Ciprian Ulea

TJ dădu din cap aprobând. Era sigur ca baietuii de la Coast Guard pur şi simplu ii împuşcaseră pe contrabandişti, nu nutreau sentimente deosebite pentru aceştia. Locuitorii din Bay City erau extrem de rai cu străinii, mai ales cu cei rau-voitori. TJ aflase şi el cu ceva timp în urma pe pielea lui.

— Hei, eu ma întorc la maşină, făcu Tony.

— OK, pa băieţi. Hei, nu treceţi voi diseară într-o vizita? Bem o bere, mâncăm ceva. Claire va aşteaptă iar Annie il aşteaptă pe TJ să-i înşire povesti cu detectivi.

— Da, de ce nu, cu placere, făcu TJ. Mulţumesc de invitaţie.

— OK, pa băieţi.

TJ şi Tony porniră agale un sfert de mila spre ţărm.

— Mergem la o bere la Chrs diseară?

— Se înţelege, făcu TJ. De fapt ca 2-3 zile se întâlneau la o bere pe la unul din ei, în funcţie de cum aveau sau nu treaba, daca erau în tura sau altceva. Uneori se duceau la debarcaderul Coast Guard şi stăteau acolo la o bere.

— Invitaţia e valabila şi pentru Thari, sa ştii. Mi-ar face mare placere sa vina. Înţelegi tu.

— Aaaaa, pai ia stai. Tu şi Betty.

— Ei eu şi Betty. Nu mai suntem împreună de câteva zile. Tony zâmbi vag. El avea vreo câteva tipe care tot ii dădeau târcoale mereu.

— Aha. Deci îţi cam place acuma de Thari.

— Ei, taci şi tu. Ştii bine cum e Betty.

— şi cum sunt celelalte stiu. Hei, gata, ridica el o mana. Sunt de partea ta. Bănuiesc ca tu şi Thari va veţi potrivi.

— Crezi ca ma va place?

— Glumeşti? Rase TJ. Cine nu te place pe tine? Rânji el.

— Nenorociţii, făcu Samantha indignata. Pariem pe tot ce vreţi voi ca il vor găsi nevinovat pe Kossovic.

— Oricum o sa se lase cu scântei, făcu Chris. Claire, scoţi tu te rog berea? Probabil ca s-a răcit cum trebuie pana acuma. Nu vad ce aveţi cu omul, rase el.

— Aha, ţi-ar place să-l ai musafir în Bay City, se înfurie un pic Tony. Nenorocitul asta de criminal de război a crezut ca poate face orice, oriunde. Numai în California i s-a înfundat, făcu el oarecum mândru.

— Mama lor de nenorociţi, făcu TJ. Am văzut peste tot cate a făcut, insa cred ca realitatea depăşeşte orice.

— Da, un erou care a torturas, violat, ucis, făcu încet şi Thari. TJ şi Tony o priviră. TJ recunoscu în nepăsarea ei aparenta ceva tăios şi definitiv.

— Cred ca o sa iasă cu scântei, rânji TJ. White America are destui adepţi şi în California.

— Tu chiar eşti de partea lor? Întrebă Chris.

— Nu. Insa uneori nu-ţi vine să-ţi iei lumea în cap când vezi câţi străini vin în tara şi fac ceea ce fac?

— Da, dar nu numai ei. Nu poţi pune totul înseamă lor.

— E adevărat, fu de acord TJ. Chris, contrabandiştii aia în care ati deschis focul, ce naţie erau?

— Erau columbieni.

— Serios? Da ati tras ceva în ei daca nava a fost ciur. Armele de pe Isis au precizie nu gluma, şi totuşi barca lor arata ca o strecurătoare. Iar aia doi rămaşi au încercat sa riposteze. şi au fost împuşcaţi cu arma de pe Isis, calibrul 18. Ma întreb la ce s-au gândit când au opus rezistenta… Făcu TJ gânditor.

— Sugerezi ca i-am aruncat peste bord? Se apleca Chris în fata.

— Sugerez ca ai făcut ceea ce trebuia, făcu TJ.

— şi eu sunt de partea lui TJ, făcu Tony. Daca ne-am trezi cu o fabrica de droguri sintetice în Bay City? Chiar sunt de părere ca străinii sunt cei mai rai şi ruşii ii întrec pe toţi.

— Hei, e timpul sa plecam şi noi. Chris intra în tura de dimineaţă iar Thari trebuie sa vadă de magazin.

— OK, Thari, ramai la mine peste noapte? Întrebă Tony. Maine sunt în tura după amiaza.

— Tu eşti mereu în tura, rase ea. E 2 noaptea deja, se uita ea la ceas. Nu pot. Vreau sa ma odihnesc ca lumea în caca mea cea noua şi sa mai aşez lucrurile prin magazin.

— Pai nu ne-am spetit cu toţii azi? Întrebă TJ. Ce mai ai de făcut?

— Ei, vreu sa aşez marfa în magazin. Thari era fericita. Evident ca banii de magazin erau de la Samantha şi TJ, care consideraseră un împrumut nerambursabil, având în vedere sursa banilor. In schimb îşi puteau alege orice din magazin. Thari îşi cumpărase la 2 mile de casa lor o mica căsuţa pe plaja, în Ladda Bay. Acolo avea casa la etaj, iar la parter era magazinul în care găseai articole pentru sporturi acvatice şi în plus câteva biciclete, inline-uri şi si skateboarduri, dar cel mai mult avea placi de surf, de bodyboarding şi echipament de scufundari pentru amatori. Deschisese de 4 zile afacerea şi constatase ca se poate trai din aşa ceva, avea ceva succes, iar clienţii erau încântaţi de patroana blonda pe care o puteau găsi pe plaja oricând şi puteau apela la ea la orice ora sunând la soneria magazinului. Câteva zeci de metri mai încolo de curtea ei mica şi nisipoasa era turnul salvamarului. TJ şi Samantha petreceau multe seri şi în curtea aceea. In aceasi săptămâna picase o pleasca grozava. Sotii Norris, doi bătrânei teribil de simpatici, renunţaseră la „lanţul” format din doua case cu etaj amenajate cu un magazin mic jos, în care vindeau astfel de articole de plaja. Sotii Norris fuseseră cu 25 de ani în urma doi surferi celebrii în California. Renunţaseră la cele doua magazine şi îşi cumpăraseră un loc ceva mai mare în Ladda Bay unde deschiseseră pe plaja o terasa cocheta, de unde se puteau închiria şi scutere acvatice. Thari luase în primire căsuţa din Ladda Bay, mai micuţă, cu o bucătărioară mica jos, iar TJ şi Sam cumpăraseră casa aproape identica, cu doar putin mai mare, în Bay City. In partea lor de plaja erau singurii cu astfel de articole pentru turiştii cazaţi la vilutele din apropiere. Bay City avea doar câteva hoteluri mai mici. Ladda Bay era un pic mai bine dezvoltata turistic, avea câteva complexe hoteliere mai mari, era aşezată intrun golf mai mare, era şi ceva mai aglomerata. TJ şi Samantha îşi deschiseseră şi ei de doua zile un astfel de magazin, completat şi de un băruleţ mic cu câteva măsuţe şi scaune împletite pentru turiştii veniţi sa caute liniştea şi pacea. Thari avea angajat un fost surfer coleg de generaţie cu Norris, de fapt acesta fusese angajatul lui Norris înainte şi ea il păstrase. In ciuda faptului ca Nick Orr era trecut de 50 de ani, avea numai respect pentru noua patroana de jumătatea vârstei lui. Orr avea şi el o fata de vârsta lui Thari, medic la Marine Rescue Center. TJ şi Samantha aveau o afacere serioasa, după cum glumeau ei, patru angajaţi care lucrau cu ei, din care doi erau puşti din localitate, un băiat şi o fata, care aveau doar 16-17 ani, care lucrau după cursuri, după amiaza, la barul lor. Ceilalţi doi erau tot foştii angajaţi ai lui Norris, un tip şi o tipa cam la 40 de ani, care lucrau la barul acesta de vreo 10 ani. TJ şi Sam consideraseră de cuvinta ca nu au de ce sa schimbe ceva la un lucru care mergea bine. Jim Clark şi Betty Haviland erau acolo de când era şi barul. Când afluenţa de sezon era mare, sotii Norris angajau şi câţiva puşti care erau în vacanta şi care erau bucuroşi ca pot face un ban de buzunar fara sa muncească prea mult. TJ vânduse căsuţa din celalalt capăt al Bay City unor pensionari din LA, doi foşti profesori de liceu, care strânseseră 30 de ani bani pentru căsuţa visata pe malul marii. TJ avusese grija sa nu-i jupoaie, primise şi alte oferte mai bune, insa ii simpatizase de la bun început pe bătrâneii care îşi vânduseră minivanul lor, apartamentul din south LA şi făcuseră şi un mic credit la banca pentru casa. Oricum TJ trebuia sa dea casa la preţul pieţei, şi o făcuse fara sa aibă nici un câştig de când o cumpărase, dar oricum putin ii pasa. „Lanţul” de magazine Norris funcţiona iarăşi cu cele doua magazune. Bătrânului Norris i se umeziseră ochii aflând ca vor pastra numele şi angajaţii celor doua magazine şi cafenelei.

— Da, şi noi trebuie sa ne trezim dimineaţa, casca TJ. Aprovizionarea cu sucuri, zâmbi el. Thari, ne laşi tu în drum? Întrebă el.

— Sigur ca da. Ne vedem maine Tony, zâmbi ea. Se suiră în micul VW Golf Rabbit decapotabil galben al lui Thari. TJ se catara pe bancheta din spate. Era o maşină simpatica, nu se mai produceau de vreo cinci ani, insa avea personalitate şi era destul de vioaie. şi TJ renunţase la Chargerul sau, rămânând doar cu micul Vitara 4x4 vopsit albastru cu portocaliu. Ajunseră acasă în câteva minute. Se dădură jos, Thari demara, iar farurile micii maşini se pierdură în întuneric. Apărură după curba şi se depărtară. La câţiva kilometri se ghiceau luminile din Ladda Bay.

* * *

Instalaseră senzori pe tot traseul. Samantha recepţiona imaginea lor prin satelit. Erau de un model ieftin, necostisitor, care transmiteau via Intersat şi aveau avantajul ca în caul în care erau detectaţi cu orice fel de aparat se autodistrugeau. Erau vreo 20 de senzori cu scanare automata, pe traseul cel mai probabil spre Curtea de Justiţie din LA. Kossovic urma sa fie adus noaptea, insa normal ca demonstranţii cunoşteau oricum traseul cu ceva timp înainte. Se luaseră masuri speciale de paza, cu totul deosebite. Kossovic era transportat într-o maşină blindata escortata de alte doua TAB-uri blindate şi 4 maşini de teren Humwee dotate cu mitraliere grele. Armata se ocupase de escorta. Statul California fusese singurul care acţionase în vederea judecării lui, insa un Lobby puternic din partea Curţii Federale cerea sa fie judecat la New York. Kossovic insa ucisese cu sânge recesi doi poliţişti din LA, iar presiunea opiniei publice câştigase. Insa multa lume era foarte nemulţumită împotriva unui verdict ce li se părea unora prea la vedere. Procurorii erau insa porniţi şi dorau să-l întemniţeze pe viaţa. Demonstranţii cereau pedeapsa capitala pentru cazuri excepţionale. Se bănuia ca mafia rusa declanşase o vasta operstiune de salvare. Kossovic era aşa de puternic insa crease şi o adevărată legenda în jurul lui. Era printre putinii criminali cu subordonaţi fanatici. Pe urmele acestui transport erau ina radicalii musulmani, împotriva cărora Kossovic comisese cele mai multe crime. White America, o organizaţie de extrema dreapta, era şi ea cu ochii pe el. White America era împotriva a orice era neamerican.

Instalaţi ca la cinema, cei trei urmăreau convoiul care se deplasa pe ruta aşteptat. Doua Humveeuri conduceau formaţiunea, insa televiziunile de mult erau pe traseu. Un elicopter de politie patrula insa doar ruga frumos elicopterele presei sa ridice plafonul de zbor. Puteau urmări la televizor la fel de bine ca prin scannere.

Locotenentul Delaney conducea convoiul. Din cel de-al doilea Humwee supraveghea străzile ascultând rapoartele elicopterului.

— Port Harbour, ofta el. Mai avem câteva mile. Daca ăştia ne-ar da pace, mârâi spre demonstranţi.

— Lasă Dan, ca se termina repede totul, se auzi vocea lui Kim Taylor. Fata era sergentul secund al companiei motorizate a lui Delaney. Din al treilea camion sergentul DeKay rase.

— Cineva trebuie sa o facă şi pe asta nu?

— Sand Worm, faceţi dreapta, cârâi vocea din elicopterul LAPD. In fata nu puteţi trece decât peste demonstraţii aia idioţi.

— Trec peste ei, mârâi Delaney. Pe unde mama dracului sa o iau? Daca continui pe Port Harbour o iau exact prin cel mai bun loc pentru o ambuscada.

— Visezi prea multe ambuscade prietene, se auzi vocea din elicopter. Locotenente, ia-o la dreapta, fii amabil.

— Bine, făcu morocănos Delaney. Nu se aştepta la vreun atac insa nu strica sa fii prevăzător.

— Ce dracu tâmpiţilor? Urla el enervat. Cretinilor, ce fac aia de acolo? Lătră el spre echipajul elicopterului. O cisterna plina cu combustibil oprise uşor în mijlocul drumului. La dracu!

— Ne blochează şi în spate, se auzi glasul surexcitat al lui DeKay din transportorul blindat din spate. Arunca o privire în fata. Blindatul care il transporta pe Kossovic era în regula. Era un model mai mic, cu 4 roti motrice, în care se afla şoferul, un trăgător şi doi militari înarmaţi care păzeau deţinutul în lanţuri şi închis în mica cuşca de metal.

De pe străzile laterale se iviră câteva maşini tot teren negre şi mari. Asupra Humweeurilor ploua cuproiectile reactive.

— Hei, raportaţi, urla Delaney. Aproape ca plânse de fericire când i se arporta ca totul e ok. Blindajul Humweeurilor se dovedi pe măsură. Doar câţiva răniţi.

— Adunarea în transportoare, urla el.

— Acoperim, se auzi glasul lui DeKay. Blindatele intrară simultan în funcţiune. Atacatorii neglijaseră grav capacităţile de lupta. Armele de calibrul 24 din turele începură sa toace. Una din maşinile de teren încerca sa se strecoare pe străduţa laterala vecina în viteza. Din blindatul sergentului Taylor rafala pleca cu o precizie diabolica şi maşină se preschimba într-o sita imediat. Blindatele dădură foc de acoperire iar soldaţii din Humweeuri se repliară lângă ele, nu aveau loc înăuntru.

— Ce dracu face ala? Urla Kim Taylor. Elicopterul LAPD tocmai trăsese câteva grenade flash în mijlocul formaţiunii. Am rămas fara controlul armamentului, urla ea. Ce naiba?… Zbiera ea.

Usa unuia dintre depozite se nărui şi apăru un tanc Abrams MK8 cu un tun de 105 cu tragere rapida. Aţinti turela spre blindatul din spate şi trase.

Nu exista şofer mai bun decât cel de la blindate. Şoferul lui DeKay nu făcea excepţie. Insa în spatele blindatului sau se găseau alti 8-9 colegi, aşa ca nu fugi. Apuca insa sa întoarcă brusc vehicolul şi porni spre tanc. Proiectilul il lovi tangenţial şi ricoşa. Explozia ii năuci pe toţi dar atâta. Echipament antitanc nu aveau decât în doua Humwee, insa acestea erau distruse. Delaney lua hotărârea pe loc.

— Replierea. O ştergem de aicea. Nu avem ce face, urla el. DeKay, nu intra în lupta, urla el.

DeKay era un sergent tânăr, curajos, insa nu şi idiot. Blindatul cu 8 roti motrice o şterse din bătaia tunului cu viteza maxima. Insa tancul nu il viza pe el. Ceilalţi o şterseră rapid în partea cealaltă. Blindatul lui Taylor o lua cu viteza vaxima înainte, cu soldaţii din Humwee agăţaţi pe unde puteau. Printre ei şi locotenentul Delaney furios. Micul blindat cu prizonierul il urma rapid. Elicopterul trase direct asupra lui o genada flash. Motorul icni şi blindatul se opri. Tancheta mare frana. Militarii mai apucară sa vadă un trailer imens care se interpuse intre ei. Militarii care ocupaseră Humweeul se repeziră la atacul trailerului şi deblocarea drumului, când se auzi o noua bubuitura. Blindatul fu lovt de un proiectil de tun. Curios, nu pătrunse în blindaj, insa azvârli tancheta ca pe un pesmet zece metri mai încolo. Kim Taylor îşi scoase casca şi îşi pipai braţele şi picioarele. Mirosea a combustibil, aşa ca urla ordinul de evacuare în interfon. Il apuca de braţe pe trăgătorul care părea leşinat şi se grăbiră spre adăpostul cel mai apropiat. Totul era plin de fum, vizoarele speciale nu prea mai erau utile, aşa ca tot ce ii rămăsese lui Kim de făcut era sa îşi numere braţele şi picioarele. Ieşiră cate doua din fiecare iar capul era la locul sau. Îşi prinse parul saten drept în coada şi se lasa jos. Ocupanţii maşinii păreau doar şocaţi, fara rani grave.

Cilalti militari rămaseră la pământ năuciţi de explozie. Ca prin ceata, Delaney văzu doi oameni coborând pe frânghie din elicopter. Aruncară prin trapele de tragere mici grenade flash, apoi aduseră un generator de putere de pe trailer. Se repeziră la turela mitralierei uşoare montate şi tăiară partea de jos, partea cea mai slaba a blindajului, unde riscurile de a lovi un proiectil erau cele mai mici. Un om pătrunse înăuntru. Cei doi militari de paza zăceau inconştienţi. Pentru orice eventualitate trase o rafala în ei. Apoi ii azvârli afara din blindat, pătrunse în compartimentul şoferului şi il arunca afara. Tancheta fu remorcata pe trailer. Tancul îşi făcu loc printre clădiri, iar trailerul demara. Elicopterul se porni sa traga în soldaţii care se târau din calea trailerului. La câteva zeci de metri, ieşit din bătaia tancului, blindatul lui DeKay îşi roti turela. Arma de 24 pori sa ronţăie vesel. Elicopterul căzu la pământ la fel ca o cârpă murdara aruncata de un mecanic auto bisexual şi mustăcios. Căzu în fata trailerului care de-abia apuca sa se ferească. Trailerul porni cu tancul Abrams după el. Tancul opri mai încolo sa asigure retragerea. Era o tinta uşor de lovit cu armament adecvat, ocupanţii ar fi trebuit sa o şteargă de mult, insa mai mult ca sigur DeKay s-ar fi luat cu blindatul după el.

DeKay îşi manevrainapoi în mica piaţa tancheta care trăgea incontinuu în tanc în părţile vulnerabile expuse. Desi arma de 24 era puternica, asupra tancului avea acelaşi efect ca şi cum ar fi aruncat cu oua stricate. Doua proiectile explodară lângă el, primejdios de aproape. Unul din soldaţi sari afara printr-o trapa laterala. Al treilea proiectil lovi blindatul în rotile din spate. Tancheta sa răsturna de vreo doua ori. Soldatul care fugise sari într-un Humwee avariat serios, unul din cele doua dotate cu aruncător reactiv. Asta cum stătea ca o cloşcă în cuibar Abramsul fu o tinta uşoară, iar omul era un grenadier antrenat. Racheta lovi chiar sub turela care se desprinse şi cazi dezolata într-o parte, ca o jumătate de mar stricat. Doi ocupanţi săriră afara, insa printre militarii căzuţi la pământ erau unii valizi. Asupra lor traseră vreo 6-7 mitraliere.

Ocupanţii tanchetei ieşiră afara. Sergentul DeKay avea braţul stâng fracturat şi înjura de mama focului.

Aşezat pe bordura troturului locotenentul Delaney plângea de ciuda dar şi de bucurie. In ciuda faptului ca avea trei sferturi din efectiv răniţi din care câţiva foarte grav, niciunul nu era instare critica. Cei doi care păziseră deţinutul fuseseră împuşcaţi cu sânge rece insa la repezeala, iar costumele antiglonţ ii protejaseră bine. Şoferul avea o rana mai grava la cap şi o comoţie cerebrala, insa nu mai mult. Privi la DeKay, cu braţul bandajat şi atele. Înjură şi răcnea, iar priveliştea il făcu sa zâmbească. DeKay era un sergent în vârstă de 24 de ani de statura potrivita, cu parul tuns scurt periuţa şi un nas cârn, impulsiv, gata sa înjure sau sa spună un banc mereu, mereu furios, mereu râzând. Oamenii din subordine il urmau pretutindeni, il simpatizau mult mai mult decât pe locotenentul un pic mai retras. Delaney nu avea nimic împotrivă, respectul sergentului pentru el era complet. Ceea ce lipsea sergentului prin pregătire era compensat de locotenent, iar DeKay transmitea în stilul lui propriu ordinele mai departe zbierând. Sergentul Kim Taylor era o tânără mai mare cu vreo doi ani decât DeKay, calma, tăioasă, mai distanta, cu o figura comuna dar drăguţă, pregătită exemplar, care compensa furiile lui DeKay. Delaney izbucni de-a dreptul în ras. DeKay il împinse furios pe medicul civil, urlând sa fie lăsat în pace. Braţul ii fusese imobilizat sumar cu atele şi un bandaj de către Kim. Delaney dădu din cap. DeKay nu scosese nici un piuit. Probabil ca ar fi stat cuminte şi daca Kim i-ar fi tăiat braţul. Teoretic în comanda venea a doua după Delaney în virtutea vechimii. Delaney văzu Humweeul comandantului unităţii lor oprind intr-u nor de praf şi cioburi şi se repezi sa dea raportul înainte ca DeKay să-şi spună părerea proprie despre guvern, oficialităţile statului California, căcăcioşii din LAPD, sau mai rau, să-i ia vehicolul şi sa dea singur o raita după răpitori.

— Căcatului ala ii sucesc gatul cu mana mea, urla el cu gândul la Kossovic. Ma doare undeva ca trebuie judecat şi condamnat! Urla el dând din mâini. Kim il linişti s ii dădu un pumn amical în braţul sănătos, făcându-i cu ochiul.

— Vrea careva sa punem un pariu unde s-au dus? Întrebă Thari cu ochii întredeschişi.

— Unde s-au dus? Se trezi TJ vorbind.

— La fosta mea locuinţă. De o bucata de vreme era ceva populaţie la partea dinspre vest. Acolo e o macara veche şi un depozit subteran. Stiu locul ala ca în palma.

— Mergem cat mai repede nu? Întrebă TJ.

— Da. Samantha, stiu ca lupţi grozav, insa n-ai vrea sa faci ce faci tu mai bine?

— Sa fac ce? Întrebă ea.

— Sa ne asiguri spatele. Junkyardul este inpanzit de senzori. Plin ochi. şi am găsit de cuvinta sa las totul acolo în cazul în care vom avea nevoie de un adăpost. Daca vrei insa poţi merge tu şi TJ sa rămână aici. Eu nu renunţ, rânji ea. E ideea mea şi ma duc chiar daca nu vreţi sa mergeţi şi voi.

— OK, zâmbi Sam după ce shimba un zâmbet cu TJ. Voi doi sunteţi mai făcuţi pentru treaba asta, şi cred ca nu v-ar strica un ajutor adecvat.

— TJ, mergi?

— Merg. Chiar am chef de ceva mişcare, şi cred ca sunt cam sedentar şi îmi lipseşte antrenamentul. Ultima oara când m-am antrenat cu Samantha, mi-a tras un picior în gat de am văzut negru câteva minute. Altădată vedeam doar stele verzi. De fapt nu erau deloc verzi, erau argintii.

— Duceţi-vă odată, rase Sam. Stau eu aici. Thari, ai echipament şi pentru TJ?

— Mai întrebi? Zâmbi ea. Am combinezonul de rezerva.

— Da, şi sigur se va potrivi de minune făcu TJ. Exclus. Mergem la mine şi îmi iau şi armele Maki, nu pot folosi echipamentul tau de doi bani făcut de Ebonics, rânji el.

— OK, făcu Thari. Era cu rucsacul deja în mana.

— Super. şi eu am mereu pregătite astea. Unde ne echipam?

— Lângă junkyard, făcu ea. Lăsăm Rabbitul la intrare în LA, stiu eu unde, apoi facem câţiva pasi şi ciordim doua motociclete, făcu ea cu ochiul.

— Bun. Atunci ii dam drumul. Ah, inca ceva. Privi în ochii ei. Sper ca nu ai prin capul tau ala mic ceva de genul ca eu voi fi tracker.

— Aha, atunci ce crezi ca eu voi fi tracker, pufni ea în ras.

— Va pot ghida foarte bine pe amândoi de aici nasparliilor, făcu Samantha punându-şi mâinile în cap. Oricum la cate ştiţi voi despre microelectronica probabil ca nu sunteţi în stare sa deosebiţi un ferbator de supa auto de un detector Hyper Low Frequency.

— Pai atunci ne cărăm, făcu TJ. Dar daca sunt în dificultate îţi vei lua totuşi rol temporar de tracker şi ma scoţi din belea sper nu, o întrebă el pe Thari.

— Pai se înţelege ca da. Ce credeai, ca o sa o iau la fuga trăgând în aer?

Rânjind sub casca, Thari se poziţiona pe mormanul de maşini, se cocota drept pe un Chevy. TJ recunoscu un Charger grozav. Se simţea bine ca trăgea nintr-o astfel de maşină. Paznicii erau dispuşi discret, aproape nu se vedeau. Tintele lor erau insa marcate de Samantha pe ecran. Începu o întrecere, care loveşte drept intre ochi tinta.

Thari câştiga cu 3 la 2, insa TJ contesta rezultatul. Din păcate numai era decât un singur gardian vizibil, aşa ca hotărâră sa traga simultan. Ca o mica schimbare hotărâră sa traga în cate un ochi. Samantha auzi conversaţia şi ii făcu tâmpiţi pe amândoi. Evident insa ca nu le putu schimba ideea.

TJ şi Thari traseră simultan. Tinta căzu.

— Trebuie neapărat sa trecem pe la ala sa vedem ce a ieşit, făcu TJ.

— Mergem. Cred ca diotii ăştia s-au prins ca ceva nu ein regula.

Înaintară spre usa metalica. Prin trapele de aerisire ieşiră deodata câţiva inşi înarmaţi, cu intenţia de a-i surprinde pe cei doi.

— Mama ce idioţi, jubila Thari. Rafalele lor silenţioase porniră la întrecere de vânătoare.

— Asta a fost tot? Întrebă TJ cu regret.

— Mai au, uite, rânji în casca Thari. Usa se deschise şi spre ieşire înaintară doua blindate militare cu arme de calibrul 24. Întocmai ca blindatele de escorta ale militarilor.

— Ăştia sunt idioţi, continua ea. Ai cu ce sa termini cu ăştia printre armele tale?

— Nu am, rânji el scurt. Comanda încărcarea armei Maki la aruncătorul mic de sub ţeava armei cu un percutant cu efect termic întârziat. Trase asupra prumului blindat. Reîncarcă imediat şi repeta operationea şi asupra celui de-al doilea vehicol. Chiar când il atinse pe cel de-al doilea, primul se umfla parca, luminându-se pe dinăuntru şi bufniră din interior flăcări şi fum. Al doilea blindat păţi acelaşi lucru.

— La naiba, făcu Thari cu aruncătorul inutil în mana. Cu ce dracu ai tras? E grozav.

— Mulţumesc, făcu el cu modestie. E o muntie mai speciala. Japonezii asita stiu ce fac.

— Aha. Uite ca clienţii noştrii se predau, făcu ea râzând.

— Sunt cu toţii?

— Da, ziise ea după un moment.

— Ala mare e Borov, ajutorul luii Kossovic. Kossovic e jumate sârb. Borov a fost plutonier în campania baltica. Ia uite ce mutre au acuma.