Cod vamal titlul I dispoziții generale capitolul I domeniul de aplicare al legislației vamale, misiunea vămii și definiții articolul 1

Articolul 28. Reevaluarea unei decizii

(1) Organul vamal competent pentru luarea deciziei reevaluează o decizie în următoarele cazuri:

a) în cazul în care există modificări aduse legislației relevante a Republicii Moldova care afectează decizia;

b) în cazul în care este necesar, ca urmare a monitorizării efectuate;

c) în cazul în care este necesar, ca urmare a informațiilor furnizate de către titularul deciziei în conformitate cu articolul 21 alineatul (2) sau de către alte autorități.

(2) Organul vamal competent să ia decizia comunică rezultatul reevaluării titularului deciziei.

Articolul 29. Suspendarea unei decizii

(1) Organul vamal competent să ia decizia suspendă decizia în loc de a o anula, revoca sau modifica în conformitate cu articolul 21 alineatul (3), articolul 32 sau articolul 33, în cazul în care:

a) organul vamal competent consideră că pot exista suficiente motive pentru anularea, revocarea sau modificarea deciziei, dar nu dispune încă de toate elementele necesare pentru a decide cu privire la anularea, revocarea sau modificarea acesteia;

b) organul vamal respectiv consideră că nu sunt îndeplinite condițiile pentru luarea unei decizii sau că titularul deciziei nu se conformează obligațiilor care îi revin prin respectiva decizie și este oportun să i se acorde titularului deciziei timpul necesar pentru a adopta măsuri prin care să asigure îndeplinirea condițiilor sau respectarea obligațiilor;

c) titularul deciziei solicită respectiva suspendare, deoarece se află temporar în imposibilitatea de a îndeplini condițiile prevăzute în decizie sau de a se conforma obligațiilor care îi revin prin această decizie.

(2) În cazurile menționate la alineatul (1) literele (b) și (c), titularul deciziei informează organul vamal competent să ia decizia cu privire la măsurile pe care le va întreprinde pentru a asigura îndeplinirea condițiilor sau respectarea obligațiilor, precum și cu privire la perioada de timp de care are nevoie pentru a lua respectivele măsuri.

Articolul 30. Perioada de suspendare a unei decizii

(1) În cazurile prevăzute la articolul 29 alineatul (1) litera (a), perioada de suspendare stabilită de către organul vamal competent corespunde perioadei necesare pentru respectivul organ vamal pentru a stabili dacă sunt îndeplinite condițiile pentru anulare, revocare sau modificare. Această perioadă nu poate depăși 30 de zile.

(2) În cazul în care organul vamal consideră că titularul deciziei nu poate îndeplini criteriile prevăzute la articolul 45, decizia se suspendă pînă cînd se stabilește dacă infracțiunile economice sau încălcările repetate au fost comise de către oricare dintre următoarele persoane:

a) titularul deciziei;

b) persoana responsabilă de compania care este titularul deciziei în cauză sau care exercită controlul asupra gestiunii acesteia;

c) persoana responsabilă de domeniul vamal în compania care este titularul deciziei în cauză.

(3) În cazurile prevăzute la articolul 29 alineatul (1) literele (b) și (c), perioada de suspendare stabilită de organul vamal competent să ia decizia corespunde perioadei notificate de către titularul deciziei în conformitate cu articolul 21 alineatul (2). Dacă este cazul, perioada de suspendare poate fi prelungită la cererea titularului deciziei.

(4) Perioada de suspendare poate fi prelungită cu perioada de timp de care are nevoie organul vamal competent pentru a verifica dacă măsurile respective asigură respectarea condițiilor sau a obligațiilor. Această perioadă nu poate depăși 30 de zile.

(5) În cazul în care, în urma suspendării unei decizii, organul vamal competent să ia decizia intenționează să anuleze, să revoce sau să modifice decizia respectivă în conformitate cu articolul 21 alineatul (3), articolul 32 sau articolul 33, perioada de suspendare, astfel cum este stabilită în conformitate cu alineatele (1) și (4), se prelungește, pînă cînd decizia privind anularea, revocarea sau modificarea intră în vigoare.
Articolul 31. Încetarea perioadei de suspendare

(1) Suspendarea unei decizii încetează la expirarea perioadei de suspendare, cu următoarele excepții:

a) suspendarea încetează la data retragerii acesteia, atunci cînd suspendarea este retrasă pe baza faptului că, în cazurile menționate la articolul 29 alineatul (1) litera (a), nu există motive pentru anularea, revocarea sau modificarea deciziei în conformitate cu articolul 21 alineatul (3), articolul 32 sau articolul 33;

b) suspendarea încetează la data retragerii acesteia, atunci cînd suspendarea este retrasă pe baza faptului că, în cazurile menționate la articolul 29 alineatul (1) literele (b) și (c), titularul deciziei a luat, într-un mod considerat satisfăcător de organul vamal competent să ia decizia, măsurile necesare pentru a asigura îndeplinirea condițiilor prevăzute pentru respectiva decizie sau respectarea obligațiilor impuse în temeiul deciziei respective;

c) suspendarea încetează la data anulării, revocării sau modificării deciziei suspendate.

(2) Organul vamal competent să ia decizia informează titularul deciziei cu privire la încetarea suspendării.

Articolul 32. Anularea deciziilor favorabile

(1) Organul vamal anulează o decizie favorabilă titularului deciziei în cazul în care toate condițiile de mai jos sunt îndeplinite:

a) decizia a fost luată pe baza unor informații inexacte sau incomplete;

b) titularul deciziei știa sau ar fi trebuit să știe că informațiile erau inexacte sau incomplete;

c) decizia ar fi fost diferită în cazul în care informațiile ar fi fost exacte și complete.

(2) Anularea deciziei favorabile se comunică titularului deciziei.

(3) Anularea produce efecte de la data intrării în vigoare a deciziei favorabile, cu excepția cazului în care se specifică altfel în decizie în conformitate cu legislația vamală.
Articolul 33. Revocarea și modificarea deciziilor favorabile

(1) În alte cazuri decît cele menționate la articolul 32, decizia favorabilă se revocă sau se modifică dacă:

a) una sau mai multe dintre condițiile pentru luarea acesteia nu erau sau nu mai sunt îndeplinite; sau

b) titularul deciziei solicită acest lucru.

(2) Dacă nu se prevede altfel, o decizie favorabilă care se adresează mai multor persoane nu poate fi revocată decît în privința acelei persoane care nu se conformează obligațiilor care îi revin prin această decizie.

(3) Revocarea sau modificarea deciziei se comunică titularului deciziei.

(4) În caz de revocare sau de modificare a deciziei se aplică articolul 20 alineatul (10) .

(5) În cazuri excepționale în care interesele legitime ale titularului deciziei o cer, organul vamal poate amîna pînă la un an data la care revocarea sau modificarea intră în vigoare. Data respectivă se indică în decizia de revocare sau de modificare.

Articolul 34. Decizii luate fără o cerere

(1) Articolul 20 alineatele (8), (10) și (11), articolul 21 alineatul (3), articolul 32 și articolul 33 se aplică și deciziilor luate de organele vamale fără depunerea unei cereri de către persoana interesată.

(2) Decizii luate fără o cerere se emit de către șeful biroului vamal în raza căruia au apărut circumstanțe care necesită emiterea unei astfel de decizii, dacă nu este prevăzut altfel.
Articolul 35. Limitele aplicabile deciziilor privind mărfurile plasate sub un regim vamal sau depozitate temporar

Revocarea, modificarea sau suspendarea unei decizii favorabile nu afectează mărfurile care, la momentul în care revocarea, modificarea sau suspendarea intră în vigoare, au fost deja plasate și se află încă sub un regim vamal sau sunt depozitate temporar în temeiul deciziei revocate, modificate sau suspendate, cu excepția cazului în care persoana vizată solicită acest lucru.

Articolul 36. Delegarea de competențe

Guvernul stabilește normele de procedură pentru:

(a) depunerea și acceptarea cererii pentru obținerea unei decizii, astfel cum se menționează la articolul 20 alineatele (2) și (3);

(b) luarea deciziei menționate la articolul 20, inclusiv, consultarea unui alt organ vamal sau unei autorități în cauză;

(c) monitorizarea unei decizii, în conformitate cu articolul 21 alineatul (5).

(d) cazurile, menționate la articolul 33 alineatul (2), în care o decizie favorabilă adresată mai multor persoane poate fi revocată și în ceea ce privește alte persoane decît persoana care nu își îndeplinește o obligație impusă în temeiul deciziei respective;

(e) cazurile excepționale în care organele vamale pot amîna data la care revocarea sau modificarea intră în vigoare, în conformitate cu articolul 33 alineatul (5);

(f) procedura de anulare, revocare sau modificare a deciziilor favorabile.

Articolul 37. Decizii cu privire la informațiile obligatorii

(1) Organele vamale iau, în baza unei cereri, decizii referitoare la informațiile tarifare obligatorii (decizii ITO) sau decizii referitoare la informațiile obligatorii în materie de origine (decizii IOO).

(2) Cererea menționată în alineatul (1) nu se acceptă în oricare dintre următoarele situații:

(a) în cazul în care cererea este depusă sau a fost deja depusă de către titularul deciziei sau din contul acestuia, pentru aceleași mărfuri și, în ceea ce privește deciziile IOO, în aceleași circumstanțe care au condus la atribuirea originii;

(b) în cazul în care cererea nu are legătură cu utilizarea deciziei ITO sau IOO sau cu utilizarea unui regim vamal.

(3) Deciziile ITO și IOO sunt obligatorii, numai în ceea ce privește clasificarea tarifară sau determinarea originii mărfurilor:

(a) pentru organele vamale față de titularul deciziei, doar în privința mărfurilor pentru care formalitățile vamale sunt îndeplinite după data de la care decizia intră în vigoare;

(b) pentru titularul deciziei față de organele vamale, doar de la data la care notificarea privind decizia este primită.

(4) Deciziile ITO și IOO sunt valabile pe o perioadă de 3 ani de la data la care decizia intră în vigoare.

(5) Pentru punerea în aplicare a unei decizii ITO sau IOO în cadrul unui regim vamal, titularul deciziei trebuie să dovedească:

(a) în cazul unei decizii ITO, că mărfurile declarate corespund în toate privințele cu cele descrise în decizie;

(b) în cazul unei decizii IOO, că mărfurile în cauză și circumstanțele care au condus la atribuirea originii corespund în toate privințele cu mărfurile și circumstanțele descrise în decizie.

(6) O cerere pentru o decizie ITO se referă doar la mărfuri care au caracteristici similare și între care diferențele sunt nerelevante în scopul clasificării lor tarifare.

(7) O cerere pentru o decizie IOO privește un singur tip de mărfuri și un singur set de circumstanțe pentru determinarea originii.

Articolul 38. Gestionarea deciziilor referitoare la informațiile obligatorii

(1) Valabilitatea unei decizii ITO încetează înainte de sfîrșitul perioadei menționate la articolul 37 alineatul (4) atunci cînd nu mai este conformă cu dispozițiile de drept, ca urmare a oricăreia dintre următoarele situații:

a) modificare Nomenclaturii combinate a mărfurilor menționate la articolul 60 alineatul (3), litere a) și b);

b) adoptarea măsurilor menționate la articolul 61 alineatul (4);

de la data aplicării modificării sau măsurilor respective.

(2) Valabilitatea unei decizii IOO încetează înainte de sfîrșitul perioadei menționate la articolul 37 alineatul (4) în oricare dintre următoarele cazuri:

a) ca urmare a adoptării unei reglementări sau a încheierii de către Republica Moldova a unui acord cu ale cărui prevederi informaţia obligatorie privind originea mărfurilor nu mai este conformă, cu efect de la data aplicării regulamentului sau acordului respectiv;

b) în cazul în care nu mai este compatibilă cu Acordul privind regulile de origine instituit în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) sau cu notele explicative sau cu un aviz privind originea adoptat pentru interpretarea acestui acord, cu efect de la data publicării lor în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(3) Valabilitatea deciziilor ITO și IOO nu încetează cu efect retroactiv.

(4) Prin derogare de la articolul 21 alineatul (3) și articolul 32, deciziile ITO și IOO sunt anulate în cazul în care sunt fondate pe informații inexacte sau incomplete furnizate de către solicitant.

(5) Deciziile ITO și IOO se revocă în conformitate cu articolul 21 alineatul (3) și cu articolul 33. Cu toate acestea, astfel de decizii nu se revocă la cererea titularului deciziei.

(6) Deciziile ITO și IOO nu pot fi modificate.

(7) Organele vamale revocă deciziile ITO:

1) în cazul în care nu mai sunt compatibile cu interpretarea oricăreia dintre nomenclaturile menționate la articolul 60 alineatul (3) literele a) și b) decurgînd din oricare dintre următoarele situații:

a) notele explicative la Nomenclatura combinată a mărfurilor menționate la articolul VIII a Legii nr. 172 din 25 iulie 2014 privind aprobarea Nomenclaturii combinate a mărfurilor, cu efect de la data publicării acestora în Monitorul Oficial al Republicii Moldova;

b) o hotărîre a Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova, cu efect de la data întrării în vigoare a hotărîrii;

2) în alte cazuri specifice.

(8) Deciziile IOO sunt revocate:

a) în cazul în care nu mai sunt compatibile cu o hotărîre a Curții Supreme de Justiție al Republicii Moldova, cu efect de la data întrării în vigoare a hotărîrii; sau

b) în alte cazuri specifice.

(9) În cazul în care se aplică alineatul (1) litera (b) sau alineatele (2), (7) sau (8), o decizie ITO sau IOO se utilizează pentru contracte încheiate pe un termen concret de realizare bazate pe decizia respectivă și încheiate înainte de încetarea valabilității sau de revocare. Această utilizare prelungită nu se aplică în cazul adoptării unei decizii IOO pentru mărfuri destinate exportului.

(10) Utilizarea prelungită menționată la alineatul (9) nu depășește 6 luni de la data la care decizia ITO sau IOO încetează să fie valabilă sau este revocată. Cu toate acestea, o măsură menționată la articolul 61 alineatul (4) poate exclude respectiva utilizare prelungită sau poate prevedea o perioadă mai scurtă. În cazul produselor pentru care se depune un certificat de import sau de export în timpul desfășurării formalităților vamale, perioada de șase luni se înlocuiește cu perioada de valabilitate a certificatului.

(11) Pentru a beneficia de utilizarea prelungită a unei decizii ITO sau IOO, titularul deciziei respective depune o cerere către organul vamal care a luat decizia, în termen de 30 de zile de la data la care aceasta încetează să fie valabilă sau la care este revocată, precizînd cantitățile pentru care se solicită o perioadă de utilizare prelungită. Organul vamal respectiv ia o decizie privind utilizarea prelungită și o notifică titularului, fără întîrziere și în termen de 30 de zile.

(12) Dacă se decide să se acorde o perioadă de utilizare prelungită, organul vamal menționează data la care expiră perioada de utilizare prelungită a deciziei în cauză și cantitățile de mărfuri care pot fi vămuite în perioada de utilizare prelungită de la data la care a primit toate informațiile necesare pentru a putea lua decizia în cauză.

(13) Dacă sunt îndeplinite formalități vamale de către titularul unei decizii ITO sau în numele său pentru mărfuri care fac obiectul deciziei ITO, acest lucru se indică în declarația vamală prin menționarea numărului de referință al deciziei ITO.
Articolul 39. Sistemul electronic referitor la ITO

(1) Pentru schimbul și stocarea de informații referitoare la cereri și decizii legate de ITO sau la orice eveniment ulterior care ar putea avea efecte asupra cererii sau deciziei inițiale, se utilizează un sistem informațional implementat în acest scop.

(2) Prin sistemul informațional respectiv, organul vamal competent pune la dispoziție fără întîrziere informații, cel tîrziu în termen de șapte zile de la data la care organul ia cunoștință de aceste informații.
Articolul 40. Decizii referitoare la informațiile obligatorii privind alți factori

În anumite cazuri, organele vamale iau, în baza unor cereri, decizii referitoare la informațiile obligatorii privind alți factori menționați în Titlul II, pe baza cărora se aplică drepturile de import sau de export și alte măsuri legate de comerțul cu mărfuri.

Articolul 41. Delegarea de competențe

(1) Guvernul adoptă normele de procedură:

a) cazurile specifice menționate la articolul 38 alineatul (7) punctul 2) și alineatul (8) litera b), în care deciziile ITO și IOO sunt revocate;

b) cazurile menționate la articolul 40, în care deciziile referitoare la informațiile obligatorii sunt luate cu privire la alți factori pe baza cărora se aplică drepturile de import sau de export și alte măsuri legate de comerțul cu mărfuri.

Secțiunea 4

Operatorul economic autorizat

Articolul 42. Dispoziţii generale

(1) Orice operator economic înregistrat pe teritoriul vamal și care îndeplinește criteriile enunțate la articolul 44 poate să depună o cerere pentru a obține statutul de operator economic autorizat (Authorised Economic Operator, în continuare – AEO).

(2) Statutul de AEO se acordă de către organul vamal prin eliberarea unei autorizații, după o consultare cu alte autorităţi competente, dacă este cazul, şi face obiectul unei monitorizări.

(3) Statutul de AEO cuprinde următoarele tipuri de autorizații:

a) AEO pentru simplificări vamale (în continuare – AEOC) – care permite titularului, care îndeplinește condiţiile prevăzute la articolele 45 – 48, să beneficieze de anumite simplificări în conformitate cu legislația vamală;

b) AEO pentru securitate şi siguranţă (în continuare – AEOS) – care conferă titularului, care îndeplinește condiţiile prevăzute la articolele 45 – 47 și articolul 49, dreptul la facilități în materie de securitate și siguranță.

(4) Autorizațiile menționate la alineatul (3) pot fi deținute în același timp prin eliberarea unei Autorizaţii combinate.
Articolul 43. Simplificările şi facilităţile

(1) Organul vamal, pe baza recunoașterii statutului de operator economic autorizat pentru simplificările vamale și cu condiția ca cerințele privind un anumit tip de simplificare prevăzută în legislația vamală să fie îndeplinite, autorizează operatorul să beneficieze de această simplificare. Organul vamal nu reexaminează criteriile care au fost deja examinate cu ocazia acordării statutului de operator economic autorizat.

(2) Operatorul economic autorizat menționat la articolul 42 alineatul (1) beneficiază de un tratament favorabil față de alți operatori economici în ceea ce privește controalele vamale în funcție de tipul de autorizație acordată, inclusiv de reducerea numărului controalelor fizice și documentare. Organul vamal poate decide altfel dacă există o ameninţare excepţională sau dacă obligaţiile respective de control sînt prevăzute de legislaţie.

(3) În cazul în care un AEOS a depus o notificare sumară de intrare sau, în cazurile stabilite de legislația în vigoare, o declarație vamală sau o declarație de depozitare temporară, biroul vamal de primă intrare menționată la articolul 155, în cazul în care lotul a fost selecționat pentru un control fizic, notifică respectivul AEOS în acest sens. Notificarea respectivă se efectuează înainte de sosirea mărfurilor pe teritoriul vamal.

(4) În cazul în care un AEO depune o declarație de depozitare temporară sau o declarație vamală în conformitate cu articolul 188, biroul vamal competent pentru a primi respectiva declarație de depozitare temporară sau declarația vamală respectivă notifică AEO dacă transportul a fost selecționat pentru un control vamal. Notificarea respectivă se efectuează înainte de prezentarea mărfurilor la vamă.

(5) Notificările menționate în alineatele (3) și (4) nu se efectuează atunci cînd poate compromite controalele care urmează a fi efectuate sau rezultatele acestora.

(6) Notificările menționate la alineatele (3) și (4) nu se referă la controalele vamale în care decizia de control se ia pe baza declarației de depozitare temporară sau a declarației vamale după prezentarea mărfurilor.

(7) În cazul în care mărfurile declarate de un AEO au fost selectate pentru control fizic sau al documentelor, controalele respective se realizează cu prioritate. La cererea AEO, controalele pot fi efectuate într-un alt loc decît locul în care mărfurile trebuie să fie prezentate la vamă.

(8) Organele vamale acordă simplificări și facilități care decurg din statutul de operator economic autorizat persoanelor stabilite în țări sau pe teritorii din afara teritoriului vamal, care îndeplinesc condițiile și respectă obligațiile definite în legislația relevantă a țărilor sau a teritoriilor respective, în măsura în care aceste condiții și obligații sunt recunoscute de Republica Moldova ca fiind echivalente celor impuse operatorilor economici autorizați stabiliți pe teritoriul vamal. Această acordare de simplificări și facilități se bazează pe principiul reciprocității, cu excepția unei decizii contrare a Republicii Moldova, și se sprijină pe un acord internațional sau pe legislația Republicii Moldova în domeniul politicii comerciale.
Articolul 44. Criteriile pentru acordarea statutului de AEO

(1) Criteriile pentru acordarea statutului de AEO sînt prevăzute de articolele 45 - 49.

(2) Serviciul Vamal verifică respectarea de către solicitant a tuturor criteriilor stipulate la alineatul (1), precum și lipsa datoriilor solicitantului faţă de bugetul public naţional.

(3) În plus la condițiile pentru acceptarea unei cereri prevăzute la alineatul (1), pentru a solicita statutul de AEO, solicitantul prezintă, împreună cu cererea, un chestionar de autoevaluare pe care organul vamal îl pune la dispoziție.

(4) Organul vamal competent să ia decizia poate lua în considerare rezultatele evaluărilor sau ale auditelor realizate în conformitate cu legislația Republicii Moldova în măsura în care sunt pertinente pentru examinarea criteriilor menționate la articolele 45-49.

(5) Organul vamal competent, în momentul examinării respectării criteriilor prevăzute la articolele 45-49, ține seama de caracteristicile specifice ale operatorilor economici, în special ale întreprinderilor mici și mijlocii.

Articolul 45. Conformitatea

(1) Conformitatea este absența unor încălcări repetate a legislaţiei vamale și fiscale, constatată conform procedurii legale, precum și a infracțiunii economice legate de activitatea solicitantului, pe perioada ultimilor trei ani anteriori depunerii cererii.

(2) Dacă solicitantul este o persoană fizică care desfășoară activitate de întreprinzător, criteriul menționat la alin.(1) este considerat îndeplinit dacă, în ultimii trei ani, solicitantul și, dacă este cazul, angajatul responsabil de domeniul vamal al solicitantului nu au comis nici o încălcare repetată a legislației vamale și fiscale și nu a comis infracțiuni legate de activitatea lor economică.

(3) Dacă solicitantul este o persoană juridică, criteriul menționat la alin.(1) este considerat ca fiind îndeplinit în cazul în care, în ultimii trei ani, nici una dintre următoarele persoane nu a comis nici o încălcare repetată a legislației vamale și fiscale și nu au avut infracţiuni legate de activitatea sa economică:

a) solicitantul;

b) persoana împuternicită să îl reprezinte pe solicitant sau care exercită controlul asupra gestiunii acestuia;

c) angajatul responsabil de domeniul vamal al solicitantului.

(4) Criteriul menționat la alin.(1) poate fi însă considerat îndeplinit dacă organul vamal competent să ia decizia consideră că o încălcare are importanță minoră, în raport cu numărul sau dimensiunea operațiunilor aferente, iar organul vamal nu are îndoieli cu privire la buna-credință a solicitantului.

(5) Dacă solicitantul este stabilit pe teritoriul vamal de mai puțin de trei ani, organul vamal competent să ia decizia evaluează îndeplinirea criteriului menționat la alin.(1) pe baza evidențelor și a informațiilor aflate la dispoziția sa.