Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu


b)Alegerea dreptului aplicabil



Yüklə 9,86 Mb.
səhifə248/249
tarix28.10.2017
ölçüsü9,86 Mb.
#18412
1   ...   241   242   243   244   245   246   247   248   249

b)Alegerea dreptului aplicabil

Din motive de protejare a terţului şi a reprezentantului, alegerea dreptului aplicabil în cazul procurii se întîmplă rar. Reprezentatul este îndreptăţit să aleagă dreptul aplicabil procurii, pentru că procura este un act juridic unilateral. Trebuie însă să fie de acord cu această alegere atît terţul, cît şi reprezentatul. Este însă important, ca dreptul aplicabil să îi fie adus la cunoştinţă terţului în mod clar şi la timp sau să îi fie cunoscut acestuia în alt mod, astfel încît el să aibă posibilitatea să refuze actul juridic. Dovada faptului că terţul cunoaşte sau a acceptat dreptul aplicabil este faptul că el a intrat în contract cu reprezentantul, atunci cînd el cunoaşte sau i-a fost în mod clar adus la cunoştinţă propunerea aplicării unor sisteme de drept diferite asupra procurii şi actului juridic pentru încheierea căruia a fost acordată procura. Pentru că dreptul aplicabil procurii ar putea influenţa răspunderea reprezentantului, acestuia la fel trebuie să îi fie adus la cunoştinţă dreptul aplicabil procurii. Dovada cunoaşterii de către reprezentant a alegerii dreptului aplicabil procurii poate servi faptul că el a acţionat în baza procurii. În cazul în care procura este limitată în mod expres pentru la anumit stat, aceasta ar putea servi dovada alegerii dreptului acestui stat. Totuşi şi în acest caz reprezentantul şi terţul trebuie pus la cunoştinţă din timp.

Alegerea dreptului aplicabil procurii poate fi şi implicită. Orientarea împuternicirilor la un anumit sistem de drept poate fi considerată ca o alegere implicită. Alegerea implicită trebuie însă să fie considerată doar în cazuri în care aceasta apare evident. Nu trebuie prezumată alegerea unor sisteme de drept diferite pentru actul juridic principal şi procură. Folosirea unor noţiuni speciale caracteristice pentru un sistem de drept oarecare nu este de ajuns pentru a implica alegerea acelui drept.

c)Dreptul aplicabil procurii în lipsa alegerii dreptului aplicabil

Deşi nu în mod explicit, prevederile normelor conflictuale moldovene fac expresie principiului unei legături independente a reprezentării, adică a posibilităţii aplicării asupra reprezentării a unei alte legi decît legea aplicabilă actului juridic pentru încheierea căruia este împuternicit reprezentantul. În cazul în care nu s-a stipulat altfel, trebuie aplicată legea de la locul unde reprezentantul exercită împuternicirile. În caz de dubiu, aceste loc este acolo unde reprezentantul şi-a desfăşurat activitatea preponderentă în cazul dat, unde şi-a manifestat sau a acceptat voinţa care angajează pe reprezentat. În cazul actelor între prezenţi, relevant este locul unde s-a acţionat; în cazul actelor între absenţi, relevant este locul unde reprezentantul şi-a manifestat sau a acceptat voinţa preponderantă; în cazul actelor încheiate prin Internet, relevant este locul unde reprezentantul a introdus (a tipărit) în reţea declaraţia de voinţă. Dacă încă nu s-a acţionat, relevant este locul unde trebuie să aibă loc acţiunea. Aplicarea legii de la locul unde reprezentantul exercită împuternicirile este bazată pe faptul că terţul poate să se informeze uşor şi sigur cu privire la existenţa împuternicirilor şi cu privire la volumul acestora, pentru că acest loc îi este de regulă cunoscut terţului. Terţului îi va fi dificil să facă cunoştinţă cu un alt drept aplicabil decît cel de la locul exercitării de cîte reprezentant a împuternicirilor, mai ales să verifice care este volumul împuternicirilor conform acestui drept. Aplicarea legii locului unde reprezentantul îşi exercită împuternicirile este deci în interesul terţului şi a circuitului civil. Excepţii de la această regulă pot exista atunci, cînd din circumstanţele cazului, interesele îndreptăţite a reprezentatului sau a reprezentantului prevalează.

Ca excepţie de la regula deschisă mai sus, în cazul în care reprezentantul îşi exercită funcţiile de reprezentare cu titlul profesional/comercial (agent, comisionar, etc.), trebuie de aplicat legea de la sediului profesional al acestuia. Condiţiile aplicării legii sediului reprezentantului sunt ca reprezentantul să fie cunoscut în circuitul civil sub nume propriu (1) şi să îşi facă cunoscut sediul (2). În cazul în care reprezentantul nu are sediul profesional/comercial propriu, nu îl face cunoscut, sau cînd terţul nu îl cunoştea şi nici nu trebuia să îl cunoască, dreptul aplicabil va fi acela de la locul executării împuternicirilor sale. În cazul în care reprezentantul are mai multe sedii profesionale în diferite state, se va aplica legea tării sediului care are cea mai strînsă legătură cu actul efectuat de către reprezentant.

Modalitatea tehnică a executării împuternicirilor de către reprezentant trebuie să corespundă condiţiilor prevăzute de legea locului executării.

În cazul procurii înregistrate terţul nu are totuşi obligaţia să cerceteze registrul străin. Dacă procura este înregistrată în statul terţului, atunci ţine de obligaţia terţului să se informeze, procura va produce efectele obişnuite create de înregistrare. Înregistrarea în străinătate a procurii şi efectele acesteia pot produce efecte faţă de terţ doar în cazul în care acesta avea cunoştinţe destule cu privire la înregistrare şi cu privire la efectele înregistrării.

Procura sau împuternicirile de reprezentare în actele juridice de administrare sau de dispoziţie a oricărui imobil este întotdeauna supusă legii aflării bunului imobil (chiar dacă este exercitată în alt loc). Procura sau împuternicirile de reprezentare în actele juridice privitoare la vînzare, cumpărare, înstrăinare, dobîndirea bunului se supun, conform regulii generale, legii unde reprezentantul trebuie să exercite sau a exercitat împuternicirile.

Procura sau împuternicirile de reprezentare în proces judiciar/arbitral sunt în totalitate supuse legii forului (lex fori). Alegerea dreptului aplicabil asupra procurii de reprezentare procesuală nu este permisă. Dacă un reprezentant sau un organ al unei organizaţii (societăţi) are dreptul să elibereze o procură de reprezentare în proces se va determina conform legii reprezentantului sau a organizaţiei (societăţii). Şi în cazul altor procese, dreptul aplicabil procurii este cel de la locul procesului. Dacă un avocat are o procură de participare în procese în mai multe state, procura lui se va supune în mod separat dreptului fiecărui stat în care procesul are loc.

Procura aparentă este supusă legii locului unde reprezentantul dispune împuternicirile bazate de aparenţă. Consecinţele reprezentării fără împuterniciri, răspunderea reprezentantului fără împuterniciri (falsus procurator) cade sub legea aplicabilă procurii.



  1. Delimitarea domeniilor de aplicare a legilor

O problemă care apare în practică este aceea a delimitării între domeniul de aplicare a legii procurii şi domeniul de aplicare a legii actului juridic pentru care procura a fost conferită. În mod general, este de făcut diferenţierea între chestiunile care ţin de procură însăşi şi chestiunile care ţin de reprezentarea în actul juridic. Sunt atribuite legii aplicabile procurii felul acordării împuternicirilor (ex. prin declaraţie de voinţă unilaterală sau prin contract), cui trebuie să îi parvină declaraţia (în raportul intern, cît şi în raportul dintre reprezentant şi terţ), validitatea actului de acordare, terminarea procurii prin expirarea termenului pentru care au fost acordate împuternicirile, efectele decesului reprezentatului, efectele deschiderii procedurii de insolvabilitate faţă de reprezentat, revocabilitatea şi revocarea procurii, interpretarea procurii, conţinutul procurii, volumul împuternicirilor, permisibilitatea unei subprocuri şi altele. Ar putea ţine tot de domeniul acestei legi permisibilitatea împuternicirii unui minor, chestiunea dacă pentru un anumit act juridic se cere o procură specială sau este suficientă o procură generală, dacă şi în ce cazuri poate fi acordată în mod valabil o procură generală, permisibilitatea contrapartidei (actului încheiat cu sine) sau a dublei reprezentări, atribuirea reprezentatului a faptului cunoaşterii de către reprezentant a unor fapte (ex. în cazul dobîndirii cu bună credinţă sau acceptării bunurilor defectuoase), relevanţa erorii proprii a reprezentatului pentru anularea actului juridic şi altele.

Alineatul 3

Asemenea acte juridice cum ar fi rezilierea, determinarea prestaţiei, somaţia, notificarea defectelor, şi altele similare nu au de obicei o existentă separată de un raport juridic determinat. Principiul stabilit în alin. (3) este că părţile (autorul) pot alege legea aplicabilă actului juridic accesoriu. Această lege poate fi diferită de legea care reglementează actul juridic principal. (În acest sens, alin. (3) conţine în mod implicit expresia principiului care se conţine în art. 1610 alin. (2) cu privire la posibilitatea supunerii părţilor (adică clauzelor) actului juridic unor legi diferite). În cazul în care părţile nu au prevăzut supunerea actului juridic accesoriu unei legi alese de ei, asupra actului juridic accesoriu se aplică legea aplicabilă actului juridic principal. În practică se va tinde către păstrarea unităţii statutului juridic al actului principal şi deci actul juridic accesoriu va fi supus efectelor actului juridic principal. Dacă părţile nu pot (nu le este permis) alege dreptul aplicabil asupra actului juridic principal (ca excepţie de la principiul stabilit în alin. (2)), atunci ele nu pot alege nici legea aplicabilă asupra actului juridic accesoriu.

Printre condiţiile de validitate ale actului juridic se numără frecvent aprobarea acestuia de către un terţ îndreptăţit să acorde aprobarea. Aprobarea prezintă în exterior un act juridic separat, trebuie însă considerat ca un act juridic accesoriu. Asupra necesităţii şi acordării (prezentării) aprobării se aplică statutul actului care necesită aprobare, dacă altceva nu este prevăzut de normele speciale.

Capitolul V

OBLIGATIILE CONTRACTUALE

SI EXTRACONTRACTUALE

Art.1610
Capitolul VI

RAPORTURILE DE SUCCESIUNE



CU ELEMENT DE EXTRANEITATE

Articolul 1621. Legea aplicabilă succesiunii
Legea aplicabilă succesiunii se referă la:

    1. momentul deschiderii succesiunii;

    2. categoriile de persoane cu vocaţie succesorală;

    3. condiţiile legale privind calitatea succesorală pasivă;

    4. exercitarea dreptului de posesiune asupra averii rămase de la defunct;

    5. condiţiile şi efectele opţiunii succesorale;

    6. întinderea obligaţiei moştenitorilor de a suporta;

    7. drepturile statului asupra succesiunii vacante.




  1. Deschiderea succesiunii se determină prin dată şi loc. Legea succesorală se aplică numai în ceea ce priveşte data deschiderii succesiunii, nu şi în ceea ce priveşte locul. Locul deschiderii succesiunii nu prezintă interes pentru determinarea legii aplicabile succesiunii, deoarece aceasta se rezolvă potrivit normei conflictuale a forului.În sensul celor arătate, art. 1621 lit. a) prevede că legea aplicabilă moştenirii stabileşte momentului deschiderii acesteia, deci nu se referă la locul deschiderii moştenirii.

  2. În acest sens, art. 1621 lit. b) prevede că legea succesorală stabileşte categoriile de persoane cu vocaţie succesorală, precum şi calităţile cerute pentru a putea moşteni. Capacitatea succesorală ca şi nedemnitatea succesorală este supusă legii succesorale, deoarece nu este o problemă de capacitate de exerciţiu. Legea personală se aplică în ce priveşte prezumţia timpului legal al concepţiei copilului.

  3. Legea succesorală se aplică în ce priveşte condiţiile legale privind calitatea succesorală pasivă.

  4. Art. 1621 lit.d prevede că exercitarea dreptului de posesiune asupra averii rămase de la defunct este supusă legii succesorale. Dar regimul juridic al posesiei este supus legii situaţiei bunului atît mobil, cît şi imobil.

  5. Legea succesorală stabileşte, conform prevederilor art. 1621 lit. e, condiţiile şi efectele opţiunii succesorale.Dar există unele aspecte, ce interesează opţiunea succesorală, ce nu sînt supuse legii succesorale, de exemplu, regula „locus regit actum” reglementează formele exterioare ale acceptării sau ale renunţării, regula „lex rei sitae” se aplică în ce priveşte întocmirea inventarului bunurilor succesorale, formelor de publicitate referitoare la aceste bunuri, actelor de conservare cu privire la bunurile succesorale. Conmdiţiile de formă ale opţiunii succesorale vor fi guvernate de legea aplicabilă formei actului.

  6. Prin întinderea obligaţiei moştenitorilor de a suporta pasivul înţelegem, succesorii obligaţiei la pasiv succesoral, conţinutul pasivului succesoral etc., aspecte reglementate de legea succesorală.

  7. În privinţa drepturilor statelor asupra succesiunilor vacante (bona vacantia) se face distincţie între bunurile mobile şi bunurile imobile. Statul culege succesiunea mobiliară vacantă în baza unui drept de moştenire ( de jure hereditas) pentru ale cărui cetăţean a fost defunctul la data decesului , iar bunurile imobile se cuvin statului pe teritoriul căria se găsesc, în temeiul suveranităţii sale (de jure imperii). Dreptul statului de a culege bunurile vacante poate fi calificat diferit fie ca drept de moştenire, fie ca drept originar de a culege bunurile fără stăpîn aflate pe terotoriul său.

Legea succesorală nu poate fi aplicată dacă contravine ordinii publice în dreptul internaţional privat


Articolul 1622. Legea aplicabilă bunurilor succesorale


  1. Raporturile de succesiune cu privire la bunurile mobile sînt guvernate de legea naţională în vigoare la momentul decesului persoanei care a lăsat moştenirea.

  2. Raporturile de succesiune cu privire la bunurile imobile sînt guvernate de legea statului pe al cărui teritoriu se află aceste bunuri.


(I) Regimul juridic al bunurilor se stabileşte prin normele materiale şi conflictuale desemnate drept competente. Normele în cauză sînt adoptate de către state, prin intermediul acestor norme statul tinde să-şi asigure interesele majore în materie de bunuri mobile şi imobile

Raporturile de succesiune cu privire la bunurile mobile şi imobile sunt supuse normelor materiale ale Republicii Moldova în măsura în care normele conflictuale fac trimitere la totalitatea normelor juridice aparţinînd acestui sistem de drept.

Calificarea bunurilor în mobile şi imobile se face potrivit legii statului pe teritoriul căruia se găsesc bunurile respective.

Referitor la bunurile mobile, oriunde s-ar afla acestea, moştenirea este supusă legii naţionale ( „lex patriae”) pe care persoana decedată o avea la data morţii.



(II) Dreptul de succesiune asupra bunurilor imobile este determinat de legea statului pe al cărei teritoriu se află bunurile, operează regula tradiţională „lex rei sitae”, norma conflictuală are un caracter unilateral.

Deschiderea succesiunii, procedura succesorală, precum şi litigiile succesorale privind bunurile imobile sunt de competenţa autorităţilor statului pe teritoriul cărora se află bunurile. Competenţa exclusivă a instanţelor de judecată ale Republicii Moldova operează în cazul în care „acţiunea se referă la dreptul asupra unor bunuri imobiliare de pe teritoriul Republicii Moldova”, text prevăzut de art, 461 lit. a) CP Civilă.

În privinţa statelor care cunosc în materie de administrare a succesiunilor două sau mai multe sisteme de drept aplicabile categoriilor diferenţiate de persoane, orice referinţă la legea acestui stat va fi interpretată ca vizînd sistemul legislativ desemnat de dreptul acestuia.

Articolul 1623. Legea aplicabilă succesiunii testamentare


  1. Testatorul poate supune transmitarea prin succesiune a averii sale unei alte legi decît cea prevăzută la art. 1622, cu condiţia să nu înlăture dispoziţiile imperative. Legea aleasă se aplică situaţiilor prevăzute la art. 1621.

  2. Întocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sînt considerate valabile dacă actul respectă condiţiile de formă aplicabile la data cînd a fost întocmit, modificat sau revocat, ori la data decesului testatorului, conform oricărei din următoarele:

a) legea naíonală a testatorului;

b) legea domiciliului acestuia;

c) legea locului unde actul a fost întocmit, modificat sau revocat;

d) legea locului unde se află imobilul ce constituie obiectul succesiunii testamentare;

e) legea instanţei de judecată sau a organului care îndeplineşte procedura de transmitere a averii succesorale.
(I) Articolul 1623 al. 1, permite testatorului de a supune transmitarea prin moştenire a bunurilor sale altei legi decît, după caz, legii naţionale a testatorului sau legii situaţiei fiecărui bun imobil, fără a avea dreptul să înlăture disăpziţiile ei imperative. Prin „dispoziţii imperative” ale legii aplicabile putem înţelege ordinea publică şi frauda la lege în dreptul internaţonal privat. În acest caz, legea aleasă de testator se aplică în calitate de lege succesorală avînd domeniul de aplicare prevăzut de articolul 1621.

(II) În ce priveşte condiţiile de formă ale testamentului, se aplică art. 1623 al. 2, potrivit acestui text, întocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sînt socotite valabile dacă actul respectă condiţiile de formă aplicabile, fie la data cănd a fost întocmit, modificat sau revocat, fie la data decesului testatorului conform legilor indicate la al. 2:

- legea naíonală a testatorului ( „lex patriae”);

-legea domiciliului acestuia ( „lex domicilii”);

-legea locului unde actul a fost întocmit, modificat sau revocat ( „locus regit actum”);

-legea locului unde se află imobilul ce constituie obiectul succesiunii testamentare ( „lex rei sitae”);

-legea instanţei de judecată sau a organului care îndeplineşte procedura de transmitere a averii succesorale ( „auctor regit actum”).

Reglementarea adoptată de legiuitor are un caracter facultativ şi alternativ.

Capitolul VII



TERMENUL DE PRESCRIPTIE EXTINCTIVA
Art.1624


1 Monitorul Oficial nr. 1 din 12 aug. 1994.

2 Monitorul Oficial nr. 56-59 din 25 iun. 1998, Art. 24.

3 Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 80-82 din 29 iul. 1999, Art. 52

4 Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 70 din 25 iul. 1998, Art. 33

5 Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 6-7 din 29 ian. 1998, Art. 10

6 Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 100-102 din 12 nov. 1998, Art. 42

7 Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 65-66 din 24 iun. 1999, Art. 42

8 Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 22-23 din 4 mart. 1999, Art. 12

9 Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 22-23 din 4 mart. 1999, Art. 15

10 Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 120-122 din 4 nov. 1999, Art. 65

11 Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 82-86 din 22 iun. 2002, Art. 663

12 Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 100-102 din 12 dec. 1998, Art. 42

13 Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 76 din 20 nov. 1997, Art. 31

14 Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 11 din 15 febr. 2001, Art. 10

15 Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 71-73 din 6 iun. 2002, Art. 16

16 Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 24-26 din 02 febr. 2000, Art. 137

17 Tratate internaţionale, vol. 4, Chişinău, 1998, p. 53-84

18 Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 137-138 din 10 oct. 2002, Art. 25

19 Vezi Buruiană, M., Drept moldovean Nr. 1/2002, Proiectul codului civil, Art. 207 – 211.

20 Vezi Buruiană, M., Drept moldovean Nr. 1/2002, Proiectul codului civil, Art. 211.

21 Această trăsătură delimitează societatea în nume colectiv de societatea civilă, reglementată de art.1339-1354 C. civ., care nu este persoană juridică.

22 Având în vedere art.2 lit.b) din Legea nr.1125-XV/2002 pentru punerea în aplicare a Codului civil al Republicii Moldova, considerăm că dispoziţiile R.S.E. sunt aplicabile, în lipsa unei abrogări exprese, şi în continuare, dar doar în măsura în care nu contravin prevederilor codului. În mod concret, deoarece modificările implicite ale dispoziţiilor R.S.E. în materia societăţilor în nume colectiv sunt destul de numeroase, vom apela la prevederile actului normativ menţionat numai în măsura în care dispoziţiile sale acoperă anumite lacune ale textelor Codului civil.

23 Elaborat de Comisia specială pentru definitivarea proiectului Codului civil constituită prin Hotărârea Parlamentului nr.1315/26.10.2000.

24 Contractul de constituire a unei societăţi (sau, cum mai este denumit, contract de societate comercială) diferă de contractul de societate civilă reglementat de art.1339-1354 din Codul civil. Astfel, în timp ce primul contract are ca efect constituirea unui patrimoniu prin aporturile fondatorilor, cel de-al doilea creează doar o indiviziune de bunuri. În consecinţă, în timp ce societatea civilă nu va avea niciodată personalitate juridică în vreme ce societatea comercială, indiferent de formă, are o asemenea personalitate.

25 De altfel, o asemenea dispoziţie nu există în alte legislaţii. Trebuie, totuşi, de precizat că dacă în unele legislaţii (Federaţia Rusă) posibilitatea de a delega administrarea societăţii în nume colectiv unor terţe persoane este exclusă de plano, în altele (Franţa, România), deşi textele legale nu menţionează în termen expliciţi o asemenea posibilitate, opinia dominantă a doctrinei este în sensul că, în principiu, asociaţii pot desemna ca administrator un terţ faţă de societate.

26 Din păcate în forma finală nu se mai regăsesc unele dispoziţii ale art.215 şi art.219 din proiectul Codului civil care reglementau asemenea situaţii.

27 Această dispoziţie nu reprezintă altceva decât o reluare inexplicabilă a dispoziţiilor alin.3 al art.124 din Codul civil.

28 Pentru a putea pretinde un drept de creanţă împotriva societăţii, terţul trebuie să dovedească faptul că operaţiunea din care rezultă creanţa a fost încheiată în numele societăţii şi că această operaţiune a fost încheiată din partea societăţii de către o persoană autorizată sau care, în mod aparent, era o persoană autorizată.

29 Deşi prevederile Codului civil nu o conţin o dispoziţie expresă în acest sens, considerăm că titlul executoriu împotriva societăţii este opozabil şi asociaţilor, astfel încât respectivii creditori vor putea urmări pe baza aceluiaşi titlu şi pe asociaţi, nemaifiind necesar un alt titlu executor de obligare a asociaţilor la plată.

30 Considerăm a fi fost mult mai indicată utilizarea în textul legii a expresiei “obligaţii născute”, care este mult mai neechivocă decât cea folosită de legiuitor.

31 După opinia noastră, soluţia menţinerii contractelor încheiate cu terţii nu se va mai justifica în cazul în care aceştia au fost de rea-credinţă la data încheierii actului cu asociatul, acţionând împreună cu acesta în scopul fraudării societăţii în nume colectiv.

32 Pentru detalii vezi comentariul art.130 Cod civil.

33 Vezi art.24 şi 25 din Codul civil.

34 Vezi art.101 din Codul civil.

35 Pentru detalii vezi comentariul art.133 Cod civil.

36 Vezi şi art.113 alin.5 din Codul civil.

37 Considerăm că asociatul care îndeplineşte funcţia de administrator va putea fi exclus din societate dacă săvârşeşte o fraudă în dauna societăţii ori se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altor persoane. Asemenea fapte reprezintă manifestări ale relei-credinţe ori abuzului de putere şi trebuie sancţionate cu excluderea din societate.

38 Vezi art.133 Cod civil.

39 Cuvântul provine de la lat. accomendare, ce înseamnă a se încredinţa cuiva.

40 Societatea în comandită nu este reglementată în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Norvegia, Suedia, Grecia, Liechtenstein.

41 Elaborat de Comisia specială pentru definitivarea proiectului Codului civil constituită prin Hotărârea Parlamentului nr.1315/26.10.2000.

42 Considerăm mai indicată această formulare întrucât, în mod evident, asociatul având obligaţia de a vărsa în întregime aportul răspunderea sa va fi circumscrisă noţiunii de “aport subscris” şi nu de aportul efectiv “depus” aşa cum în mod eronat s-ar putea deduce din formularea textului art.136 alin.1 din cod.

43 În acest context reiterăm opinia pe care am exprimat-o şi cu altă ocazie potrivit căreia dispoziţiile legale menţionate sunt exagerate pe considerentul că, deşi prin aceste interdicţii se urmăreşte protejarea creditorilor sociali, ele nu sunt de natură să acopere toate împrejurările care ar putea afecta solvabilitatea asociatului cu răspundere nelimitată şi, în consecinţă, să reuşească să asigure o protecţie eficientă a drepturilor de creanţă a creditorilor sociali.

44 După opinia noastră aceste prevederi modifică implicit limita de asociaţi – 20 persoane – stabilită în pct.4 din R.S.E. în conformitatea cu prevederile art.2 lit.b) din Legea nr.1125-XV/2002 pentru punerea în aplicare a Codului civil al Republicii Moldova.

45 În doctrină s-a susţinut că aceleaşi consecinţe ar trebui să se producă şi asupra unei persoane străine de societate al cărei nume sau denumire figurează, cu consimţământul său, în firma societăţii în comandită, pe considerentul că se creează astfel o aparenţă că persoana respectivă este membru a societăţii, iar sancţiunea responsabilităţii nelimitate şi solidare a respectivei persoane este destinată ocrotirii terţilor de bună credinţă.

46 De altfel, o asemenea dispoziţie este prevăzută în pct.59 al R.S.E.

47 “În cazul în care acţiunile depăşesc limitele activităţii obişnuite, este necesar acordul tuturor asociaţilor”.

48 Pentru detalii a se vedea comentariul art.142 din Codul civil.

49 Cu excepţia asociaţilor comanditari care au intervenit în administrarea societăţii şi care prin această ingerinţă îşi schimbă statutul juridic.

50 Pentru detalii a se vedea comentariile la art.152 alin.2-10 din Codul civil care se aplică în mod corespunzător şi societăţi în comandită.

51 Convenţia de la Paris pentru Protecţia Proprietăţii Industriale încheiată la 20.03.1883. În: Tratate Internaţionale, 1998, vol.6, p.160. Republica Moldova a aderat la această Convenţie în 1993 (Hotărârea Parlamentului nr.1328-XII din 11.03.1993).  

52 Monitorul Oficial, 2000, nr. 166-168.

53 Veştile R.S.S.M., 1985, nr. 3.

54 De exemplu: „R&R”, “BTB”, “VIT”, “KLM” .

55 De exemplu: „555”, „989”.

56 Accesoriul poate fi alcătuit dintr-un cuvânt de uz comun (Copăcel, Toamna, Lăcrimioară, Fântâniţa etc.), dintr-un nume (Ionel, Viorica), o denumire (Cricova, Călăraşi) un cuvânt inventat (Vitanta) sau format prin unirea rădăcinilor sau iniţialelor a două sau mai multe cuvinte (MOLRU, INMACOM), un cuvânt dintr-o altă limbă (Mc Donalds, Салют) etc.

57 Accesoriul denumirii poate consta şi dintr-o compoziţie de cuvinte (Floare-Carpet, Vatra Haiducului, Valea Părului, Apă Bună). Uneori denumirea de firmă poate consta din cuvinte străine în care se include şi forma de organizare juridică din altă limbă („Castle View Marketing LTD”, „PriceWaterhouse Coopers”).

58 Prin Hotărârea Guvernului nr.204/1995 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de organizare, funcţionare şi licenţiere a lombardurilor (pct.10), se stabileşte că denumirea completă a lombardului trebuie să conţină cuvântul „Lombard”, altor persoane juridice fiindu-le interzis să includă în denumire acest cuvânt sau derivate ale lui.

59 Legea nr.998/1992, art.7.

60 Elaborat de Comisia specială pentru definitivarea proiectului Codului civil constituită prin Hotărârea Parlamentului nr.1315/26.10.2000.

61 În legislaţia franceză este reglementată şi aşa numita “ société par action simplifiée” – SAS (“societate pe acţiuni simplificată”), formă de societate pe acţiuni destinată în principal colaborării între societăţi care vor să desfăşoare un proiect comun. SAS poate fi constituită din cel puţin două societăţi comerciale care îndeplinesc anumite condiţii în privinţa capitalului social. O altă particularitate importantă a SAS este interdicţia pentru aceasta de a oferi valori mobiliare spre subscripţie publică.

62

Yüklə 9,86 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   241   242   243   244   245   246   247   248   249




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin