Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul 103. Reprezentanta

1. 
   Reprezentanţa este o subdiviziune separata a persoanei juridice situata in afara sediului acesteia, care o reprezintă si ii apără interesele.
   
2. 
   Reprezentanta nu este persoana juridica.
   

Reprezentarea este un raport juridic în temeiul căruia o persoană, numită “reprezentant” săvârşeşte acte juridice în numele altei persoane, numite "reprezentat", iar consecinţele juridice ale acestor acte, dacă ele sînt săvârşite în limitele împuternicirilor acordate, apar nemijlocit pentru reprezentant. Reprezentarea se poate face de o persoană fizică şi de o persoană juridică. O persoană fizică poate reprezenta persoana juridică în temeiul unor contracte de muncă, de mandat, de comision, de agent comercial şi de comisionar profesionist. Persoana juridică poate să reprezinte o altă persoană juridică numai în temeiul unor contracte de mandat sau de comision sau de comisionar profesionist.

Reprezentanţa în înţelesul articolului comentat poate efectuată numai de persoane fizice care sunt salariaţi ai persoanei juridice care a constituit-o şi acţionează în limita împuternicirilor acrordate. Reprezentanţa, numită şi agenţie, se deosebeşte substanţial de filială, deoarece ea nu poate să practice activităţi de producere, de executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor pentru clientelă, aşa cum o va face filiala sau întreprinderea înseşi. Reprezentanţa se consideră subdiviziunea separată a persoanei juridice, amplasată teritorial în altă parte decât sediul social, apără şi reprezintă interesele persoanei juridice care a constituit-o, negociază şi încheie acte juridice în numele acesteia. Reprezentanţa îndeplineşte, prin natura ei, o funcţie specializată, şi anume cea de intermediar dintre întreprinderea care a înfiinţat-o şi terţele persoane care contractează cu ea.

Modul de constituire a reprezentanţei este asemănător cu modul de constituire a filialei. Reprezentanţa poate fi constituită de regulă în alte localităţi ale ţării sau în alte ţări. Ea poate fi constituită numai dacă acest lucru este prevăzut de actele constitutive ale întreprinderii.

Actul de constituire şi funcţionare a reprezentanţei este Regulamentul, aprobat de organul de conducere al întreprinderii.

Raporturile juridice dintre membrii reprezentanţei şi persoana juridică sînt raporturi juridice de muncă. Membrii reprezentanţei îşi vor îndeplini atribuţiile în concordanţă cu prevederile Regulamentului, ale contractului de muncă, iar în anumite cazuri împuternicirile vor fi indicate în procurile eliberate fie de şeful întreprinderii, fie de şeful reprezentanţei.

Articolul 104. Dispoziţii generale cu privire la uniunea persoanelor juridice

1. 
   In scopul coordonării activităţii lor, al reprezentării si apărării intereselor comune, persoanele juridice pot crea uniuni. Daca, prin hotărâre a participanţilor, se preconizează ca uniunea sa practice activitate de întreprinzător, aceasta se reorganizează in societate comerciala sau in cooperativa in modul prevăzut de prezentul cod.
   
2. 
   Asociaţii uniunii îşi păstrează independenta si personalitatea juridica.
   
3. 
   Patrimoniul transmis uniunii de către fondatori (asociaţi) este proprietate a acesteia. Uniunea utilizează acest patrimoniu in scopurile determinate in actul sau de constituire.
   
4. 
   Uniunea nu răspunde pentru obligaţiile asociaţilor săi. Aceştia poartă răspundere subsidiara pentru obligaţiile uniunii in mărimea si in modul prevăzut in actul de constituire.
   
5. 
   Particularităţile statutului juridic al uniunii persoanelor juridice se stabilesc de prezentul cod si de legislaţia cu privire la organizaţiile necomerciale.
   

Uniune este considerată persoana juridică necomercială formată de alte persoane juridice în scopul sporirii posibilităţilor de realizare, protecţie şi apărare a intereselor comune de natură tehnico - ştiinţifică, socială, economice, financiare, de producţie etc. creşterea eficienţei activităţii, coordonării activităţii, reprezentării intereselor profesionale comune. Particularităţile de constituire şi funcţionare a uniunile de persoane juridice este stabilit de mai multe acte normative, inclusiv: concernele funcţionează potrivit dispoziţiilor stabilite în art.120 din Codul civil, grupurile financiar industriale este cârmuit de dispoziţiile Legii nr.1418 grupurilor financiar –industriale, uniunea de cooperative de producţie prin art.55-61 din Legea nr.1007/2002), uniunea de cooperative de întreprinzător (v. Art.88-94 din Legea nr.73/2001), în uniuni de asociaţii obşteşti potrivit art.9 din Legea nr.837/1996, uniuni sau federaţii de partide (vezi art.2 din Legea nr.718/1991 cu privire la partide şi alte organizaţii social politice) etc.

Uniunile de persoane juridice mai sunt numite asociaţii, federaţii, concerne, holdinguri, "sisteme societare" sau "grupă de societăţi", care sunt ansambluri de subiecte legate prin raporturi juridice de o mare diversitate.

Uniunea de persoane juridice a fost definit în literatură ca "ansamblu stabil şi durabil alcătuit din structuri asociate legate juridic prin relaţii în temeiul cărora una dintre acestea dobîndeşte şi exercită asupra celorlalte dominaţia, făcînd să se manifeste unitatea de voinţă şi un scop comun". Este necesar de menţionat că această definiţie a fost făcută în legături cu definirea unor structuri de societăţi comerciale. Codul civil stabileşte unele principii de activitate a concernului. Potrivit art.120 concernul reprezintă o uniune de întreprinderi care are o conducere unică împuternicită cu anumite funcţii de reprezentare, funcţii de cooperare, financiare, tehnico-ştiinţifice, de investiţii etc. şi în care întreprinderile asociate nu-şi pierd independenţa juridică. Concernul, sub aspect comparativ cu alte uniuni de întreprinderi, este considerat o structură cu un nivel de centralizare mai înalt şi cu o subordonare mai strictă. Concernul este o creaţie a legislaţiei germane care formează raporturi contractuale între întreprinderea dominantă şi întreprinderile dominate. Clauzele contractuale ce leagă întreprinderea dominantă de cele dominate permite celei dominante să dea directive celor dominate făcînd astfel să se manifeste interesul de grup. În literatura juridică s-a menţionat existenţa unor concerne verticale şi orizontale.

Concernele verticale au o structură complexă şi includ în sine întreprinderi din diferite ramuri ale industriei, dar care sînt legate într-un ciclu de producţie tehnologică. De exemplu: extragerea minereurilor - metalurgia - construcţia de maşini. Concernele orizontale au o structură mai simplă şi includ în sine întreprinderi dintr-o singură ramură. De exemplu din industria materialelor de construcţie etc. Detalii cu privire la concerne a se vedea în comentariul la art.120

Uniunea de persoane juridice se constituie după regulile stabilite pentru organizaţiile necomerciale, dacă în legile speciale nu sunt prevăzute reglementări deosebite.

O trăsătură comună a uniunilor de persoane juridice de orice formă este existenţa unei structuri dominante, şi unor structuri dominate. Structura dominantă, mai numită şi suprastructură, sau uniune este o persoană juridică independentă care are patrimoniul fondat din aporturile structurilor dominate şi activează pentru realizarea scopului propus prin actele de constituire. Uniunea nu răspunde pentru obligaţiile asumate de persoanele juridice care întră în componenţa sa.

În calitate de structuri dominate sînt persoanele juridice-fiice sau cele care, prin contract, au delegat anumite funcţii suprastructurii şi sînt obligate să se subordoneze acesteia. Persoanele juridice dominate activează independent şi au propria personalitate juridică. Dispoziţiile alin.(4) arată că asociaţii uniunii mai numite şi structuri dominate răspund pentru obligaţiile uniunii dar în limitele stabilite de statut.