Coda Bene Gesserit

Crezul Bene Gesserit

MURBELLA ŞEDEA, singură, cu picioarele încrucişate sub ea, pe podeaua sălii de antrenamente. Trupul îi tremura, în urma eforturilor la care îl supusese. Maica Superioară petrecuse aici aproape o oră în această după-amiază. Şi, cum se întâmpla deseori în împrejurări similare, Murbella avea impresia că fusese abandonată în mijlocul unui vis provocat de o stare febrilă.

Cuvintele rostite de Odrade înainte de plecare răsunau încă în vis:

― Cea mai dură lecţie pe care o are de învăţat o acolită este că trebuie să se depăşească întotdeauna. Capacităţile tale te pot duce mai departe decât îţi imaginezi. Ca atare, nu îţi imagina nimic. Depăşeşte limita!

Ce aş putea să răspund? Că am fost condiţionată să trişez?

Cumva, Odrade o determinase să evoce comportamentele-tip din copilărie şi educaţia Onoratelor Matres.

Am învăţat să înşel încă de mic copil. Cum să simulez o trebuinţă, ca să mi se acorde atenţie.

Comportamentul trişorului implica multe asemenea "teh­nici". Cu cât înaintase în vârstă, cu atât mai uşor îi fusese să trişeze. Învăţase repede ce voiau de la ea "oamenii mari" care-o înconjurau. Regurgitam orice, la comandă. Asta se numea "educaţie". De ce erau învăţăturile Bene Gesseritului atât de radical diferite?

― Nu-ţi cer să fii cinstită cu mine, spusese Odrade. Fii cinstită cu tine însăţi.

Murbella era pe cale să piardă nădejdea că va putea să extirpe vreodată toată înşelătoria acumulată în trecutul ei.

Şi de ce-aş face-o?

Trişa iar, chiar când gândea asta!

― Fir-ai afurisită, Odrade!

Abia după ce cuvintele ieşiseră îşi dădu seama că vorbise cu voce tare. Porni să ducă mâna la gură, apoi curmă gestul. "Schimbă asta ceva?" spunea febra care o stăpânea.

― Învăţământul de tip birocratic înăbuşă sensibilitatea şi curiozitatea copilului, îi explicase Odrade. Tinerilor li se taie elanul. Nu sunt lăsaţi niciodată să-şi cunoască toate capacităţile; asta ar putea să provoace schimbări. Se petrec ore întregi în comisii speciale, discutându-se cum trebuie procedat cu elevii supradotaţi. În schimb, nu se acordă nici un minut observării modului în care profesorii conformişti se simt ameninţaţi de apariţia tinerelor talente şi fac tot ce pot ca să le anihileze, mânaţi de o dorinţă profundă de a se simţi superiori şi în siguranţă într-un mediu imuabil.

Despre Onoratele Matres vorbea.

Profesori conformişti?

Asta era: în spatele faţadei lor de înţeleaptă seninătate, Surorile Bene Gesserit erau nişte nonconformiste. Adesea, dădeau lecţii fără a urmări în mod intenţionat acest lucru.

Pe toţi zeii! Vreau să fiu şi eu ca ele!

Gândul îi provocă un şoc care-o făcu să sară în picioare şi să se lanseze într-o serie de exerciţii pentru articulaţiile mâinilor şi-ale braţelor.

Conştientizarea era mai profundă ca oricând. Nu voia să dezamăgească asemenea profesori. Sinceritate şi onestitate. Toate acolitele auzeau asta. "Uneltele de bază ale uceniciei", spunea Odrade.

Furată de gânduri, Murbella făcu o mişcare greşită şi căzu, lovindu-se zdravăn la umăr. Se ridica, frecându-şi contuzia.

La început, crezuse că declaraţia solemnă a Bene Gesseritului trebuie să fie o minciună.

Sunt atât de sinceră cu voi, încât mă văd obligată să vă mărturisesc onestitatea mea absolută.

Dar acţiunile veneau să confirme afirmaţia lor. Vocea lui Odrade persista în visul febril: "Aşa trebuie să judeci. "

Aveau ceva în psihismul lor, în memoria lor şi în echilibrul lor intelectual, ceva ce nici o Onorată Mater nu posedase vreodată. Gândul acesta o făcea să se simtă mică. Sunt atât de predispusă la corupţie! Era ca o pată de pecingine în gândurile ei cuprinse de febră.

Dar sunt talentată! Trebuia să fii talentată ca să devii Onorată Mater.

Mă consider încă Onorată Mater?

Surorile Bene Gesserit ştiau că nu se angajase pe de-a-ntregul alături de ele.

Care dintre talentele mele le-or fi interesând? În nici un caz cele în materie de înşelăciune.

"Sunt şi faptele pe măsura cuvintelor? Asta dă coeficientul tău de încredere. Să nu te mărgineşti niciodată la cuvinte. "

Murbella îşi lipi mâinile de urechi. Taci din gură, Odrade!

"Cum face o Dreptvorbitoare distincţie între simpla sinceritate şi o judecată mai profund adevărată?"

Murbella lăsă mâinile în jos. Poate că sunt într-adevăr bolnavă. Făcu ochii roată prin sală. Nu era nimeni. Şi totuşi, auzea vocea lui Odrade.

"Dacă reuşeşti să te convingi în mod sincer pe tine însăţi, poţi să îndrugi orice baliverne (excelent arhaism; caută-l în dicţionar), poţi să spui verzi şi uscate, şi vei fi crezută. Dar nu de vreuna dintre Dreptvorbitoarele noastre. "

Umerii Murbellei se încovoiară. Începu să umble fără ţintă în jurul sălii. Nu exista nici un loc în care să scape?

"Caută consecinţele, Murbella. Aşa vei da de urma lucrurilor care funcţionează. Asta-i esenţa tuturor adevărurilor noastre atât de faimoase. "

Pragmatism?

Idaho intră în clipa aceea în sală şi reacţionă imediat văzându-i privirea rătăcită.

― Ce-i cu tine?

― Cred că-s bolnavă. Bolnavă cu adevărat. Credeam că mi-a făcut ceva Odrade, dar...

O prinse în momentul în care cădea.

― Repede! Daţi-ne ajutor!

Pentru prima oară, era bucuros de prezenţa ochilor com. În mai puţin de-un minut, o doctoriţă Suk îşi făcu apariţia. Se aplecă deasupra Murbellei care era întinsă pe podea, cu capul sprijinit de Idaho.

Examenul dură doar câteva clipe. Doctoriţa Suk, o Cucernică Maică în vârstă, cu părul cărunt şi tradiţionalul tatuaj rombic în mijlocul frunţii, îşi îndreptă trupul şi spuse:

― E surmenată. Nu încearcă să-şi descopere limitele, le depăşeşte. O vom pune să reia cursul de sensibilizare înainte de-a o lăsa să meargă mai departe. Trimit imediat Instructoarele.

Seara, Odrade o găsi pe Murbella în Sala Instructoarelor. Stătea întinsă pe un pat, cu spatele proptit de o pernă mare. Două Instructoare îi testau, rând pe rând, reflexele musculare. Odrade le făcu un semn scurt şi ele o lăsară singură cu Murbella.

― Am vrut să nu mai complic lucrurile, spuse Murbella. Sinceritate şi onestitate.

― Dorinţa de a evita complicaţiile duce adesea la crearea lor, zise Odrade.

Se aşeză pe un scaun de lângă pat şi lăsă o mână pe braţul Murbellei. Simţi tremurul muşchilor sub degetele ei.

― Avem o vorbă pe-aici: "Cuvintele-s lente, sentimentele sunt mai iuţi", reluă ea, retrăgându-şi mâna. Ce fel de decizie ai luat?

― Îmi dai voie să iau decizii?

― Lasă ironiile. (Odrade ridică mâna pentru a preveni o întrerupere. ) N-am luat suficient în considerare condiţionarea ta anterioară. Onoratele Matres te-au făcut practic incapabilă să iei decizii. E ceva tipic pentru societăţile însetate de putere. Inoculează oamenilor tendinţa de â tergiversa la nesfârşit. "Deciziile au consecinţe supărătoare!" Propovăduirea eschivării.

― Care-i legătura cu colapsul meu? (Înciudată. )

― Murbella! Cazurile cele mai grave ale maladiei pe care-am descris-o sunt aproape disperate. Nu-s în stare să ia nici un fel de decizii sau le amână întruna, până în ultima clipă, când se reped asupra lor ca nişte animale încolţite.

― Mi-ai spus să depăşesc limita! (Aproape tânguindu-se. )

― A ta, Murbella. Nu a mea. Nici a lui Bell, sau a oricui altcuiva. Numai a ta.

― Am decis să devin ca voi. (Cu glas abia auzit. )

― Minunat! Dar eu n-am încercat niciodată să mă omor. Cu atât mai puţin când eram gravidă!

Murbella nu se putu împiedica să schiţeze un zâmbet.

Odrade se ridică.

― Culcă-te. Mâine vei începe o serie de lecţii speciale prin care te vom învăţa să împleteşti luarea deciziilor cu perceperea propriilor tale limite. Nu uita ce ţi-am spus nu demult. Avem grijă de-ai noştri.

― Eu sunt de-a voastră? (Aproape în şoaptă. )

― Din clipa în care ai rostit jurământul în faţa Instruc­toarelor.

Odrade stinse lumina când ieşi. Murbella o auzi spunând cuiva, înainte ca uşa să se închidă:

― N-o mai sâcâiţi. Are nevoie de odihnă.

Murbella închise ochii. Visul febril o părăsise, dar propria ei memorie îi luase locul. "Sunt o Bene Gesserit. Exist doar pentru a servi. "

Se auzea pe ea însăşi spunându-le Instructoarelor aceste cuvinte, însă amintirea ei le conferea o greutate care nu existase în momentul în care le pronunţase.

Ştiau că eram cinică.

Ce li se putea ascunde unor asemenea femei?

I se păru că simte mâna pe care o Instructoare o pusese pe fruntea ei şi auzi cuvintele care, până în clipa aceasta, nu avuseseră, pentru ea, nici o noimă.

Stau drepţi în prezenţa sacră a omenescului. Ca şi mine acum, vei sta şi tu într-o zi. Mă rog prezenţei tale ca asta să se împlinească. Viitorul să rămână incert, căci el este pânza pe care pictăm dorinţele noastre. Astfel, condiţia umană se află în faţa unei veşnice tabula rasa. Nu posedăm nimic mai mult decât acest moment în care ne consacrăm neîncetat prezenţei sacre pe care-o împărtăşim şi-o creăm.

Conformism şi nonconformism, deopotrivă. Murbella îşi dădu seama că nu fusese pregătită, nici fizic, nici moral, pentru acest moment. Lacrimi i se rostogoliră pe obraji.

Legile prohibitive au tendinţa de a întări ceea ce ar vrea să interzică. Este punctul sensibil de care toate profesiile juridice din istorie s-au slujit pentru a-şi asigura stabilitatea funcţiei.