,,sunt,, Eu sunt trupul absurd al lui ,,sunt,, şi literele lui. Eu sunt locul în care există ,,sunt,, şi patul lui, în care doarme.
Visez ca sunt intr-un tramvai oprit intr-o statie.Pe refugiu văd o fată care mușcă dintr-o merdenea. Mănâncă ușor aplecata iar firimiturile cad pe pamant. La picioarele ei, o vrabie ciuguleste din ce pică. Tramvaiul pleacă. Ajung intr-o alta statie unde o femeie ii trage pe cap fesul unui copil intarziat mintal. Femeia este concentrată sa-i aranjeze cat mai bine urechile sub fes, sa nu-i fie frig. Copilul este atent intr-un punct departe...foarte departe de lumea asta. Nu-l intereseaza frigul si nici grija mamei lui.
Peste drum, vad un batran care vine cu pasi grabiti inspre tramvai. Ridica doua degete pe care le flutura – "Stai, asteapta-ma si pe mine!", spun semnele lui catre vatman. Acesta, un barbat tanar, ridica aceleasi doua degete, pe care le tine bățos in semnul "V" al victoriei si pleaca. Batranul ramane pe trotuar si cu aerul care-i mai ramane trage o injuratura din timpul razboiului.
Tramvaiul ma duce iar eu ma tot gandesc: "Eu cine sunt?... Batranul sau vatmanul?... Femeia sau copilul?.... Fata sau vrabia?"... Aici, brusc, ma trezesc din somn. Ies din dormitor si te gasesc pregatind micul dejun. "De cand n-ai mai mers cu tramvaiul?", te intreb. Iar tu te uiti la mine si, zambind, nu-mi raspunzi nimic.
Ce anume suntem? Unii spun ca suntem suma deciziilor noastre, altii ca suntem suma experientelor noastre, altii ca suntem niste fiinte ce isi constientizeaza existenta prin gandire, altii ca nu suntem decat o adunatura de celule, altii spun ca nu este important ce suntem, ci este important ca suntem. Legat de acest subiect Salman Rushdie a scris ceva ce mi-a placut.
Ce anume ne defineste pe fiecare in parte ca propria persoana? Pe mess, pe retelele de social media prezentam oarecum ce credem ca este relevant in acel context. Mai tineti minte cum era pe mirc pe vremuri? asl pls Deci definirea a cine eram noi incepea prin varsta, sex si locatie. Acestea furnizau suficiente informatii ca interlocutorul sa decida daca prezentam interes sau nu.
