Cod-f-pc-4 revista presei

Video proiectul Roşia Montană, dezbătut şi decis în Parlament: "Decizia de a spune da sau nu este o chestie de obligaţie atunci când mergi la muncă"

Proiectul privat privind explotarea aurului de la Roşia Montană va face obiectul unei legi ce va fi dezbătută în Parlament. Ministrul delegat pentru Proiecte de Infrastructură, Dan Şova, a precizat că, în prezent, se lucrează la divizarea companiei Minvest Deva şi la înfiinţarea unui noi societăţi care va reprezenta statul în proiectul minier. Divizarea Minvest Deva pentru proiectul Roşia Montană, publicată în Monitorul Oficial. „Deocamdată Ministerul Economiei trebuie să facă mai multe formalităţi pentru a realiza divizarea societăţii şi a crea posibilitatea să se ducă eventualele câştiguri din dividende într-o companie care să nu aibă în spate toate sucursalele, angajaţii şi minele de la Minvest. Ideea era că în ipoteza în care în viitor se va face această exploatare, banii respectivi să poată fi folosiţi în investiţii şi nu în acoperirea nu ştiu a căror găuri sau datorii către diverşi furnizori”, a spus Dan Şova.   Ministrul a precizat că, dacă condiţiile de mediu şi cele privind protecţia patrimoniului vor fi respectate se va propune o lege în Parlament. „Decizia de a spune da sau nu nu este o chestiune de curaj, este o chestiune de obligaţie atunci când mergi la muncă. Acum sunt nişte chestiuni foarte simple care sunt legate de respectarea condiţiilor de mediu şi de respectarea condiţiilor impuse de Ministerul Culturii în privinţa conservării siturilor arheologice. Dacă din proiect va rezulta că toate acestea pot fi respectate, atunci se va promova cu siguranţă un proiect de lege în Parlament. În cadrul dezbaterilor la comisiile parlamentare şi în plenul Parlamentului va exista posibilitatea de exprimare a tuturor opiniilor. Se va merge pe transparenţă totală şi va fi o decizie economică sau o decizie asumată de întreaga clasă politică din România cu da sau nu”, a completat Şova. Acesta a exprimat şi o părere presonală în legătură cu proiectul: „Părerea mea este foarte simplă. Dacă se pot crea locuri de muncă sau se pot face investiţii directe sub condiţia respectării condiţiilor de mediu, a condiţiilor de conservare a siturilor arheologice şi de dezvoltare ulterioară a zonei după ce se termină exploatările se poate lua în discuţie. Dacă aceste condiţii preliminare nu sunt respectate, nu poate exista nicio discuţie”. Societatea "Minvest Roşia Montană" S.A va funcţiona în subordinea ministrului delegat Dan Şova, şeful Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine şi va rezulta din reorganizarea, prin divizare parţială, a Companiei Naţionale a Cuprului, Aurului şi Fierului Minvest Deva, care deţine în prezent 19,3% din acţiuni la societatea Roşia Montană Gold Corporation (RMGC). Înfiinţarea noii companii este argumentată de Guvern prin faptul că realizarea proiectului de exploatare a minereului aurifer din zona Roşia Montană poate genera venituri din exploatare şi contribuţii directe la bugetul de stat estimate la mai multe miliarde dolari. De asemenea, se susţine că poate avea o contribuţie majoră la relansarea industriei miniere din România şi la crearea unui număr semnificativ de locuri de munca într-o zona puternic afectată de şomaj. /Adevărul AB, http://adevarul.ro/locale/alba-iulia/rosia-montana-proiect-parlament-1_51b32735c7b855ff566f6ebe/index.html

Ce se întâmplă atunci când zeci de oameni răspund unei invitaţii pe facebook. La plimbare prin Parcul Dendrologic Simeria

Este o prezență activă în mediul online, comunică pe facebook și primește o mulțime de comment-uri, like-uri și share-uri, oamenii vorbesc despre ea la serviciu o săptămână întreagă, iar sâmbăta, când se întâlnesc față în față, o dezbat pe toate părțile, a scris presa despre ea de câteva ori până acum. Și totuși, după standardele (încă) în vigoare ale societății noastre aflate în perioada post-revoluționară de... oare cum se numea în manualele de economie politică dinainte de 1990? - exact, „acumulare sălbatică de capital”, ei bine, în actuala societate, ea nu prea are valoare. Nu există. Sau, cel mult, e o pierdere de vreme. De fapt e unul dintre lucrurile mărunte care au valoarea unui miracol pentru că ne arată că mai avem o șansă să ieșim din mocirla unei societăți care a ridicat șmenul la rang de virtute și în care agenda publică o fac niște palavragii în talk-show-urile de televiziune.

Adunarea. Povestea ei a început pe 3 ianuarie curent. Ovidiu Manoilescu, un brașovean (de fapt e din orașul Victoria, dar cum să îi spui „victorian”?) stabilit de prin 2007 în Simeria, a postat pe facebook un mesaj în care îi invita pe doritorii de plimbare și fotografie în natură să i se alăture pentru o tură prin Parcul dendrologic din Simeria. Așa, pur și simplu. Fără scopul de a trage vreun semnal de alarmă, fără să pornească lupta împotriva cuiva sau pentru a susține cauza cuiva. Fără să se constituie în vreo organizație, fără șefi și fără alte reguli decât cele ale bunului simț. În prima duminică au fost șapte persoane. Au făcut cunoștință, s-au plimbat agale pe aleile parcului, au fotografiat. În timpul săptămânii care a urmat, vestea plimbării de duminică în parc a mers din gură în gură și din share în share și în următoarea săptămână au fost mai mulți. Și, din duminică în duminică, tot mai mulți. Ieri, reporterul a numărat cam 50 de oameni. Grupul cel mai mare venise de la Hunedoara, unde întâlnirea fusese la 10.30 în gară. Fiecare și-a luat frumos bilet dus (trei lei preț întreg, dar câțiva au scos la casierie carnetele și au luat cu reducere), Lucian Marian a montat trepiedul pe peron și a făcut o fotografie de grup (atenție, declanșează în zece secunde!) și, gata, oamenii s-au îmbarcat în curățelele vagoane second-hand ale trenului Regiotrans. Drumul până la Simeria a durat fix 30 de minute, dar Lucian spune că merită, pentru că una e să mergi cu mașina personală sau cu maxi-taxi și alta să stai în compartimentul deschis al vagonului de tren, să faci cunoștință cu ceilalți din grup și să glumești cu ei. Fiindcă, până la urmă, toată povestea cu plimbarea de duminică în parcul din Simeria exact asta și este, un moment tihnit de socializare. Dacă ar fi să mă întrebați pe mine, v-aș spune că și parcul și fotografiatul sunt numai un pretext și oamenii aceia pur și simplu și-au dat frâu liber nevoii de socializare. Cu căţel, cu... toată lumea. Cu câteva minute înainte de 12.00, grupul de hunedoreni s-a întâlnit în fața casieriei parcului cu grupul celor sosiți de prin alte părți. Majoritatea deveni acum, dar au fost și duminici în care la plimbare s-au lipit timișoreni și bucureșteni. Servus, săru’-mâna, salut cuțulache!, fiecare și-a luat bilet de intrare și după cinci minute academice grupul a pornit-o alene în parc pe cărarea din dreapta. Aveam acum și dovada faptului că lumea vrea doar să socializeze: numai câțiva aveau atârnate la gât aparare foto pricopsite care se sugereze o ședință foto în natură. Vreo câțiva aveau în mână aparate din acelea compacte de li se mai spune „cutii” sau „plesnitori”, dar majoritatea celor din grup erau cu mâinile în buzunar. Și eventual cu un pai în gură, chiar am văzut câțiva. Și-uite așa, cinci căței, mai mulți copii ținuți de mânuță de mama sau tati, puștani de generală și de liceu, doamne și domni cu funcții și responsabilități, plus o întreagă redacție de ziar s-au plimbat două ceasuri și mai bine pe aleile Parcului dendrologic. Fără fițe, fără fumuri, fără șefi, doar cu Ovidiu Manoilescu sau Zoard Bocăniciu indicând cu mâna ridicată la câte o răspântie drumul pe care se merge mai departe. Asta așa, ca să nu o ia unii hăis și unii cea. Ovidiu , care a  lipsit doar de vreo două sau de trei ori de la plimbarea de duminică, spune că nu se erijează nimeni în şef şi că la fel de bine pot îndruma grupul Lucian Marian sau Dan Terteci. Pledoarie pentru plimbare în parc. E clar, este vorba despre nevoia de a petrece o dimineaţă liniştită alături de alţi oameni. Dincolo de asta însă, sunt câteva lucruri ori fapte mai mult decât interesante. Ştiaţi, de exemplu, că în parcul din Simeria trăieşte încă primul exemplar de salcâm adus din America şi aclimatizat în România? Dar că mulţi dintre copacii parcului emană o energie extraordinară, aproape materială, pe care simţi că o poţi atinge şi care îţi dă o senzaţie profundă de bine? Sau că parcul a fost indexat de Ovidiu Manoilescu pe google maps şi că e în plan o ridicare GPS pentru toţi copacii din parc în aşa fel încât cineva care se va plimba pe aleile acestuia să poată vedea simplu pe internet unde sunt aceştia şi din ce specii fac parte? Şi apropo de alei, cei din grupul de duminică vor să facă şi un concurs de idei pentru a le da nume. Parcă ar avea şi acum nişte nume date de administraţia parcului, dar cine le ştie? /Glasul Hunedoarei HD, http://www.glasul-hd.ro/Ce-se-%C3%AEnt%C3%A2mpl%C4%83-atunci-c%C3%A2nd-zeci-de-oameni-r%C4%83spund-unei-invita%C5%A3ii-pe-facebook.-La-plimbare-prin-Parcul-Dendrologic-Simeria.-A%C5%9Fa,-pur-%C5%9Fi-simplu-%28GALERIE-FOTO%29_19_6843.html