Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul 8. Temeiurile apariţiei drepturilor şi obligaţiilor civile

(1) Drepturile şi obligaţiile civile apar în temeiul legii, precum şi în baza actelor persoanelor fizice şi juridice care, deşi nu sînt prevăzute de lege, dau naştere la drepturi şi obligaţii civile, pornind de la principiile generale şi de la sensul legislaţiei civile.

(2) Drepturile şi obligaţiile civile apar:

a) din contracte şi din alte acte juridice;

b) din acte emise de o autoritate publică, prevăzute de lege drept temei al apariţiei drepturilor şi obligaţiilor civile;

c) din hotărîre judecătorească în care sînt stabilite drepturi şi obligaţii;

d) în urma creării şi dobîndirii de patrimoniu în temeiuri neinterzise de lege;

e) în urma elaborării de lucrări ştiinţifice, creării de opere literare, de artă, în urma invenţiilor şi altor rezultate ale activităţii intelectuale;

f) în urma cauzării de prejudicii unei alte persoane;

g) în urma îmbogăţirii fără justă cauză;

h) în urma altor fapte ale persoanelor fizice şi juridice şi a unor evenimente de care legislaţia leagă apariţia unor efecte juridice în materie civilă.
1. În articolul comentat se enumără temeiurilor de apariţie a drepturilor şi obligaţiilor civile. Printre acestea sunt menţionate: legea, actele persoanelor fizice şi juridice care nu sunt prevăzute de lege, dar nu contravin principiilor generale şi sensului legislaţiei civile. Legea este considerată temeiul principal de apariţie a drepturilor şi obligaţiilor. Termenul de „lege” nu trebuie înţeles în sens îngust, adică exclusiv actul emis de organul legislativ, ci şi celelalte acte normative elaborate în concordanţă cu legea.

Articolul comentat admite posibilitatea apariţiei drepturilor şi obligaţiilor civile în baza actelor persoanelor fizice şi juridice care, deşi nu sunt prevăzute de lege, dar nu contravin principiilor generale şi sensului legislaţiei civile. Din aceste considerente enumerarea temeiurilor de apariţie a drepturilor şi obligaţiilor nu este exhaustivă şi este posibilă apariţia drepturilor şi obligaţiilor civile în baza altor temeiuri, dar cu respectarea condiţiilor cerute de lege.

Actele juridice fac parte din categoria faptelor juridice. Faptele juridice sunt acele circumstanţe de fapt care dau naştere, modifică sau sting drepturi şi obligaţii. În unele cazuri ele apar datorită voinţei persoanei fizice, iar altele contrar voinţei acesteia. Această deosebire permite delimitarea faptelor juridice în acţiuni şi evenimente. Şi unele şi altele constituie temei pentru apariţia, modificarea şi stingerea raporturilor juridice civile, doar cu condiţia că norma de drept leagă de ele anumite consecinţe juridice.

Acţiunile, ca fapte juridice, se delimitează în acţiuni legale şi ilegale. Acţiunile ilegale sunt acţiunile care se săvîrşesc contrara prevederilor legii sau altor acte normative. În art. 8 se menţionează printre temeiurile de apariţie a drepturilor şi obligaţiilor aşa acţiuni i legale precum cauzarea de prejudicii unei persoane şi îmbogăţirea fără justă cauză.

Printre acţiunile ilegale ca temei de apariţie a drepturilor şi obligaţiilor se atribuie şi abţinerea de la anumite acţiuni – inacţiunile. Într-o serie de norme ale prezentului cod se foloseşte termenul sinonim de „eschivare”. Eschivarea reprezintă neexecutarea acţiunilor în termenele şi ordinea stabilită fără indicarea motivelor. Astfel, eschivarea părţii obligate de la înregistrarea actului juridic dă dreptul părţii interesate să ceară repararea prejudiciului cauzat prin întârzierea înregistrării actului juridic (art. 215). Aceleaşi consecinţe survin şi în cazul eschivării de la autentificarea notarială a actului juridic (art. 213 alin. 2).

Manifestarea de voinţa a persoanei cu scopul de a da naştere, modifica sau stinge drepturi şi obligaţii, poate fi exprimată nu numai prin acţiuni active, ci şi prin tăcerea acesteia. Astfel, tăcerea se consideră exprimarea voinţei de a încheia actul juridic doar în cazurile prevăzute de lege sau de acordul părţilor (art. 208 alin. 4).

Evenimentele sunt acele circumstanţe care nu depind de voinţa omului (naşterea şi moartea persoanei fizice, calamităţile naturale, acţiunile militare). Evenimentele ca temei pentru apariţia şi stingerea drepturilor şi obligaţiilor sunt cuprinse într-o serie de articole ale codului.

2. Alineatul comentat conţine enumerarea temeiurilor în baza cărora apar drepturile şi obligaţiile civile.

a) Printre temeiurile de apariţia a drepturilor şi obligaţiilor civile în primul rînd sunt menţionate contractele. Contractele, în condiţiile economiei de piaţă, constituie faptul juridic de bază care dă naştere la drepturi şi obligaţii civile. În virtutea principiului libertăţii contractuale, consfinţit la art. 667, acesta, de regulă, se încheie la acordul comun al părţilor, în mod liber, fără a fi impuşi. Art. 669 stabileşte excepţia de la principiul libertăţii contractuale, care constă în obligarea unei părţi contractante la încheierii contractului.

De rînd cu contractele civile, care sunt acte juridice bi- sau multilaterale, temei pentru apariţia drepturilor şi obligaţiilor civile constituie şi actele juridice unilaterale, pentru săvîrşirea cărora este suficient manifestarea de voinţă a unei singure părţi (art. 196). Ca exemplu poate servi promisiunea publică de recompensă (art. 1371).

b) Actele emise de o autoritate publică (organele legislative, executive sau administraţiei publice locale) sunt fapte juridice independente pentru apariţia drepturilor şi obligaţiilor civile. Actele emise de autoritate publică constituie temei pentru apariţia drepturilor şi obligaţiilor numai în cazurile expres prevăzute de lege, deoarece ele dau naştere la raporturi administrative, în care părţile se află pe poziţie de subordonare.

În calitate de asemenea acte pot fi menţionate: actul înregistrării de stat a persoanei juridice, care constituie temei pentru constituirea persoanei juridice (art. 63); actul emis de autoritatea administraţiei publice locale prin care se dobândeşte dreptul de proprietate asupra bunurilor găsite (art. 324 - 325) ş. a.

c) Hotărârea judecătorească constituie un alt temei pentru apariţia drepturilor şi obligaţiilor civile. Astfel, ea constituie temei nu numai pentru modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor deja apărute, dar temei pentru apariţia lor. Recunoaşterea hotărârii instanţei de judecată ca fapt juridic, presupune că din momentul intrării ei în vigoare, drepturile şi obligaţiile civile se consideră apărute şi nu necesită acţiuni suplimentare pentru executarea forţată a hotărârii instanţei de judecată. Asemenea semnificaţie este atribuită hotărârii judecătoreşti prin care se declară valabilitatea actului juridic executat total sau parţial, iar cealaltă parte se eschivează de la autentificarea notarială (art. 213 alin. 2). Existenţa hotărârii judecătoreşti privind declararea valabilităţii actului juridic, nu necesită autentificarea ulterioară a acestuia.

d) Patrimoniul poate fi creat sau dobîndit nu numai în baza contractelor sau altor acte juridice, dar şi în urma altor temeiuri care nu sunt interzise de lege. Astfel, dreptul de proprietate poate fi dobîndit prin producerea de bunuri (art. 320), descoperirea unei comori (art. 327) ş. a.

e) La acţiunile care constituie temei pentru apariţia drepturilor şi obligaţiilor se atribuie elaborarea de lucrări ştiinţifice, cercetării de opere literare, de artă, în urma invenţiilor, precum şi altor rezultate ale activităţii intelectuale. Drepturile civile asupra lucrărilor apar în virtutea faptului creării lor.

Rezultatele activităţii intelectuale trebuie să fie recunoscute drept invenţii în ordinea stabilită de lege. Adică, dreptul asupra invenţiilor trebuie să fie confirmat prin patent.

f) Acţiunile ilegale - cauzarea de prejudicii unei persoanei - constituie alt temei pentru apariţia drepturilor şi obligaţiilor civile. Ca rezultat al cauzării de prejudicii apare obligaţia debitorului de a repara prejudiciul cauzat, precum şi dreptul creditorului de a cere repararea lui. Aceste obligaţii extracontractuale sunt reglementate la Capitolul XXXIV, care stabileşte condiţiile survenirii răspunderii pentru cauzarea de prejudicii, subiecţii care răspund pentru prejudicile cauzate, precum şi ordinea de repararea a prejudicului cauzat vieţii şi sănătăţii persoanelor, compensarea pagubei morale.

g) Caracter extracontractual au şi obligaţiile care rezultă din îmbogăţirea fără just cauză, reglementarea juridică a cărora se conţine la Capitolul XXXIII. Astfel, în rezultatul îmbogăţirii fără justă cauză apare obligaţia persoanei de a restitui ceea ce a dobîndit sau a realizat din contul altei persoanei fără temei legal sau contractuale (art. 1389 alin. 1).

h) Prin alte fapte ale persoanelor fizice sau juridice care dau naştere la drepturi şi obligaţii se înţeleg acele temeiuri care deşi nu sunt acte juridice, dar ca fapte juridice dau naştere la raporturi juridice.

Evenimentele sunt acele fenomene care se produc independent de voinţa omului şi constituie temei pentru apariţia drepturilor şi obligaţiilor numai în cazul în care legea leagă de producerea lor apariţia unor efecte juridice. Ca exemplu de asemenea evenimente poate servi naşterea copilului după decesul celui ce a lăsat moştenirea, astfel lărgindu-se cercul moştenitorilor ( art. 1433).

Articolul 9. Exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor

(1) Persoanele fizice şi juridice participante la raporturile juridice civile trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaţiile cu bună-credinţă, în acord cu legea, cu contractul, cu ordinea publică şi cu bunele moravuri. Buna-credinţă se prezumă pînă la proba contrară.

(2) Neexercitarea de către persoanele fizice şi juridice a drepturilor civile ce le revin nu duce la stingerea acestora, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
1. Prin exercitare a drepturilor subiective civile se înţelege realizarea de către titularul dreptului subiectiv civil a conţinutului acestui drept. Astfel, persanele fizice şi juridice participante la raporturile juridice civile sunt libere să-şi exercite drepturile civile după cum consideră necesar, determinînd de sine stătător volumul de exercitare a drepturilor civile cât şi acele mijloace la care vor apela pentru exercitarea drepturilor civile. La fel titularul dreptului civil singur decide înstrăinarea dreptului cei aparţine, precum şi refuzul de la acest drept. Rămâne la dorinţa persoanei de a decide asupra exercitării dreptului civil. Unele drepturi subiective civile sunt concomitent şi obligaţii civile. Astfel, de exemplu, în conformitate cu prevederile art. 40 - 44, tutorele în unele cazuri nu numai că este în drept să încheie acte juridice civile, dar este obligat să o facă pentru a proteja interesele persanei puse sub tutelă. De aceea, realizarea unor drepturi subiective civile depinde nu numai de voinţa titularului dreptului, dar şi de prevederile legii.

În exercitarea drepturilor subiective civile trebuie de avut în vedere drepturile subiective civile concrete pe care le are persoana fizică sau juridică. În ceea ce priveşte posibilitatea exercitării drepturilor civile ce vor apărea în viitor trebuie să se ţină cont de art. 23 alin. 4.

Exercitarea drepturilor civile se efectuează prin mijloace reale şi mijloace juridice de exercitare a drepturilor subiective civile.

Mijloace reale de exercitare a drepturilor civile sunt acţiunile săvârşite de titularul dreptului, cu excepţia acelor acţiuni care îmbracă forma actele juridice civile. Ca exemplu pot servi acţiunile proprietarului îndreptate spre folosirea bunurilor pe care le are în proprietate sau altfel spus acţiuni îndreptate spre exercitarea atributelor de posesie şi folosinţă ce aparţin proprietarului. Mijloace juridice de exercitare a drepturilor civile sunt acele acţiuni, care îmbracă forma actelor juridice, cât şi alte acţiuni cu caracter juridic. Spre exemplu, proprietarul poate să vândă casa de locuit, poate să o transmită în arendă, poate să o schimbe ş.a.m.d. Ca exemplu de o acţiune cu caracter juridic, alta decât actul juridic civil, poate servi acţiunile creditorului de a reţine bunul exercitând dreptul de retenţie. Este interzisă influenţa din partea persoanelor terţe asupra drepturilor persoanei fizice sau juridice.

Exercitarea drepturilor subiective civile este în strînsă legătură cu executarea obligaţiilor civile. În dependenţă de faptul cum va fi executată obligaţia civilă se va putea vorbi despre realizarea dreptului civil.

Modalitatea de executare a obligaţiilor diferă în raporturile juridice civile absolute de cea din raporturile juridice relative. Astfel, în cazul raporturilor absolute obligaţia se execută prin inacţiunile de la care urmează să se abţină subiectul pasiv (în cazul dreptului de proprietate subiectele pasive sunt obligate de a se abţine de la săvârşirea acţiunilor care ar prejudicia o exercitare normală a dreptului de proprietate). În schimb, în cazul raporturilor relative obligaţia va fi executată prin săvârşirea acţiunilor, corespunzătoare naturii juridice a raportului obligaţional, de către persoana obligată (spre exemplu în raportul de vânzare-cumpărare vânzătorul trebuie transmită bunul compărătorului).

Exercitării drepturilor şi obligaţiilor se bazează pe o serie de principii, care reprezintă nişte cerinţe generale înaintate faţă de titularii drepturilor şi obligaţiilor. Astfel, persoanele fizice şi juridice îşi exercită drepturile şi îşi execute obligaţiile cu bună-credinţă, în acord cu legea, contractul, cu ordinea publică şi cu bunele moravuri.

Primul principiu este principiul bunei-credinţe în exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor. Persoanele fizice şi juridice trebuie să-şi exercite drepturile şi să execute obligaţiile cu bună-credinţă. Buna-credinţă se prezumă pînă la proba contrară. Dacă persoana în exercitarea drepturilor sau executarea obligaţilor a acţionat cu bună-credinţă apoi actele juridice încheiate de o asemenea persoană nu vor putea fi declarate nule.

Al doilea principiu este principiul legalităţii exercitării drepturilor şi executării obligaţiilor. În conformitate cu acest principiu titularul dreptului trebuie să-şi exercite drepturile civile în aşa fel ca acţiunile săvârşite de el să nu contravină normelor legale. La fel trebuie să fie conforme legii şi mijloacele de exercitare a drepturilor.

Al treilea principiu constă în exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor în corespundere cu prevederile contractului. Contractul are forţă obligatorie pentru părţile contractante, acestea fiind obligate să respecte prevederile înserate în contract. Dar contractul va avea forţă de lege între părţi numai în cazul în care corespunde prevederilor legii, adică nu conţine prevederi contrare legii.

Al patrulea principiu este principiul respectării ordinii publice şi a bunelor moravuri în exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor. Acest principiu impune subiectelor a respecta, în exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor, nu doar prevederile legale, dar şi ordinea publică şi bunele moravuri. Acest principiu este reflectat şi în alte norme ale Cc (art. 66 alin.4, art. 87 alin. 1 lit. (d), art. 110 alin.2 lit. (b), art. 220 alin. 2, art. 512 alin. 3, art. 1332).

2. Neexercitarea dreptului civil nu duce, după regula generală, la stingerea acestui drept. Astfel, în virtutea dreptului de proprietate titularul poate exercita prerogativele sale (posesia, folosinţa, dispoziţia) după bunul său plac. Neexercitarea acestor prerogative nu duce la stingerea lor. Neexercitarea dreptului civil va duce la stingerea acestui drept, doar atunci când acest efect este prevăzut expres în lege (art. 440, art. 1170 alin. 2). În cazul drepturilor de creanţă, neexercitarea lor pe o durată de timp îndelungată (perioadă ce depăşeşte termenul de prescripţie) va face ca creditorul să nu poată obţine o executare silită a obligaţiei, aceasta transformându-se din obligaţie perfectă în obligaţie imperfectă.