Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul 1369. Garantia în cazul transmiterii bunului unui copartas

Daca, la desfiintarea comunitatii, bunul comun este atribuit unuia din copartasi, fiecare din ceilalti copartasi raspunde fata de acesta pentru viciile bunului ce tine de cota sa parte conform regulilor privind raspunderea vînzatorului.



I. Scopul normei şi condiţiile de aplicabilitate

1. Scopul normei. Art. 1369 are drept scop înlăturarea disproporţiilor de valoare ale părţilor copărtaşilor dobândite la desfiinţarea comunităţii rezultând din viciile bunului comun. Necesitatea reglementării rezultă din faptul, că la desfiinţarea comunităţii fiecare copărtaş are dreptul de a primi o valoare din bunul comun proporţională cotei părţi ideale din acesta. În cazurile prevăzute de art. 1369, copărtaşul căruia i s-a atribuit bunul comun, va dobândi, din cauza viciilor bunului comun, o valoare mai mică (diferită de cota parte din bunul comun la care are dreptul) decât ceilalţi copărtaşi, întrucât viciul bunului va diminua valoarea acestuia. Art. 1369 urmează a nivela aceste disproporţii.

2. Condiţiile de aplicabilitate.

a) Prima condiţie de aplicabilitate a art. 1369 o constituie desfiinţarea comunităţii. Prin urmare, art. 1369 reglementează doar raporturile dintre (foştii) copărtaşi după desfiinţarea comunităţii. Dacă comunitatea nu a fost desfiinţată, art. 1369 este fără obiect, întrucât raporturile dintre aceştia sunt reglementate de art. 1355 urm. Astfel, atribuirea bunului comun (afectat de vicii) unui copărtaş în cadrul comunităţii va fi reglementat de art. 1357 alin. 2, 1359, alin. 2 sau convenţia copărtaşilor, constituind un act prin care este transmisă folosinţa sau administrarea bunului comun unui copărtaş.

b) Pentru aplicarea art. 1369 este necesară atribuirea bunului comun unuia din copărtaşi. Noţiunea de „atribuire” rezultă din conţinutul reglementării art. 1369, constituind un termen generic, în sensul de „transferare”, şi neconfundându-se nici cu „dispoziţia” şi nici cu „vânzarea” unui bun. Un act de atribuire în sensul art. 1369 va exista în trei situaţii:

(1) Bunul comun este partajat în natură conform art. 1364 şi fiecare copărtaşi primeşte o parte proporţională din bunul comun, una din părţi fiind afectată de unul sau mai multe vicii. Dacă părţile tuturor copărtaşilor prezintă vicii de aceeaşi natură, avînd drept efect diminuarea proporţională a valorii părţilor dobândite de fiecare copărtaş, aplicarea art. 1369 este inutilă, copărtaşii dobândind cote părţi de o valoare proporţională.

(2) Atribuirea are loc prin acordul copărtaşilor, unul dintre copărtaşi preluând o parte din bunul comun (restul fiind de ex. vândut) sau întregul bun, partea din bun sau bunul integru prezentând unul sau mai multe vicii.

(3) Bunul comun este vândut conform art. 1365, unul dintre copărtaşi cumpărînd bunul, acesta fiind afectat de unul sau mai multe vicii.

Nu constituie un act de atribuire în sensul art. 1369 actul prin care copărtaşul îşi vinde cota sa parte din bunul comun unui terţ sau unui alt copărtaş, acestea constituind acte individuale ale copărtaşului şi nefiind rezultatul desfiinţării comunităţii. Chiar şi în cazul în care copărtaşul înstrăinează, în cadrul desfiinţării comunităţii, cota sa parte altui copărtaş, art. 1369 nu este aplicabil, cu excepţia cazului în care prin aceast act are loc înseşi desfiinţarea comunităţii (de ex. dacă există numai doi copărtaşi).

c) Atribuirea trebuie să fie făcută unui copărtaş. Art. 1369 nu este aplicabil în situaţia în care bunul comun este vândut, donat, etc. unui terţ, în acest caz dispoziţiile privind vânzarea, donaţia, etc. fiind aplicabile în mod direct.

d) Pentru aplicarea art. 1369 este necesară existenţa unui sau mai multor vicii ale bunului comun. Art. 763 urm. se aplică în mod corespunzător. În acest caz este vorba de un viciu necunoscut la momentul desfiinţării comunităţii (art. 765) de natură a diminua valoarea bunului (părţii din bun) atribuit unui copărtaş. Nu constituie vicii în sensul art. 1369 viciile născute după desfiinţarea comunităţii.

e) Raport de cauzalitate? Formularea art. 1369 privind raportul de cauzalitate este neclară. Art. 1369 cere, la prima vedere, pentru fundamentarea răspunderii unui copărtaş existenţa unui raport de cauzalitate între „viciu” şi „cota sa parte” din bunul comun. Această condiţie este contradictorie atât scopului cât şi obiectului de reglementare a art. 1369. Această condiţie trebuie eliminată din dispoziţia art 1369 din următoarele considerente:

(1) În perioada existenţei raporturilor de comunitate copărtaşii deţin doar cote părţi ideale din bunul comun, viciile bunului comun fiind suportate în această perioadă de către copărtaşi împreună. Condiţionarea răspunderii de un raport de cauzalitate ar avea drept efect un tratament discriminator al copărtaşilor după desfiinţarea comunităţii. Copărtaşul care a primit o parte nevicioasă a bunului comun este scutit de răspundere pentru vicii, între timp ce copărtaşul care a primit o parte din bunul comun care este cauzală pentru viciile părţii din bunul comun a altui copărtaş, va răspunde pentru asemenea vicii. Actul de desfiinţare a comunităţii în sine nu poate duce la asemenea discrepanţe, atribuind riscul viciilor doar în sarcina unui (sau unora din) copărtaş(i). Din punct de vedere juridic este inacceptabil ca, de exemplu în cazul în care atribuirea părţilor copărtaşilor are loc prin tragere la sorţi conform art. 1364 prop. 2, riscul viciilor să fie transferat în sarcina unui copărtaş doar prin simplul fapt, că acesta a avut „ghinion” în cadrul tragerii la sorţi. Art. 1369 are tocmai drept scop [supra I 1] echivalarea discrepanţei de valoare apărută între părţile copărtaşilor în urma unor vicii, la acoperirea diferenţei cauzate de aceste vicii participînd toţi copărtaşii în mod proporţional.

(2) În al doilea rând, asumarea unui raport de cauzalitate face imposibilă aplicrea art. 1369 asupra cazului vânzării integrale a bunului comun unuia din copărtaşi (de fapt cazul cel mai frecvent în practică, partajul fiind de regulă imposibil). Ceilalţi copărtaşi vor primi o sumă de bani corespunzătoare cotei lor părţi din bunul comun, această „sumă de bani” neputînd cauza prin sine înseşi „vicii” ale bunului comun/parţii din bunul comun dobîndit de către unul din copărtaşi. Prin urmare, copărtaşii nu vor răspunde (proporţional) pentru viciile bunului comun, acest risc fiind suportat în totalitate de către copărtaşul cumpărător. Acest rezultat contravine atât scopului art. 1369 cât şi principiilor generale ale dreptului civil.

(3) Este imposibil de acceptat în cadrul aceeleiaşi norme de drept un tratament diferit şi rezultate diferite a unor situaţii similare. Dacă bunul este atribuit în părţi mai multor copărtaşi, copărtaşul poate fi impus la suportarea în mod proporţional a diferenţei de valoare cauzate de viciile părţii din bun. În cazul în care bunul este vândut întegral sau parţial unui copărtaş, copărtaşii nu vor putea fi traşi la răspundere, după cum s-a menţionat mai sus, conform art. 1369.

II. Reguli aplicabile şi efecte juridice

1. Reguli aplicabile. Art. 1369 prevede răspunderea copărtaşului conform regulilor „privind răspunderea vânzătorului”. Prin urmare se vor aplica toate dispoziţiile art. 763 – 785 în mod corespunzător, inclusiv cele privind culpa vânzătorului (copărtaşilor) şi termenele de răspundere, de arătare a viciilor şi de prescripţie, cu excepţia cazurilor enumerate mai jos.

2. Dispoziţii incompatibile. a) Aplicarea art. 763 urm. se va face prin prisma instituţiei comunităţii, care există asupra unui bun (drept) comun determinat. Prin urmare şi actul de desfiinţare a comunităţii, în baza căruia bunul comun sau o parte din acesta este acordat unui copărtaş, se referă la un bun (drept) comun determinat. De aceea, la aplicarea regulilor răspunderii vânzătorului se va ţine cont de faptul, că aplicarea art. 763 urm. nu poate duce la contracararea efectelor desfiinţării comunităţii şi la „restabilirea” acesteia asupra bunului comun sau la obligarea foştilor copărtaşi la prestaţii incompatibile sau inacceptabile în raport cu instituţia comunităţii.

b) Din acest considerent toate dispoziţiile referitoare la dreptul cumpărătorului de a cere livrarea unui bun fără vicii (art. 768 alin. 1, ultima parte), rezoluţiunea (art. 769 doar privind rezoluţiunea, în privinţa reparării prejudiciului fiind aplicabil în mod corespunzător), restituira bunului (art. 768 alin. 4; 770; 780 alin. 2) nu pot fi aplicate in cadrul art. 1369. Excepţii de la aceste incimpatibilităţi pot exista, după caz, doar în cazul vânzării bunului comun (în totalitate) unuia din copărtaşi.

2. Efecte juridice. Copărtaşii răspund conform art. 1369, 768 urm. pro rata, deci proporţional cotelor părţi din bunul comun. Copărtaşii nu sunt debitori solidari în sensul art. 530, dacă copărtaşii nu o prevăd în mod expres în convenţia de atribuire a bunului comun (art. 531). Dacă culpa legată de naşterea sau comunicarea viciilor bunului comun o poartă doar unul sau mai mulţi copărtaşi, numai aceştia vor fi obligaţi la răspundere conform art. 1369, 768 urm.; ei vor răspunde pro rata pentru întreg prejudiciul şi cheltuielile cauzate de viciile bunului comun, dacă gradul culpei (art. 603) nu impune o altă împărţire a răspunderii. Dispoziţiile art. 612 se aplică în mod corespunzător.