Cod-f-pc-4 revista presei 17-18 Iunie 2015 cuprins

Teme de mediu

Roșia Montană nu e salvată. Asasinate profesionale la Institutul Geologic al României

Impresia generală pe care evenimentele din 2013 – demonstrațiile Salvați Roșia Montană și reculul susținătorilor RMGC*-iști – au produs-o este că agresiunea aurarilor asupra Roșiei s-a încheiat. Din acest motiv decapitarea Institutului Geologic al României (IGR), eveniment care se petrece acum, la doi ani distanță de „finalul“ războiului pentru Roșia, pare a fi un fenomen anacronic.

Epurările din IGR au început în toamna turbulentă din 2013, când, pe fondul demonstrațiilor Salvați Roșia Montană, fostul director general al institutului, Ștefan Marincea, a fost destituit din funcție după ce a prezentat în Comisia parlamentară „Roșia Montană“ probe care susțineau ideea falsificării unor studii geologice prezentate de RMGC ca favorabile demarării proiectului. Opinia exprimată de directorul Marincea a rămas consemnată în raportul Comisiei: „Din însăși existența celor 17 izvoare pe care specialiștii Institutului Geologic Român le-au identificat în zonă, rezultă prezența atât a pânzei freatice, cât și a faliilor. Aceste elemente interzic abaterea văii în care ar trebui să fie depozitat șlamul cianurat. Aceste observații nu reies și din raportul RMGC deoarece hărțile pe care compania le-a folosit pentru proiect au fost falsificate după modelul hărților întocmite de Institutul Geologic Român“.

După această intervenție, Marincea a fost demis din funcție. Curios, falsul pe care-l semnalase nu a produs, cel puțin nu vizibil și nu până în prezent, consecințe măcar la fel de sonore**. De atunci a trecut un an și jumătate, timp în care țara a fost ocupată cu alte trăsnăi. La IGR se așternuse o relativă acalmie până în primăvară, când a fost numită în funcția de director general o persoană pe nume Simona Mălureanu. Numirea este, în opinia unor membri ai Institutului, spectaculos de ilegală, pentru că Mălureanu nu întrunește niciuna dintre condițiile prevăzute de lege și, în plus, se află în conflict de interese cu statutul său de funcționar public. Netulburată de aceste proteste, noua directoare a declanșat o reformă a instituției care, reformulând foarte concis opinia unor membri ai IGR, încearcă să „subordoneze institutul unei grupări mafiote“ (Mircea Țicleanu, directorul științific al Institutului, citat de The Epoch Times).

În cadrul acestui proces, în urmă cu câteva săptămâni a fost demis și directorul Mircea Țicleanu, o persoană care îndrăznise să exprime public caracterul nociv al exploatării gazelor de șist. Colac peste pupăză, noua directoare l-a numit ca purtător de cuvânt pe Nicolae Ulieru, fost purtător de cuvânt al Serviciului Român de Informații. O informație de ultimă oră sugerează că aceeași directoare ar fi desființat consiliul științific al IGR, ceea ce îi privează pe cercetători de posibilitatea de a se pronunța instituțional cu privire la orice problemă.

Rămâne, totuși, o întrebare: de ce se petrec aceste „asasinate profesionale“ la IGR taman acum? Acum, când nu mai există nicio discuție publică cu privire la Roșia Montană. Ei bine, nu există încă. Problema iazului de decantare este una dintre cheile de acces ale RMGC la dezvoltarea proiectului. Această problemă există chiar în afara dezbaterii publice. Ea are o dimensiune penală – falsul care susținea că în bazinul uriașului iaz nu ar exista falii – și una de competență: RMGC are nevoie vital de o instituție cu autoritate în domeniu care să declare formal că nu există pericolul ca reziduurile toxice să se infiltreze în pânza freatică.

Bătălia pentru falii. Ce nu se știe în spațiul public este că, în urma dezbaterilor din Comisia parlamentară „Roșia Montană“, Ministerul Mediului a decis să aloce un buget pentru o cercetare pe care să o comisioneze chiar de la nivelul său pentru geologia iazului de decantare. 200.000 euro. Dar nu vă pripiți: de data asta nu e vorba despre bani. Este, în schimb, vorba despre cine va ajunge să încheie contractul cu Ministerul Mediului pentru această cercetare. Or, din momentul în care RMGC a înțeles că există probabilitatea ca acest contract să ajungă la IGR, s-a declanșat măcelul. Ipoteza noastră este că IGR se pregătește de nuntă cu RMGC. În acest scop, a scăpat de principalii incomozi și și-a adus la conducere o persoană care știe ce înseamnă disciplina – de serviciu sau de Serviciu. Fiind vorba despre o sumă măricică, 200.000 euro, ar cam fi nevoie de o licitație. Deducem din amploarea „pregătirilor“ că există o probabilitate mare cât certitudinea cu privire la câștigarea contractului de către IGR. Oare o avea SRI forța de a influența numirile directorilor din IGR de către Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare (ANCSI)? Nu știm dacă SRI deține instrumentele necesare, dar sigur mai la îndemână îi e Guvernul, ANCSI fiind subordonată Ministerului Educației și Cercetării Științifice. Deci nu știm sigur cine trage sforile, dar bănuim că sunt vechii suporteri de partid și de stat ai RMGC: Ponta, Șova și SRI (Maior, fostul director al SRI, vorbea de parcă ar fi citit Evenimentul zilei despre „încercări ale structurilor extremiste şi eco-anarhiste de a exploata sau influența mișcările de protest pentru Roșia Montană“)

Concluzie: asistăm la amputarea unei instituții publice – IGR. Operațiunea este indubitabil inițiată pentru a crea premisele unui control ferm, al unor entități externe, ne-științifice, asupra concluziilor cercetării geologice. Or, cum cercetarea geologică privind exploatarea resurselor naturale este un subiect nu doar de interes național, ci și de woody-harrelson-save-rosia-montanasecuritate națională, autorul acestui text, susținător al soluțiilor durabile pentru Roșia Montană, consideră că ar fi oportună autosesizarea CSAȚ în legătură cu politica suspectă a Guvernului Ponta*** și a SRI în raport cu Roșia Montană./Kamikaze,