Citarea si comunicarea actelor de procedura

PROCEDURĂ
CIVILĂ

1. 
   Participanţii la procesul civil
   

2. 
   Termenele procedurale
   

3. 
   Citarea şi comunicarea
   

4. 
   Activitatea premergătoare şedinţei de judecată şi de rezolvare a lucrărilor cu caracter administrativ
   

5. 
   Căile de atac (noţiuni generale)
   

PARTICIPANŢII LA PROCESUL CIVIL
La activitatea de soluţionare a dosarelor civile şi de punere în executare a hotărârilor pronunţate în aceste cauze, participă instanţa de judecată, părţile, reprezentantul Ministerului Public (procurorul), executorul judecătoresc, alte persoane şi organe.

Dintre aceşti participanţi, un rol important în cadrul procesului civil au instanţa, părţile, executorul judecătoresc şi procurorul.

INSTANŢA
Prin „compunerea instanţei” se înţelege alcătuirea completului de judecată cu numărul de judecători prevăzut de lege.

„Constituirea instanţei” desemnează alcătuirea completului de judecată cu toate persoanele prevăzute de lege. Este vorba despre participarea alături de judecător/judecători a grefierului, a procurorului, precum şi a asistenţilor judiciari în conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PĂRŢILE

Procesul civil este o activitate care începe cu cererea de chemare în judecată prin care instanţa este sesizată şi se sfârşeşte cu punerea în executare a hotărârii pe care instanţa o pronunţă.

Părţile

Procesul civil presupune:

• 
  o persoană care învesteşte instanţa cu o cerere şi care pretinde că i-ar fi fost încălcat ori contestat un drept pe care îl afirmă şi
  
• 
  o persoană care s-ar face vinovată de încălcare ori contestare.
  

Denumirea generică a acestor persoane este aceea de părţi, dar ea se schimbă, în funcţia de fazele şi etapele procesului civil.

Astfel:

• 
  la judecata în primă instanţă : reclamant si pârât
  
• 
  la judecata în apel : apelant şi intimat
  
• 
  la judecata în recurs : recurent şi intimat
  
• 
  la judecata contestaţiei în anulare : contestator şi intimat
  
• 
  la judecata cererii de revizuire : revizuient şi intimat
  

- în faza executării silite : creditor, debitor si, în anumite

cazuri, terţ poprit

Drepturile şi îndatoririle părţilor

Legea recunoaşte părţilor mai multe drepturi procesuale, iar sarcina garantării lor revine instanţei de judecată.

Exemple de drepturi:

• 
  părţile au dreptul să fie încunoştinţate despre data şi locul unde se va desfăşura judecata;
  
• 
  părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei lor într-un termen rezonabil;
  
• 
  părţile au dreptul să formuleze cereri în faţa instanţei şi să-şi spună punctul de vedere asupra cererilor formulate de partea adversă;
  
• 
  părţile au dreptul să se apere, să administreze probe, să ridice sau să combată excepţii;
  
• 
  părţile au dreptul de a conduce procesul personal ori prin mandatar;
  
• 
  părţile au dreptul să-şi retragă acţiunea, să o modifice, să-şi majoreze sau micşoreze pretenţiile.
  

Legea procesual civilă stabileşte însă condiţiile, termenele şi alte cerinţe de ordin formal pentru exercitarea drepturilor procesual civile pe care părţile au îndatorirea să le respecte, sub sancţiunea decăderii ori nulităţii actului de procedură.

Părţile au îndatorirea să spună adevărul în faţa instanţei şi să-şi exercite drepturile procesuale cu bună credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
Condiţiile pentru a fi parte în procesul civil

Pentru a fi parte într-un proces civil o persoană trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii care sunt în acelaşi timp şi condiţii de exerciţiu ale acţiunii civile: capacitatea procesuală, calitatea procesuală, existenţa unui interes şi afirmarea unui drept.

a. Capacitatea procesuală reprezintă aplicarea pe plan procesual a capacităţii civile.

Capacitatea procesuală de folosinţă constă în aptitudinea persoanei de a avea drepturi şi de a-şi asuma obligaţii pe plan procesual.

Orice persoană fizică sau juridică care are folosinţa drepturilor sale poate fi parte într-un proces civil.

Capacitatea procesuală de folosinţă a persoanelor fizice începe la naştere şi încetează prin moartea lor. Nimeni nu poate fi lipsit total de această capacitate însă, în anumite condiţii ea poate fi limitată.

Capacitatea procesuală de folosinţă a persoanelor juridice se dobândeşte, de regulă, la data înregistrării lor şi încetează la data încetării persoanei juridice însăşi (prin comasare, divizare, dizolvare).
Capacitatea procesuală de exerciţiu constă în aptitudinea unei persoane care are folosinţa unui drept de a-şi valorifica singură acest drept în justiţie, prin exercitarea drepturilor procesuale şi asumarea obligaţiilor procesuale.

În cazul persoanelor fizice, capacitatea procesuala de exerciţiu deplină se dobândeşte, de regulă, la împlinirea vârstei de 18 ani.

În cazurile prevăzute de lege, o persoană poate fi lipsită total de capacitatea procesuala de exerciţiu ori această capacitate îi poate fi limitată.

În această situaţie persoana fizică nu poate sta în justiţie decât dacă este:

• 
  reprezentată
  
• 
  asistată
  
• 
  autorizată
  

Reprezentarea – intervine în cazul persoanelor fizice, fără capacitatea procesuală de exerciţiu, anume:

• 
  minorii sub 14 ani şi
  
• 
  persoanele puse sub interdicţie.
  

Aceste persoane pot sta în justiţie numai prin reprezentanţii lor legali, care pot fi părinţii sau, în lipsa acestora, tutorele şi, respectiv, curatorul.

Asistarea – intervine în cazul persoanelor fizice cu capacitate de exerciţiu restrânsă, anume:

• 
  minorii între 14 – 18 ani.
  

Aceste persoane pot sta personal în justiţie însă, trebuie asistate de părinţi sau, în lipsa acestora, de tutore, care vor semna alături de minor toate cererile adresate instanţei.

Autorizarea – intervine în cazul in care reprezentantul legal al celui lipsit de capacitate de exerciţiu ori ocrotitorul legal ce asista pe minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă efectuează acte procedurale de dispoziţie.

Pentru acest tip de acte, potrivit legii, este necesară şi autorizarea specială a organului competent, de regulă, autoritatea tutelara.

În cazul persoanelor juridice, capacitatea de exerciţiu se dobândeşte de la data înfiinţării lor şi se sfârşeşte odată cu încetarea persoanei juridice.

Persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale de conducere, actele făcute de aceste persoane, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, fiind actele persoanei juridice însăşi.

b. Calitatea procesuală

Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care se pretinde titularul dreptului în raportul juridic dedus judecăţii (calitatea procesuală activă) şi, tot astfel, între persoana pârâtului şi cel obligat în acelaşi raport juridic (calitatea procesuală pasivă).

Calitatea procesuală a părţilor se determină în raport cu litigiul concret care este supus judecăţii.

Reclamantului îi incumbă obligaţia de a justifica atât calitatea sa procesuală activă cât şi calitatea procesuală a pârâtului pe care l-a chemat în judecată.

Instanţa de judecată este obligată să verifice, din oficiu, atât calitatea procesuală activă a părţii reclamante cât şi calitatea procesuală pasivă a părţii pârâte.
c. Dreptul

Dreptul este cea de-a treia condiţie necesară pentru ca o persoană să poată porni un proces civil.

Acţiunea civilă este în strânsă legătură cu protecţia, în principal, a drepturilor subiective civile. Acţiunea civilă nu poate exista fără un drept a cărui protecţie să se solicită a se acorda.

Pentru a se bucura de protecţia juridică a acţiunii, dreptul trebuie:

• 
  să fie recunoscut şi ocrotit de lege
  
• 
  să fie actual, adică să nu fie supus unui termen sau condiţii suspensive
  
• 
  să fie exercitat cu bună credinţă
  

d. Interesul

Prin interes se înţelege folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare.

De obicei, interesul este material, adică partea urmăreşte obţinerea unui folos de ordin material (de ex. atunci când revendică un bun sau care plata unei sume de bani).

Interesul poate fi însă şi moral (de exemplu atunci când solicită punerea sub interdicţie a unei persoane).
Coparticiparea procesuală

Procesul civil se poartă, de regulă, între două părţi cu interese contrarii: reclamantul şi pârâtul.

În cazul raporturilor juridice cu pluralitate de subiecţi, poziţia contradictorie există între mai multe persoane care sunt: coreclamante şi copârâte.

Este ceea ce în literatura şi practica judiciară, se cheamă coparticipare procesuală.

Potrivit art. 47 Cod proc civ., mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligaţie comună ori dacă, drepturile sau obligaţiile lor au aceiaşi cauză.

Felurile coparticipării procesuale
Coparticiparea procesuală poate fi:

a. subiectivă, atunci când există o pluralitate de părţi cu interese identice; în cazul în care coparticiparea intervine între reclamanţi coparticiparea procesuală este activă iar atunci când intervine între pârâţi coparticiparea procesuală este pasivă; când în cauză există o pluralitate de reclamanţi şi de pârâţi coparticiparea procesuală este mixtă.

b. obiectivă, atunci când se realizează contopirea procesuală a mai multor acţiuni, fie între aceleaşi părţi; fie ca părţi diferite dacă între acţiuni există o strânsă legătură.

Coparticiparea procesuală mai poate fi:

a. facultativă – adică oricare dintre creditori poate acţiona singur şi el poate acţiona împotriva unui singur debitor;

b. obligatorie – atunci când participarea la proces a tuturor persoanelor interesate este obligatorie; de exemplu: în cazul partajului (art. 797 Cod civil).

Sub raportul poziţiei lor procesuale, coparticipanţii la proces se bucură de independenţă procesuală. Art. 48 Cod procedură civilă stabileşte şi alte reguli aplicabile în caz de coparticipare procesuală.