Coda Bene Gesserit

Panoplia Propheticus Bene Gesserit

SCYTALE fluiera în timp ce se preumbla pe coridorul din faţa apartamentului său, făcându-şi obişnuita plimbare de după-amiază. Măsura coridorul de la un capăt la celălalt. Fluierând.

Să se obişnuiască să mă audă fluierând.

În timp ce fluiera, îngâna în minte un cântecel: "Sperma tleilaxu nu vorbeşte. " Repeta acest refren întruna şi-ntruna. Nimeni nu putea să folosească celulele lui pentru a umple golul genetic şi a-i fura secretele.

Nu vor avea nimic dacă nu-mi dau nimic în schimb.

Odrade îi făcuse o scurtă vizită puţin mai devreme, "în dram spre Murbella". Menţiona des numele Onoratei Mater captive, în discuţiile lor. O făcea cu un anumit scop, dar Scytale n-avea idee care putea fi acesta. Ameninţare? Nu era exclus. Avea el să afle, până la urmă.

― Sper că nu ţi-e frică, spusese Odrade.

Stăteau amândoi lângă distribuitor, în timp ce el aştepta să-i sosească prânzul. Meniul nu era niciodată tocmai pe gustul său, însă îl considera acceptabil. Astăzi comandase fructe de mare. Dar nu ştia sub ce formă aveau să-i fie servite.

― Frică? De voi? Ah, stimată Maică Superioară! Dar eu reprezint o adevărată comoară pentru voi, viu. De ce mi-ar fi frică?

― Consiliul meu îşi rezervă răspunsul la ultimele dumitale cereri.

Mă aşteptam la asta.

― E o greşeală să mă obstrucţionaţi astfel, spuse el. Asta vă limitează opţiunile. Vă slăbeşte.

Chibzuise vreme de câteva zile pentru a-şi pregăti aceste cuvinte. Aşteptă să le observe efectul.

― Totul depinde de modul în care foloseşti o unealtă, Maestre Scytale, răspunse Odrade. Unele unelte se rup dacă nu sunt folosite cum trebuie.

Vrăjitoare afurisită!

Zâmbi, totuşi, dezvelindu-şi caninii ascuţiţi.

― Vreţi să mă supuneţi la o încercare distructivă, Maică Superioară?

Odrade ripostă cu una dintre rarele ei remarce spirituale:

― Chiar îţi închipui că am intenţia să te călesc? Ce anume încerci să negociezi în clipa asta, Scytale?

Vasăzică nu mai sunt Maestre Scytale. E cazul să-i mai aplic o lovitură cu latul sabiei!

― Vă dispersaţi Surorile, în nădejdea că unele dintre ele vor scăpa de dezastru. Care sunt consecinţele economice ale acestei reacţii isterice?

Consecinţele! Ele vorbesc tot timpul de consecinţe.

― Încercăm să câştigăm timp, Scytale.

Pe un ton cât se poate de grav.

Scytale îşi luă un aer îngândurat, ca şi cum ar fi cugetat la cuvintele ei. Ochii com îi observau. Nu trebuia să uite asta! Aspectele economice, vrăjitoareo! Ce cumpărăm şi ce vindem? Ungherul ăsta de lângă distribuitor nu i se părea defel un loc propice pentru a negocia. Proastă gestiune economică. Trebuia ca activitatea tranzacţiilor, şedinţele pregătitoare şi strategice, să se desfăşoare în spatele uşilor închise, în încăperi situate la niveluri superioare, cu ferestre a căror privelişte să nu distragă atenţia de la afacerile ce se tratau.

Amintirile numeroaselor sale vieţi în serie însă nu erau de acord cu această idee.

Necesitatea este cea care primează întotdeauna. Oamenii îşi încheie tranzacţiile comerciale oriunde le stă în putinţă ― pe puntea unui iaht, în aglomeraţia unei străzi pline de funcţionari grăbiţi, în vastele săli ale Burselor tradiţionale, unde informaţiile sunt afişate la înălţime, pentru a fi văzute de toată lumea.

Strategiile pregătitoare erau, poate, stabilite în birourile de la etajele superioare, dar rezultatul lor se afişa la fel ca şi cotaţiile Bursei: în văzul lumii.

Aşa că ochii corn n-aveau decât să privească.

― Ce-aveţi de gând în ceea ce mă priveşte, Maică Superioară?

― Să te ţinem în viaţă şi în cea mai bună formă.

Prudenţă, acum. Prudenţă!

― Dar fără a-mi acorda mai multă libertate.

― Scytale! Vorbeşti de consecinţe economice şi, în acelaşi timp, ai vrea să obţii ceva pe degeaba?

― E important pentru voi să rămân în formă?

― Fii convins!

― N-am nici o încredere în intenţiile voastre.

Distribuitorul alese acea clipă pentru a-i servi prânzul: peste alb într-un sos înmiresmat. Un pahar înalt plin cu apă având o vagă aromă de melanj. Salată verde. Au vrut să mă răsfeţe, astăzi. Deja, îi lăsa gura apă.

― Îţi doresc poftă bună, Maestre Scytale. Mâncarea nu conţine nimic care ţi-ar putea dăuna. Nu-i asta o dovadă de bună credinţă?

Cum el nu răspunse, Odrade adăugă:

― Ce-are a face încrederea cu negocierile noastre?

La ce joc se pretează acum? se întrebă Scytale. Apoi, cu voce tare:

― Îmi dezvălui intenţiile dumitale în legătură cu Onoratele Matres, dar nu-mi spui ce planuri ai cu mine.

Îşi dădu seama că tonul lui era plângăreţ. Inevitabil.

― Intenţionez să le fac pe Onoratele Matres conştiente de caracterul lor muritor.

― Exact ce faci şi cu mine!

Desluşea, cumva, un licăr de satisfacţie. În ochii ei?

― Scytale... (Cu câtă blândeţe în glas!) Cei cărora li se atrage atenţia în felul acesta ascultă cu adevărat. Ascultă, şi aud. (Îşi aruncă ochii spre tava lui. ) Mai doreşti ceva în mod special?

El îşi sumeţi cât putu trupul scund.

― Un păhărel cu ceva stimulent. Mă ajută să-mi limpezesc gândurile.

― Desigur. Voi avea grijă să ţi se trimită numaidecât.

Odrade îşi strămută atenţia la restul camerei de zi a apartamentului. Scytale îi urmări privirea care se plimba de jur-împrejur, zăbovind asupra fiecărui obiect.

Toate-s la locul lor, vrăjitoareo. Nu sunt un animal lâncezind în bârlogul lui. Lucrurile mele sunt orânduite metodic, ca să le pot găsi fără a sta pe gânduri. Da, sunt câteva stim-uri lângă fotoliul ăla. Ei şi? Folosesc stim-uri. Dar mă feresc de alcool. Ai băgat de seamă?

Băutura stimulentă, când apăru pe platoul distribuitorului, avea gustul amar al unei plante pe care n-o identifică decât după un efort de memorie. Casmin. Un tonifiant sanguin modificat genetic, din farmacopeea planetei Gammu.

Voise Odrade să-i amintească de Gammu? Vrăjitoarele astea erau atât de întortocheate!

Îl luase peste picior când adusese vorba de aspectele economice. I se păru că simte încă înţepătura ironiei ei în timp ce făcea stânga-împrejur la capătul coridorului şi revenea cu paşi repezi în direcţia apartamentului său. Ce mortar menţinuse, de fapt, coerenţa Vechiului Imperiu? Existaseră mulţi factori, de mai mică sau mai mare importanţă, dar, mai toţi, economici. Legături considerate, adesea, de utilitate pur practică. Şi ce-i împiedicase să se şteargă unii pe alţii de pe harta universului, cu lovituri nucleare? Marea Convenţie, desigur. "Distruge o planetă şi toate celelalte se vor uni pentru a te distruge. "

Se opri în faţa uşii sale, străfulgerat de-un gând subit.

Asta era? Dar cum ar fi putut să fie îndeajuns doar ideea de represalii pentru a le opri pe acele lacome femei powindah? Să fi fost vorba, în ultimă instanţă, de un mortar pe bază de acorduri inviolabile? Blamul celor de-acelaşi rang? Dar dacă aceştia ajungeau să accepte orice ticăloşie? Fiecare devenea liber să facă absolut ce voia. Şi asta explica multe lucruri în privinţa Onoratelor Matres, fără îndoială.

Tânjea după o chilie sagra în care să-şi poată deschide sufletul.

Yaghistul nu mai există! Sunt ultimul Maşeic?

Simţea un gol în coşul pieptului. Abia reuşea să respire. Poate că ar fi fost mai bine să negocieze deschis cu femeile lui Shaitan.

Nu! Shaitan însuşi e cel care mă ispiteşte astfel!

Ceva mai liniştit, intră în apartament.

Trebuie să le fac să plătească. Să plătească scump. Scump, scump, scump. Fiecare scump corespundea unui pas spre fotoliul său. Când se aşeză, mâna dreaptă i se întinse automat după un ştim. Curând, îşi simţi mintea înviorându-se, cu gândurile defilând într-o minunată înlănţuire.

Vrăjitoarele habar n-au cât de bine cunosc nava ixiană. Totul se află aici, în capul meu.

Îşi petrecu următoarea oră hotărând în ce fel va înregistra aceste momente pentru ziua în care avea să le explice alor săi cum izbutise să biruie forţele powindah. Cu ajutorul lui Dumnezeu!

Aveau să fie cuvinte măreţe, încărcate de dramatismul şi tensiunile aprigei sale ordalii. La urma urmei, întotdeauna învingătorii sunt cei ce scriu istoria.


Se spune că o Maică Superioară nu poate trata nimic cu indiferenţă. Aforism fără prea mare însemnătate pentru cine nu-i sesizează adevărata semnificaţie. Sunt sluji­toarea tuturor Surorilor mele. Ele îşi observă permanent slujitoarea, cu o privire critică. Deşi nu are prea mult timp pentru generalităţi sau mărunţişuri, Maica Supe­rioară trebuie să dea dovadă, în orice împrejurare, de un comportament inspirat, altminteri existând riscul ca un profund sentiment de nelinişte să pătrundă până în cele mai îndepărtate unghere ale Comu­nităţii.