Art. 268 Termene speciale de prescripţie extinctivă
Se prescriu în termen de 6 luni acţiunile privind:
a) încasarea penalităţii;
b) viciile ascunse ale bunului vîndut;
c) viciile lucrărilor executate în baza contractului de deservire curentă a persoanelor;
d) litighiile ce izvorăsc din contrcatul de transport.
1.Codul Civil al RM din 6 iunie 2002 spre deosebire de CC RSSM din 26.12.1964 stabileşte doar un termen de prescripţie general – de trei ani, indiferent de faptul cine intră în raporturile juridice în calitate de beneficiar al apărării pe calea acţiunii civile – cetăţeanul sau organizaţia. Aceasta corespunde principiului de bază al legislaţiei civile – cel al egalităţii tuturor participanţilor la raporturile reglementate. Acestui principiu îi corespunde şi principiul egalităţii căilor de apărare a tuturor formelor de proprietate, măcar că apărarea drepturilor încălcate nu se reduce doar la aceasta. Spre deosebire de art. 267 CC RM, art. 268 CC RM şi alte norme ale legislaţiei civile prevăd că pentru diferite categorii de cerinţe de către lege pot fi stabilite termene speciale ale prescripţiei : prescurtate (mai mici de 3 ani) sau mai lungi faţă de termenul de prescripţie general (de 3 ani). De menţionat este faptul că denumirea art. 268 CC RM „Termene speciale de prescripţie extinctivă” nu corespunde conţinutului lui. Reieşind esenţa articolului comentat, ieşim la concluzia că termenele speciale sunt doar cele de şase luni. Comentarea în ansamblu al CC RM ne permite să vorbim despre faptul că pentru anumite tipuri de cereri sînt stabilite şi alte termene speciale de prescripţie extinctivă – mult mai îndelungate atît faţă de termenul special de şase luni, cît şi faţă de termenul general de trei ani. Exemplu elocvent poate fi art. 968 CC RM : în acţiunile legate de îndeplinirea unei lucrări în baza contractului de antrepriză constituie un an din momentul primirii lucrării. În acelaşi timp potrivit p.2 al aceluiaşi articol, pentru acţiunile în legătură cu construcţiile se stabileşte un termen prescripţie extinctivă de 5 ani.
Astfel legislaţia despre prescripţie extinctivă stabileşte două categorii de termene de prescripţie extinctivă specială în raport cu termenul general de trei ani : a) termen de prescripţie extinctivă special mai scurt de 3 ani; b) termen de prescripţie extinctivă mai lung de trei ani.
La termene speciale de prescripţie extinctivă se aplică regulile generale ale CC RM referitor la nulitatea convenţiei despre modificarea termenului de prescripţie extinctivă (art. 270 CC RM), începutul curgerii termenului de prescripţie extinctivă (art. 272 CC RM); termenul de prescripţie extinctivă în cazul modificării persoanelor în obligaţie, la cesiune de creanţă sau de datorie (art. 273 CC RM); suspendarea şi întreruperea curgerii termenului de prescripţie extinctivă (art. 274-277 CC RM); curgerea prescripţiei în cazul scoaterii cererii de pe rol (art. 278CC RM); restabilirea termenului de prescripţie extinctivă (art. 272 CC RM); executarea obligaţiei după expirarea termenului de prescripţie (art. 281 CC RM); şi prescripţia aplicabilă la prestaţiile suplimentare (art. 283 CC RM).
După izvorul de stabilire a normelor juridice cu privire la prescripţia extinctivă deosebim următoarele legi şi acte subordonate legii:
Codul Civil al RM (p.3 art. 116 referitor la cererea de reparare a prejudiciului sau cesiunii de drepturi şi obligaţii sau venitului căpătat în rezultatul săvîrşirii unei tranzacţii de către participanţii la societatea comercială; p.3. art. 128 referitor la răspunderea participantului, plecat din societatea în nume colectiv; art. 231 despre recunoaşterea tranzacţiei drept nule ca rezultat al înţelegerii dolosive dintre reprezentantul unei părţi şi cealaltă parte; art. 233 despre declararea nulităţii actului juridic în temeiurile prevăzute de art. 227, 228, 229 CC RM; art. 268 – de încasare a penalităţii , pentru viciile ascunse şi alte temeiuri prevăzute în acest articol; p.3 art. 352 referitor la transferarea asupra coproprietarului a drepturilor şi obligaţiilor cumpărătorului; p.2 art. 785 – acţiunile referitor la viciile bunului vîndut; p.1 art. 986 referitor la neajunsurile lucrărilor în contractul de antrepriză; art. 1021 – prescripţia în contractul de transport; art. 1141 referitor la pretenţii şi acţiuni înainate de către turist organizatorului călătoriei; art. 1439 – recunoaşterea persoanei ca succesor nedemn; art. 1474 – prescripţia referitor la recunoaşterea nulităţii testamentului; art. 1492 referitor la cererea legatarului despre executarea legatului; art. 1538 acţiunile despre contestarea acceptării sau refuzului la succesiune).
Legea RM cu privire la protecţia consumatorului ( art. 10,13,14,15 referitor la înaintarea de către consumator a pretenţiilor în legătură cu viciile (calitatea) mărfurilor şi serviciilor).
Legea cambiei (art. 60-61 referitor la acţiunea înaintată de creditor faţă de andosanţi şi debitor).
Codul navigaţiei maritime comerciale (art. 388-391 referitor la reclamaţiile ce reiese din contractul de transport maritim a mărfurilor, pasagerilor, bagajului şi în legătură cu alte cerinţe, rezultate din raporturile legate de navele maritime, de repararea prejudiciului cauzat de poluare, de poluare atomică de către navele atomice).
Codul transportului auto al RM (art. 49 referitor la acţiunile pasagerilor, ale expeditorilor către organizaţiile de transport. Trebuie de avut în vedere că Codul transportului auto nu prevede teremene concrete de prescripţie extinctivă. Probabil în aceste cazuri se ţine cont de termenul de un an sau de trei, stabilite de art. 1021 CC RM).
Articolul comentat în dependenţă de durata termenului evidenţiază doar un termen prescurtat de prescripţie extinctivă – termenul de şase luni. Conţinutul legislaţiei civile despre termenele prescurtate de prescripţie extinctivă indică şi la alte tipuri de durată a termenelor prescurtate de prescripţie extinctivă :
trei luni . Dacă asociatul societăţii comerciale a realizat fără acordul celorlaţi asociaţi o activitate similară celei pe care o exercită societatea, atunci în temeiul art. 116 p.3 al CC RM, societatea are drept ca în termen de trei luni să înainteze o reclamaţie de reparare a prejudiciului cauzat sau cedarea drepturilor şi obligaţiilor sau venitului, căpătat în urma exercitării tranzacţiei, calculate din ziua cînd asociaţii au aflat sau trebuiau să afle despre tranzacţie, dar nu mai mult de un an din momentul săvîrşirii.
Potrivit art. 352 p.3 al CC RM în cazul vînzării cotei-părţi din patrimoniu fără respectarea dreptului de preemţiune, orice coproprietar este în drept în termen de 3 luni să intenteze o acţiune pentru a i se atribui drepturi şi obligaţii de cumpărător. Cum prevede art. 1539 CC RM acţiunea referitor la contestarea acceptului sau refuzului la succesiune poate fi înaintat în termen de 3 luni din ziua, cînd persoana cointeresată a aflat despre aceea că are pentru aceasta cauze întemeiate.
Şase luni. În articolul comentat (268) este înşirată lista termenelor prescurtate de şase luni de prescripţie extinctivă. Cu toate că şirul relaţiilor asupra cărora se răsfrînge termenul de prescripţie extinctivă de şase luni este dat în formă exhaustivă (adică nu suportă interpretări extensive), alte norme ale legislaţiei civile ne vorbesc despre contrariul. Analiza legislaţiei civile ne permite să evidenţiem destul de multe relaţii asupra cărora se răsfrînge termenul de prescripţie extinctivă de şase luni. Termene de prescripţie extinctivă de şase luni sînt stabilite de însuşă Codul Civil pentru acţiunile de declarare a nulităţii (art. 253) în temeiurile art. 227, 228, 229, 230; în acţiunile rezultate din contractul de servicii turistice ş.a. Termenul de prescripţie extinctivă al andosanţilor unul către celălalt şi către creditor este egal cu şase luni, calculate din ziua cînd andosantul a achitat cambia sau din ziua înaintării acţiunii către acesta.
Un an. Potrivit p.2 art. 231 CC RM, acţiunea de declarare a nulităţii actului juridic, încheiat în urma înţelegerii dolosive dintre reprezentantul unei părţi şi cealaltă parte, poate fi înaintată în termen de un an din ziua în care persoana cointeresată a aflat sau trebuia să afle despre încheierea actului juridic. În corespundre cu art. 785 CC RM, acţiunea referitor la viciile bunului pot fi înaintate în termen de un an din data înaintării cererii, iar dacă pretenţiile n-au fost înaintate sau nu este cunoscută data înaintării – în termen de un an de la expirarea termenelor prevăzute de art. 783 şi 784. Termenul de prescripţie extinctivă în contrcatul de antrapriză potrivit art. 968 p.1 CC RM este de un an din mometl recepţiei lucrării. P.1 art. 1021 CC RM stabileşte termenul de prescripţie extinctivă de un în relaţiile din domeniul transportării. Termenul de prescripţie extinctivă de un este prevăzut şi pentru declararea persoanei drept nedemnă pentru venirea la succesiune(art. 1438) CC RM. Tremenul de prescripţie împotriva creditorului şi andosanţilor şi debitorului este egal cu un an din ziua protestului, săvîrşit în termenul stabilit sau din ziua plăţii în cazul notei „circuit fără cheltuiel”. P.2 art. 389 Codul navigaţiei maritime comerciale stabileşte că în cazurile prevăzute de p.2 art. 306 al codului acţiunilor în regres li se aplică termenul de un an, calculat dn ziua achitării sumei respective.
Doi ani. Potrivit p.2 art. 128 CC RM asociatul plecat din societatea în nume colectiv răspunde pentru obligaţiile societăţii, născute pînă la părăsirea societăţii în egală măsură cu asociaţii rămaşi şi lui îi poate fi înaintată acţiunea în termen de 2 ani din ziua aprobării dării de seamă despre activitatea societăţii din care acesta a ieşit.
2. Termene de prescripţie extinctivă prescurate se stabilesc pentru reclamaţii aparte, cel mai des faţă de relaţiile dintre antreprenori şi au drept scop de a determina contragenţii de a cere cît mai rapid restabilirea dreptului încălcat. Acestui scop nu-i contribuie normele de colizie incluse în CC RM despre termenul de prescripţie extinctivă. Prescripţiile conţinute în Cartea I a CC RM referitoare la termenul de prescripţie extinctivă nu rareori diferă esenţial de prescripţiile referitoare la termenul de prescripţie extinctivă din celelalte cărţi. În special p. d art. 268 CC RM stabileşte termenul de prescripţie de şase luni în litigiile izvorîte din contractele contractele de transport. În acelaşi timp p.1 art. 1021 CC RM „Termenul de perscripţie în contractul de transport” al Capitolului XII „Transportul” al titlului III „Categoriile de obligaţii” prevăd că termenul de prescripţie în relaţiilde transport constituie un an. În cazul intenţiei sau a culpei grave acesta constituie trei ani. De faţă sînt două norme care reglementează unul şi acelaşi raport şi care contravin una celeilalte.Soluţia este aplicarea regulilor normei speciale : dacă în lege se conţin reglementări generale cu privire la unul sau altul cerc de relaţii şi în acelaşi timp se prevede o normă specială cu privire la aceste raporturi, atunci se aplică norm aspecială – adică art. 1021 CC RM. Astfel de situaţii de colizie se admit şi în cazul altor raporturi. De exemplu se conţine o colizie în ceea ce priveşte înaintarea cerinţelor despre îndeplinirea lucrărilor de construcţie ce se conţin în art. 269 şi 968 CC RM. Este necesară aducerea în concordanţă a acestor reguli ale CC.
3. Legislaţia veche (CC RSSM din 1964) prevedea stabilirea doar a termenelor prescurtate de prescripţie în raport cu termenul general de prescripţie extinctivă, dar care nu depăşeau aceste termene. Cu toate acestea dintr-un şir de norme din CC RM din 06 iunie 2002 şi alte acte normative decurge că termenele speciale de prescripţie pot fi mai lungi faţă de termenul general de prescripţie extinctivă (de trei ani). Nu rareori termenele mai îndelungate servesc mai bine intereselor persoanelor împuternicite.
Termenele speciale de prescripţie, mai lungi decît termenul general de prescripţie, se aplică în cazurile următoare : 10 ani – despre introducerea modificărilor în cadastrul bunurilor imobile ( p.2 art. 506 CC RM); 5 ani – referitor la viciile în construcţii (art. 269 CC RM); 5 ani – în contractul de antrepriză referitor la construcţii (p.2 art. 968); potrivit p.2 art. 51 CL RM, ordinul de repartiţie poate fi declarat nul în termen de 3 ani din ziua primirii lui. Astfel de acţiune poate fi înaintată şi după trei ani, dacă ordinul a fost eliberat ca rezultat al acţiunilor nelegitime din partea persoanelor ce l-au primit; 6 ani şi 15 ani – în cazul reparării prejudiciului cauzat de poluare şi prejudiciu nuclear (art. 309 Codul navigaţiei maritme comerciale) ş.a.
4. Natura juridică a termenelor speciale de prescripţie coincide cu esenţa juridică a termenului general de prescripţie. Reglementările referitoare la termenul general de prescripţie extinctivă sunt aplicabile şi în cazul termenlor speciale. Stabilirea pentru unele categorii de raportuei a termenelor speciale este condiţionată de specificul acestor raporturi. De accea normele dreptului civil, luînd în considerare specificul raporturilor respective (mai ales a celor de transport), în unele cazuri, admit posibilitatea abaterii de la regula generală. Unul din astfel de cazuri este neaplicarea regulei generale a începutului calculării termenului de prescripţie unor termene speciale. Drept exemplu poate servi p.2 art. 1021 CC RM, care determină diferit începutul calculării termenului special în cazul reclamaţiilor din contrcatul de transport : a) în cazul pierdere parţială, de deteriorare sau încălcare a termenului de transportare – din ziua predării încărcăturii către destinatar; b) în cazul distrugerii sau pierderii totale – în a 30-a zi de la expirarea termenului de transportare, iar dacă acest termen nu este stabilit de părţi sau de lege – în cea de-a 60-a zi din ziua preluării încărcăturii de către cărău.; c) în celelalte cazuri – în ziua expirării unui termen de 3 luni de la data încheierii contrcatului de transport. Legislaţia transporturilor, normele de apărare a drepturilor consumatorilor şi alte acte normative, stabilind un moment special de la care se calculează termenele speciale de perscripţie, iau în considerare faptul că de lege pentru astfel de cerinţe este stabilită calea pretenţionistă de soluţionare a litigiului. De aceea momentul, de la care se începe calcularea termenul special de prescripţie, nu rareori se determină cu luarea în seamă a a timpului necesar pentru examinarea pretenţiei şi primirii răspunsului la ea. Astfel potrivit p.1 art. 387 Codului navigaţiei maritime comerciale, în cazul transportului maritim, cărăuşul este obligat să examineze pretenţia în termen de 3 luni şi să înştiinţeze petiţionarul despre satisfacerea sau respingerea ei. În cazul transportului combinat, pretenţiile se examinează în termen de 6 luni. Art. 383 CNMC reglementează momentele speciale, de la care se calculează începutul curgerii termenului de prescripţie în cerinţele, iyvorîte din contractul de transport maritim.
Art. 269 Prescripţia în cazul viciilor construcţiei
(1) În contrcatul pentru executarea de lucrări, dreptul ce se naşte din viciul construcţiei se prescrie în termen de 5 ani.
(2) În contractul de vînzare-cumpărare, dreptul ce se naşte din viciul construcţiei nu se prescrie înainte de trecerea a 5 ani de la executarea lucrării de construcţie.
(3) Pentru viciile materiilor prime sau ale materiilor livrate, destinate realizării unei construcţii, care au cauzat viciul acesteia, dreptul se prescrie în termen de 5 ani.
Viciile construcţiilor sînt legate mai întîi de toate de calitatea lucrărilor îndeplinite de antreprenor. Calitatea lucrărilor trebuie să foe stabilită mai întîi de toate în contrcatul de antrepriză, iar în cazul caracterului incomplet al condiţiilor – să corespundă condiţiilor obişnuite. Calitatea lucrărilor de construcţie poate stabilită nu numai în contarctul de antrepriză, dar şi în anexele la el – descrierile, schiţele sau formulate în formă de trimitere la documentele de construcţie respective ( standarturi, norme tehnice). Cerinţele faţă de lucrările de construcţie pentru clădiri sunt diverse şi sunt formulate în diferite documente juridice : standarte, norme tehnice, norme şi reguli în construcţie. Responsabilitatea antreprenorului pentru calitatea lucrărilor de construcţie survine pentru executarea lucrărilor cu deviere de la contrcat, de la proiect, devizul de cheltuieli, cît şi de la normele şi regulile de construcţie, în vigoare la momentul îndeplinirii categoriilor de lucrări. Trebuie de avut în vedere că pentru fiecare tip de lucrări în construcţie există diverese norme şi regule. În afară de normele şi regulile de construcţie în sistemul actelor normative, care reglementează procedura de elaborare, avizare, aprobare şi componenţă a documentaţiei de proiect pentru construcţia clădirilor pe teritoriul RM şi care sînt menite să fie aplicate de către clienţi şi antreprenori, organele adminstraţiei de stat şi controlului de stat, persoanele fizice şi juridice – participanţi la relaţiile de construcţie.
Calitatea lucrărilor de construcţie depinde şi de calitatea materialelor, detaliilor puse la dispoziţie de client sau antreprenor. Calitatea lucrărilor de construcţie, cît şi atingerea indicilor în construcţie, aşa cum ar fi capacitatea de producţie a întreprinderii, depind de calitatea materiei prime şi a materialelor, îndreptate pentru realizarea construcţiei. Viciile construcţiei se găsesc în dependenţă directă de viciile materiei prime şi a materialelor, folosite pentru realizarea construcţiei.
Clientul este în drept în decursul întregii perioade a construcţiei să execute controlul asupra activităţii antreprenorului în ceea ce priveşte nivelul înalt al calităţii lucrărilor de construcţie şi folosirea materialelor calitative în realizarea construcţiei. În cazul depistării viciilor în executarea lucrărilor de construcţie sau folosirea materialelor necalitative, clientul este în drept să ceară de la antreprenor înlăturarea lor. Existenţa defectelor în lucrările de construcţie poate fi percepută şi după finisarea lucrărilor de construcţie, lşa expirarea unei perioade de timp mai îndelungate. Cu acest scop legiuitorul a stabilit termene mai îndelungate pentru cerinţele legate de viciile în construcţii, de calitatea necorespunzătoare a lucrărilor privitor la construcţii. Acestora li se aplică alte termene de perscripţie.
2. Prescripţia în cazul viciilor în construcţii se referă la prescripţia specială. Termenele stabilite pentru astfel de cerinţe sunt mult mai îndelungate în raport cu termenul general de prescripţie extinctivă. Termenul special de prescripţie extinctivă în cerinţele despre viciile în construcţii sunt stabilite de lege, şi nu de contrcatul de antrepriză, de normele şi regulile în construcţie, de GOSTuri în domeniul construcţiei, regulile de proiectare şi de recepţie în exploatare a construcţiilor finisate.
Stabilirea termenelor mai îndelungate de prescripţie cu durata de cinci ani pentru reclamaţiile clientului cu privire la calitatea lucrărilor de construcţie îndeplinite este determinată de necesitatea unei verificări mai îndelungate a calităţii acestora. Termenul de cinci ani, fiind un termen mai îndelungat decît cel general, serveşte în primul rînd intereselor clientului. Aceste termene sunt legate de viciile ascunse ale construcţiilor, care nu pot fi stabilite în cazul unei examinări obişnuite.
Prescripţia cu durata de cinci ani trebuie aplicată nu doar în cazurile cînd obiect al lucrărilor de construcţie au fost lucrările de ridicare, reconstruire sau reparaţie a cladirilor. Această regulă se aplică şi faţă de dreptul, născut din contrcatul de vînzare-cumpărare al obiectului, vîndul cu vicii de construcţie. Calitatea obiectului construit trebuie să corespundă nu doar cerinţelor obişnuite faţă de lucrările de genul respectiv, dar şi faţă de materialele întrebuinţate, detalii. Dacă pentru executarea construcţiei au fost utilizate materiale şi materie primă cu vicii, atunci acţiunea cu privire la viciile materialelor şi materiei prime, care au avut drept efect vicii ale construcţiei se prescrie tot în cinci ani. Sub vicii ale materialelor şi materiei prime despre care se vorbeşte în p.3 al articolului comentat, trebuie de înţeles vicii care dau naştere la răspunderea antreprenorului pentru calitatea necorespunzătoare a materialelor propuse de el, întrebuinţate la executarea lucrărilor, cît şi răspunderea lui pentru prezentarea materialelor grevate de drepturile terţilor.
În art. 269 CC RM este vorba despre prescripţia de 5 ani numai în problemele legate de calitatea necorespunzătoare a lucrărilor de construcţie executate şi calitatea materialelor, destinate pentru executarea lucrării şi care au dat naştere la vicii în construcţie. În articolul comentat nu sînt indicaţii despre termenele de prescripţie pentru alte cerinţe, legate de contractul de antrepriză în construcţie. Cum, de exemplu, ar fi încălcarea termenului de construcţie în parte sau total, litigiile de calcul, ş.a. În astfel de litigii ne vom conduce de termenul general de prescripţie extinctivă de trei ani, stabilit de art. 267 CC RM.
Articolul comentat nu stabileşte execepţii în ceea ce priveşte momentul de început al calculării termenului de prescripţie (art. 327 CC RM). Curgerea prescripţiei, legate de viciile construcţiei depinde de faptul despre care vicii este vorba : vicii iminente sau ascunse. În cazul celor iminente, curgerea prescripţiei se începe odată cu momentul cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său- adică din momentul depistării viciului. În cazul viciilor ascunse ale construcţiei, ne vom conduce de partea 1 a subpunctului b) al punctului 7 art. 272 CC RM – la expirarea a 3 ani de la data preluării construcţiei.
Articolul comentat de asemenea nu menţionează nimic despre momentul de început al curgerii prescripţiei de 5 ani în cazul existenţei unui termen de garanţie pentru construcţie sau materialele livrate pentru executarea construcţiei, termen stabilit de lege, act subordonat legii sau contractul de antrepriză. Dacă pentru lucrările executate este stabilit un termen de garanţie, atunci momentul de început al curgerii prescripţiei trebuie de considerat data expirării termenului de garanţie, reieşind din aceea că clientul putea şi trebuia să înainteze reclamaţiile sale pînă la acea dată.
Actul juridic de modificare a termenului de prescripţie extinctivă sau a modului de calculare ori privind renunţarea la dreptul de a invoca prescripţia este nul.
1. Articolul comentat stabileşte un principiu de drept foarte important, potrivit căruia actul juridic de modificare a termenului de prescripţie extinctivă sau a modului lui de calcul fie referitor la refuzul de la dreptul de a face trimitere la prescripţia extinctivă nu corespunde normelor dreptului civil despre termenul de prescripţie extinctivă şi de aceea este nul. Astfel de acte juridice se se referă la categoria actelor, care nu corespund legii sau altor acte normative. Această prevedere cu caracter de axiomă decurge din esenţa şi destinaţia reglementării juridice a prescripţiei, de altfel în cazul unei reglementări opuse, norma de drept referitor la termenul de prescripţie extinctivă şi-ar pierde caracterul său regulativ şi ar fi încălcată.
Din punct de vedere juridic actele juridice despre modificarea prescripţiei extinctive, despre modificarea modalităţii de calcul sau despre refuzul de dreptul a face trimitere la termenul de prescripţie extinctivă, sunt întemeiate pe necorespunderea lor faţă de cerinţele legislaţiei. Termenul de prescripţie extinctivă şi regulile referitoare la termenul de prescripţie extinctivă sunt stabilite de lege, poartă caracter imperativ şi nu pot fi modificate de acordul părţilor. Convenţia despre modificarea prescripţiei extinctive, despre modificarea modalităţii de calcul sau despre refuzul de dreptul a face trimitere la termenul de prescripţie extinctivă contravine scopului prescripţiei – să asigure stabilitatea raporturilor patrimoniale ale persoanelor fizice şi juridice, disciplina participanţilor circuitului civil, stimularea activitţii lor în executarea drepturilor şi obligaţiilor, să întărească disciplina contractuală şi financiară, să întărească controlul reciproc asupra executării obligaţiilor contractuale, să asigure protejarea dreptului încălcat.
2. Normele referitoare la termenul de prescripţie şi regulile de calculare a lor au caracter imperativ. Termenele imperative şi modul de calculare a lor nu pot fi modificate prin acordul părţilor. De aceea, potrivit p.1 art. 220 CC RM, actul juridic sau o condiţie a acestuia, care contracvine normei imperative sunt nule.
Dreptul la prescripţie reprezintă o garanţie sigură de protejare a drepturilor civile sau altor drepturi materiale ale cetăţenilor, organizaţiilo, întreprinderilor, statului. Reprezintă dreptul în corespundere cu care instanţa de judecată sau alt organ jurisdcţional este obligat să acorde protecţie persoanei (fizice sau juridice), dreptul căreia a fost încălcat. Drept garanţie a realizării dreptului subiectiv al cetăţenilor sau organizaţiilor la adresare în judecată şi acordarea protecţiei persoanei, dreptul căreia a fost încălcat reprezintă şi regula cuprinsă în art. 270 CC RM, în virtutea căruia refuzul de la dreptul de a invoca prescripţie este nul. Refuzul de la dreptul a invoca prescripţia este nul indiferent de faptul cum acesta a fost făcut, în formă generală sau pentru o categorie anume de raporturi juridice sau litigii, care au apărut sau pot apărea în viitor dintr-un contract concret.
3. Actul juridic de modificare a prescripţiei extinctive sau modului de calculare a acesteia,fie refuzul de la dreptul de a invoca prescripţia nu corespunde cerinţelor legii şi se declară nulă în temeiul p.1. art.220 CC RM. Pentru aplicarea acestui temei este ecesar doar depistarea faptului încheierii actului juridic contrar prevederilor legislaţiei (art. 220, 270 CC RM), indiferent de faptul au avut părţile sau nu intenţia într-adevăr de a încălca legea sau cunoşteau că actul încheiat contravine acesteia. Potrivit art. 217 CC RM, instanţa de judecată face trimitere la nulitatea actului juridic referitor la modificarea prescripţiei extinctive, despre modificarea modalităţii de calcul sau despre refuzul de dreptul de a face trimitere la termenul de prescripţie extinctivă din proprie iniţiativă.
4. Caracterul imperativ al normelor referitoare la termenul de prescripţie şi modul lor de calculare se răsfrînge asupra actelor juridice cu participarea subiecţilor naţionali. În cazul tranzacţiilor cu element de extranietate, Codul Civil oferă posibilitatea subiecţilor de a alege dreptul aplicabil. Aşa potrivit art. 1610 CC RM, contractul este guvernat de legea aleasă de părţi. În virtutea art. 1624 CC RM întrebările referitoare la prescripţia extinctivă se soluţionează după dreptul statului aplicabil pentru reglementarea raportului respectiv – „Prescriptia extinctiva a dreptului la actiune este guvernata de legea aplicabila dreptului subiectiv”, Respectiv acordul părţilor despre alegerea dreptului străin ca aplicabil contrcatului (p.1 art. 1610 CC RM) presupune şi acordul lor de a aplica alte termene de prescripţie şi modului de calculare a lor, dacă astfel sunt prescripţiile legii străine. Asupra astfel de acte juridice nu se răsfrînge dispoziţia art. 270 CC RM.
Dostları ilə paylaş: |