Coda Bene Gesserit

Doctrina tleilaxu

ÎNCADRÂNDU-SE în orarul stabilit iniţial de Teg, Murbella îşi alese anturajul de Onorate Matres şi se întoarse în Canonicat. Se aştepta să apară unele probleme şi mesajele pe care le expedie înaintea ei aveau menirea de a netezi calea unor soluţii acceptabile.

Aduc Fiutari pentru a atrage câţiva Îngrijitori. Onoratele Matres se tem de o armă biologică din Dispersie, care provoacă moartea cerebrală. Sursa ar putea fi Îngrijitorii.

Luaţi măsuri pentru găzduirea Rabinului şi a grupului său la bordul non-navei. Respectaţi dorinţa lor de secret. Şi deminaţi nava. (Mesajul acesta fu transmis printr-o Instruc­toare-curier. )

Murbella fusese tentată să ceară veşti despre copiii ei, însă asta nu cadra cu o Bene Gesserit. Într-o zi... poate.

De cum sosi, îl primi pe Duncan şi faptul le contrarie pe Onoratele Matres. În privinţa asta, aveau o atitudine la fel de negativă ca a Surorilor Bene Gesserit. "Cu ce poate fi mai deosebit un anumit bărbat decât oricare altul?"

Nu mai exista nici un motiv ca Duncan să rămână în interiorul non-navei, dar el refuză s-o părăsească.

― Mai am de asamblat un mozaic mental. Un pion care nu poate fi deplasat, o comportare ieşită din comun şi o participare de bună voie la visul lor. Trebuie să găsesc limitele de explorat. Asta lipseşte. Dar ştiu ce am de făcut. Trebuie să mă acordez. Trebuie să acţionez fără să mă gândesc.

Pentru Murbella, toate astea n-aveau nici o noimă. Îi făcu însă pe plac, deşi îl găsea schimbat. Acest nou Duncan avea o stabilitate pe care ea o accepta ca pe-o provocare. Ce-l îndreptăţea să adopte aerul ăsta mulţumit de sine? Adică nu... nu mulţumit de sine. Era, mai degrabă, aerul cuiva împăcat cu o decizie pe care-o luase. O decizie pe care însă refuza s-o împărtăşească!

― Eu am acceptat o serie de lucruri. Tu trebuie să faci la fel. Murbella se vedea nevoită să recunoască faptul că exact asta făcea.

În prima dimineaţă de după sosirea în Sectorul Central, se trezi în zori şi se duse în birou. Înveşmântată în roba roşie, se instală în fotoliul Maicii Superioare şi o convocă pe Bellonda.

Bell rămase în picioare, la un capăt al mesei de lucru. Ştia. Planul îi devenise limpede pe măsura punerii lui în aplicare. Odrade îi impusese, şi ei, o datorie. De aici tăcerea ei. Se întreba cum trebuia să plătească.

Slujind-o pe actuala Maică Superioară, Bell! Numai aşa poţi să plăteşti. Nici o interpretare prin prisma documentelor de Arhivă a ultimelor evenimente nu le va pune într-o perspectivă corectă. Ceea ce se impune acum este acţiunea.

În cele din urmă, Bellonda se hotărî să vorbească:

― Singura criză pe care m-aş încumeta s-o compar cu asta este cea care-a apărut când a ajuns la putere Tiranul.

Murbella reacţionă cu bruscheţe:

― Aş prefera să-ţi ţii gura, Bell, dacă n-ai de spus nimic constructiv!

Bellonda recepţionă mustrarea cu un calm care n-o caracteriza defel.

― Odrade a prevăzut o schimbare. La asta se aştepta? Murbella îşi îmblânzi tonul:

― Vom reanaliza istoria veche mai târziu. Deocamdată se deschide un capitol nou.

― Care începe rău.

Bellonda redevenise cea dintotdeauna. Murbella spuse:

― Introdu primul grup. Şi fii prudentă. E vorba de Înaltul Consiliu al Preaonoratei Mater.

Bell se duse să execute ordinul.

Ştie că am tot dreptul să ocup această poziţie. O ştiu toate. Nu e nevoie să se supună la vot. Nu e cazul să se supună la vot!

Venise momentul să exercite arta istorică a politicii pe care o învăţase de la Odrade.

"În orice circumstanţă trebuie să pari importantă. Nici o decizie minoră nu va trece prin mâinile tale, cu excepţia acelor gesturi discrete denumite «favoruri», vizându-i pe cei a căror loialitate poate fi câştigată. "

Recompensa venea întotdeauna de sus. Nu era o politică prea bună pentru Bene Gesserit, însă grupul care aştepta să intre în birou era obişnuit cu o Preaonorată Mater Patroană. Avea să accepte "noile necesităţi politice". Temporar, bineînţeles.. Totul era întotdeauna temporar, mai cu seamă la Onoratele Matres.

Bell şi câinii de pază ştiau că va avea nevoie de mult timp pentru a cerne lucrurile. Chiar şi cu talente Bene Gesserit amplificate.

O atenţie încordată la maximum avea să fie necesară din partea tuturor. Iar cel mai important lucru era privirea plină de discernământ a inocenţei.

Asta e ceea ce au pierdut Onoratele Matres şi trebuie să restaurăm înainte ca ele să se contopească în decorul căruia îi aparţinem " noi" toate.

Bellonda le introduse pe membrele Consiliului şi se retrase în linişte.

Murbella aşteptă până ce se aşeză toată lumea. Un grup pestriţ. Unele aspirau la puterea supremă. Angelika, bunăoară, care zâmbea cu atâta drăgălăşenie. Altele adoptau o atitudine de expectativă (încă nu îndrăzneau nici măcar să spere), dar erau pregătite să culeagă ce se putea.

― Comunitatea noastră a acţionat în mod stupid, începu acuzatoare Murbella şi le înregistră în minte pe cele care manifestară o reacţie mânioasă. Era cât pe ce să omorâţi găina cu ouă de aur!

Ele nu înţeleseră. Murbella trebui să dezvolte parabola. O ascultară cu atenţia cuvenită, chiar şi când adăugă:

― Nu vă daţi seama în ce măsură avem nevoie de fiecare dintre aceste vrăjitoare? Suntem atât de numeroase în raport cu ele, încât abia dacă vor izbuti să facă faţă enormei poveri a formării noastre!

Ele meditară la asta şi, în pofida resentimentelor, fură nevoite, să recunoască un adevăr pe care ea îl ştia mai bine.

Murbella merse mai departe:

― Sunt nu numai Preaonorata voastră Mater... Are cineva vreo obiecţie?

Nici o obiecţie.

― ... ci şi Maica Superioară a Bene Gesseritului. Ele n-au altă alegere decât să mă confirme în această funcţie.

Două consiliere dădură să protesteze, dar Murbella le-o reteză scurt:

― Nu! N-aţi putea niciodată să le impuneţi voinţa voastră. Aţi fi silite să le ucideţi pe toate. Mie însă mi se vor supune.

Cum cele două continuau să bombăne, le reduse la tăcere ridicând glasul:

― În comparaţie cu mine şi ce am învăţat eu de la ele, voi toate nu sunteţi decât nişte biete vrăbii! Contestă careva asta?

Nimeni nu ridică mănuşa, dar în ochi apărură puncte portocalii.

― Nu sunteţi decât nişte copii care habar n-au ce-ar putea să devină, continuă Murbella. Vreţi să vă reîntoarceţi lipsite de apărare pentru a-i înfrunta pe Cei cu Multe Feţe? Vreţi să fiţi transformate în legume?

Asta le captă interesul. Erau obişnuite cu tonul acesta din partea conducătoarelor mai vârstnice, dar acum conţinutul cuvintelor era cel care le ţinea cu sufletul la gură. Greu de acceptat de la o persoană atât de tânără, desigur... şi totuşi... după cele ce le făcuse... şi încă lui Logno şi aghiotantelor ei!

Murbella le văzu pe cale să contemple momeala.

O operaţie de fertilizare. Grupul acesta va duce cu sine fermentul. Vigoarea hibridă. "Suntem fertilizate ca să devenim mai puternice. Şi să înflorim. Să dăm şi sămânţă?" Asta rămâne de văzut. Onoratele Matres nu vor înţelege decât când vor fi aproape Cucernice Maici. Atunci vor privi înapoi cu mânie, cum am făcut şi eu. "Cum de-am putut fi atât de neghioabe? "

Supunerea se citea deja în privirile consilierelor ei. Luna de miere începuse. Onoratele Matres aveau să fie la fel de cuminţi ca nişte copii într-o bombonerie. Inevitabilul n-avea să li se dezvăluie decât încetul cu încetul. Dar atunci vor fi fost deja prinse în capcană.

Cum am fost prinsă eu însămi. Nu întrebaţi niciodată oracolul ce aţi avea de câştigat. În asta constă capcana. Feriţi-vă de adevăraţii ghicitori! V-ar conveni treizeci şi cinci de secole de plictiseală?

Prezenţa Interioară a lui Odrade obiectă.

Acordă-i, totuşi, un oarecare merit Tiranului. N-a fost totul doar plictiseală. Experienţa lui seamănă mai degrabă cu cea a unui Navigator al Ghildei care trebuie să-şi croiască drum printre pliurile spaţiale. Poteca de Aur. Un Atreides a plătit pentru ca tu să poţi supravieţui, Murbella.

Murbella se simţi brusc împovărată. Preţul plătit de Tiran apăsa pe umerii ei.

Nu i-am cerut eu să se sacrifice pentru mine.

Odrade nu putea trece cu vederea remarca ei.

Cu toate astea, el a făcut-o.

Îmi pare rău, Dar. Ai dreptate, el a plătit. Iar acum e rândul meu să plătesc.

Aşadar, ai devenit, în sfârşit, o adevărată Cucernică Maică!

Consilierele începuseră să dea semne de nervozitate în faţa privirii ei fixe.

În cele din urmă, Angelika se hotărî să vorbească în numele lor. În definitiv, eu am fost prima aleasă.

Atenţie cu femeia asta! Ambiţia arde în ochii ei.

― Ce atitudine ne ceri să adoptăm faţă de vrăjitoare?

Alarmată de propria ei cutezanţă. Preaonorata Mater nu era şi ea o vrăjitoare acum?

Murbella răspunse cu blândeţe:

― Vă veţi arăta tolerante şi vă veţi abţine de la orice act de violenţă împotriva lor.

Încurajată de tonul ei moderat, Angelika ripostă:

― E hotărârea Preaonoratei Mater sau a...

― Ajunge! Aş putea să împroşc podeaua cu sângele vostru, al tuturor! Vreţi să mă puneţi la încercare?

Nu voiau s-o pună la încercare.

― Şi dacă v-aş spune că Maica Superioară e cea care vă vorbeşte? continuă Murbella. M-aţi întreba dacă am vreo politică pentru a face faţă problemei noastre? Eu v-aş răspunde: O politică? Da, am o politică pentru lucrurile mărunte, cum ar fi o deratizare. Lucrurile mărunte cer să le opui o politică. Dar pentru acelea dintre voi care nu văd înţelepciunea deciziilor mele, nu am nevoie de o politică. De ele mă voi descotorosi repede. Vor fi moarte înainte de-a şti de unde a venit lovitura! Asta-i reacţia mea la prezenţa gunoiului. Există gunoi în încăperea aceasta?

Era un limbaj uşor de recunoscut pentru ele: şfichiul de bici al unei Preaonorate Mater gata să ucidă pentru a-şi dovedi superioritatea.

― Sunteţi consilierele mele, zise Murbella. Aştept să daţi dovadă de înţelepciune. Dacă nu puteţi, încercaţi să vă prefaceţi că sunteţi înţelepte.

O undă de simpatie amuzată din partea lui Odrade: Dacă aşa se dau şi se primesc ordinele la Onoratele Matres, Bell nu va avea nevoie de cine ştie ce analize profunde.

Dar gândurile Murbellei apucară pe alt făgaş.

Nu mai sunt o Onorată Mater.

Transformarea era încă atât de recentă, încât găsea stânjenitor personajul Onoratei Mater pe care-l interpreta. Efortul ei de adaptare nu era decât reflexul anticipat a ceea ce le aştepta pe fostele sale Surori. Un rol nou, în care nu se simţea în largul ei. Celelalte Memorii simulau o lungă obişnuinţă cu această nouă persoană care devenise ea. Lucrul n-avea nimic de-a face cu o transsubstanţiere mistică. Era vorba doar de capacităţi noi.

Doar?

Schimbarea era profundă. Oare Duncan îşi dădea seama? O îndurera gândul că poate el n-avea să înţeleagă niciodată această nouă persoană.

Asta e ce-a mai rămas din dragostea mea pentru el?

Murbella bătu în retragere din faţa propriilor ei întrebări. Nu voia un răspuns. Se simţea respinsă de ceva mult mai adânc îngropat în ea decât ar fi vrut să ştie.

Voi avea de luat decizii pe care dragostea ar putea să le împiedice. Decizii în interesul Comunităţii Surorilor, nu al meu. Asta mă face să mă tem.

Necesităţile imediate o smulseră din aceste gânduri. Îşi expedie consilierele, nu înainte de a le promite suferinţă şi moarte dacă n-aveau să ţină seamă de reţinerea şi moderaţia la care le îndemnase.

În etapa următoare, Cucernicele Maici aveau să înveţe o nouă diplomaţie: să nu se încreadă în nimeni ― nici măcar în celelalte Cucernice Maici. Cu timpul, lucrul avea să devină tot mai uşor. Spiritul Onoratelor Matres avea să fie absorbit, puţin câte puţin, de filozofia Bene Gesseritului. Într-o zi, n-aveau să mai existe Onorate Matres, ci doar Cucernice Maici cu reflexe sporite şi cu o mai bună cunoaştere a sexualităţii.

Murbella era obsedată de cuvinte pe care le memorizase, dar nu le acceptase cu adevărat până în clipa aceasta: "Lucrurile pe care suntem gata să le facem pentru supravieţuirea Bene Gesseritului nu cunosc limite. "

Duncan va înţelege asta. Nu pot să i-o ascund. Ca mentat, nu se va crampona de ideea fixă a ceea ce am fost eu înainte de Agonie. El e obişnuit să-şi deschidă mintea aşa cum deschid eu o uşă. Îşi va examina plasa. " Ce-am prins de data asta?"

Aşa se întâmplase, oare, cu Doamna Jessica? Celelalte Memorii o încorporaseră pe Jessica în urzeala şi bătătura Împărtăşirilor. Murbella destrămă un capăt de fir, lăsând să defileze cunoştinţe străvechi.

Doamna Jessica eretică? Vinovată de abuz în exerciţiul funcţiilor sale?

Jessica plonjase în dragoste la fel cum plonjase Odrade în apele mării, iar valurile pe care le provocase fuseseră cât pe ce să înghită Comunitatea Surorilor.

Murbella se simţi purtată într-o direcţie în care nu voia s-o apuce. O durere surdă îi chinuia pieptul.

Duncan! Ohhh, Duncan!

Îşi îngropă faţa în mâini.

Ajută-mă, Dar. Ce trebuie să fac?

Nu întreba niciodată pentru ce eşti o Cucernică Maică.

Nu pot! Evoluţia e limpede în memoria mea şi...

Nu-i decât o secvenţă. A o considera în termeni de cauză şi efect e o eroare care te îndepărtează de totalitate.

Tao?

Şi mai simplu: eşti aici.

Dar Celelalte Memorii se întorc în timp tot mai departe şi mai departe şi...

Imaginează-ţi-le ca pe nişte piramide... Îmbucate.

Astea-s doar vorbe!

Corpul tău mai e încă în stare de funcţionare?

Mă doare, Dar. Tu nu mai ai corp şi e inutil să...

Ocupăm nişe diferite. Durerile pe care le-am simţit eu nu sunt durerile tale. Bucuriile mele nu sunt ale tale.

N-am nevoie de simpatia ta! Ohhh, Dar! De ce am venit pe lume?

Ai venit pe lume pentru a-l pierde pe Duncan?

Dar, te implor!

Deci, ai venit pe lume şi acum ştii că asta nu-i în nici un caz de ajuns. Bun. Ai devenit o Onorată Mater. Ce altceva puteai face? Tot nu-i de ajuns? Acum eşti Cucernică Maică. Crezi că asta-i îndeajuns? Nu. Nu-i niciodată îndeajuns, atâta timp cât te afli în viaţă.

Vrei să spui că trebuie să mă depăşesc neîncetat.

Vax! Nu pe baza asta se iau decizii. N-ai auzit ce-a spus el? Acţionează fără să te gândeşti! Vrei să optezi pentru calea cea mai uşoară? De ce-ar trebui să te mâhnească faptul că ai întălnit inevitabilul? Dacă asta-i tot ce eşti în stare să vezi, mărgineşte-te să contribui la ameliorarea speciei!

Fir-ai afurisită! De ce mi-ai făcut asta?

Ce anume?

De ce m-ai făcut să-mi văd fostele Surori şi propria-mi persoană în felul ăsta?

În ce fel?

La dracu'! Ştii foarte bine la ce mă refer!

Fostele tale Surori, zici?

Oh! Cât eşti de insidioasă!

Toate Cucernicele Maici sunt insidioase.

Nu încetezi niciodată să dai lecţii!

Asta fac?

Ce naivă am fost! Să te întreb ce urmăreşti de fapt.

Ştii la fel de bine ca mine. Aşteptăm ca omenirea să se maturizeze. Tiranul nu i-a dat decât timpul necesar ca să crească, dar acum cineva trebuie să se ocupe de ea.

Ce-are a face Tiranul cu suferinţa mea?

Nu fi muiere proastă! Ai eşuat în ordalia Agoniei?

Ştii bine că nu!

Nu te mai împiedica în evidenţe.

Scorpie ce eşti!

Prefer "vrăjitoare". Dar, oricum, amândouă-s mai bune decât "târfă".

Singura deosebire dintre o Bene Gesserit şi o Onorată Mater este mentalitatea de bazar. Tu te-ai căsătorit cu Comunitatea Surorilor noastre.

Comunitatea Surorilor noastre?

Politica voastră genetică a fost de a selecţiona pentru putere! Cu ce se deosebeşte asta de...

Nu deforma lucrurile, Murbella! Fii cu ochii pe supravieţuire.

Să nu-mi spui că n-ai avut putere.

Doar o oarecare autoritate temporară asupra oamenilor, urmărind supravieţuirea.

Iar supravieţuirea!

În sânul unei Comunităţi a Surorilor care se preocupă de supravieţuirea altora. Ca o femeie căsătorită care face copii.

Aşadar, totul se rezumă la procreaţie.

E o decizie pe care fiecare o ia pentru sine însuşi. Familia, şi ceea ce-o leagă. Ce aduce fericirea, ce face să fremete viaţa?

Murbella izbucni în râs. Lăsă mâinile jos şi, deschizând ochii, observă că Bellonda stătea în faţa ei şi-o privea.

― E întotdeauna un lucru tentant pentru o nouă Cucernică Maică, spuse Bellonda. Câte-o mică şuetă cu Celelalte Memorii. Cine era, de data aceasta? Dar?

Murbella încuviinţă cu o mişcare a capului.

― Să nu te bizui niciodată pe ceea ce-ţi dau ele. Sunt cunoştinţe moarte şi tu trebuie să judeci de una singură.

Exact ce spunea şi Odrade. Priveşti prin ochii unor morţi scene care s-au petrecut demult. Ce formă de voyeurism!

― Poţi să te pierzi înlăuntrul tău ore în şir, adăugă Bellonda. Învaţă să fii moderată. Fii sigură de terenul pe care înaintezi. O mână pentru tine, cealaltă pentru navă.

Încă un exemplu! Trecutul aplicat la prezent. Cât de mult îmbogăţeau Celelalte Memorii viaţa de zi cu zi!

― O să treacă, urmă Bellonda. După o vreme, o să ţi se pară ca o haină veche.

Depuse un raport în faţa Murbellei.

Haină veche! O mână pentru tine, cealaltă pentru navă. De necrezut câte poate să spună o simplă expresie metaforică.

Murbella se aplecă pentru a examina raportul Bellondei. Se văzu, dintr-o dată, prin prisma metaforei inventate de Odrade: Regina-Păianjen în centrul pânzei sale. Pânza era puţin ruptă pe alocuri în momentul de faţă, dar încă mai captura prăzi ce-ar fi trebuit digerate. Un singur semnal pe firul de alarmă şi Bell venea în goană, cu mandibulele tremu­rând de nerăbdare. Cuvintele de semnalizare erau "Arhive" şi "Analize".

Văzând-o pe Bellonda în această lumină, Murbella înţelese înţelepciunea cu care ştiuse s-o folosească Odrade, fructi­ficându-i atât defectele cât şi calităţile. Când termină de citit raportul, Bellonda stătea în acelaşi loc şi în aceeaşi atitudine caracteristică.

Murbella pricepu, în clipa aceea, că pentru Bellonda orice persoană care făcea apel la serviciile ei nu era cu adevărat la înălţimea cerinţelor, deranjând Arhivele pentru tot felul de motive frivole şi, ca atare, trebuind să fie pusă la punct. Frivolitatea era tot ce putea fi mai detestabil pentru Bellonda iar Murbella găsea acest lucru extrem de amuzant.

Avu însă grijă să-şi mascheze amuzamentul în timp ce-o studia pe Bell. Pentru a colabora bine cu ea trebuia să dai dovadă de scrupulozitate. Şi să nu faci nimic care s-o diminueze. Raportul pe care i-l prezentase era un model de pertinenţă şi de concizie a argumentaţiei. Bellonda trata fiecare problemă cu un minimum de înflorituri, doar atât cât să probeze temeinicia concluziilor ei.

― Te amuză să mă convoci? întrebă Bellonda.

A devenit mai perspicace decât o ştiam! Am convocat-o? La drept vorbind, nu; dar ştie când e nevoie de ea. Spune, în raportul ei, că Surorile trebuie să fie pilde de umilinţă. Maica Superioară poate fi ce crede ea de cuviinţă, dar asta nu e valabil şi pentru restul Comunităţii.

Murbella ciocăni cu degetul în raport.

― E un început.

― Atunci să-i dăm drumul înainte ca amicele tale să descopere centrala ochilor com.

Bellonda se instală în obişnuitul ei caniscaun cu o famili­aritate încrezătoare.

― Tam nu mai e, adăugă ea, dar aş putea să trimit după Sheeana.

― Unde-i Sheeana?

― La bordul non-navei. Face nu ştiu ce cercetări pe nişte viermi, în cala mare. Spune că oricare dintre noi poate învăţa să-i controleze.

― Interesant, dacă-i adevărat. Las-o în pace. Ce-i cu Scytale?

― E tot în navă. Amicele tale încă nu i-au dat de urmă. L-am dosit bine.

― Şi-l vom dosi în continuare. E o bună monedă de rezervă pentru negocieri. Iar ele nu-s amicele mele, Bell. Ce fac Rabinul şi-ai săi?

― Au tot ce le trebuie, dar sunt îngrijoraţi. Ştiu că Onoratele Matres se află aici.

― Ţineţi-i şi pe ei bine dosiţi.

― E de-a dreptul straniu. Vocea-i diferită, însă parcă o aud pe Dar.

― Un ecou în capul tău.

Bellonda reuşi să pufnească în râs.

― Şi acum, iată ce vei avea grijă să răspândeşti printre Surori, reluă Murbella. Acţionând cu cea mai mare discreţie, vom oferi despre noi imaginea unor persoane demne de admirat şi de imitat. "Poate că voi, Onoratele Matres, nu veţi alege să trăiţi cum trăim noi, dar puteţi învăţa în ce constă marea noastră tărie. "

― Ahh!

― Totul se reduce la o chestiune de posesie, de stăpânire. Onoratele Matres sunt stăpânite de lucruri. "Vreau cutare bibelou, cutare loc, cutare persoană. " Luaţi ce vreţi. Folosiţi tot ce vreţi, până vă săturaţi.

― În vreme ce noi ne vedem de drumul nostru, admirând peisajul.

― Iar asta e marea noastră carenţă. Nu ne dăm lesne. Din teamă de dragoste şi de sentimente! Stăpânirea de sine are propria ei formă de lăcomie. "Vezi ce am eu? Tu n-o să ai niciodată asta dacă nu îmi urmezi exemplul!" E o atitudine care nu trebuie adoptată în nici un caz cu Onoratele Matres.

― Vrei să spui că trebuie să le iubim?

― Cum altfel le-am putea face să ne admire? Asta a fost, în ultimă instanţă, victoria Jessicăi. Când a dat, a dat totul. Prea multe fuseseră înăbuşite de modul nostru de viaţă, iar în clipa în care zăgazurile au fost deschise, şuvoiul s-a revărsat, irezistibil.

― Nu facem noi compromisuri chiar atât de uşor.

― Nici Onoratele Matres.

― Datorită originilor lor birocratice!

― Şi totuşi, ele sunt învăţate să urmeze calea minimei rezistenţe.

― Mărturisesc că nu prea te înţeleg, D... Murbella.

― Am spus eu că trebuie să facem compromisuri? Compromisurile nu pot decât să ne slăbească şi, în plus, ştim că există probleme pe care nici un compromis nu poate să le rezolve, decizii pe care trebuie să le luăm, oricât de amară ni s-ar părea doctoria.

― Să ne prefacem că le iubim?

― Ar fi un bun început.

― Alăturarea asta dintre Bene Gesserit şi Onoratele Matres va fi un mariaj sângeros.

― De aceea propun să facem Împărtăşirea la o scară cât mai largă cu putinţă. S-ar putea să pierdem multe Surori pe timpul cât Onoratele Matres vor învăţa.

― O căsătorie încheiată pe câmpul de bătălie.

Murbella se ridică. Gândul i se îndreptă spre Duncan, aflat la bordul non-navei, apoi îşi aminti de navă, aşa cum o văzuse ultima oară. O uriaşă şi stranie maşinărie, aproape grotescă. Un conglomerat gigantic de excrescenţe şi protuberanţe aparent lipsite de noimă. Era greu de imaginat că acel monstru ar fi fost în stare să se înalţe cu propriile sale mijloace, oricât de enorme erau ele, şi să dispară în spaţiu.

Să dispară în spaţiu!

Brusc, întrevăzu forma mozaicului mental al lui Duncan.

Un pion care nu poate fi deplasat! Acordeaza-te... Acţionează fără să te gândeşti!

Cu un fior care o îngheţă până în măduva oaselor, înţelese ce decizie luase Duncan.

Momentul în care credeţi că luaţi în mâini hăţurile propriului vostru destin este cel în care riscaţi să fiţi striviţi. Procedaţi cu băgare de seamă. Aşteptaţi-vă oricând la surprize. Când creăm, există întotdeauna alte forţe la lucru.