Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul 749. Dreptul de revocare în contractele cu consumatorii

(1) În cazul în care îi revine un drept de revocare conform prezentului cod sau unei alte legi, consumatorul nu mai este legat de exprimarea vointei în legatura cu încheierea unui contract cu un întreprinzator daca a revocat aceasta în termen.

(2) Revocarea nu trebuie sa contina nici o justificare. Ea trebuie scrisa pe hîrtie, formulata pe un alt suport de date trainic sau se poate realiza prin expedierea bunului în termen de 2 saptamîni.

(3) Termenul prevazut la alin.(2) începe sa curga din momentul în care consumatorului i s-au pus la dispozitie, pe un suport de date trainic, explicatii formulate clar referitor la dreptul sau de revocare. Suportul de date contine, de asemenea, numele sau denumirea, adresa destinatarului revocarii, precum si o trimitere la începerea termenului si la reglementarea alin. (2)

I. Generalităţi

Conform regulilor generale (art. 679 urm.), voinţa valabilă de a încheia un contract între părţi nu mai poate fi revocată, părţile putînd cere doar rezoluţiunea sau rezilierea contractului în anumite condiţii (pacta sunt servanda). O asemenea reglementare strictă poate constitui pentru consumatori dezavantaje seminficative, în special atunci, cînd decizia (pripită) de a încheia un contract are loc în circumstanţe, în care consumatorul nu are timp suficient sau din alte motive (ex. complexitatea contractului, etc.) nu este asigurată posibilitatea reflectării suficiente a deciziei de a încheia un contract anume. De aceea legea prevede pentru consumatori, prin excepţie de la regulile generale, posibilitatea încheierii de contracte cu dreptul de revocare a voinţei exprimate în sensul încheierii contractului. Termenul de revocare constituie, astfel, un termen de reflecţie acordat consumatorului asupra menţinerii sau renunţării la contractul valabil încheiat. Art. 749 – 752 se aplică doar contractelor cu consumatorii.

II. Dreptul la revocare (alin. 1)

1. Naşterea dreptului. Dreptul la revocare nu este lăsat la dispoziţia întreprinzătorului şi consumatorului, ci trebuie prevăzut de lege în mod expres pentru anumite tipuri de contracte. Necesar este, prin urmare, existenţa unei prevederi exprese în Codul civil sau într-o lege specială care acordă consumatorului dreptul la revocare pentru categoria respectivă de contracte. Dispoziţiile art. 749 reglementează modul de exercitare de către consumator a dreptului său la revocare, nu însă şi condiţiile dobîndirii de către consumator a acestui drept, aceasta fiind reglementată de dispoziţia care prevede dreptul la revocare a consumatorului.

2. Valabilitatea contractului. Contractele, în care consumatorii au dreptul la revocarea voinţei de a încheia contractul, sunt considerate valabil încheiate până la momentul exercitării (în termen) de către consumator a dreptului la revocare. Întrucât contractul este valabil, consumatorul are pe parcursul acestei perioade dreptul de a cere părţii cocontractante prestaţia la care este obligată. Totuşi, întreprinzătorul poate limita valabil în clauzele contractuale standard dreptul consumatorului de a cere prestaţia înaintea expirării termenului de revocare, o asemenea limitare nefiind inechitabilă (art. 718 lit. a, prop. 2). Consumatorul are dreptul, chiar şi în cazul prestaţiei întreprinzătorului înaintea expirării termenului de revocare, de a refuza executarea contraprestaţiei la care este obligat pînă la expirarea termenului. Prin urmare, prestaţia întreprinzătorului nu afectează dreptul consumatorului la revocarea în termen a voinţei sale de a încheia contractul.

III. Condiţii privind dreptul la revocare (alin. 2)

1. Conţinutul revocării. Revocarea nu trebuie jusitificată (art. 749 alin. 2 prop. 1). Ea va conţine, însă, informaţii suficente pentru determinarea contractului care se revocă şi a persoanei care revocă voinţa exprimată. Nu este necesară utilizarea termenului „se revocă”; suficientă este o expresie din care să rezulte neechivoc voinţa consumatorului de a revoca un anumit contract. Revocarea nu poate fi făcută sub condiţie sau termen.

2. Declaraţia de revocare. Conform art. 749 alin. 2 declaraţia poate fi făcută în două modalităţi.

a) Revocarea poate avea loc prin declaraţie scrisă. Asupra condiţiilor declaraţiei scrise se va aplica art. 210 alin. 2. Privind declaraţiile „formulate pe un alt suport de date trainic” a se vedea infra art. 752.

b) Declaraţia poate fi realizată şi prin „expedierea bunului”. În acestă formă pot fi exprimate doar declaraţiile privind bunurile mobile, inclusiv a datelor informaţionale. La expedierea bunului se va menţiona explicit contractul care se revocă prin aceasta şi persoana contractantă care revocă contractul.

3. Termenul de revocare. a) Declaraţia de revocare trebuie făcută în termenul de revocare de 2 săptămîni. Suficientă este data expediereii declaraţiei. Termenul de 2 săptămîni se referă la toate genurile de declaraţii, deci şi la cele scrise, nelimităndu-l la restituirea bunului prin expediere, după cum ar lăsa de înţeles la prima vedere art. 749 alin. 2 prop. 2.

b) Termenul de revocare poate fi modificat prelungit, nu însă şi prescurtat prin voinţa părţilor.

c) Termenul curge conform art. 749 alin. 3 prop. 1 de la momentul în care întreprinzătorul a avizat consumatorul corespunzător art. 749 alin. 3 despre dreptul său la revocare (vezi infra III). Dacă părţile prevăd condiţii speciale (în favoarea consumatorului) de începere a termenului de revocare, acestea trebuie îndeplinite în mod corespunzător. Calcularea termenelor are loc conform regulilor generale (art. 259 urm.).

III. Notificarea consumatorului (alin. 3)

1. Generalităţi. a) Întrucât consumatorul nu dispune, de regulă, de o experienţă bogată în privinţa chestiunilor juridice legate de încheierea contractelor, acesta trebuie înştiinţat expres şi explicit despre dreptul său la revocare. Art. 749 alin. 3 stabileşte obligaţia şi forma în care întreprinzătorul trebuie să notifice consumatorul asupra dreptului la revocare.

b) Consumatorul poate fi notificat conform alin. 3 doar după ce şi-a exprimat voinţa de a încheia contractul; notificarea premergătoare exprimării voinţei este fără efect. Numai în acest caz se poate realiza scopul urmărit de art. 749 urm. de a oferi consumatorului atât timpul cât şi posibilitatea reală de a conştientiza existenţa dreptului la revocare de care poate face uz în termen.

2. Suportul notificării. Notificarea va fi plasată pe un „suport de date trainic”. Prin urmare, punerea la dispoziţie poate avea loc fie în forma unui document sau o altăr formă lizibilă care îi permite să reproducă întocmai informaţiile între-un termen corespunzător cerinţelor actului juridic. Pentru detalii a se vedea infra art. 752.

3. Conţinutul notificării. a) Notificarea va conţine, în primul rând, explicaţii formulate clar referitoare la dreptul consumatorului la revocare a voinţei sale de a încheia contractul. Acste explicaţii vor cuprinde:

(1) Dreptul consumatorului de a revoca oricînd (în perioada termenului de revocare), fără vreo justificare şi necondiţionat contractul încheiat;

(2) Termenul de 2 săptămîni şi începerea curgerii acestuia; pentru termenul de la care începe a curge acesta suficient poate fi un eveniment cert şi determinat (de ex. Ziua Naţională, sărbătoarea de crăciun, etc.);

(3) Conţinutul, forma şi alternativele posibile de exprimare a declaraţiei de revocare, inclusiv a dreptului de a expedia bunul în termenul de revocare;

(4) Menţiunea prin care se avizează că pentru respectarea termenului este suficientă data de expediere a declaraţiei;

(5) Datele de identificare a contractului care urmează a fi revocat de către consumator;

(6) Numele sau denumirea şi adresa destinatarului revocării; permisă este şi menţionarea coordonatelor mai multor destinatari între care consumatorul poate liber opta;

(7) Eventual spaţiu pentru data şi semnătura consumatorului.

b) Art. 749 alin 3 prevede în mod expres necesitatea formulării clare a notificării, din aceasta rezultînd principiul transparenţei. Prin urmare, notificarea trbuie să fie clar formulată, simplu şi concis plasateâă pe suport. Ea va fi astfel concepută, încât să poată fi percepută de consumator fără eforturi suplimentare faţă de restul textului; în special culoarea şi mărimea textului vor fi racordate la textul de bază, evitându-se astfel „camuflarea” notificării. Aceasta nu va conţine anexe sau alte elemente derutante sau confuze de natură a dezaxa atenţia cititorului.

4. Punerea la dispoziţie. a) Art. 749 alin. 3 prevede obligaţia punerii la dispoziţie a suportului de date ce conţine notificarea privind dreptul la revocare. Punerea la dispoziţie trebuie să fie reală. În cazul punerii la dispoziţie a notificării via email sau internet întreprinzătorul este obligat de a atenţiona consumatorul despre necesitatea stocării sau imprimării acesteia; întreprinzătorul poate, în asemenea cazuri, prevedea şi reguli mai stricte, de ex. prin condiţionarea unor etape subsecvente ale cumpărării online a produsului de imprimarea avizului, etc.

b) Notificarea consumatorului trebuie făcută în asemenea mod încît un exemplar al avizului să rămînă în posesia sa.

IV. Efectele juridice şi sarcina probei

1. Generalităţi. Efectele juridice referitoare la exercitarea dreptului de revocare a consumatorului rezultă din art. 749 şi din art. 751.

2. Nerevocarea. Dacă consumatorul a fost prealabil notificat valabil conform art. 749 alin. 3 şi acesta nu exercita dreptul său la revocare în termenul stabilit de 2 săptămîni contractul rămîne valabil, nemaiputînd fi atacat decât conform regulilor generale.

3. Revocarea în termen. Revocarea în termen a voinţei exprimate în sensul încheierii contractului are ca efect rezoluţiunea contractului. Declaraţia este expediată în termen, dacă data expedierii are loc în cadrul termenului de revocare. Pentru detalii a se vedea infra art. 751.

4. Lipsa notificării; notificarea nevalabilă. a) Art. 749 urm. nu prevede efecte juridice pentru cazul în care dispoziţiile referitoare la notificarea consumatorului nu au fost îndeplinite sau aceasta este neconformă. În aceste cazuri consumatorul va putea revoca nelimitat în timp voinţa exprimată, deoarece dreptul de revocare nu se stinge în lipsa unei notificări valabile: din cauza lipsei momentului în care a fost notificat valabil, termenul de revocare nici nu a început să curgă (vezi infra b). Întreprinzătorul va suporta dezavantajele unei revocări peste un termen (mult) mai îndelungat decît cel prevăzut la art. 749 alin.2, întrucît acestuia îi revine obligaţia de a notifica consumatorul în mod valabil.

b) În cazul lipsei notificării sau invalidităţii acesteia utilizatorul poate efectua mai târziu sau repeta notificarea faţă de consumator. În acest caz termenul de 2 săptămîni, prevăzut pentru exercitarea dreptului la revocare de către consumator, va curge de la momentul avizării valabile.

5. Sarcina probei. Întreprinzătorului îi revine sarcina probei tuturor faptelor în baza cărora acesta susţine nerespectarea de către consumator a termenului de revocare. Utilizatorul va face în special dovada notificării, conformităţii notificării cu dispoziţiile art. 749 alin. 3, momentul punerii la dispoziţie a acesteia, punerea la dispoziţie (art. 752 alin. 1 prop. 2). Consumatorului îi revine sarcina dovezii conţinutului, expedierii şi, după caz, a receptării de către destinatar a declaraţiei de revocare (art. 752 alin. 2). Fiecare dintre părţi face dovada conţinutului declaraţiilor proprii.