Coda Bene Gesserit

Tylwyth Waff

Maestru al Maeştrilor
MAREA SALĂ COMUNĂ din interiorul non-navei, cu şirurile ei de gradene în amfiteatru şi estrada de la un capăt, era plină de Surori Bene Gesserit, mai numeroase decât se întruniseră vreodată. Canonicatul era aproape paralizat în această după-amiază, căci puţine Surori acceptaseră să trimită reprezentante iar deciziile importante nu puteau fi lăsate în seama unor subalterne. Cucernicele Maici înveşmântate în negru dominau adunarea, în grupurile distante din faţa podiumului, dar pretutindeni în sală se foiau acolite în robe cu tiv alb. Erau prezente chiar şi noile recrute. Cele mai tinere dintre ele, uşor de recunoscut după robele lor albe, formau mici pâlcuri răzleţe, încercând să se reunească pentru a-şi da curaj. Toate celelalte fuseseră excluse de Instructoarele Sinodului.

Aerul era greu de răsuflări cu parfum de melanj şi avea acel iz de jilav şi de stătut pe care-l căpăta când instalaţiile de climatizare erau suprasolicitate. Mirosurile recentului dejun, bine usturoiat, se insinuau peste tot ca un musafir nepoftit. Toate astea, plus zvonurile care se răspândiseră în sală, contribuiau la creşterea tensiunilor.

Atenţia mai tuturor era îndreptată către estradă şi uşa laterală prin care trebuia să-şi facă intrarea Maica Superioară. Deşi continuau să discute între ele sau să se învârtă de colo-colo, Surorile priveau tot timpul spre locul de unde, curând, cineva avea să ia cuvântul pentru a anunţa schimbări profunde în existenţa lor. Dacă Maica Superioară hotărâse să le adune pe toate în această mare Sală Comună pentru a le face comunicări importante, însemna că se pregăteau evenimente de natură să zdruncine Bene Gesseritul până în temelii.

Bellonda intră prima şi urcă pe estradă cu acel legănat belicos care o făcea uşor de recunoscut chiar şi de la distanţă. Odrade mergea la cinci paşi în spatele ei. Veneau apoi principalele consiliere şi asistente. Printre ele, Murbella, care părea abia întremată după Agonia prin care trecuse cu doar două săptămâni înainte. În urma ei păşea şchiopătând Dortujla, încadrată de Sheeana şi Tamalane. Cortegiul era încheiat de Streggi, purtându-l pe umeri pe Teg.

Murmure se ridicară la vederea lui Teg. Prezenţa bărbaţilor la adunările Bene Gesseritului era un fapt rarisim, dar toată lumea din Canonicat ştia că acesta era ghola-ul Basharului mentat, care acum locuia în citadela militară, cu ceea ce mai rămăsese din armata de elită a Comunităţii Surorilor.

Dând cu ochii de sala ticsită, Odrade avu o senzaţie de gol în stomac. Cum bine spusese cineva din vechime: "Până şi ultimul neghiob ştie că există întotdeauna un cal care aleargă mai repede decât altul. " Adesea, cu prilejul unor adunări de mai mică importanţă, dar evocând în acelaşi mod mulţimea prezentă la un eveniment sportiv, fusese ispitită să citeze această perlă de înţelepciune; dar ştia că asemenea ritualuri îşi aveau utilitatea lor. Le îngăduiau să se simtă alături.

Iată-ne împreună. În familie.

Maica Superioară şi anturajul ei traversară ca un ghem de energie aparte mulţimea care le separa de estrada de unde dominau arena.

Maica Superioară nu era niciodată supusă îmbulzelii generale. Nu simţea niciodată înghionteli în coaste sau călcături pe picioare. Nu era niciodată silită să urmeze mişcarea ca de omidă a unei mase de trupuri vârâte unele într-altele fără voia lor.

Aşa sosea Caesar. Degetul mare în jos, pentru tot circul ăsta afurisit!

― Fă introducerea, spuse ea, întorcându-se spre Bellonda.

Ştia că, mai târziu, avea să se întrebe de ce nu delegase pe altcineva pentru această apariţie rituală şi pentru a rosti cuvintele rău prevestitoare. Bellonda ar fi fost încântată să joace acest rol proeminent, însă, tocmai de asta, nu i se putea încredinţa. Dar poate că s-ar fi găsit o Soră de la un eşalon inferior, care, stânjenită de o astfel de elevaţie, s-ar fi supus doar din spirit de disciplină, din nevoia implicită de a executa orice ordin al Maicii Superioare.

O, zeii Dacă existaţi, de ce îngăduiţi să fim asemenea oi ascultătoare?

Gata. Bellonda începuse să le pregătească. Regimentele Bene Gesseritului: Nu erau chiar regimente, desigur, dar Odrade îşi imagina adesea Surori gradate, catalogându-le pe funcţii. Asta e comandant de grupă. Asta, general. Cea de colo e sergent-major iar cealaltă, curier.

Surorile ar fi fost indignate dacă ar fi cunoscut această bizarerie din mintea ei. Avea însă grijă s-o ascundă în spatele banalei măşti a "trasării de sarcini". Puteai foarte bine transmite ordine unor locotenenţi fără a-i numi locotenenţi. Taraza făcuse acelaşi lucru.

Bell explica acum adunării că era cu putinţă ca Bene Gesseritul să fie nevoit să-şi modifice atitudinea faţă de prizonierul tleilaxu. Cuvinte cu gust amar pentru ea:

― Bene Gesseritul şi Bene Tleilaxul au trecut prin acelaşi calvar, din care, şi unii şi alţii, am ieşit transformaţi. Într-un anumit sens, ne-am transformat reciproc.

― Da, suntem ca nişte pietre care s-au frecat una de alta vreme atât de îndelungată, încât formele lor au devenit comple­mentare. Dar miezul a rămas cel al rocii originare!

Sala începea să dea semne de nerăbdare. Toată lumea ştia că aceasta nu era decât o introducere, oricare ar fi fost mesajul ascuns în aluziile la tleilaxu. Simplu preambul, a cărui importanţă era relativă. Odrade se apropie de Bellonda şi-i făcu semn să încheie.

― Dau cuvântul Maicii Superioare.

Greu mai mor vechile şabloane. Şi-o fi închipuind Bell că nu se ştie cine sunt?

Odrade începu pe un ton imperios, la limita inflexiunilor Glasului:

― În urma unor acţiuni pe care le-am întreprins, ara stabilit o întâlnire între conducătoarele Onoratelor Matres şi o delegaţie Bene Gesserit condusă de mine. O întâlnire din care s-ar putea să nu scap cu viaţă. Probabil că nu voi supravieţui. Scopul acestei operaţii este, în parte, acela de a crea o diversiune. Suntem pe cale să trecem la represalii.

Aşteptă ca murmurele din sală să se potolească. Din ce putea auzi, reacţiile erau împărţite. Interesant. Cele ce aprobau se aflau mai ales în zona din imediata apropiere a estradei şi în fundul sălii, printre noile acolite. Acolitele din Ciclul Superior erau contra? Da, Ele cunoşteau avertismentul: Mai bine să nu aţâţăm un asemenea foc.

Pe un ton mai scăzut, lăsând amplificatoarelor grija de a-i purta glasul până la gradenele de sus, continuă:

― Înainte de a pleca, voi face Împărtăşirea cu mai multe Surori. Împrejurările impun această măsură de precauţie.

― Care ţi-e planul?

― Ce vrei să faci?

Întrebările izbucniră brusc şi din locuri diferite.

― Vom simula un atac asupra Gammu-ului. Asta ar trebui să-i oblige pe aliaţii Onoratelor Matres să se refugieze pe Joncţiune. Apoi vom ocupa Joncţiunea şi, sper, o vom captura pe Regina-Păianjen.

― Atacul va avea loc când te vei afla pe Joncţiune?

Întrebarea fusese pusă de Garimi, o Instructoare cu chipul sever, aflată chiar sub ochii lui Odrade.

― Acesta e planul. Eu sunt cea care va transmite observaţiile indispensabile forţei noastre de atac. (Arătă spre Teg, cocoţat pe umerii lui Streggi. ) Ofensiva va fi condusă, personal, de Bashar.

― Cine va face parte din delegaţie?

― Da! Cine te va însoţi?

Neliniştea din aceste strigăte era de netăgăduit. Aşadar, încă nu răsuflase nimic în Canonicat.

― Tam şi Dortujla, răspunse Odrade.

― Cine va face împărtăşirea cu tine?

Tot Garimi. Fireşte! Asta-i problema cea mai importantă din punct de vedere politic. Cine ar putea fi succesoarea Maicii Superioare? Odrade auzi un foşnet nervos în spatele ei. Bellonda, agitată? Nu, în nici un caz tu, Bell. Ştii deja asta.

― Sheeana şi Murbella, răspunse ea. Şi încă cineva, dacă Instructoarele doresc să-şi exprime vreo preferinţă.

Instructoarele ţinură numaidecât conciliabule, strigându-şi sugestii de la un grup la altul, dar nu fu avansat nici un nume. Cineva, totuşi, avu de pus o întrebare:

― De ce Murbella?

― Cine le cunoaşte mai bine ca ea pe Onoratele Matres? întoarse întrebarea Odrade.

Asta le reduse la tăcere.

Garimi se apropie de marginea podiumului şi ridică spre Odrade o privire pătrunzătoare. Nu încerca să induci în eroare o Cucernică Maică, Darwi Odrade!

― După atacul simulat împotriva Gammu-ului, vor fi şi mai vigilente şi vor întări apărarea Joncţiunii. Ce te face să crezi că vom putea cuceri planeta?

Odrade se mută un pas lateral şi-i făcu semn lui Streggi să se apropie cu Teg.

Teg urmărise cu interes intervenţia lui Odrade. Acum, coborî ochii spre Garimi. Era Instructoarea ce deţinea în momentul de faţă funcţia de Responsabilă cu Atribuţiile şi fără îndoială că fusese aleasă pentru a vorbi în numele unui grup important de Surori. Lui Teg îi dădu în gând că această poziţie ridicolă pe umerii unei acolite fusese premeditată de Odrade şi din alte motive decât cele cărora le dăduse glas.

Pentru ca privirea mea să fie la acelaşi nivel cu a adulţilor din jurul meu... dar şi pentru a le atrage atenţia asupra staturii mele şi a le linişti arătându-le că tot o Bene Gesserit (chiar dacă doar o acolită) este cea care-mi controlează mişcările.

― Pentru moment, n-am să intru în amănunte legate de armament, spuse el. (Fir-ar afurisită de voce piţigăiată! Izbutise, totuşi, să le atragă atenţia. ) În linii generale, vom miza pe mobilitate, pe ţinte false ce vor provoca mari distrugeri în jur dacă sunt atinse de un fascicul laser... şi vom îngloba Joncţi­unea într-o reţea de dispozitive care ne vor dezvălui mişcările non-navelor lor.

Cum toate privirile rămâneau aţintite spre el, continuă:

― Dacă Maica Superioară confirmă vechile mele informaţii despre Joncţiune, ne vom afla în posesia unei cunoaşteri amănunţite a poziţiilor inamicului. În principiu, n-ar trebui să existe schimbări prea mari. Nu s-a scurs suficient timp.

Surpriza şi imprevizibilul. La ce altceva s-ar fi putut aştepta din partea Basharului lor mental? O privi în ochi pe Garimi, sfidând-o să se exprime dacă mai avea îndoieli asupra competenţei lui militare.

Cucernica Maică întrebă:

― Trebuie să presupunem că Duncan Idaho este consilierul tău în materie de armament?

― Când ai la dispoziţie persoana cea mai competentă, trebuie să fii prost ca să n-o foloseşti, răspunse el.

― Dar te va însoţi, ca şef de armament?

― Duncan a hotărât să nu părăsească nava şi ştiţi cu toate de ce. Care e rostul acestei întrebări?

O dezamorsase şi-o redusese la tăcere. Lui Garimi nu-i plăcu deloc. N-ar fi trebuit ca un bărbat să poată manevra astfel o Cucernică Maică!

Odrade păşi în faţă şi puse o mână pe braţul lui Teg.

― Să fi uitat vreuna din voi că acest ghola este credinciosul nostru prieten Miles Teg?

Făcu ochii roată prin sală, zăbovind îndeosebi asupra celor despre care ştia că făceau pe câinii de pază în spatele ochilor com şi ştiau că Teg era tatăl ei, plimbându-şi privirea de la o faţă la alta cu deliberată încetineală, pentru a nu lăsa să planeze nici o îndoială asupra cuvintelor ei.

Se gândeşte careva dintre voi să mă acuze de "nepotism "? Dacă da, să mai consulte o dată dosarul carierei lui Miles Teg în slujba noastră!

Zgomotele din sala Sinodului redeveniră compatibile cu demnitatea şi bună-cuviinţă care erau de aşteptat de la o asemenea adunare. Fără interpelări brutale luptând pentru a se impune atenţiei generale. Conversaţiile se reluaseră ca o muzică de fond, aproape o melopee. Odrade găsise întotdeauna remarcabil acest fenomen. Nimeni nu dirija armonia. Lucrul se întâmpla de la sine, pentru că erau, toate, Surori Bene Gesserit. Era ceva natural. Nu aveau nevoie de vreo altă explicaţie. Faptul era cu putinţă deoarece erau învăţate să se completeze

unele pe altele. Baletul mişcărilor lor de zi cu zi se prelungea în vocile lor. Erau partenere, indiferent de divergenţele trecătoare.

O să-mi lipsească asta.

― În nici un caz nu ne putem mulţumi să facem predicţii justificate ale unor evenimente nefericite, reluă ea. Cine ştie asta mai bine ca noi? Există măcar una singură printre noi care să nu fi învăţat lecţia Kwisatz Haderachului?

Era inutil să dezvolte subiectul. Nu trebuia ca prevestirile rele să le abată din cale. Asta o făcea pe Bellonda să păstreze tăcerea. Surorile Bene Gesserit erau minţi luminate. Nu erau neghioabe care condamnă aducătorii de veşti rele. Să tratezi cu dispreţ mesagerul? (Cine s-ar putea aştepta la ceva bun de la unul ca ăsta?) Era o atitudine ce trebuia evitată cu orice preţ. Vom astupa gura unui vestitor care nu ne place, crezând că tăcerea morţii va face să dispară mesajul? Bene Gesseritul era prea versat pentru a comite asemenea greşeli! Moartea face şi mai puternică vocea profetului. Nimic nu poate fi mai periculos decât un martir.

Odrade văzu expresia îngândurată care se aşternuse pe toate feţele, până la gradenele superioare ale amfiteatrului.

Pentru noi încep vremuri grele, Surorile mele, şi trebuie să acceptăm asta. O ştie chiar şi Murbella. Aşa cum ştie, acum, şi de ce am fost atât de grăbită să fac din ea o Soră. Într-un fel sau altul, o ştim toate.

Odrade se întoarse şi o privi pe Bellonda. Nici urmă de dezamăgire pe chipul său. Bell ştia de ce nu se afla printre alese.

E cel mai bun mod de acţiune, Bell. Să le infiltrăm. Să le luam prin surprindere înainte de-a bănui măcar ce suntem pe cale să facem.

Strămutându-şi atenţia la Murbella, Odrade percepu în privirea ei un nou interes plin de respect. Murbella începea să primească primele şarje de sfaturi bune de la Celelalte Memorii. Faza "maniacă" trecuse şi Murbella părea chiar să regăsească o parte din afecţiunea ei pentru Duncan. Cu timpul, poate că... Educaţia Bene Gesserit avea să-i permită să se servească de Celelalte Memorii în mod independent. Nimic din atitudinea ei nu părea să spună: "Păstraţi-vă pentru voi sfaturile astea de doi bani!" Avea la dispoziţie comparaţii istorice şi nu putea ocoli mesajul lor evident.

Nu mărşălui pe străzi împreună cu toţi cei ce-ţi împărtăşesc prejudecăţile. Strigătele cele mai puternice sunt adesea cel mai uşor de ignorat. "Uită-te la dobitocii ăia care zbiară cât îi ţine gura! Cu ei vrei să faci cauză comună? "

Ţi-am spus eu, Murbella: acum trebuie să judeci tu însăţi. Pentru a crea o schimbare, găseşte mai întâi pivoţii şi deplasează-i. Fereşte-te de liniile moarte. Ofertele de posturi înalte sunt cea mai obişnuită nadă care e fluturată sub nasul mărşăluitorilor. Pivoţii nu se află, cu toţii, în sferele înalte. Ei se găsesc, adesea, în centrele economice sau de comunicaţii şi, cui nu ştie asta, nu-i foloseşte la nimic să ocupe un post înalt. Chiar şi subalternii ne pot face să deviem de la calea noastră. Nu modificând dosarele, ci îngropându-le momentan pe cele pe care le consideră indezirabile. Bell, de pildă, are obiceiul de a face să tărăgăneze executarea ordinelor mele, atunci când nu e de acord, până în clipa în care crede că n-ar mai fi eficiente. Uneori îi dau ordine tocmai în acest scop: pentru a le tergiversa. Ea ştie, însă asta n-o împiedică să-şi facă jocul până la capăt. Să cunoşti toate astea, Murbella! Şi după ce vom face Împărtăşirea, să studiezi rolul meu cu cea mai mare atenţie.

Armonia fusese dobândită, dar nu fără un anumit preţ. Odrade făcu semn că Sinodul se încheiase, ştiind bine că nu toate întrebările primiseră răspuns, iar unele nici măcar nu fuseseră puse. Dar cele ce nu fuseseră formulate aveau să fie filtrate încetul cu încetul de Bell, primindu-şi cel mai potrivit tratament.

Cele mai agere dintre Surori n-aveau să întrebe nimic. Ele înţeleseseră deja planul ei.

În timp ce părăsea marea Sală Comună, Odrade avea senti­mentul, acceptării depline a responsabilităţii pentru alegerile pe care le făcuse şi, pentru prima oară, recunoştea şovăielile ei din trecut. Existau şi regrete, desigur, dar numai Sheeana şi Murbella aveau sa le poată cunoaşte.

Mergând în spatele Bellondei, Odrade se gândi la "locurile unde nu voi ajunge niciodată, lucrurile pe care nu le voi vedea niciodată, decât sub aspectul unei reflexii în existenţa altcuiva "

Era o formă de nostalgie centrată asupra Dispersiilor şi asta îi uşura întrucâtva durerea. Era, pur şi simplu, prea mult de văzut, acolo, pentru puterea de cuprindere a unei singure

persoane. Nici măcar Bene Gesseritul, cu toate memoriile sale acumulate, nu putea spera să acopere vreodată totul, până în cel mai mic detaliu interesant. Epoca marilor proiecte revenise. Tabloul General, Curentul Principal. Specialităţile Comunităţii Surorilor mele. Aici acţionau din plin principiile după care se orientau mentaţii: marile configuraţii, mişcarea curenţilor, ceea ce purtau cu ei aceşti curenţi şi încotro se îndreptau. Conse­cinţele. Nu hărţile, ci fluxurile.

Cel puţin, am păstrat în forma lor originală elemen­tele-cheie ale democraţiei noastre controlate de jurii. Poate că, într-o zi, mi se va mulţumi pentru asta.


Căutaţi libertatea şi veţi deveni sclavii dorinţelor voastre. Căutaţi disciplina şi vă veţi găsi libertatea.