Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul 458. Amanetarea bunurilor la lombard
(1) Amanetarea bunurilor la lombard se realizează în conformitate cu legea.

(2) Pentru bunul preluat se emite chitanţa de amanetare, care confirma încheierea contractului de amanet.

(3) Lombardul este obligat ca, în momentul transferării posesiunii, sa asigure bunul amanetat pe propria cheltuiala, în favoarea debitorului şi corespunzător valorii evaluate, care se determina în funcţie de preturile de piaţă pentru categoriile şi calitatea obiectelor amanetate. Este nula clauza care exclude obligaţia de asigurare.

(4) Lombardul nu are dreptul sa folosească şi sa dispună de bunurile amanetate şi răspunde pentru pierderea sau deteriorarea lor în măsura în care nu poate dovedi ca pierderea sau deteriorarea este urmare a unei situaţii de forţă majora.

(5) În cazul în care creditul garantat prin amanetarea bunurilor la lombard nu va fi restituit în termen, lombardul are dreptul, în baza unui act notarial cu caracter executoriu, sa vîndă, după expirarea termenului de gratie de o luna, bunul amanetat conform regulilor de valorificare a patrimoniului amanetat. Creanţele lombardului fata de debitor se sting şi atunci cînd cîştigul din vînzare nu acoperă datoria.

(6) Condiţiile contractului de amanetare la lombard prin care se limitează drepturile debitorului în raport cu cele conferite prin prezentul cod şi prin alte legi sînt nule. În locul unor astfel de condiţii se aplica dispoziţiile legale corespunzătoare.
Lombardul este un împrumutător de bani. Lombardul împrumută bani contra constituirii unui amanet asupra bunurilor personale ale unui debitor gajist, deci ale unui consumator, nu şi asupra bunurilor care fac obiectul activităţii de antreprenoriat. Amanetarea bunurilor la lombard, ca de altfel amanetarea bunurilor de către alţi creditori gajişti, este supusă prevederilor Codului civil şi Legii cu privire la gaj. Deşi prezentul articol se referă doar la amanetarea bunurilor la lombard, comentariul de mai jos cuprinde toate cazurile de amanetare, indiferent de calitatea creditorului gajist şi debitorului gajist.

Amanetul se constituie prin remiterea lucrului sau titlului către creditor sau, în cazul în care lucrul sau titlul se află la creditor, prin menţinerea posesiunii creditorului, cu consimţământul debitorului gajist, în scopul garantării creanţei. Dacă titlul negociabil se transmite prin andosare sau prin tradiţiune, remiterea bunului către creditor are loc prin andosare sau, după caz, prin tradiţiune. Amanetul este făcut public şi deci este opozabil terţilor prin faptul posesiunii de către creditor a lucrului sau titlului. Publicitatea determină gradul de prioritate a amanetului în conformitate cu art. 481. Amanetul există numai atâta timp cât posesiunea exercitată de creditor este continuă. Posesiunea lucrului rămîne continuă chiar dacă exercitarea posesiunii este împiedicată de un terţ, fără consimtământul creditorului, sau chiar dacă exercitarea posesiunii este întreruptă, temporar, prin remiterea lucrului sau a titlului către debitorul gajist sau către un terţ pentru a-l evalua, repara, transforma ori ameliora. Creditorul gajist care este împiedicat să deţină lucrul poate revendica bunul de la persoana care-l deţine, afară numai dacă această împiedicare rezultă din exerciţiul de către un alt creditor a drepturilor rezultând dintr-un gaj (amanet). Creditorul poate, cu acordul debitorului gajist, exercita posesiunea sa prin intermediul unui terţ, însă posesiunea exercitată de terţ nu asigură opozabilitatea gajului decît din momentul în care a primit înscrisul constatator al amanetului. Creditorul gajist este obligat să elibereze, la cererea debitorului gajist, o recipisă cu privire la caracterul şi, în măsura în care este posibil, la mărimea obligaţiei, executarea căreia este garantată de bunul amanetat.

Amanetul care grevează bunurile reprezentate printr-un conosament (bill of lading) sau printr-un alt titlu negociabil ori asupra creanţelor este opozabil (deci este constituit) celorlalţi creditori ai debitorului îndată ce creditorul a executat prestaţia sa, dacă titlul îi este remis în următoarele zece zile. Dacă titlul este negociabil prin andosare şi remitere sau numai prin remitere, transmiterea lui către creditorul gajist are loc prin andosare şi remitere sau numai prin remitere.

În cazul în care creditorului gajist i-a fost predat un bun, care nu este proprietatea debitorului gajist, asupra dobîndirii dreptului de amanet se aplică în mod corespunzător dispoziţiile cu privire la dobîndirea cu bună credinţă. În cazul în care bunul amanetat este grevat cu un drept al unui terţ, amanetul are prioritate faţă de acest drept, cu excepţia cazului în care creditorul gajist nu a fost de bună credinţă în momentul constituirii amanetului în ceea ce priveşte acest drept. Astfel, în cazul în care bunul amanetat este grevat de un gaj fără deposedare (gaj înregistrat), creditorul gajist nu se consideră de bună credinţă.

În cazul în care creditorul gajist nu îşi îndeplineşte în mod corespunzător obligaţiile ce îi revin cu privire la conservarea şi întreţinerea corespunzătoare a bunului amanetat, debitorul are dreptul la satisfacerea creanţei şi restituirea acestui obiect sau poate să solicite predare bunului unui terţ pe cheltuiala creditorului gajist. În cazul în care există pericolul dispariţiei bunului sau a diminuării apreciabile a valorii acestuia, debitorul poate solicita restituirea bunului, dar trebuie să ofere un alt mijloc de garantare a creanţei. Dacă debitorul nu oferă creditorului gajist o altă garanţie într-un termen stabilit de ultimul, atunci creditorul gajist are dreptul să valorifice obiectul amanetat. În dependenţă de circumstanţe, valorificarea bunului trebuie făcută la momentul şi de o maniera, care ar rezulta în obţinerea valorii maxime. Valorificarea bunului se va face în condiţiile dispoziţiilor cu privire la valorificarea bunului gajat. Dacă bunul este vîndut, suma de bani rezultată din vînzare (adică produsul) înlocuieşte obiectul amanetului şi va fi păstrată pînă la expirarea termenului contractului efectuîndu-se totodată compensarea corespunzătoare.

Creditorul gajist răspunde pentru pierderea completă sau parţială sau pentru deteriorarea totală sau parţială a obiectului amanetului în măsura în care nu poate dovedi că, conform dispoziţiilor prezentului Cod şi a Legii cu privire la gaj este eliberat de răspundere pentru neîndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor. Creditorul gajist nu răspunde pentru pierderea sau deteriorarea bunului gajat, survenită în urma unei circumstanţe de forţă majoră sau rezultată din maturarea bunului, perisabilitatea lui sau din utilizarea lui normală şi autorizată. În cazul în care obiectul amanetării s-a deteriorat din vina creditorului gajist, astfel încît nu mai poate fi folosit conform destinaţiei sale directe, debitorul gajist are dreptul să renunţe la acest bun şi să solicite repararea prejudiciului.

Creditorul gajist trebuie să facă toate actele necesare conservării şi întreţinerii bunului pe care îl are în posesie. Debitorul gajist este obligat să ramburseze creditorului cheltuielile necesare făcute de acesta pentru conservarea şi întreţinerea bunului. În cazul în care creditorul gajist efectuează alte cheltuieli decît cheltuielile necesare făcute de acesta pentru conservarea şi întreţinerea bunului amanetat, obligaţia debitorului gajist de acoperire a cheltuielilor se reglementează conform dispoziţiilor prezentului cod referitoare la gestiunea de afaceri.

Creditorul gajist nu are dreptul să folosească obiectul amanetat, în măsura în care contractul nu prevede altceva. Creditorul gajist, care foloseşte bunul amanetat cu acordul debitorului trebuie să prezinte debitorului gajist o dare de seamă. Dacă contractul nu prevede altceva, cîştigul obţinut din utilizarea bunului se foloseşte pentru achitarea costurilor, dobînzilor şi a datoriei, în ordinea descrisă aici.

În cazul cesiunii creanţei garantate prin amanet, noul creditor preia amanetul. El poate pretinde fostului creditor gajist transferarea posesiei obiectului amanetului. Dreptul de amanet se stinge dacă la cesiunea creanţei s-a convenit că dreptul de amanet nu trebuie transmis. Nu este posibilă transferarea dreptului de amanet fără creanţa garantată.

Pe lîngă temeiurile menţionate la art. 495 din prezentul cod şi a art. 80 din Legea gajului , dreptul de amanet se stinge atunci cînd creditorul gajist pierde dreptul de posesie asupra bunului şi nu poate pretinde bunul sau cînd creditorul gajist restituie debitorului bunul amanetat (în acest ultim caz, excepţie face cazul în care bunul amanetat este remis debitorului gajist sau unui terţ în scopul evaluării, reparării, transformării sau ameliorării lui).

În cazul în care amanetul se stinge, creditorul gajist trebuie să restituie debitorului obiectul amanetului. Creditorul gajist are dreptul să ia bunurile cu care a dotat obiectul amanetului, dacă acestea pot fi separate fără a deteriora bunul.

Articolul 459. Particularităţile gajării mărfurilor care se află în circulaţie şi în proces de prelucrare
(1) În cazul gajării mărfurilor care se află în circulaţie şi în proces de prelucrare, debitorul gajist este în drept să modifice componenţa şi forma naturală a obiectului gajului (stocurilor de mărfuri, materiei prime, materialelor, semifabricatelor, produselor finite etc.) cu condiţia ca valoarea lor totala sa nu se reducă faţă de valoarea menţionată în contractul de gaj.

(2) Reducerea valorii mărfurilor gajate care se află în circulaţie şi în proces de prelucrare se admite proporţional cu partea executată a obligaţiei garantate prin gaj dacă în contract nu este prevăzut altfel.

(3) Mărfurile ce se află în circulaţie şi în proces de prelucrare înstrăinate de debitorul gajist încetează a fi obiect al gajului în momentul trecerii dreptului de proprietate asupra lor câtre persoana care le-a cumpărat, iar mărfurile cumpărate de debitorul gajist, menţionate în contractul de gaj, devin obiect al gajului în momentul în care debitorul gajist dobândeşte dreptul de proprietate sau de gestiune asupra lor.

(4) Debitorul gajist al mărfurilor care se află în circulaţie şi în proces de prelucrare este obligat să înscrie în registrul gajului condiţiile gajării mărfurilor şi datele despre toate operaţiunile ce conduc la modificarea componenţei şi formei naturale a mărfurilor gajate.
Gajul asupra mărruilor poate fi constituit doar de către un debitor gajist care este antrenat într-o activitate de întreprinzător. În cazul gajării mărfurilor, nu este necesar individualizarea fiecărui bun în parte. Gajul asupra mărfurilor vîndute nu subzistă în cadrul activităţii obişnuite, dar se extinde asupra mărfurilor noi care le înlocuiesc pe cele vîndute. Dacă mărfurile au fost pierdute, iar debitorul gajist le înlocuieşte, gajul subzista asupra mărfurilor înlocuitoare, ţinînd seama de natura acestor mărfuri şi de termenul în care ele au fost înlocuite. Dacă şi în măsura în care valoare mărfurilor se reduce, gajul se extinde de drept asupra sumelor de bani provenite din vînzarea mărfurilor.

Creditorul gajist poate să solicite debitorului gajist să întocmească dări de seamă despre folosirea şi modul de dispoziţie asupra mărfurilor gajate. În acest sens debitorul gajist are obligaţia să ţină un registru al mărfurilor gajate. În registru se înscriu condiţiile de gajare a mărfurilor şi toate actele juridice, care contribuie la modificarea inventarului (contractele prin care mărfurile sunt înstrăinate şi contractele prin care se achiziţionează mărfurile) şi a formei naturale, inclusiv procesul de prelucrare din ziua ultimei operaţiuni sau a ultimului act juridic. Deşi alin. 4 prevede înregistrarea acestor operaţiuni în registrul gajului, o astfel de înregistrare va fi dificil de realizat şi va spori costurile debitorului gajist, fără însă a spori şi garanţiile creditorului gajist. Se pare că este suficient pentru debitorul gajist să ţină un registru intern de strictă evidenţă, şnuruit şi stampilat, din care să se poată cu uşurinţă urmări toate operaţiunile care au avut drept obiect mărfurile înregistrate.

Între un gaj constituit asupra unui stoc de mărfuri, inclusiv asupra mărfurilor viitoare, şi un gaj constituit asupra unor anumite bunuri individualizare generic din acelaşi stoc, are prioritate gajul care a fost înregistrat primul.

Articolul 460. Particularităţile gajării titlurilor de valoare
(1) Titlurile de valoare pot fi gajate în temeiul contractului de gaj. Gajarea titlurilor de valoare prin andosament se efectuează în conformitate cu legea.

(2) Gajarea titlurilor de valoare care confirma dreptul asupra unor anumite bunuri (titluri reprezentative ale bunurilor) înseamnă şi gajarea bunurilor respective.

(3) Acţiunile gajate nu dau creditorului gajist dreptul de a participa ca acţionar la adunările generale, dreptul de participare fiind rezervat acţionarului.

4) Certificatele cu privire la dobânzi, dividende şi la alte venituri obţinute în temeiul dreptului exprimat în titlul de valoare constituie obiectul gajului doar în cazul în care contractul nu prevede altfel.
Alineatul 1

Grevarea titlurilor de valoare, cum ar fi valori mobiliare, titluri reprezentative de mărfuri sau bunuri, inclusiv certificatele de depozit şi conosamentele negociabile, precum şi cecuri şi bilete la ordin, are loc de regulă prin remiterea acestora sau prin remitere şi andosare, după cum transferul titlului în cauză necesită doar posesia sau posesia şi andosarea. Valorile mobiliare, care potrivit regulilor pieţei de valori mobiliare unde sunt comercializate (vîndute) pot fi transferate prin simpla înregistrare în registrele respective, vor fi grevate din acest moment. Asupra gajării titlurilor de valoare care se remit creditorului gajist se aplică şi regulile specifice amanetului, dacă regulile speciale cu privire la gajarea titlurilor de valoare nu prevăd ceva deosebit.

Prevederea alin. 1 nu trebuie interpretată în sensul că gajul asupra valorilor mobiliare se constituie în mod exclusiv în temeiul contractului. Titlurile de valoare nu justifică un tratament diferenţiat de alte bunuri mobile şi drepturi sub aspectul temeiului constituirii gajului. Gajul asupra valorilor mobiliare poate fi constituit în temeiul art. 467 lit. a) şi c).

Alineatul 2

Gajarea titlurilor de valoare care confirmă dreptul asupra unor anumite mărfuri este rezervată doar persoanelor care sunt antrenate în activitate de întreprinzător. Aceste alineat prevede că grevarea cu gaj a titlurilor de valoare, care confirmă dreptul asupra unor mărfuri (titluri reprezentative ale mărfurilor) se extinde de drept şi asupra mărfurilor respective. În cazul în care în completarea titlului de valoare există un warant şi dacă pe titlul de valoare este trecută o menţiune cu privire la gaj, cu privire la valoarea datoriei şi cu privire la scadenţa creanţei, atunci la constituirea gajului asupra mărfii este suficientă gajarea warantului. În cazul gajării unui titlu de valoare la purtător, precum şi a unei cambii sau a unui alt titlu de valoare, care poate fi transferat prin andosare, creditorul gajist are dreptul să pretindă creanţa ce rezultă din titlurile de valoare menţionate, indiferent de scadenţa creanţei pe care debitorul trebuie să o execute faţă de creditorul gajist.

Dacă creditorul gajist este îndreptăţit sa îşi exercite dreptul său de gaj asupra unui titlu de valoare negociabil, el poate exercita dreptul de gaj împotriva girantului sau avalistului.

Alineatul 3

Cu privire la grevarea cu gaj a valorilor mobiliare corporative, vezi Regulamentul privind gajul valorilor mobiliare corporative, aprobat prin hotărîrea nr. 4/4 din 06.02.2003 a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (M.O. nr. 46-47 din 19.03.2003). Dreptul de participa la adunarea generală, de a vota, de a înainta candidaţi pentru consiliul societăţii şi pentru alte organe ale societăţii pe acţiuni, de a solicita documente, de a acţiona în judecată sunt exercitate de acţionar, fără ca creditorul gajist să aibă un drept de înrâurire asupra acestor aspecte.

Articolul 461. Creanţa garantată prin gaj
(1) Gajul poate garanta una sau mai multe creanţe legale, existente sau viitoare, pure şi simple sau afectate de modalităţi. Creanţa garantată prin gaj trebuie sa fie determinată sau determinabilă.

(2) Gajul poate fi constituit şi astfel încît doar suma maximă pentru care bunul trebuie să garanteze să fie determinată prin înscriere în registru.

(3) Gajul este constituit valid numai dacă creanţa garantată este exprimată într-o sumă bănească.

(4) Dacă în contract nu se prevede altfel, gajul garantează creanţa în volumul existent la momentul satisfacerii, inclusiv capitalul, dobînzile, cheltuielile de urmărire şi cheltuielile de întreţinere a bunului gajat. Prin contract, părţile pot extinde garanţia şi asupra penalităţilor şi prejudiciului cauzat prin neexecutare.

(5) O creanţă poate fi garantată cu mai multe bunuri (gajul comun) şi de mai multe persoane.

(6) Cu acordul creditorului gajist şi al debitorului gajist, în locul creanţei pentru care este constituit gajul poate fi pusă o altă creanţă. Înlocuirea creanţei garantate nu trebuie să afecteze drepturile creditorilor gajişti cu grad de prioritate inferior. Cerinţele de formă şi de înregistrare se vor respecta în modul corespunzător.
Generalităţi

Acest articol este aplicabil creanţelor care pot grevate prin gaj convenţional. În cazul gajului legal, natura obligaţiei garantate este determinată la art. 467. O creanţă garantată cu gaj se satisface cu preferinţă faţă de celelalte creanţe din valoarea bunului grevat cu gaj în cazul în care debitorul nu a executat. Prioritatea între creanţele garantate prin gajul asupra aceluiaşi bun se stabileşte în conformitate cu art. 481 din prezentul cod şi art. 57 al Legii cu privire la gaj. În cazul insolvabilităţii debitorului gajist, creanţa garantată cu gaj are prioritate faţă de alte creanţe la satisfacerea capitalului împrumutat, a dobînzii şi a cheltuielilor aferente în condiţiile Legii cu privire la insolvabilitate.

Gajul poate garanta capitalul şi dobînda creanţei garantate. El poate de asemenea să garanteze costurile pentru recuperarea şi conservarea obiectului gajului. Se pune problema, dacă în costurile de recuperare se includ şi cheltuielile de judecată într-un proces contra unui terţ. S-ar părea că „costurile” includ atît cheltuielile de judecată cît şi costurile extrajudiciare. Gajul poate de asemenea să garanteze şi penalităţile sau prejudiciul cauzat prin neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiei garantate. În orice caz, obligaţia garantată trebuie să fie suficient de determinată pentru a putea fi garantată. La fel şi obligaţiile viitoare trebuie să fie determinate sau determinabile. În cazul în care părţile contractului nu au specificat întinderea obligaţiei garantate prin gaj, gajul va garanta capitalul şi dobînzile împrumutului, precum şi cheltuielile de urmărire şi de întreţinere a bunului gajist, dacă asemenea au fost făcute de către creditorul gajist. Cheltuielile de întreţinere includ şi costul asigurării bunului şi plata oricăror taxe suportate de către creditorul gajist.

Actul în baza căruia se constituie gajul trebuie să prevadă în mod cert suma pentru care gajul se constituie. Mărimea trebuie să fie precizată, pentru a permite terţilor să cunoască în ce sumă creditorul gajist poate fi satisfăcut din bunul gajat. Nu este necesar însă ca actul în baza căruia se constituie gajul să prevadă şi suma exactă a obligaţiei principale (a creanţei garantate), este de ajuns indicarea sumei maxime.

Părţile contractului de gaj pot prevedea ca locul unei creanţe garantate prin gaj să îl ia o altă creanţă. Spre exemplu, debitorul a rambursat un credit şi creditorul convine cu debitorul gajist că un nou credit va fi garantat de acelaşi gaj. Asemenea înlocuire a creanţelor nu poate însă înlătura drepturile de gaj asupra aceluiaşi bun dobîndite de alte persoane. Aceasta înseamnă că gradul de prioritate a creanţei noi care a înlocuit o creanţă anterioară apare de la momentul acordului părţilor cu privire la înlocuirea uneia cu alta. Pentru certitudine, părţile trebuie să înregistreze gajul asupra noii creanţe la data la care au convenit înlocuirea lor şi gradul de prioritate a gajului astfel constituit va fi acel de la acea dată şi nu la data la care a fost înregistrat gajul care garanta creanţa care a fost înlocuită (prima creanţă).

Articolul 462. Gajul constituit pentru garantarea plăţii unei sume de bani
(1) Gajul constituit pentru garantarea plăţii unei sume de bani este valabil chiar dacă, la momentul constituirii lui, debitorul gajist încă nu a primit sau a primit doar parţial prestaţia pentru care se obligă. Această regula se aplică în special la acordarea unui credit sau la emiterea obligaţiilor sau altor titluri de împrumut.

(2) Dacă creditorul gajist refuză să predea sumele de bani pe care s-a obligat să le dea cu împrumut şi în a căror garantare deţine un gaj, debitorul gajist poate obţine, pe cheltuiala creditorului, reducerea (cu excepţia ipotecii) sau radierea gajului, plătind, în ultimul caz, doar sumele care i-au fost predate efectiv.
Aceste articol se aplică doar cu privire la gajul convenţional. Prevederile lui trebuie interpretate ţinându-se cont de importanţa ataşării dreptului de gaj la bunul respectiv (vezi comentariul la articolul 466). Astfel, gajul care se constituie pentru garantarea unui credit, emiterea obligaţiunilor sau unui titlu de împrumut pe care creditorul gajist s-a obligat să îl transmită debitorului gajist va fi valabil şi va determina ordinea de prioritate de la momentul înregistrării gajului în registrul respectiv. Ataşarea dreptului de gaj la bunul în cauză va avea loc însă doar atunci cînd creditorul gajist va acorda creditul debitorului gajist (sau va emite oblgaţiunea sau titlu de împrumut respectiv). În practică acordarea creditului are loc la o dată ulterioară constituirii (perfectării) gajului şi ataşarea gajului la bunul specificat pentru a garanta creditul din momentul acordării creditorului permite eliminarea abuzurilor şi inconsistenţelor eventuale din partea creditorului gajist.

Articolul 463. Indivizibilitatea gajului
(1) Gajul este indivizibil şi subzista integral asupra tuturor bunurilor grevate, asupra fiecăruia dintre ele şi asupra tuturor părţilor lor chiar şi în cazul în care bunul sau obligaţia sînt divizibile.

(2) Ipoteca asupra construcţiilor capitale, apartamentelor sau încăperilor izolate situate pe terenul care aparţine unui terţ se extinde asupra dreptului de folosinţă (superficie, arenda etc.) a terenului sau cotei ideale respective.

(3) Ipoteca se extinde asupra tuturor ameliorărilor bunului grevat dacă în contract nu este prevăzut altfel.
Gajul este indivizibil chiar dacă bunul grevat prin gaj sau obligaţia principală sunt divizibile. Acest principiu se aplică asupra ambelor tipuri de gaj, gajul cu deposedare (gajul înregistrat) şi amanetul. Principiul indivizibilităţii gajului nu permite stingerea (radierea) parţială a gajului dacă, de exemplu, una din obligaţii a fost executată sau o obligaţie a fost executată într-o proporţie mare, dar totuşi nu integral. Doar în cazul în care şi în măsura în creditorul gajist o permite, o parte dintr-un bun gajat poate fi eliberat de gaj.

Articolul 464. Transformarea bunurilor
Gajul subzistă asupra bunului mobil nou care rezultă din transformarea unui bun gajat. Gajul se extinde asupra a ceea ce rezultă din confuziunea (amestecul) sau unirea mai multor bunuri mobile dintre care cel puţin unul a fost gajat.
Prevederea articolului 464 reglementează cazurile de transformare, confuziune sau unire a două sau mai multe bunuri dintre care cel puţin unul a fost grevat cu gaj. Articolul cuprinde bunurile care şi-au pierdut identitatea în procesul de producere (de exemplu, făina s-a transformat într-un produs de panificaţie) sau bunuri care şi-au pierdut identitatea prin unire sau confuziune, astfel încît ele nu mai pot fi distinse. Gajul nu se stinge ca urmare a transformării, confuziunii şi unirii, el subzistă asupra bunului rezultat. Persoana care dobîndeşte proprietatea bunului mobil nou este ţinută de acest gaj. Dacă mai multe bunuri au fost gajate pînă la transformare, confuziune sau unire, rangul de preferinţă asupra bunului transformat va depinde de data la care a fost înregistrat gajul asupra bunurilor. Astfel, de exemplu, în cazul în care bunul A a fost gajat la o dată anterioară gajării bunului B şi ulterior ambele bunuri au fost unite şi a rezultat bunul C, creditorul gajist care a înregistrat gajul asupra bunului A va avea un rang de preferinţă superior faţă de creditorul care a înregistrat gajul asupra bunului B. Dacă gajul a fost înregistrat la aceiaşi dată, rangurile de preferinţă a celor doi creditori sunt egale şi fiecare are un drept de gaj în bunul C în mod proporţional valorii gajului la momentul cînd bunurile gajate A şi B s-au unit, amestecat sau transformat. Dată fiind structura actuală a registrelor în care se înregistrează gajul conform legislaţiei în vigoare, ar putea apărea problematică aplicare prevederii prezentului articol asupra determinării rangului de prioritate a gajului asupra bunului C, dacă gajul asupra bunurilor A şi B au fost înregistrate în diferite registre.