Ciprian Ulea

— Skijetul ala il pot repara eu, făcu TJ.

— Nu ma îndoiesc, insa inca ne e folositor, rase ea. Iar ce repari tu sfârşeşte în cele din urma prin a exploda.

— Daca te referi la boiler… Făcu el cu regret.

— OK, sunt gata.

— Nuuu, nu cu sortul asta. Schimbă-te în spate, ai putina eleganta.

Demarară uşor peste 10 minute, micul Vitara trăgând peridocul din nisip, cu jetski-ul pe el. Chloe făcu un semn de la revedere către Sarah şi Jessica, cele doua chelneriţe care tocmai ajunseseră la bar.

TJ rula uşor. Suporta brav căldura o vreme. Se uita la ceas şi ofta. Stăteau la semafor de ceva vreme, traficul spre docuri era intens. Chloe zâmbi când il văzu ducând mana spre butonul care ridica capota. Dădu drumul aerului condiţionat în cele din urma. Asfaltul se topea, era un an mai cald decât precedentul, care la randul sau fusese mai cald decât cel dinaintea sa.

În cele din urma ajunseră la atelierul unde lăsară jetskiul cu promisiunea ferma de a-l lua înapoi reparat într-o săptămână. TJ mârâi ceva dezaprobator, baga în viteza şi Suzuki-ul o zbughi pe străzile aglomerate. Opriră într-o mica piaţa verde care taxa cu 2 dolari ora de parcare, alt motiv de nemulţumire care-l făcu sa se strâmbe.

— Data viitoare luam bicicletele cu noi, zise el.

— OK, acum insa eu ma ocup de închirierea camerelor, iar tu cumperi scoicile.

— Am plecat, făcu el cu gândul la scoici. Din când în când, în afara de sandvişurile, biscuiţii şi alunele de la bar, găteau cate ceva bun pentru ei, angajaţi şi câţiva clienţi ai casei, din partea casei, evident. Asta le aducea ceva clientela în plus, iar seara aveau de sărbătorit logodna lui Mike Lomax, un amic din Paza de Coasta. Îşi făcuseră o grămadă de amici cu obiceiurile lor.

TJ o lua din loc şi începu sa fotografieze detaliile. Configuraţia o ştiau în mare din satelit, insa conta sa şti daca un anume gard e din lemn putrezit sau metalic, şi când se golesc tomberoanele. Trecu pe lângă doc, pe lângă containerele metalice. Nu avea nevoie sa fotografieze decât din ochi, voia doar sa ştie prin ce pot trece proiectilele, pentru alegerea armamentului şi muniţiei. Termina prea repede chiar şi o lua agale spre piaţa de peste, unde pierdu vremea vreo 30 de minute, apoi o lua agale cu cumpărăturile spre maşină.

Chloe avea misiunea mai grea, şi anume de a găsi câteva locuri de repliere şi de montare a câtorva camere de supraveghere. Reuşi sa depisteze un apartament gol dintr-o clădire de birouri golita. Îşi folosi încuietoarea electronica şi intra înăuntru. Nu avea vedere directa spre doc, nu puta fi loc de tragere, insa era un loc bun de repliere. Monta camera minuscula, care avea sa transmită în flash, codat, discontinuu, din 30 în 30 de secunde, imagine şi sunet. Seta ora distrugerii camerei, care avea o mica încărcătură de termochlyte, astfel ca din ea nu mai rămânea mare lucru, fara sa producă prea mult zgomot. Ieşi atenta din clădire şi o porni pe strada.

Următoarea clădire era un hotel nu prea curat, Mayfair Hotel. Chloe intra şi dădu la recepţie peste o femeie de vreo 30 de ani, îmbrăcată mult prea strâmt pentru formele sale.

— Buna ziua, zâmbi Chloe. As dori sa închiriez un apartament, pe perioada de 3 zile.

— Buna ziua, replica recepţionera, momentan nu suntem aşa ocupaţi, aşa ca va puteţi alege. Vacanta?

— Nu, zâmbi Chloe. Organizez o conferinţă, nu va fi deranjul mare, e vorba de 12 persoane, pentru vineri şi sâmbăta viitoare. Doresc un apartament la etajul superior, cu vedere spre port daca se poate.

— Sigur ca da, o sa va coste ceva mai mult şi o sa va rog sa respectaţi anumite reguli legate de orele de linişte. In plus, tot ceea ce tine de caternig va trebui sa ne ocupam noi, evident, contra cost, la un tarif modic.

— La asta ma şi gândeam, zâmbi Chloe, insa conferinţa este tocmai despre produsele dietetice, aşa ca va trebui sa discutam, începu sa negocieze cu recepţioneră.

TJ se învârti niţel pe lângă maşină, pe străduţele laterale, aloi o lua la plimbare cu mâinile în buzunare spre obiectivele Chloei. Slab, deşirat, îmbrăcat în pantaloni pana la genunchi, cu un tricou colorat, părea exact genul de student pierde-vară neiesit prea mult din comun. Ochii sai insa înregistrau totul, atent. In dreptul unei băcanii ajuta o femeie corpolenta de vreo 40 de ani sa îşi depună conţinutul căruciorului de cumpărături în portbagajul unui VW pretenţios. Primi mulţumirile de rigoare, adresa un zâmbet inocent şi îşi văzu mai departe de treaba pana dădu de o farmacie veterinara, unde îşi aduse aminte ca ar trebui sa caute ceva bun de mâncat şi pentru cei doi cotoi tărcaţi care făceau naveta singuri intre baraca şi casa, în funcţie de chef.

În fata Hotelului Amber, Chloe se opri cam nehotărâtă. Era un loc foarte bun, cu vizibilitate directa pe doc, cu scara de serviciu spre acoperişul pe care tronau instalaţiile de aer condiţionat. Hotelul era cam pretenţios, iar ea nu avea chef sa dea fuga la un magazin pentru a se îmbrăca adecvat. Se privi într-un geam, îmbrăcată într-o rochie colorata albastra cu pete galbene, sobra ca forme, copilăroasă ca culori, potrivita pentru cineva care vinde produse de dieta, îşi zâmbi ea. La naiba, gândi, şi începu să-şi scormonească mintea cu ce ar putea născoci. Intra zâmbind în hotelul plin de imitaţie de marmura şi zâmbi recepţionerei îmbrăcată impecabil.

— Buna ziua, zâmbi Chloe, as dori sa rezerv o camera pentru 20 şi 21 iunie.

— Sigur ca da, spuse recepţionera, privind uşor intrigate ţinuta casual a Chloei.

— As dori daca aveţi la un etaj mai înalt, cu vedere spre port. Ii veni o idee grozava. Aştept o mătuşă din Miami, şi are tot felul de probleme respiratorii şi alergii. Briza marii i-ar face foarte bine, spre deosebire de mirosul de gaze de eşapament.

— Zona aceasta nu e circulata iar aerul condiţionat… Avem camere cu vedere la strada principala, e drept putin mai scumpe…

— Da, insa ea nu suporta multe lucruri, printre care şi aerul condiţionat, aşa ca o sa insist pentru vederea spre docuri. Ati spus ca ar fi mai ieftin…

TJ ieşi din magazin cu 3 feluri de mâncare uscata şi conserve pentru pisici. Noroc ca uitase sa lase micul rucsac la maşina iar acum ii era folositor.

Chloe ieşi din hotel uitându-se cu coada ochiului la cei doi tipi atletici care se postaseră după ea la recepţie. Prea aveau alura de militari, mişcări antrenate şi precise. Unul lua telefonul mobil şi începu sa vorbească mergând spre gradina interioara. Chloe ieşi în strada, nu observa nimic deosebit şi caută un loc mai aglomerat. Cei doi nu ar fi încercat nimic împotriva ei, săreau în ochi cu costumele lor elegante, acum era convinsa ca erau concurenţi pe contract şi ar fi avut o posibilitate buna sa o elimine. Chloe era dezavantajata nefiind înarmată şi fiind singura. Grăbi uşor pasul pe strada libera la acea ora. Brusc o mişcare ii atrase atenţia, un scuter electric, silenţios, se deplasa repede din spatele ei. Brusc, Chloe făcu ce va neaşteptat, o rupse la fuga cat o ţineau micile sandale şi brusc o coti într-un mic gang care făcea legătura cu curtea interioara a câtorva clădiri de locuinţe. Se ciocni cu o femeie cam de talia ei, îmbrăcată sport, şi reţinu bluza cu mânecă lunga, mai groasa, prea groasa pentru căldurile astea. Femeia duse mana în interiorul bluzei, iar Chloe înregistra o figura blonda, tunsa scurt, băieţeşte, cu nişte ochi albaştri. Lovi scurt deasupra genunchiului, insa încălţămintea neadecvata o încurca. Bloca mana cu pistol şi auzi şuieratura armei, iar din perete sari molozul. Walther 0,6, ii trecu prin cap imediat, un pistol minuscul dar la fel de ucigaş ca oricare altul în mâinile cuiva antrenat. Blonda renunţa la arma şi scoase mana de sub bluza, lovind direct cu pumnul în obrazul Chloei, care văzu stele verzi, insa reacţiona aşa cum era antrenata. Se repezi brusc înainte şi practic se urca cu picioarele pe blonda mai înaltă cu vreo 10 centimetri decât ea. Sari, se răsuci, iar în cădere o lovi cu pumnul direct în creştetul capului. Mana sa ateriza sub bluza acesteia înainte sa atingă solul. Trase fara ca măcar sa se uite bine. Vreo 5-6 proiectile loviră în conducătorul scuterului electric, fara a-l ucide. Chloe pasi peste blonda, şi la repezeala îndrepta ţeava armei spre aceasta, insa blonda o lovi cu piciorul înmâna şi o făcu sa ii zboare pistolul în strada. Lovi cu sete cu piciorul în cap pe agresoarea dezechilibrata şi o rupse la fuga spre ieşirea din gang lua de jos arma celui căzut şi trase în timp ce ridica scuterul, insa blonda se făcuse nevăzută după zid. In acelaşi timp apăsă starterul scuterului, privi în jur şi constata ca nu exista alt pericol, trase câteva gloanţe în rănit şi constata ca scuterul a porni. Baga arma în buzunar şi porni mica jucărie. La coltul straziii aproape ca dădu peste TJ care alerga cu rucsacul zornăind de mâncarea cotoilor. Frana şi căzu cu scuterul, deoarece în cealaltă mana avea pistolul. TJ o privi mirat. Chloe se ridica, ii arunca arma strigându-i sa scape de ea şi urca iar pe scuter, înjurând piciorul care o ustura de la o julitura serioasa pe picioarele şi aşa pline de semne deja existente. TJ baga arma în buzunar şi pleca în graba, fara sa alerge, spre maşină, sa se debaraseze de arma undeva pe drumul spre casa, în ocean. Chloe grăbi spre şantierul şi docurile părăsite aflate la câţiva kilometri depărtare, şi făcu vânt scuterului direct în apa, total lipsit de ceremonie. Căută din priviri un loc bun, şi il găsi sub un pod vechi de lemn. Se camufla la sol cu ajutorul câtorva arbuşti smulşi, şi aşteptă răbdătoare. Încerca sa adoarmă ca sa treacă vremea mai repede pana seara, când va putea să-i dea lui TJ un telefon pentru a o putea lua acasă. Îşi aduse aminte ca aveau şi o mica petrecere cu scoici seara, şi spera ca TJ sa se ocupe de ele intre timp, pana va veni sa o ia. Nisipul era cald, avea umbra. Scoase din mica poşeta micul notebook pe care il avea în permanenta la ea, şi începu sa caute ceva de citit sau un film de văzut prin el. Se aşeză confortabil şi de-abia atunci constata ca i se făcuse şi foame.

SFÂRŞIT