ABA Mureș: Copșa Mică nu are apă potabilă, ci doar menajeră
Directorul Administraţiei Bazinale de Apă (ABA) Mureş, Cristian Bratanovici, a declarat, în contextul acuzaţiilor primarului din Copşa Mică, Daniel Tudor Mihalache, referitoare la tarifele mari la apa brută, că nu-i poate acorda facilităţi, deoarece ar putea fi acuzat că aduce prejudicii ABA Mureş, subliniind că oraşul nu este alimentat cu apă potabilă, ci doar cu apă menajeră, “pe care oricum nu o plăteşte”. „Oraşul nu este alimentat cu apă potabilă, ci doar cu apă menajeră (…) ce poate fi folosită doar în scopuri gospodăreşti. E un paradox, fiindcă suntem în secolul XXI, iar ei au apă potabilă la cişmea”, a spus Bratanovici. Acesta a explicat că alimentarea oraşului se face prin uzina de apă administrată de o companie privată, cu care Consiliul Local este în litigiu, deoarece nu plătea facturile către aceasta. “Atunci, am separat cele două contracte şi am constatat că, de fapt, bunăvoinţă nu există din partea Primăriei. De fapt, nici acum nu ne plătesc apa”, a declarat Bratanovici. Conform acestuia, problema la Copşa Mică este legată de asigurarea de nivel, care se adaugă preţului apei brute, acolo unde există prize de apă. Bratanovici a subliniat, totodată că acesta este stabilit printr-o Hotărâre de Guvern, este unitar şi se aplică tuturor consumatorilor în mod egal (operatori locali şi regionali), astfel că, dacă ar acorda facilităţi oraşului Copşa Mică, ar putea fi acuzat că aduce prejudicii instituţiei pe care o conduce. „Tot sistemul de alimentare a platformei Copşa Mică, pe vremea lui Ceauseşcu, a fost făcut pe o conductă la 1000 litri pe secundă. Ca să asiguri nivelul de apă în oraşul Copşa Mică, inclusiv platformele industriale, trebuia să pompez apa din Copşa Mică în barajul de la Ighiş şi de acolo să o las gravitaţional. Pe acea conductă, care era plină, se consumau 1000 l/sec. În momentul de faţă, se consumă lunar doar 33-35 l/sec (…) La aceşti 33 de litri/secundă costurile de investiţii şi de menţinere în siguranţă sunt mai mari (personal, reparaţii). E normal ca şi costul asigurării de nivel să fie mai mare. Ghinionul lor, în mare parte, se referă la faptul că nu avem acel consum, noi nu folosim acea conductă nici măcar la 50%, ci doar la 3,3% din capacitate’, susţine şeful ABA Mureş. Bratanovici a afirmat că oraşul Copşa Mică mai are o problemă, care nu se datorează ABA Mureş. „De 12 ani, de când a iniţiat acel proiect, oraşul Copşa Mică, în loc să facă capul şi coada, adică Uzina de apă şi Staţia de epurare, ei au făcut doar reţeaua. Deci acum au o reţea de apă, inclusiv alimentare şi canalizare, nefuncţională (…) Primăria este impotentă în momentul de faţă, fiindcă fondurile accesate în trecut sunt în cercetarea DNA şi, practic, sunt în imposibilitatea de a mai construi o uzină de apă şi o staţie de epurare (…)Ce pot să spun? Că noi tolerăm faptul că ei evacuează toată mizeria din oraş în Târnava Mare, fiindcă nu au staţie de epurare şi tot ei se supără pe mine că îi amendăm din când în când? (…) Au marele avantaj că, până în 2018, conform legislaţiei, eu trebuie să accept această deversare pe direct. Vreau să văd cum vor rezolva ei până în 2018, fiindcă atunci îi vom amenda drastic, zi de zi, dacă trebuie", a afirmat Cristian Bratanovici, subliniind că, în trecut, primarul Daniel Tudor Mihalache i-a acordat placheta oraşului, inclusiv pentru că “a încercat să rezolve problema apei”. Primarul oraşului Copşa Mică, Daniel Tudor Mihalache, a anunţat, anterior, că intenţionează să plece într-un marş pe jos spre capitală, dorind astfel să atragă atenţia autorităţilor centrale cu privire la problema apei potabile din localitate. Acesta arăta că oraşul Copşa Mică cumpără apă brută la cel mai mare preţ plătit în România pentru o apă care, de fapt, nu este potabilă şi că ABA Mureş “doreşte să impună un tarif de 6 ori mai mare pentru nişte servicii pe care nu le prestează: pentru o apă brută neconformă (care pute)” /Agerpres RO și Domnule Primar RO, http://www.domnuleprimar.ro/ABA-Mures-COPSA-MICA-are-apa-potabila-doar-menajera-dpe-s-1-a25319.htm
Teme similare
Scenariu sumbru pentru oraş: pădurile se răresc, iar haldele de steril ameninţă sănătatea localnicilor
Haldele de steril şi zecile de hectare de teren ocupate de rămăşiţele industriale continuă să rămână ameninţări pentru sănătatea comunităţii din Hunedoara, cu atât mai mult cu cât pădurile din jurul municipiului se răresc în urma exploatărilor forestiere tot mai intense. În ultimul deceniu, doar 20 de hectare de ruine ale combinatului din Hunedoarei au fost ecologizate. Haldele de steril şi zgură întinse în împrejurimile oraşului şi peste 200 de hectare de terenuri ocupate de rămăşiţele marilor platforme industriale şi siderurgice au rămas ameninţări pentru sănătatea localnicilor. În timp ce comunitatea mai are de aşteptat ani în şir până la ecologizarea acestora, rolul protector al pădurilor se diminuează o dată cu exploatările forestiere tot mai intense din jurul Hunedoarei. Haldele de steril ale fostei mine de la Teliuc se află la doar câţiva kilometri de Hunedoara. Una dintre ele, situată pe Dealurile Silvaşului, între satele Cinciş, Teliucu Inferior şi Hăşdat (Hunedoara) oferă un peisaj sumbru. Mai multe hectare ocupate de reziduri miniere apar vizitatorilor ca un adevărat deşert toxic, din care vântul puternic din unele zile ridică nori de praf, pe care îi poartă în împrejurimi. Cei care ajung la Silvaş pot auzi uneori, în imediata vecinătatea a haldei, zgomotul făcut de drujbele folosite de muncitori la tăierea unor suprafeţe de pădure. Mai mulţi localnici din Teliucu Inferior, Nădăştia de Sus şi Cinciş s-au plâns de efectele nefaste ale haldei de steril, susţinând că livezile, grădinile şi chiar pădurile au de sufuferit de pe urma prafului toxic. În cealaltă parte a Hunedoarei halda combinatului siderurgic devine la fel de ameninţătoare pentru municipiu, în timpul furtunilor şi vijeliilor. Haldele, unele exploatate intens pentru zgura folosită în construcţiile rutiere, altele abandonate, nefiind viabile pentru a fi exploatate, au rămas printre principalele probleme de mediu în Hunedoara. „Pulberile sedimentabile şi cele în suspensie provin de la activităţile siderurgice, termocentrale, transporturi etc. Amintim în principal haldele de steril şi iazurile de decantare, ca o caracteristică a judeţului Hunedoara, a căror particule sunt antrenate de vânt pe distanţe de zeci de kilometri. Pulberile minerale conţinute în gazele de ardere evacuate în atmosferă, mai ales când instalaţiile de ardere evacuate în atmosferă funcţionează defectuos sau nu funcţionează deloc, reprezintă un pericol grav pentru plante, sol, aer. Prin depunerea acestora pe sol şi plante, datorită sedimentării proprii sau acţiunii precipitaţiilor, se constată o creştere a metalelor grele. Prezenţa particulelor solide în atmosferă influenţează grav transparenţa aerului, favorizează încălzirea aerului prin acumularea unei părţi din căldura solară şi modifică regimul precipitaţiilor”, arată cel mai recent raport de mediu, publicat în luna iulie 2017, de Agenţia pentru Protecţia Mediului Hunedoara. Staţia de monitorizare a calităţii aerului, defectă din 2010. În judeţul Hunedoara au fost amplasate cinci staţii de monitorizare a calităţii aerului în urma unui contract încheiat în anul 2006 între Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi Damat Italia, în asociere cu Oron Europe Romania. Din 2008 au fost puse în funcţiune două staţii în Deva (una în zona industrială şi a doua în oraş), una în Hunedoara (în vecinătatea combinatului siderurgic), una în Călan (fondul industrial), iar din 2010 una funcţionează în Vulcan. Staţiile fac parte din Reţeaua Naţională de Monitorizare a Calităţii Aerului şi efectuează măsurători continue de dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx), monoxid de carbon (CO), ozon (O3), particule în suspensie (PM10 şi PM2.5), benzen (C6H6), plumb (Pb), arsen (As), cadmiu (Cd), nichel (Ni), benzo(a)piren. Patru dintre ele mai funcţionează, dar staţia de monitorizare a calităţii aerului din municipiul Hunedoara situată pe Aleea Bicicliştilor, în apropiere de combinatul siderurgic şi haldele de zgură şi steril, nu mai funcţionează din 2010, în urma unor inundaţii care i-au provocat distrugeri. Calitatea aerului în Hunedoara este stabilită în urma unor măsurători manuale efectuate de APM Hunedoara. Hunedoara, poluată şi în comunism. Vestită în timpul regimului comunist pentru combinatul siderurgic în care lucrau peste 20.000 de oameni, Hunedoara se evidenţia şi ca oraş poluat. Un studiu realizat de specialiştii de la Institutul de Meteorologie şi Hidrologie, păstrat de Arhivele Naţionale – Judeţul Hunedoara, arăta că în Hunedoara anilor 1970 nivelul de poluare cu praf era de până la 12 ori mai mare decât limita admisă, potrivit normelor vremii. De asemenea, poluarea cu gaze nocive provenite din combinat avea un nivel ridicat, chiar dacă se încadra între limitele admise. Studiul a fost realizat în perioada 1969 – 1970, în care combinatul siderurgic din Hunedoara se afla în topul cele mai performante centre industriale din ţară. În anii 1970, zona Hunedoarei era afectată de mai multe surse de poluare: Combinatul Siderurgic Hunedoara, Uzina de semicocs Victoria Călan, nodul de cale ferată Simeria, Termocentrala Mintia, amplasate de-alungul văilor şi râurilor Cerna, Mureş şi Strei. În Hunedoara gama de poluanţi era diversă, cuprinzând gaze şi aerosoli nocivi: dioxid de sulf, hidrogen sulfurat, monoxid de carbon, dioxid de carbon, fenoli, funingine. Oraşele Simeria şi Călan şi împrejurimile termocentralei Mintia înregistrau valori crescute de SO2 în atmosferă, dar mai reduse ca în Hunedoara. Călanul era poluat din cauza uzinei de semicocs, iar Simeria din cauza termocentralei Mintia şi a circulaţiei feroviare intense. Sudul oraşului Călan şi Deva erau mai puţin poluate. Municipiul Deva nu avea surse importante de poluare pe teritoriul ei, iar poluanţii de la Mintia erau emişi la înălţime. /Adevărul HD, http://adevarul.ro/locale/hunedoara/video-scenariu-sumbru-oras-padurile-raresc-haldele-steril-ameninta-sanatatea-localnicilor-1_59c122505ab6550cb853b320/index.html