Coda Bene Gesserit

Darwi Odrade

IDAHO considera acum facultăţile sale mentatice ca pe un refugiu. Murbella rămânea cu el pe cât de des le îngăduiau obligaţiile lor respective ― el cu programul de înarmare, ea cu reîntremarea puterilor şi adaptarea la noua ei poziţie.

Murbella nu îl minţea. Nu încerca să-i spună că nu se schimbase nimic între ei. Dar el îi simţea îndepărtarea, un elastic ce se întindea tot mai mult, înspre limită.

― Surorile mele au fost învăţate să nu divulge secretele inimii. Aici e pericolul pe care-l percep ele în dragoste. Intimităţile primejdioase. Eroziunea celor mai profunde sensibilităţi. De ce ai întinde cuiva băţul ca să te bată?

Credea că vorbele ei aveau darul să-l liniştească, dar el distingea mesajul lăuntric. Fii liberă! Rupe legăturile care te împiedică!

O surprindea deseori, în vremea din urmă, chinuindu-se cu Celelalte Memorii. Noaptea, îi mai scăpau cuvinte.

"Dependenţe... suflet colectiv... intersecţii ale percepţiilor vitale... Păstrăvărese... "

Nu şovăia să-i împărtăşească unele dintre aceste lucruri.

― Intersecţiile? Oricine poate să sesizeze puncte nodale în întreruperile naturale ale existenţei. Morţile, diversiunile, pauzele incidentale dintre evenimente de mare răsunet, naşterile...

― Naşterea, întrerupere?

Începuseră această discuţie în pat, în dormitorul lui, cu toate luminile stinse, inclusiv cronoproiecţia. Ceea ce nu-i ascundea nicidecum vederii ochilor com, fireşte. Curiozitatea Surorilor se alimenta de la alte surse de energie.

― Nu te-ai gândit niciodată la naştere ca la o întrerupere? se miră Murbella. Pentru o Cucernică Maică, e amuzant.

Amuzant! Elasticul se întinde... se întinde...

Păstrăvăresele... " Era revelaţia pe care Bene Gesseritul o absorbise cu fascinaţie. Surorile avuseseră bănuieli, dar Mur­bella le furnizase confirmarea pe care o aşteptau. Democraţia Păstrăvăreselor dăduse naştere autocraţiei Onoratelor Matres. Nu mai încăpea nici o îndoială.

"Tirania minorităţii ascunsă sub mantia majorităţii", se exprimase Odrade cu voce triumfătoare. "Prăbuşirea demo­craţiei. Fie răsturnată de propriile ei excese, fie înghiţită de birocraţie. "

Idaho recunoştea în această judecată glasul Tiranului. Dacă istoria etalase vreodată motive repetitive, acesta era unul dintre ele. Cu regularitatea unei bătăi de tobă. Mai întâi, o reglementare a administraţiei publice, camuflată sub falsul pretext că era singura modalitate de a corija excesele dema­gogice şi nepotismul electoral. Apoi, acumularea puterii în locuri la care electoratul nu putea să ajungă. Şi, în sfârşit, aristocraţia.

― Bene Gesseritul este, poate, singurul care a instaurat un sistem întemeiat pe atotputernicia juriilor, spuse Murbella. Juriile nu s-au bucurat niciodată de popularitate printre oamenii legii. Juriile se opun legilor. Ele pot să-i ignore pe judecători.

Râsul ei răsună în întuneric.

― Probarea faptelor! Ce altceva sunt dovezile, decât lucruri pe care ni se îngăduie să le percepem? Iată ce încearcă să controleze legea: o realitate cu grijă dirijată.

Cuvinte. Cuvinte pentru a-l distrage, cuvinte pentru a-i demonstra noile ei puteri Bene Gesserit. Cuvintele ei de dragoste începeau să sune a gol.

Le spune din amintire.

Observase că asta o deranja pe Odrade aproape la fel de mult cât îl exaspera pe el. Murbella însă nu remarcase nici una dintre reacţiile lor,

Odrade încercase să-l liniştească: "Orice nouă Cucernică Maică trece printr-o perioadă de adaptare. Cu reacţii câteodată de-a dreptul maniace. Gândeşte-te la ceea ce descoperă la fiecare pas, Duncan!"

Cum aş putea să nu mă gândesc?

― Prima lege a birocraţiei, se adresă Murbella întunericului.

Nu reuşeşti să mă distragi, iubita mea.

― Creşterea până la limita energiei disponibile! (Vocea Murbellei avea, într-adevăr, ceva de maniac. ) Folosirea minciunii conform căreia taxele rezolvă toate problemele. (Se întoarse spre el, în pat, dar nu cu vreo intenţie amoroasă. ) Onoratele Matres au parcurs toate etapele! Au pus la punct până şi un sistem de securitate socială, dar totul era drenat spre propriile lor bănci energetice.

― Murbella!

― Ce-i?

Surprinsă de asprimea tonului său. Nu-şi dă seama că se adresează unei Cucernice Maici?

― Ştiu deja toate astea, Murbella. Le ştiu toţi mentaţii.

― Încerci să-mi pui pumnul în gură? Era furioasă.

― Ceea ce avem noi de făcut este să ne străduim să gândim asemenea inamicului nostru, rosti el. Căci avem un inamic comun, nu-i aşa?

― Nu încerca să faci pe ironicul cu mine, Duncan!

― Ţi-s ochii portocalii?

― Ştii bine că melanjul împiedică asta şi... Oh!

― Bene Gesseritul are nevoie de cunoştinţele tale, dar trebuie să înveţi să le cultivi!

Aprinse un licuriglob şi o surprinse fulgerându-l cu privirea. Nu era ceva tocmai neaşteptat, dar nici ceva tocmai Bene Gesserit.

Hibrid.

Cuvântul i se ivise dintr-o dată în minte. Era vorba de vigoarea hibridă? Asta era ceea ce aştepta Bene Gesseritul de la Murbella? Surorile te puteau lua uneori prin surprindere. Te pomeneai nas în nas cu ele la colţul câte unui culoar, privindu-te cu ochi care nu clipeau şi cu expresia măştii lor impenetrabile, dar în spatele acelei măşti fremătau reacţii neobişnuite. Aşa învăţase Teg să producă imprevizibilul. Dar acum? Idaho îşi spunea că n-ar fi fost exclus să ajungă s-o deteste pe această nouă Murbella.

Ea putu să citească asta în el, fireşte. Rămânea mai transparent pentru ea decât pentru oricine altcineva.

― Nu mă urî, Duncan.

Nu vorbise pe un ton rugător, însă în spatele cuvintelor se ghicea o adâncă mâhnire.

― N-am să te urăsc niciodată, spuse el.

Dar stinse lumina.

Murbella se cuibări lângă el aproape la fel cum o făcea înainte de Agonie. Aproape la fel. Diferenţa îi sfâşia inima.

― Onoratele Matres văd în Bene Gesserit un rival în lupta pentru putere, spuse ea. Nu atât pentru că bărbaţii care le urmează pe fostele mele Surori sunt fanatici, ci pentru că dependenţa lor îi face incapabili să acţioneze în mod autonom.

― Aşa suntem noi toţi?

― Termină, Duncan.

― Vrei să spui că aş putea să găsesc articolul ăsta şi la un alt furnizor?

Ea alese să-i interpreteze cuvintele drept referire la spaimele care le bântuiau pe Onoratele Matres.

― Multe le-ar părăsi dacă ar putea.

Brusc, se lipi toată de el, pătimaşă, trezindu-i dorinţa sexuală. Abandonul ei neaşteptat îl şocă. Se purta de parcă era ultima oară când mai putea simţi un asemenea extaz.

Ceva mai târziu, în timp ce el zăcea pe spate, epuizat, ea murmură:

― Sper să rămân iarăşi însărcinată. Avem încă nevoie de copiii noştri.

Avem nevoie. Bene Gesseritul are nevoie. Murbella nu mai spunea ele când vorbea despre Cucernicele Maici.

În cele din urmă, se cufundă în somn şi visă că se afla în arsenalul navei. Era un vis marcat îndeaproape de realităţi. Nava era aceeaşi uzină de armament care devenise în realitate. În arsenalul din vis, o auzi pe Odrade spunându-i:

"Deciziile mele sunt dictate de necesităţi, Duncan. Există prea puţine şanse să te apuce pandaliile şi să scapi de sub controlul nostru. "

"Sunt prea mentat ca să fac aşa ceva!"

Cât de plină de importanţă suna vocea lui din vis! Curios: visez şi sunt conştient că visez. Pentru ce mă aflu în arsenal, cu Odrade?

O listă de armament începu să se deruleze în faţa ochilor săi.

Arme atomice. (Văzu lansatoare gigantice şi pulberi ucigătoare. )

Lasere. (Nenumărate şi felurite modele. )

Arme bacteriologice.

Derularea listei fu întreruptă de glasul lui Odrade:

"Putem presupune că traficanţii se vor orienta, ca de obicei, spre obiecte de mici dimensiuni, care aduc beneficii mari. "

"Gemone, desigur. "

Tot plin de importanţa persoanei sale. Ce naiba! Doar nu sunt aşa!

"Dar şi arme de asasinat", spuse Odrade. "Sau planuri şi specificaţii tehnice ale unor noi invenţii. "

"Traficul de secrete industriale e în vogă la contrabandişti. "

Sunt insuportabil!

"Să nu uităm bolile şi medicamentele pentru combaterea lor", zise Odrade.

Unde e? O aud, dar n-o văd.

"Onoratele Matres ştiu că universul nostru e plin de lichele care nu se sfiesc să propage problemele înainte de a vinde la preţuri usturătoare soluţia. "

Lichele? E prima oară când folosesc cuvântul ăsta.

"Totul e relativ, Duncan. Ele au pârjolit Lampadasul şi au masacrat patru milioane din cei mai buni oameni ai noştri. "

Se trezi brusc şi se ridică în pat. Specificaţii tehnice ale unor noi invenţii! Avea totul în cap, până la cel mai infim detaliu. Un procedeu pentru a miniaturiza generatoarele Holtzman. Nu mai mult de doi centimetri. Şi extrem de ieftin!

Cum naiba a ajuns asta în capul meu?

Coborî din pat, având grijă să n-o trezească pe Murbella, şi-şi căută pe pipăite halatul. O auzi mormăind în somn în clipa în care se strecura din dormitor în camera de lucru învecinată.

Aşezându-se la consolă, retranscrise schema pe care-o avea în cap şi-o studie cu atenţie. Absolut perfectă! Înglobarea era asigurată. Transmise totul la Arhive, cu o notă pentru Odrade şi Bellonda.

Oftă, se lăsă pe spate în scaun şi examină încă o dată schema de principiu. Proiecţia dispăru brusc, înlocuită de lista din vis. Visez încă? Nu! Simţea contactul real al scaunului, al consolei; auzea zumzetul câmpului de proiecţie. Se poate întâmpla asta şi-n vis.

Lista continua să se deruleze. Arme albe, dintre care unele erau menite să introducă otrăvuri sau bacterii în carnea inamicului.

Proiectile.

Se întrebă cum să oprească derularea listei pentru a examina mai îndeaproape unele detalii.

Totul se află în capul tău!

Fiinţe umane şi alte creaturi concepute pe cale genetică pentru luptă defilară prin faţa ochilor lui, ascunzând consola şi proiecţia ei.

Fiutari? Cum au ajuns Fiutarii aici? Ce ştiu eu despre Fiutari?

Creaturile vii lăsară locul disruptoarelor. Arme destinate să întunece activitatea mentală sau să tulbure procesele vitale.

Disruptoare? N-am mai auzit niciodată până acum cuvântul ăsta.

Disruptoarelor le urmară "căutătoarele G-zero" concepute pentru a vâna ţinte specifice.

Pe astea le cunosc.

Veniră la rând explozibile, inclusiv bombe cu gaze toxice şi bacteriologice.

Simulatoare, pentru proiectarea de ţinte false. Teg le folosise adesea.

Defilară apoi energizante. Avea un întreg arsenal personal în materie ― mijloace pentru a spori potenţialul de luptă al trupelor.

Brusc, plasa scânteietoare a viziunii sale înlocui lista de armament şi-i văzu pe cei doi bătrâni în grădina lor. Îl priveau cu un aer mânios. Vocea bărbatului deveni audibilă: "Nu ne mai spiona!"

Idaho se încleştă de braţele scaunului şi se aplecă iute în faţă, dar viziunea pieri înainte ca el să poată distinge vreun amănunt.

Spionez?

În minte mai păstra un reziduu al listei de arme, care nu mai era vizibilă, însă părea să continue sub forma unei voci meditative... o voce masculină...

"Mijloacele defensive trebuie să imite, adesea, caracte­risticile armelor de atac. Totuşi, uneori e posibil ca dispozitive foarte simple să poată contracara arme dintre cele mai devastatoare. "

Dispozitive foarte simple! Râse de unul singur. "Miles! Unde dracu' eşti, Teg? Ţi-am rezolvat problema falsei flote de atac. Ţinte gonflabile! Goale pe dinăuntru, cu excepţia unui generator Holtzman în miniatură şi a unui tun laser. "

Adăugă şi asta transmisiei sale către Arhive.

Când termină, îşi puse din nou întrebări asupra viziunilor sale.

Îmi influenţează visele? Ce am captat adineaori?

Ori de câte ori dispusese de un minut de răgaz, de când devenise şeful de armament al lui Teg, îşi folosise consola pentru a se conecta la Arhive. Trebuia să existe o cheie în toată masa aceea de date!

Rezonanţele şi teoria tahionilor îi reţinuseră o bucată de vreme atenţia. Teoria tahionilor figura în primele lucrări ale lui Holtzman, care îşi botezase sursa de energie "Tahy".

Un sistem ondulatoriu care ignora limita impusă de viteza luminii. Era limpede că viteza luminii nu constituia un obstacol pentru nave când intrau în pliurile spaţiale. Tahy?

― Funcţionează fiindcă funcţionează, murmură printre dinţi Idaho. Trebuie doar să crezi. Ca în cazul oricărei alte religii.

Mentaţii aveau obiceiul să înmagazineze multe informaţii aparent nesemnificative. Idaho poseda un cazier intitulat "Tahy". Se apucă să-l parcurgă, fără prea mult entuziasm.

Nici măcar Navigatorii Ghildei nu pretinseseră vreodată că înţeleg cum pilotează navele prin pliurile spaţiale. Savanţii ixieni fabricau maşini care făceau exact acelaşi lucru, dar nici ei nu erau în stare să le explice principiul.

"Se poate avea încredere în formulele lui Holtzman. "

Nimeni nu se lăuda că-l înţelege pe Holtzman. I se foloseau pur şi simplu formulele, pentru că funcţionau. Era "eterul" călătoriei spaţiale. Pliai spaţiul. La un moment dat erai aici, iar în clipa următoare te aflai la mii de parseci depărtare.

Cineva de "acolo" a descoperit un alt mod de a folosi teoriile lui Holtzman!

Era o proiecţie mentatică certă. Putea să-i afirme exactitatea după noile întrebări cărora le dădea naştere.

Divagaţiile Celorlalte Memorii ale Murbellei îi bântuiau în clipa aceasta prin minte, chiar dacă recunoştea în ele unele dintre învăţăturile fundamentale ale Bene Gesseritului.

Puterea atrage naturile coruptibile. Puterea absolută atrage naturile absolut coruptibile. Acesta-i pericolul pe care-l reprezintă birocraţia fortificată pentru populaţiile supuse ei. Chiar şi nepotismul electoral e preferabil, deoarece nivelurile sale de toleranţă sunt mai scăzute şi corupţia poate fi curăţată periodic. Birocraţia fortificată poate fi atinsă rareori altfel decât prin recurgerea la violenţă. De aceea, păzea, când funcţionarii şi militarii îşi dau mâna!

Era exact ceea ce izbutiseră să realizeze Onoratele Matres.

Puterea de dragul puterii... o aristocraţie prăsită din soiuri dezechilibrate.

Cine erau oamenii din viziunile sale? Erau destul de puternici pentru a pune pe fugă Onoratele Matres. Idaho avea certitudinea că aceasta reprezenta o informaţie esenţială pentru o proiecţie mentatică.

Găsea concluziile profund tulburătoare. Onoratele Matres, fugare! Barbare, dar total ignorante în privinţa moravurilor celor ce aplicaseră metodele lor încă din vremuri mai îndepărtate decât cele ale vandalilor. Mânate de o lăcomie irezistibilă, mai mult decât de oricare altă forţă. "Luaţi aurul romanilor!" Eliminau din spiritul lor conştient tot ce le-ar fi putut distrage. Dădeau dovadă de o ignoranţă stupefiantă, ce nu cunoştea îndoiala decât în clipa în care o cultură mai sofisticată se insinua în...

Dintr-o dată, înţelese ce era pe cale să facă Odrade.

Zei din adâncuri! Ce plan fragil!

Îşi apăsă palmele pe ochi, luptând pentru a nu lăsa să-i scape urletul de durere care-i urca în gâtlej. Nu-i nimic, or să creadă că-s obosit. Dar înţelegerea planului lui Odrade îi spunea şi că avea s-o piardă pe Murbella... Într-un fel sau altul.

Când am putea să ne încredem în vrăjitoare? Niciodată! Partea întunecată a universului magic este cea a Bene Gesseri­tului şi, de aceea, trebuie să le respingem pe vrăjitoare cu toată forţa.