Cod-f-pc-4 revista presei 19 septembrie 2011 cuprins


Dedesubturile "Războiului peştelui"



Yüklə 266,73 Kb.
səhifə11/21
tarix01.11.2017
ölçüsü266,73 Kb.
#24901
1   ...   7   8   9   10   11   12   13   14   ...   21

Dedesubturile "Războiului peştelui"


Interviu cu dl TODIREL CĂLUGĂRITA, vicepreşedintele Asociaţiei "Şomuzu”

De 20 de ani, peste 1700 de cetăţeni din 11 localităţi ale judeţului - Bosanci, Bu-neşti, Calafindeşti, Fălticeni, Forăşti, Grăniceşti, Horod-niceni, Moara, Rădăşeni, Vadu Moldovei şi Vultureşti -, proprietari de drept ai peste 600 ha aflate sub lucii de apă, aşteaptă punerea în posesie efectivă pe vechile amplasamente asupra terenurilor ce s-au aflat în folosinţa SC Piscicola SA Fălticeni. De reţinut că drepturile au fost validate de Comisia judeţea¬nă de fond funciar încă din 1991! în total este vorba de 694,24 ha şi 1723 de proprietari cu 1036 de titluri şi 687 de adeverinţe de proprietate. SC Piscicola nu mai există, dreptatea oamenilor a fost câştigată de fiecare dată în instanţă, dar a fost înecată sistematic într-un hârdău de interese oculte, întotdeauna contrare proprietarilor de drept. Constituiţi în Asociaţia „Şomuzul", cu sediul în Rădăşeni, aceştia se bat prin procese ce durează de ani buni cu statul român reprezentat de primării, de Comisia judeţeană de fond funciar, de Administraţia Bazinală de Apă Siret Bacău şi de agenţiile şi paraagenţiile din subordinea ministerului care se ocupă de agricultură. Toate bătăliile judiciare au fost câştigate cu greu, după formula încet, dar sigur, de vicepreşedintele „Şomuzului", inginerul Todirel Călugăriţa. Cu obstinaţia unui jurist de anduranţă, rădăşeneanul, care nu are studii juridice, nu a renunţat niciodată la luptă, învăţând din mers regulile războiului de tocat nervi şi, înotând, cum singur spune, contra curentului. A reuşit (?) să aducă de partea celor pe care îi reprezintă un aliat puternic şi singurul de altfel: LEGEA. în cele ce urmează, un interviu cu domnia sa, care va încerca să puncteze etapele câştigării a ceea ce denumim astăzi prin „Războiul iazurilor", dar mai ales dedesubturile lui.

- Domnule Călugăriţa, mai e mult până departe? Juridic, sunteţi proprietari, dar faptic, încă mai umblaţi cu jalba-n proţap...

- Aşa este, însă daţi-mi voie să reconstitui, într-un rezumat, situaţia noastră. Şi, dacă-mi este permis, să vă prezint dedesubturile a ceea ce presa a numit prin „Războiul peştelui". în cazul localităţilor Buneşti, Calafindeşti, Fălticeni, Forăşti, Grăniceşti, Vadu Moldovei şi Vultureşti, drepturile de proprietate au fost recunoscute prin câte două hotărâri, emise în 1991, respectiv 1993, şi necontestate nici până astăzi, prin care Comisia judeţeană de fond funciar Suceava a validat propunerile comisiilor locale. Terenurile urmau a Fi predate comisiilor locale, potrivit art. 2, alin. 2 din HG 1832/2005. Pentru cetăţenii din Rădăşeni, Bosanci, Horodniceni şi Moara, mulţi dintre ei plătitori de taxe şi impozite pe terenurile lor, situaţia juridică s-a complicat în 2003, când Comisia judeţeană s-a judecat în secret cu Direcţia Apelor Siret Bacău, prin „meritele" ex-prefectului Ioan Cuşnir, fără a-i chema în instanţă pe cetăţeni, deci încălcându-le dreptul de acces la instanţă prevăzut de CEDO. Oricum, în 2009, „Şomuzul", dar cu sucursale în toate localităţile amintite, în rejudecare, a obţinut recunoaşterea implicită a validărilor din anul 1991, Tribunalul Suceava - Secţia civilă reţinând că se impun de urgenţă măsuri reparatorii. Totodată, prin Decizia 2135/2009 a Tribunalului, a fost dejucată intenţia Comisiei judeţene de a ne acorda terenuri la schimb, pe coclauri, la zeci de km distanţă, ca o reeditare a cazului Metro, de această dată „contribuţia" fiind a ex-pre¬fectului Orest Onofrei şi a ex-deputatului Romică Andreica. Se pare însă că decizia irevocabilă nu a fost destul de clară pentru comisiile judeţeană şi locale. Ce spune hotărârea, negru pe alb? Că titularii drepturilor de proprietate trebuie să-şi primească integral terenurile, pe vechile amplasamente.

Cu alte cuvinte, din câte înţelegem, mărimile zilei n-au făcut decât să vă pună beţe-n roate sau să încurce peste 1000 de proprietari de drept, indiferent de cine s-a succedat la putere.

Aşa este, pentru a nu spune mai mult, spre exemplu rea-voinţă...

Cum staţi în momentul de faţă? La Rădăşeni, spre exemplu.

Asociaţia a trebuit să aducă pe calea cea dreaptă Comisia comunală Rădăşeni, obţinând, prin sentinţa din 27.06.2011, pronunţată în rejudecare de Judecătoria Fălticeni, obligarea acesteia la înaintarea documentaţiei către Comisia judeţeană, aşa cum prevede procedura (şi nu către Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultura, ANPA, aşa cum s-a procedat eronat şi tardiv, de altfel), precum şi obligarea efectuării operaţiunilor de punere în posesie cu terenurile agricole amenajări piscicole, pe vechile amplasamente. Ne-am abţinut a solicita în acest proces cheltuieli de judecată sau daune cominatorii, pe care Legea 18 actualizată le prevede, la art. 64, tocmai pentru a uşura sarcina preşedintelui comisiei de la Rădăşeni, primarul Paul Buhlea, de a nu face recurs. Strategia a dat roade, pentru că Sentinţa nr. 1602/27 iunie 2011, pronunţată de Judecătoria Fălticeni, în dosarul nr. 3930/227/2010, a rămas definitivă şi irevocabilă.

Interesant mod de abordare...

Ştiţi, este o vorbă, că dacă nu ştii, te ajutăm... în fine, scopul nostru a fost de a scurta termenele procedurilor prevăzute de HG 1832/2005, de Metodologia ANPA sau chiar de Hotărârea pilot CEDO, din 2010 (Atanasiu contra României). După cum ştiţi, CEDO a suspendat soluţionarea cauzelor referitoare la încălcarea drepturilor de proprietate, statul român având o perioadă de graţie de 18 luni în care să-şi rezolve problemele de gen. Adică să opereze o serie de modificări de natură administrativă, legislativă şi bugetară, care trebuie implementate la nivelul statului. Scurt pe doi, este necesară revizuirea legislaţiei pentru a se evita viitoare condamnări ale României! Scopul unei proceduri-pilot este acela de a ajuta autorităţile interne să elimine problema structurală care a generat un număr mare de cauze identice pe rolul CEDO.

În zecile de litigii purtate din anul 2005 şi la sutele de memorii înaintate mai marilor zilei, „Şomuzul" a trebuit să anexeze înscrisuri care, de multe ori, indicau vinovăţii ale autorităţilor. Ştiu că aţi deschis un adevărat şantier de procese, ultimele fiind cele cu agenţiile Ministerului Agriculturii.

Da. Este un şantier. Actualul director coordonator al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA) Suceava, Angela Coroleucă, şi fostul diriguitor al destinelpr acestei instituţii publice, Ionel Murariu, fac obiectul unei plângeri penale înaintate Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava de Asociaţia „Şomuzul".

Motivele de drept invocate sunt, din câte ne amintim, nerespectarea hotărârilor judecătoreşti şi neexecutarea, cu rea-credinţă, a acestora.

Exact. În fapt, cei doi, în calitate de şefi ai APIA, au refuzat să furnizeze „Şomuzului" informaţiile de interes public solicitate. Precizăm că doream să aflăm dacă SC Pescoliv SRL Fălticeni (desprinsă din defuncta Piscicola SA), cu care ne judecăm, a solicitat subvenţii pentru producţia de peşte ulterior anului 2005 şi care a fost cuantumul acestora. Prin sentinţa 3191/24 septembrie 2010, definitivă şi irevocabilă, Tribunalul Suceava a obligat APIA să furnizeze informaţiile solicitate încă de pe vremea fostului di¬rector Murariu, lucru care nu s-a întâmplat nici până în prezent.

Prin sentinţa 194/14 ianuarie 2011 a aceleiaşi instanţe, directoarea Coroleucă a fost sancţionată la plata unei amenzi pentru fiecare zi de întârziere, hotărâre de asemenea ignorată.

In aceste condiţii, aţi înaintat plângere penală împotriva conducerii APIA, foste şi actuale, după ce termenul de 30 de zile, calculat de la data aplicării amenzii, a expirat şi conduita actualei conduceri a intrat deja în sfera penalului.Da. Legea 554/2004, art. 24, alin 3, spune: „Neexecutarea din motive imputabile sau nerespectarea hotărârilor judecătoreşti de¬finitive şi irevocabile pronunţate de instanţa de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la data aplicării amenzii, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 2500 la 10.000 de lei".

Ce sa întâmplat în acest caz?

Chiar dumneavoastră aţi spus că am deschis un şantier judiciar... Se fac cercetări preliminare de către Poliţia Suceava. însă vreau să vă spun de un alt şantier, mai bine zis de un alt punct de lucru al şantierului nostru general. Cu ANPA, căreia i-am solicitat, de asemenea, informaţii de interes public şi pe care nu ni le-a remis, potrivit legii.

Ce solicitaţi?

Numărul de înregistrare şi destinatarul unei eventuale sesizări trimise organelor de urmărire penală cu privire la falsul semnalat prin adresa Instituţiei Prefectului - judeţul Suceava, nr. 1435/P/ PG din 28.12.2010. Prin această adresă s-a solicitat... cu fineţe explicaţia încheierii Contractului de asociere în participaţiune nr. 469/29.08.2003 între SC Piscicola SA Fălticeni şi CNAFP Bucureşti (fosta Companie Naţională de Administrare a Fondului Piscicol), de la care, prin intermediul Agenţiei Domeniilor Statului, ADS, actuala ANPA a preluat patrimoniul şi arhiva... în contextul în care în conţinutul acestui contract se uzează de un act normativ devenit operabil abia în 2004, prin publicare în Monitorul Oficial, respectiv Legea 298/2004!... ANPA s-a eschivat faţă de Comisia judeţeană Suceava. Deci, un contract încheiat în 2003, pe baza unei legi apărute în 2004!?

Puteţi intra în amănunte?

„Şomuzul" a găsit explicaţia acestui fals, act antedatat, întocmit de fosta conducere a defunctei Piscicola cu sprijinul interesat al funcţionarilor de la CNAFP.

Ei?...

În octombrie noiembrie 2003, cetăţenii din 7 localităţi au încheiat contract de arendă cu Piscicola SA, contracte care au încetat după 2006, odată cu falimentul societăţii. Pentru ca terenul nostru să poată fi concesionat unei societăţi apărute imediat după faliment, Pescoliv, pe numele ei din Registrul comerţului, era necesar un act care să fie datat înaintea semnării contractelor de arendă. Aşa s-a întâmplat, cu largul concurs al preşedintelui CA al Piscicola SA, Melinte, în acelaşi timp administrator al Pescoliv SRL şi director al CNAFP, deci aflat într-un flagrant conflict de interese, aşa cum a reţinut şi Corpul de control al Ministerului Agriculturii, adresa 205.237/205.240/18.08.2011. Din păcate, o influenţă politică nefastă a bântuit prin primăriile din zonă, astfel că, în 2007, la câteva zile după ce Comisia judeţeană a emis hotărâre care ne trimitea pe coclauri - şi aici e momentul să subliniem complicitatea dintre baronii bălţilor şi câţiva funcţionari ai Prefecturii - primăriile au emis certificate de atestare fiscală pentru CNAFP, din care reieşea că CNAFP şi-ar fi plătit dările aferente terenurilor şi construcţiilor, construcţii pentru care, între noi fie vorba, nu există nicăieri vreo autorizaţie de construire. Pe baza acestor certificate şi cu plata făcută pe loc, nu ştim dacă şi în peşte!, CNAFP a vândut ulterior, digurile, construcţiile, curţile, sediul, terenurile, năvoadele, bărcile, tractoarele, ferma de porci, Cabana Nada Florilor etc, care aparţineau Piscicola SA (şi ar fi trebuit, conform legii, să revină creditorilor din procesul de faliment, în frunte cu DGFP Suceava şi Asociaţia Şomuzul) către Pescoliv SRL.



Din ce cunoaştem, iar ziarul nostru a tot scris despre acest aspect, chiar Corpul de control al primului ministru a constatat că tranzacţia a fost făcută cu încălcarea legii.

Vă citez din Raportul nr. 420/SA/21.01.2010: „Deşi bunurile imobile aflate în administrarea SC Piscicola SA Fălticeni se aflau în proprietatea publică a statului, nu a fost respectată legea în vigoare, atunci când s-a rezolvat transferul de proprietate către SC Pescoliv SRL".

Păi dacă erau domeniu public, nici oamenii n-ar fi avut drept la ele...

- Nu, nu e aşa. Numai inacţiunea administraţiei a făcut ca terenurile, în loc să fie restituite efectiv oamenilor, încă de la depunerea cererilor, în 1991, să fie trecute, ulterior, prin ordine ale miniştrilor agriculturii, loan Avram Mureşan, Ilie Sârbu şi alţii în domeniul public. Reţineţi că aceste ordine nu au fost publicate niciodată în MO. Legea 169/1997, art. III, alin 1, ind. 1, actualizată prevede că se suspendă actele prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului terenuri pentru care s-au formulat cereri de reconstituire a dreptului, până la soluţionarea cererilor de către comisiile de fond funciar. Revenind la actul Corpului de con¬ trol al primului ministru, acesta a fost ignorat complet de autorităţi.

Adică suntem într-un fel de sat fără câini?

Chiar aşa. Trebuie să ştiţi că faptele de mai sus sunt cunoscute de DNA Bucureşti încă din 2007, când ne-am adresat acestei instituţii. Aşteptăm ştergerea prafului de pe dosar. Odată şi-odată, va trebui să primim răspuns, probabil atunci când statul se va considera de drept. Altceva, însă, ne doare la momentul de faţă. Memoriul nostru nr. 36/11.05.2011, la care am alăturat 24 de anexe, prin care solicitam ministrului agriculturii, Valeriu Tabără, să ia măsurile dispuse de Corpul de control al primului ministru încă din 2010, în vederea reinstaurării legalităţii, având în vedere că agenţiile din subordinea sa au vândut halci din domeniul public al statului, cu încălcarea art. 136, alin 4 din Constituţie şi a prevederilor Legii 213/1998, va trebui să facă obiectul altui dosar în justiţie, pentru că a fost plimbat de la ministru, la secretarul de stat Tancszos Bârna, la Direcţia juridică a instituţiei, apoi la Serviciul Litigii, iar răspunsul a fost dat doar ca să fie dat, nu ca să se respecte legea. Considerăm că am îndeplinit deja procedura prealabilă necesară unei întâlniri în contencios pe care i-o vom fixa ministrului Tabără, poate află şi domnia sa cu această ocazie ce subalterni are.

Mai există un litigiu la ora actuală pe rol, cu Comisia jude¬ţeană de fond funciar?

Aveţi informaţii exacte sau surse bune. Păstraţi-le, în interesul cititorilor. în dosarul 8510/314/ 2011, am solicitat să fie amendată, potrivit art. 580, ind. 3 din Codul de procedură civilă, Comisia judeţeană de fond funciar, pentru fiecare zi de întârziere a aplicării unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, având în vedere, că nu a clarificat - încă de pe vremea lui Ioan Cuşnir - situaţia juridică a Acumulării Şomuz II Moara. Termenul de judecată a fost fixat pentru 12.01.2012. Deşi înţelegem că instanţele sunt suprasolicitate, am formulat cerere de preschimbare a termenului, sperând să fim înţeleşi că el apasă cu altă intensitate asupra bătrânilor noştri, care au semnat, uneori cu degetele zdrelite între uşi, intrarea în CAP cu aceste terenuri: Instanţele ne-au dat de fiecare dată dreptate, menţinându-ne titlurile de proprietate, prin hotărâri definitive şi irevocabile. Ne-a fost contestată de fiecare dată calitatea de proprietari. însă noi am fost proprietari chiar şi pe vremea lui Ceauşescu, pentru că eram asociaţi la CAP, singurul înscris de care se prevalează Direcţia Apelor Siret şi Comisia judeţeană de fond funciar fiind Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1395/1974 (referitoare la doar 42 ha), care însă nu este o lege de expropriere. În mod legal, calitatea de foşti acţionari, stabilită prin art. 36 din Legea 18, nemodificat, a fost transformată în calitatea de proprietari de HG nr. 131/1991 modificată prin HG 180/2000 şi art. 8 din Legea 1/2000.

Ce-i reproşaţi, de fapt, Comisiei judeţene?

Faptul că nu-şi respectă propriile hotărâri. Vi se pare puţin lucru? De exemplu, la Grăniceşti, s-au emis două hotărâri, ambele în vigoare. Prin acestea, au fost validate măsurile comisiei locale de fond funciar, de stabilire a vechiului amplasament al terenurilor din tarlaua „La Horaiţ". Hotărârile sunt ale comisiei judeţene de fond funciar şi poartă numărul 2149/13 august 1991 şi, respectiv, 8740/7 decembrie 1993. Ele trebuia să aibă consecinţe imediate. Deşi e cunoscut din adresele anterioare ale Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţii (ce nume pompos pentru o realitate jalnică!) că „legalitatea hotărârilor comisiilor judeţene de fond funciar se prezumă, singurele abilitate a se pronunţa asupra legalităţii acestora fiind instanţele judecătoreşti", Comisia judeţeană nu a făcut nimic pentru a îndruma Comisia comunală Grăniceşti să definitiveze documentaţia de reconstituire a dreptului asupra terenurilor, aceste activităţi trebuind încheiate încă de la data 30 septembrie 1994, potrivit art. 1 şi 4 din HG nr. 374/1994, hotărâre în vigoare încă. Astfel că primarul refuză, nepedepsit încă, să efectueze operaţiunea punerii în posesie, deşi digul Acumulării Grăniceşti, distrus de inundaţiile din vara lui 2010, şi lăsat de izbelişte, ar permite aceasta, terenul fiind desecat (iar actele prin care aceste terenuri au intrat în domeniul public sau în administrarea Administraţiei Naţionale de îmbunătăţiri Funciare, ANIF, fiind suspendate prin efectul Legii 169/1997). Mai vreţi exemple?!

De ce nu? Există litigii şi cu ANIF, că tot aţi adus vorba...

ANIF este lăsată să mintă, iar vina este tot a Prefecturii. Minte că pentru Acumularea Şomuz I - Liteni - Moara, nu s-a menţinut folosinţa piscicolă, ceea ce împiedică pe proprietarii din Horodniceni şi Moara să arendeze terenurile piscicultorilor dispuşi la aceasta. Un control al Apelor Române efectuat de curând a evidenţiat cu claritate faptul că activitatea piscicolă a acumulării a fost păstrată şi după reabilitarea prin fonduri SAPARD, finalizată în 2008.

Aflaţi acum, în ceasul... al 13-lea, ce ar mai trebui să câştigaţi, în care instanţă, pentru a intra efectiv în posesie?

Noi nu ar trebui să mai facem nimic. Nici măcar să mai aşteptăm. Stăm cu dreptatea noastră în mână, am câştigat peste tot, la toate instanţele, care şi-au făcut datoria, dar adevărul umblă cu capul spart printre autorităţile de aplicare a legii. Faptul că nu ne-am putut folosi atâţia ani de drepturile noastre reprezintă o situaţie continuă, astfel că ne aflăm de ani buni în termen de a sesiza CEDO. Sa conturat deja ideea deschiderii unor acţiuni la acest for comunitar, dar nu prin asociaţie, ci prin cereri individuale. Pot spune că urmărim să sufocăm o dată în plus CEDO. Nu e vina nici a noastră şi, paradoxal, nici a instanţelor că s-a ajuns aici, dar obligaţia executării în termen rezonabil a unor decizii administrative şi judecătoreşti face parte integrantă din proces. Va fi o premieră: peste 1700 de cereri individuale, din acelaşi judeţ, depuse la CEDO în acelaşi timp! Crai Nou (Suceava)



ADMINISTRAȚIA BAZINALĂ DE APĂ JIU

Yüklə 266,73 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   7   8   9   10   11   12   13   14   ...   21




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin