Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul 803. Inversarea sarcinii probaţiunii

Daca un consumator cumpăra de la un întreprinzător un bun mobil (cumpărarea de bunuri pentru consum) şi, în termen de 6 luni de la transferul riscului, constata un viciu al bunului, se prezumă că bunul a fost viciat în momentul transferării riscului, cu excepţia cazului în care prezumţia nu este compatibila cu felul bunului sau al viciului.
Articolul comentat conţine prevederi referitor la inversarea sarcini probaţiunii în caz de apariţie a litigiului cu privire la constatarea viciilor bunului cumpărat pentru consum. În baza prezentului articol se prezumă faptul, că bunul cumpărat pentru consum era viciat la momentul transferării riscului, dacă în termen de şase luni din acest moment cumpărătorul constată viciul bunului respectiv şi dacă prezumţia este compatibilă cu felul bunului sau a viciului.

Conform prevederilor art. 318 al C.C. al RM, riscul pieirii sau deteriorării fortuite a bunului îl suportă proprietarul acestuia, dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Potrivit art. 759 C.C. al RM, dacă contractul nu prevede altfel, riscul pieirii sau deteriorării fortuite a bunului trece la cumpărător din momentul cînd vînzătorul şi-a executat obligaţiile contractuale privind punerea bunului la dispoziţia cumpărătorului.

Contractele de cumpărare-vînzare a bunurilor pentru consum se încheie în baza ofertei publice (vezi comentariul la art.805 C.C.al RM). De aici, momentul transferării riscului pieirii sau deteriorării fortuite a bunului este momentul alegerii mărfii de către cumpărător în magazinele cu autoservire sau momentul transmiterii bunului de către vinzător la cererea cumpărătorului.

Legislaţia în vigoare stabileşte, că bunurile pot fi afectate atît de vicii materiale (vezi comentariul la art. 763 al C.C. al RM), cît şi de vicii de natură juridică (vezi comentariul la art. 764 al C.C. al RM).

În principiu, prin reţeaua de comercializare a bunurilor pentru consum sunt posibile cazuri de realizare a mărfii viciate, dar cu respectarea condiţiei că cumpărătorului îi sunt cunoscute viciile bunului, adică ele sunt evidente sau, după caz, sunt stipulate în contract. Mai mult ca atît, conform prevederilor alin. 1 art. 765 C.C. al RM drepturile cumpărătorului în privinţa viciilor sunt excluse dacă, la momentul încheierii contractului, el era conştient despre faptul că bunul este viciat. Aceasta însă nu-l lipseşte pe cumpărător de dreptul de a preschimba bunul nealimentar cumpărat pentru consum conform prevederilor art. 808 C.C. al RM.

Articolul comentat presupune inversarea sarcinii probaţiunii dacă prezumţia că bunul a fost viciat la momentul transferării riscului este compatibilă cu felul bunului sau al viciului. Prin felul bunului legislatorul înţelege calităţile substanţiale a acestuia (vezi comentariul la alin. (2) (b) art. 227 C.C. al RM). Prin felul viciului se subînţelege caracterul lui material (vezi comentariul la art. 763 C.C. al RM) sau natura juridică (vezi comentariul la art. 764 C.C. al RM).

Drept excepţie constituie mărfurile nealimentare cu un anumit grad de uzură, comercializate prin intermediul întreprinderilor de comision cu amănuntul. Conform alin. (4) al Regulilor de preschimbare a mărfurilor nealimentare, procurate în reţeaua de comerţ cu amănuntul, adoptate prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr.329 din 23.05.95, Monitorul Oficial al R.Moldova nr.38-39 din 14.07.1995, pretenţiile consumatorului, indicate în acest punct, se satisfac cu consimţămîntul vînzătorului.

Conform prevederilor alin. (4) art. 6 al Legii Republicii Moldova privind protecţia consumatorilor (Nr.1453-XII din 25.05.93, Monitor nr.10 din 30.10.1993) se interzice comercializarea de produse a căror utilizare în condiţii normale poate pune în pericol viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor, la fel cum se interzice producerea şi comercializarea produselor falsificate sau substituite.

Articolul 804. Prevederi speciale pentru garanţii

(1) în cazul vînzării-cumpărarii de bunuri pentru consum, garanţia în sensul art.772 trebuie sa fie formulata clar si exact. Garanţia trebuie să conţină:

a) trimiterea la drepturile legale ale consumatorului si la faptul ca prin garanţie acestea nu vor fi limitate;

b) toate menţiunile necesare pentru a se putea beneficia de garanţie, îndeosebi durata si aplicabilitatea în spaţiu a protecţiei prin garanţie, numele sau denumirea si adresa celui care acorda garanţie.

(2) Consumatorul poate cere ca sa-i fie pusa la dispoziţie declaraţia de garanţie pe un suport de date trainic.

(3) Efectul obligaţiei de garanţie nu este lezat daca nu este îndeplinita una dintre cerinţele menţionate la alin. (1) si (2).
(1) Garanţia este un mijloc de garantare a executării obligaţiilor, care constă în obligaţia debitorului la o prestaţie necondiţionată sau la o prestaţie, depăşind obiectul propriu-zis al contractului (vezi comentariul la art. 634 C.C. al RM). Condiţiile de fond şi de formă ale garanţiei sunt prevăzute de art. art. 635, 636 C.C. al RM.

În sensul art. 772 C.C. al RM garanţia se prezintă ca o obligaţiune suplimentară a vînzătorului, producătorului sau a unui terţ, prin care acesta garantează caracteristicile bunului vîndut pentru consum, inclusiv şi a accesoriilor (dacă contractul nu prevede altfel), pe parcursul perioadei de timp indicate în declaraţia de garanţie.

Art. 804 C.C. al RM conţine prevederi speciale cu privire la garanţia caracteristicilor bunului vîndut pentru consum faţă de cerinţele prevăzute în art. 772 C.C. al RM. În particular, aceste prevederi se reduc la faptul că garanţia în sensul art. 772 C.C. al RM trebuie să fie formulată într-un limbaj clar şi exact, în sensul că aceasta trebuie să fie accesibilă chiar şi unui consumator neiniţiat. În garanţie trebuie înserate drepturile legale ale consumatorului (vezi de exemplu art.4 şi art.11 Legea Republicii Moldova privind protecţia consumatorilor Nr.1453-XII din 25.05.93 Monitor nr.10 din 30.10.1993 ş.a.).

Garanţia trebuie să mai conţină referinţă şi la faptul, că existenţa acesteia nu limitează drepturile consumatorului. Faptul înserării în textul declaraţiei de garanţie a unor drepturi legale ale consumatorului nu-i creează obstacole acestuia în vederea realizării drepturilor, de care dispune un cumpărător în contractul de vînzare – cumpărare (cum ar fi de exemplu drepturile cumpărătorului, prevăzute de art.art. 765 – 769; 771 – 779, 782 – 785 C.C. al RM, ş.a. ). La fel, garanţia trebuie să conţină toate menţiunile necesare pentru a se putea beneficia de ea, inclusiv reţelele de comercializare cu amănuntul, centrele de deservire, programul lor de muncă şi telefoanele de contact, caracteristicile tehnice sau de fabricare a bunului comercializat, etc.

O atenţie deosebită o acordă legislatorul menţiunilor cu privire la durata şi aplicabilitatea în spaţiu a protecţiei prin garanţie, numele sau denumirea şi adresa celui, care acordă garanţia. Acestea par a fi esenţiale în lista prevederilor speciale pentru garanţii prevăzute de legislator.

(2) Al. 2 al articolului comentat prevede dreptul cumpărătorului consumator de a pretinde ca declaraţia de garanţie să-i fie pusă la dispoziţie pe un suport de date trainic. Prin suport de date trainic se subînţelege forma scrisă a declaraţiei de garanţie, adică materializarea acesteia în vederea facilitării procesului de probaţiune a existenţei obligaţiilor vînzătorului asumate prin garanţie în cazul apariţiei unui eventual litigiu.

(3) Efectul obligaţiei de garanţie, ce rezidă în asigurarea de către producător a funcţionării (utilizării) normale a produselor (serviciilor), inclusiv a articolelor de completare, şi deservirea consumatorului pe toată durata termenului de garanţie sau de valabilitate (utilizare) stabilit de documentaţia tehnică normativă ori contract, nu depinde de faptul, dacă în declaraţia de garanţie au fost sau nu respectate cerinţele menţionate la alin.(1) şi (2) ale prezentului articolului.

Articolul 805. Oferta publica a bunurilor
Expunerea bunului cu etichete în vitrina, punerea la dispoziţie a meniului, publicitatea bunului, descrierea lui în cataloage şi alte propuneri adresate unui cerc nedeterminat de persoane se considera oferta publica pentru încheierea unui contract de vînzare-cumpărare de bunuri pentru consum, indiferent daca se indica preţul bunului si alte clauze esenţiale pentru încheierea contractului.
Încheierea contractului de vînzare – cumpărare a bunurilor pentru consum este, în linii generale, supusă reglementării art.art. 681 – 695 C.C. al RM.

În particular însă, specificul acestei categorii de contracte, determinat de caracterul lor de consum presupune încheierea lor în baza ofertei publice a bunurilor, ceea ce înseamnă, că contractele de cumpărare a bunurilor pentru consum se consideră încheiate din momentul alegerii mărfii de către cumpărător în magazinele cu autoservire sau din momentul alegerii şi transmiterii acesteia de către vînzător la cererea cumpărătorului.

De aceea, art. 805 C.C. al RM priveşte oferta publică a bunurilor drept ofertă în sensul prevederilor alin. (1) art. 681 C.C. al RM, şi nu drept chemare la ofertă în sensul prevederilor alin. (3) al aceluiaşi articol.

Oferta publică a bunurilor, fiind în esenţă aceiaşi propunere adresată unui cerc nedeterminat de persoane se, consideră ofertă publică pentru încheierea unui contract de vînzare – cumpărare de bunuri pentru consum, indiferent dacă se indică sau nu preţul bunului şi alte clauze esenţiale pentru încheierea contractului, spre deosebire de prevederile alin. (3) art. 681 C.C. al RM, care califică oferta publică (propunerea adresată unui cerc nedeterminat de persoane) drept chemare la ofertă atunci, cînd această propunere nu conţine nici o manifestare expresă a voinţei de a fi legat prin acceptare.

Oferta publică a bunurilor pentru consum se face în mod deosebit şi în locuri speciale, bunăoară prin expunerea bunurilor cu etichete în vitrină, amplasarea lor pe tejghele în centrele comerciale, punerea la dispoziţie a meniului, publicitatea bunurilor, descrierea lor în cataloage, etc. Toate aceste acţiuni ale ofertantului îl obligă să încheie contractul în baza condiţiilor ce se conţin în oferta publică cu fiecare, cine îşi va manifesta voinţa.

Este de menţionat, că una din particularităţile esenţiale a contractului de vînzare – cumpărare a bunurilor pentru consum se prezintă faptul, că acest contract, pe lîngă reglementările generale, prevăzute de normele C.C. al RM se reglementează şi de acte normative speciale. La acestea putem atribui: Regulile de preschimbare a mărfurilor nealimentare, procurate în reţeaua de comerţ cu amănuntul, aprobate prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr.329 din 23.05.95, Monitorul Oficial al R.Moldova nr.38-39 din 14.07.1995; Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la măsurile de coordonare şi reglementare de către stat a preţurilor (tarifelor) Nr.547 din 04.08.95 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.53-54 din 28.09.1995; Regulile de comercializare cu amănuntul a unor tipuri de mărfuri alimentare şi nealimentare, adoptate prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr.65 din 26.01.2001, Monitorul Oficial al R.Moldova nr.11-13 din 01.02.2001; Regulile de comercializare cu amănuntul a producţiei alcoolice, adoptate prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova, Nr.212 din 04.04.95, Monitorul Oficial al R.Moldova nr.25-26 din 13.05.1995, şi altele.

Articolul 806. Vînzarea bunului cu utilizarea aparatelor automate
(1) Daca la vînzarea bunului se utilizează aparat automat, proprietarul acestuia trebuie sa informeze cumpărătorul, afişînd pe aparat (sau în alt loc), denumirea vînzătorului, date pentru relaţii cu el, denumirea si preţul bunului, instrucţiunea despre acţiunile pe care cumpărătorul urmează sa le efectueze pentru plata si recepţionarea bunului.

(2) Contractul de vînzare-cumpărare cu utilizarea aparatului automat se considera încheiat în momentul efectuării acţiunilor necesare pentru recepţionarea bunului.

(3) În cazul în care aparatul automat este utilizat pentru schimbarea monedelor, valutei, procurarea tichetelor, sînt aplicabile normele cu privire la vînzarea-cumpărarea de bunuri pentru consum daca din esenţa obligaţiei nu rezulta altfel.
(1) Prevederile alin. (1) al art. 806 C.C. al RM presupun un şir de cerinţe obligatorii cu privire la informaţia pe care proprietarul aparatului automat, prin intermediul căruia se efectuează vînzarea bunului trebuie s-o pună la dispoziţia cumpărătorului. În această ordine de idei, proprietarul aparatului automat este obligat să-i ofere cumpărătorului următoarea informaţie cu privire la:

• 
  vînzător;
  
• 
  bunul – obiect al vînzării cu utilizarea aparatelor automate;
  
• 
  acţiunile, ce urmează să le efectueze cumpărătorul, pentru plata şi recepţionarea bunului.
  

Informaţia despre vînzător trebuie să conţină date cu privire la numele vînzătorului sau denumirea acestuia (vezi comentariul la art.66 al C.C. al RM), amplasarea lui – domiciliul sau sediul acestuia (vezi comentariul la art.art 30, 67 al C.C. al RM), programul de lucru, date pentru relaţii cu el, incluzînd telefoane de contact, etc.

Este de menţionat, că din conţinutul dispoziţiei articolului comentat, proprietarul aparatelor automate poate să nu coincidă în aceiaşi persoană cu vînzătorul bunurilor. Necătînd la acest fapt, informarea cumpărătorului cu privire la vînzător, oferirea datelor (denumirea şi preţul) cu privire la bunul – obiect al contractului şi instrucţiunea despre acţiunile, pe care cumpărătorul urmează să le efectueze pentru plata şi recepţionarea bunului este pusă în sarcina şi formează obiectul obligaţiilor proprietarului aparatelor automate. În această ordine de idei, proprietarul aparatelor automate, prin intermediul cărora se efectuează vînzarea bunurilor, este responsabil pentru neexecutarea ori executarea necorespunzatoare sau tardiva a obligaţiilor contractuale (vezi art.602 al C.C. al RM) chiar şi în cazul, cînd acesta nu corespunde în aceiaşi persoană cu vînzătorul, deoarece, reieşind din condiţiile formării şi încheierii contractelor de vînzare a bunurilor cu utilizarea aparatelor automate rezultă, că anume proprietarul acestor aparate se prezintă drept vînzător.

Informaţia despre bunul – obiect al vînzării cu utilizarea aparatelor automate trebuie să conţină date, referitor la denumirea şi preţul lui. Aceasta însă nu înseamnă că cumpărtorul nu poate cere să i se ofere şi altă informaţie cu privire la bun (art. 14. „Drepturile consumatorilor la informatie”, Legea Republicii Moldova privind protectia consumatorilor. Nr.1453-XII din 25.05.93, Monitor nr.10 din 30.10.1993).

În ceea ce priveşte cerinţele de fapt şi cererea de drept, înaintate faţă de bun – obiect al vînzării – cumpărării cu utilizarea aparatelor automate, menţionăm că acestea cad sub incidenţa Titlului III „Categoriile de obligaţii”, a Capitolului I „Vînzarea-cumpărarea”, Secţiunea 1 „Dispoziţii generale cu privire la vînzare-cumpărare”.

Pe lîngă datele privitor la vînzător şi la bun, în sarcina proprietarului aparatelor automate este pusă şi întocmirea instrucţiunii despre acţiunile pe care cumpărătorul urmează să le efectueze pentru lata ş i recepţionarea bunului. Această instrucţiune, precum şi datele cu privire la vînzător şi cele privind bunul, proprietarul aparatelor automate trebuie să le aducă la cunoştinţa cumpărătorului, afişîndu-le pe aparat sau, dacă aceasta nu este posibil, în alt loc potrivit.

(2) Contractul de vînzare – cumpărare, cu utilizarea aparatului automat se consideră încheiat din momentul efectuării de către cumpărător a acţiunilor necesare pentru recepţionarea bunului – obiect al contractului. Aceste acţiuni pot consta în plata preţului convenit (vezi art.753 al C.C. al RM), punerea în funcţie a aparatului automat prin apăsarea butonului, alte acţiuni.

Aşadar, contractul de vînzare – cumpărare cu utilizarea aparatului automat se încheie prin efectuarea acţiunilor concludente – comportament al persoanei, ce exprimă, fără echivoc, voinţa acesteia de a intra în raport juridic.

(3) Dacă prin intermediul aparatului automat se schimbă monede, valută, se procură tichete, se aplică prevederile articolului comentat şi alte prevederi a secţiunii a 7-a „Vînzarea-cumpărarea de bunuri pentru consum” dacă din esenţa obligaţiei nu rezultă altfel.