Cod-f-pc-4 revista presei 19 21 septembrie 2017 cuprins

Deşeuri colectate selectiv şi nu prea…

Problema gestionării deşeurilor este una delicată la nivelul întregului judeţ, nu doar în unele comune şi oraşe. Oamenii încă nu sunt receptivi la colectarea selectivă, iar operatorii de salubritate încă nu folosesc toate mijloacele necesare realizării unui serviciu ca la carte. Mai mult, oamenii se plâng că tarifele au crescut în ultima perioadă. Una dintre unităţile administrativ teritoriale cu asemenea probleme este comuna Mireşu Mare.Primăria i-a înştiinţat pe cetăţeni despre colectarea selectivă a deşeurilor, le-a împărţit saci menajeri şi le-a prezentat graficul de colectare a deşeurilor, însă tarifele de salubritate îi afectează pe toţi, deopotrivă.

Primarul Ioan Mătieş ne spune: „Noi am trimis la fiecare casă graficul de colectare a deşeurilor menajere, cum se face colectarea pe două fracţii – umed şi uscat, şi le-am dat saci. Din nefericire, se tot măresc tarifele la salubritate. Eu nu spun că nu sunt justificate aceste majorări, iar noi avem un buget şi în momentul în care-l depăşim, trebuie să luăm de la alt capitol. E ciudat să tai de la investiţii, spre exemplu, mai ales că avem mare nevoie să reparăm drumurile din câmp, plus că avem nevoie şi de bani pentru cofinanţări la proiectele în derulare. Nu e un lucru normal să luăm fondurile de la aceste capitole. Eu nu văd de ce nu se aplică acelaşi stil de abordare în ceea ce priveşte gestionarea deşeurilor, cum fac cei din Comunitatea Europeană, cu staţii de sortare mici, pe comunităţi restrânse şi să ducă numai gunoiul gata paletat, care poate apoi să intre la o staţie mare. Oamenii din comună colectează selectiv deşeurile menajere, însă orice schimbare de metodă este un disconfort pentru ei şi spun că primarul vrea să facă în acest nou fel. Însă nu primarul face legile, ci doar le aplică!”

Colectarea selectivă, grea pentru toţi

Gospodarii s-au obişnuit sau se vor obişnui în curînd să colecteze deşeurile selectiv, dar problema este că operatorul încă nu are capacitatea să ges¬tioneze deşeurile tot selectiv, cum ar trebui.

Ioan Mătieş ne spune: „Serviciul de salubrizare, până la urmă, trebuie plătit de cetăţean. Rolul nostru este să negociem cât de bine ca omul să aibă de plătit cât de puţin. Dar fapt este că operatorul s-a grăbit să-şi mărească tarifele, dar nu adună gunoaiele selectiv, ci tot la grămadă. În aceste condiţii, nu înţeleg de ce trebuie plătit în avans un serviciu care încă nu funcţionează. În ultima perioadă, cred că s-a dublat tariful la salubritate. Mai mult, de la cetăţeni noi colectăm o sumă, iar de plătit plătim o sumă mai mare. Acum noi ce să facem? Cum să le mai cerem bani în plus? Aşa că rămâne ca diferenţa să o acoperim din bugetul public, dar nici asta nu e bine! Deci implicit apar cheltuieli în plus atât pentru cetăţeni, cât şi pentru primărie”.

Cetăţenii se străduiesc să colecteze selectiv deşeurile, însă spun că operatorul nu le ridică aşa cum ar trebui. Doamna Ileana ne explică: „Noi colectăm gunoaiele selectiv, dar nu mai încap. De când au pus aceste igluuri, în primăvară, nimeni nu le-a ridicat, au spus că nu au maşină specială pentru a le ridica, că nu au dispozitivul respectiv. Noi ne-am obişnuit cu ideea că deşeurile trebuie aruncate selectiv în containere separate, dar nu ştiu de ce le-au pus dacă nu au posibilitatea să le golească. Am înţeles că nu au nici contract cu cineva care ar putea să le ridice şi să le golească”.

„Mai aruncăm gunoaiele selectiv, dar le punem şi învăluite!… Ne-au spus de la primărie că trebuie selectate, ne-au trimis şi hârtie acasă. Nu e greu să le sortezi, însă noi la ţară am fost obişnuiţi, o viaţă întreagă, să aruncăm în vale mizeriile. Le strângeam în coş şi jos în vale cu ele! Acum ne mai civilizăm şi noi, intrăm în rând cu lumea modernă. Dar cele selectate se ridică tare greu…”, ne vorbeşte Lenuţa Pop. /Graiul Maramuresului, http://www.graiul.ro/2017/09/18/deseuri-colectate-selectiv-si-nu-prea/

ADMINISTRAŢIA BAZINALĂ DE APĂ SIRET

Teme ABA

Cum se chinuie statul român, de 30 de ani, să construiască un baraj. A fost început de comunişti şi s-au cheltuit până acum 116 milioane lei

Statul român se chinuie de aproape 30 de ani să termine construcţia unui proiect început în perioada comunistă. Este vorba despre un baraj care ar fi trebuit să apere lunca Siretului de inundaţii, dar şi să alimenteze cu apă sute de locuinţe din judeţele Botoşani, Suceava şi câmpurile agricole din zonă prin intermediul irigaţiilor. Până în prezent pe acest baraj s-au cheltuit 116 milioane de lei.

În comuna Vârful Câmpului, judeţul Botoşani, acum exact 30 de ani, inginerii „Epocii de Aur“ începeau una dintre cele mai importante structuri ale perioadei comuniste din nordul Moldovei. Doreau să construiască un baraj de 10 kilometri lungime peste râul Siret. Barajul urma să facă legătura între cele două maluri şi automat între două judeţe, Botoşani şi Suceava. Planurile erau grandioase, noua construcţie urmând să devină sursă de alimentare cu apă, sursă pentru instalaţii de irigaţie, dar şi principala pavăză împotriva viiturilor de pe Siret. De 27 de ani, statul român se chinuie să termine ceea ce a început regimul comunist. Astăzi, barajul, pe care s-au cheltuit deja aproape 116 milioane de lei, nu este nici pe departe funcţional.

Visul comunist

Povestea construcţiei barajului de la Vârful Câmpului-Zvorâştea a început pe 27 octombrie 1987, prin Decretul Consiliului de Stat 262. Din acel moment a început amenajarea unuia dintre cele mai ambiţioase proiecte de amenajare hidrologică din nordul Moldovei, după barajul de la Stânca Costeşti. Era vorba despre construirea unui baraj lung de 10 kilometri pe râul Siret, în dreptul localităţii Vârful Câmpului din Botoşani şi al localităţii Zvorâştea din Suceava.

Costică Macaleţi, preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani, era în acea perioadă inginer-şef la Oficiul pentru Gospodărirea Apelor. „Era un mega-proiect. Era un baraj cu un lac de acumulare. Era o instalaţie ce urma să treacă şi să alimenteze cu apă municipiul Dorohoi. Rolul clar al barajului era prima dată atenuarea viiturilor, alimentare cu apă, irigaţii şi pescuit. Era un proiect ambiţios, care ar fi adus multe beneficii zonei în primul rând. Vorbim aici de alimentarea cu apă şi de irigaţii. Bineînţeles scopul principal era evitarea inundaţiilor“, spune Macaleţi.

Ar fi putut fi gata în 5 ani

Conform estimărilor făcute de inginerii din perioada comunistă, barajul urma să fie gata în 5 ani. După 1990, lucrurile s-au complicat însă. Lucrările au continuat foarte lent până în 1994, când au fost sistate. „A intervenit problema banilor. Nu mai erau fonduri, erau deja alte realităţi“, spune Costică Macaleţi.

Lucrările au fost reluate pentru scurtă vreme şi în 1996. Au fost din nou sistate. Abia în 2007, autorităţile centrale au dat o atenţie sporită barajului, încercând să acceseze fonduri europene. Barajul a ajuns în administrarea Apelor Române, prin Administraţia Bazinală de Apă Siret. De altfel atunci, în 2007, barajul era inclus pe lista obiectivelor prioritare din infrastructura de mediu aferentă proiectului F.P. 1579 din 2006 finanţat printr-un credit extern acordat de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei. Au trecut încă 10 ani, iar barajul nu a fost terminat. Din contră a înghiţit, aşa cum arată datele oficiale oferite de Apele Române, aproape 116 milioane de lei Aceşti bani au fost cheltuiţi pe ridicarea barajului pe malul drept, pe malul stâng, dar şi pentru un evacuator de ape mari.

Între timp barajul a ajuns un obiectiv mult simplificat, la care momentan nu se lucrează. „Barajul a rămas să funcţioneze, ca un baraj nepermanent, să preia parte a viiturilor şi a debitelor mari de apă pe care nu poate să le reţină Rogojeştiul din amonte, funcţionând ca un baraj nepermanent“, spune Costică Macaleţi.

„Dacă trăia Ceauşescu, era gata“

Membrii comunităţilor locale din apropierea Siretului au îmbătrânit odată cu barajul. „Au durat 30 de ani şi vă garantez că o să mai dureze tot pe atât. Era copil când a început totul“, spune un sătean din Vârful Câmpului. Mai mult decât atât, barajul, dar mai ales lacul de acumulare, ar fi fost o adevărată mană cerească pentru sătenii de pe malurile Siretului. De mai bine de două decenii, seceta face ravagii, iar instalaţiile de irigaţie, promise de comunişti, au rămas încă în memoria oamenilor. „Dacă trăia Ceaueşcu era gata barajul. Aveam irigaţii. Ne prăpădeşte seceta aici. Nimeni nu face nimic“, spune nea Costache, un bătrân de 80 de ani din Vârful Câmpului.

Conform datelor oferite de Apele Române, Barajul de la Vârful Câmpului se află pe lista de obiective de investiţii pe 2017, fiind alocate două milioane de lei pentru investiţii. Lucrările nu vor fi continuate până la declararea obiectivului de interes naţional, aprobarea noilor indicatori tehnico-economici şi până la aprobarea expropierilor.

Echipamente învechite şi promisiuni noi

Reprezentanţii Apelor Române spun că vor termina barajul atunci când studiul de fezabilitate vechi deja de cel puţin 10 ani va fi reactulizat. Iar printre motive se află şi faptul că o parte a utilajelor montare s-au învechit, sunt detehnologizate. Conform reprezentanţilor Apelor Române, aceste utilaje trebuie modernizate. Nici măcar nu s-au făcut expropierile necesare constituirii lacului de acumulare. În zonă se află şi o rezervaţie naturală protejată prin lege. Va trebui ca barajul să fie declarat obiectiv de interes naţional, tocmai pentru a fi posibile şi expropierile, dar şi continuarea lucrărilor. În malul râului au început să apară eroziuni. /Adevarul – Editia de Botosani, http://adevarul.ro/locale/botosani/cum-chinuie-statul-roman-30-ani-construiasca-baraj-fost-inceput-comunisti-s-au-cheltuit-116-milioane-lei-1_59bfd28c5ab6550cb84af270/index.html